1.

Pareza periferica de nerv facial

În caz de paralizie de nerv facial, la inspecția bolnavului, se observă:
-fanta palpebrală lărgită de partea paralizată, prin paralizia orbicularului pleoapelor- lagoftalmie, cu
imposibilitatea închiderii ochiului.
-lacrimile se scurg pe obraz de partea paralizată, prin paralizia mușchiului Horner- epifora
-clipitul lipsește de partea paralizată
-șanțul nazogenian este șters de partea paralizată
-pleoapa inferioară este răsfrântă- ectropion
-bolnavul nu poate face mișcarea de încrețire a frunții, pliurile frunții apar șterse față de cele
controlaterale.
- comisura bucală este coborâtă de partea paralizată, iar la mișcarea de arătare a dinților, gura pare a
devia spre partea sănătoasă (prin paralizia orbicularului buzelor, a marelui zigomatic și risorius).
-dacă bolnavul încearcă să închidă ochii, pleoapele de partea bolnavă nu se închid, ceea ce permite
vizualizarea devierii fiziologice a globului ocular în sus și înafară- semnul Charles Bell
-prin paralizia orbicularului buzelor, bolnavul nu poate fluiera, nu poate pronunța corect
consoanele labiale- b, p, m.
-în timpul masticației, alimentele pot cădea din cavitatea bucală prin comisura paralizată
-manevre de evidențiere a pielosului gâtului (ex.: răsfrângerea buzei inferioare sau apăsarea bărbiei pe
mana examinatorului) arată că acest mușchi nu participă la mișcare de partea paralizată, fapt
demonstrat prin reliefarea muşchiului doar de partea sănătoasă.
-bolnavul nu poate închide izolat ochiul paralizat, iar genele de partea paralizată par mai lungi.

- Gustul este alterat în cele două treimi anterioare ale limbii prin lezarea nervului coarda
timpanului.
-Apare hiperacuzie dureroasă prin atingerea tensorului timpanului- mușchiul scăriței.
- Pierderea gustului definește aguezia.
-Diminuarea gustului reprezintă hipoguezia.
- Confundarea senzațiilor gustative definește disguezia.

Reflexe modificate în pareza nervului facial:

1.reflexul nazopalpebral: percuția rădăcinii nasului, între ochi, duce la clipit unilateral, cu abolirea
acestuia de partea paralizată.
2.reflexul opticopalpebral: apropierea bruscă de globul ocular a unui stimul vizual, determină
închiderea ochiului doar de partea sănătoasă
3.reflexul cohleopalpebral- reprezintă închiderea doar de partea sănătoasă a ochiului la un stimul
acustic.
4.reflex cornean: în afectarea nervului facial, atingerea corneei de partea afectată nu duce la
închiderea ochiului –este lezată calea eferentă a arcului reflex.

Sindroame topografice cu afectarea nervului facial:

1.sindrom altern Millard Gubler
2.sindrom de canal auditiv intern
3.sindrom de unghi pontocerebelos:
Complicații ale paraliziei faciale periferice:
1.hemispasmul facial postparalitic.
2.keratita lagoftalmică

2 miscari involuntare ( in special Parkinson)

 CONVULSIILE: mişcări involuntare determinate de alterarea bruscă și brutală a activității
electrice într-un grup de neuroni.
Convulsiile pot fi:
a.clonice
b.tonice
c.tonico-clonice
Etiologia lor include epilepsia, tumorile, diverse intoxicații, traumatismele, tulburările
metabolice.
 FASCICULAȚIILE MUSCULARE:leziune iritativă la nivelul motoneuronilor din coarnele
anterioare medulare,sub forma unor contracții limitate strict la fibrele musculare.Bolnavul
afirmă că „i se zbat mușchii”
Etiologie: scleroza laterala amiotrofică, poliomielita anterioară acută, siringomielia.
 TREMORUL:o serie de oscilații ritmice, de amplitudine mică,duc la deplasări mici ale
segmentelor de o parte și de alta a poziției de repaus.
După etiologie, tremorul poate fi:
-fiziologic- ex.: după emoții, frig, efort fizic, abuz de cafea
-patologic- cu aspecte particulare: tremor cerebelos, parkinsonian, hipertiroidian, din alcoolism,
esențial, aterosclerotic, ereditar ș.a.
Tremorul extrapiramidal parkinsonian este ritmic, cu frecvență de 4-6 cicli/sec, cu aspect
de numărare a banilor la mână (sau de rotire a unei țigări).
Este o mişcare involuntară complexă, care apare la mană printr-o combinaţie de mișcări în trei
planuri: flexie- extensie a degetelor, adducție-abducție a policelui și pronație-supinație a
mâinii.
La membrul inferior are aspect de ,,batere a tactului”.
Dispare în somn și, inițial, în timpul mișcărilor voluntare, însă, pe măsură ce boala progresează,
tremorul persistă și în timpul mișcării voluntare și se agravează la emoții. Afectează rar
extremitatea cefalică.
Tremorul cerebelos este un tip de tremor intențional, care se evidențiază la proba indice-nas
dispare în repaus, poate fi localizat la un membru sau poate fi generalizat și este determinat de
leziuni ale cerebelului sau ale căilor de conexiune ale acestuia cu alte structuri.
Tremorul cerebelo-extrapiramidal (dento-rubric) apare în leziuni ale cerebelului, ale
sistemului extrapiramidal sau ale conexiunilor acestora. Combină aspectul clinic al tremorului
extrapiramidal cu cel al tremorului cerebelos,
Tremorul aterosclerotic este un tip de tremor cu amplitudine crescută, asociat cu alte semne
de ateroscleroză cerebrală.
Tremorul esențial (familial) debutează la tineri care au în antecedentele heredo-colaterale
cazuri cu aceeași simptomatologie.
Tremorul din nevroze este fin, apare la extremități, se atenuează la repaus.
Tremorul din alcoolism are un aspect clinic variat, în funcție de tipul de intoxicație alcoolică
 În alcoolismul cronic, apar tremurături ale degetelor de la mâini,ameliorează la ingestia de
alcool.
În cazurile de sevraj etanolic,apare un tremor postural la membre și/sau trunchi atunci când se
menține o poziție, care dispare în repaus.
Tremorul hipertiroidian este un tremor de postură,
 MIȘCĂRILE COREICEmișcări involuntare bruște, dezordonate, neregulate, cu amplitudine
variabilă, care diminuă în repaus și dispar în somn.
Aceste mișcări alterează ortostatismul și mersul, care devine dansant.
 HEMIBALISMUL constă în mișcări bruște, involuntare, ilogice, de mare amplitudine, care
afectează preponderent rădăcina membrelor, cu deplasare violentă a segmentelor
Poate fi localizat la un membru sau la un hemicorp.
 MIȘCĂRILE ATETOZICE sunt mișcări cu aspect vermicular, aritmice, lente, localizate la
degetele mâinilor și picioarelor, unde împiedică menținerea unei poziții.
Pot fi localizate sau generalizate, iar când apar asociate cu mișcări coreice, poartă numele de
coreo-atetoză.
 MIOCLONIILE sunt contracții musculare involuntare, bruște, de scurtă durată, ritmice sau
aritmice, limitate la un singur mușchi sau grup muscular, deplasând respectivul segment.
Persistă în somn.
 CRAMPELE FUNCȚIONALE reprezintă o contracție tonică, tranzitorie, într-un grup
muscular care participă la un anumit act profesional (scriitori, pianiști, înotători),
 TICURILE sunt mișcări involuntare cu caracter semiconștient, care imită un gest, se
accentuaeză la emoții și dispar în somn.
Pentru o scurtă durată, pot fi controlate de bolnav (pot fi inhibate), dar cu mare participare
afectivă.
Pot fi ticuri de tip clipit, de ridicare a umărului, grimase ale feței, ticuri de deglutiție, practic
pot afecta orice segment al corpului.
Boala ticurilor constă în ticuri generalizate,
 FIBRILAȚIILE sunt contracții localizate strict la nivelul unui grup de fibre musculare, fără
deplasarea segmentului respectiv, vizibile.
 DISTONIA este definită ca o mișcare involuntară lentă, prelungită, susținută, care constă în
răsucirea/ torsiunea segmentului afectat (ex.: torsiunea trunchiului, a extremitate cefalică).
Predomină la rădăcina membrelor, la trunchi
 MIOKIMIILE sunt contracții susținute ale unui mușchi, frecvent la nivelul feței,
Debutează și se opresc brusc, pot indica leziuni ale căilor supranucleare din scleroza multiplă.
 SINCINEZIILE sunt mișcări involuntare care apar într-un membru paralizat, atunci când se
efectuează o mișcare voluntară în membrul sănătos.

3 Modificarile fundului de ochi

1. Edemul și staza papilară-în acest caz, apare hiperemia papilei, marginele ei se estompează, venele se
dilată, papila bombează datorită edemului și poate prezenta hemoragii.
Este caracteristică hipertensiunii intracraniene, din tumori, abcese, hematoame.
Datorită stazei, vederea diminuă progresiv, apare îngustarea concentrică a câmpului vizual, iar în final se
instalează cecitatea.
Staza papilară face parte din triada: stază papilară- cefalee- vărsături, care caracterizează hipertensiunea
intracraniană.

2. Papilita reprezintă inflamația porțiunii anterioare a nervului optic. Papila devine roșie, apar dilatații
venoase, hemoragii, marginile sunt șterse, papila proemină prin edem retinian.
Spre deosebire de staza papilară, unde scăderea de acuitate vizuală apare tardiv, în papilită, scăderea acuității
vizuale este precoce.
Apare în nevrita optică primitivă sau din scleroza multiplă, în sifilis, encefalite, sinuzită etmoidală sau
sfenoidală.
Bolnavul asociază frecvent dureri ale globului ocular.

3. Atrofia optică poate fi:

- primitivă- apare în leziuni ale porțiunii posterioare ale nervului optic.
Cauze: tabes, scleroza multiplă, tumori hipofizare, boli degenerative.
Papila este alb-strălucitoare, cretacee, cu margini bine delimitate, vasele atrofiate, totdeauna fiind prezente
tulburări grave ale acuității vizuale.
- secundară- ca stadiu final al stazei papilare sau papilitei.

4 Nevralgia esentiala de trigemen ( ramura oftalmica in special )

1. Nevralgia esențială:
Este forma cea mai frecventă, apare la vârste peste 40 ani, 2/3 din cazuri sunt femei.
Mecanism- se presupun existenşa unui prag de excitabilitate foarte scăzut al nucleilor trigeminali, asociat cu
zone de iritație pe traiectul trigeminal.
Clinic:
-apar paroxisme dureroase care durează secunde, până la 2 min, cu perioade de acalmie, localizate pe traiectul
trigemenului respectiv (până la linia mediană a feței), frecvent pe ramul maxilar superior.
-durerea, extrem de violentă, este spontană sau declanșată de diverși factori mecanici, termici, ceea ce duce la
evitarea de către bolnav a mișcărilor, a alimentației și determină anxietate marcată.
-pot exista zone trigger (declanșatoare), menajate de bolnav.
-apar fenomene reflexe motorii și vegetative asociate: hemispasm facial, secuse clonice la mușchii orbiculari,
hiperemie a tegumentelor și conjunctivei, hiperlacrimație
Important: nu există modificări obiective ale sensibilității la nivelul feței sau ale reflexelor trigeminale
Diagnostic pozitiv este un diagnostic clinic, la care se adaugă un examen neurologic normal al nervului
trigemen afectat – fără tulburare de sensibilitate, fără tulbrare de motilitate sau atrofii musculare, reflex
cornean normal.
Diagnostic diferențial include:
-simpatalgia feței
-hiperpatia talamică-sindromul arterei lenticulooptice
-psihalgia facială
Ramura oftalmică: inervează
-tegumentele regiunii frontale, pînă în vertex
-tegumentul regiunii temporale
 -pleoapa superioară
-partea dorsală a nasului
-corneea
-conjunctiva globului ocular
-dura mater din fosa cerebrală anterioară
-segmentul anterior al coasei creierului
-sinusul longitudinal superior
-cortul cerebelului

Sindroame topografice de nervi cranieni cu implicarea nervului trigemen:

1.sindromul de fantă sfenoidală-afectarea nervilor III, IV, VI și V oftalmic
2.sindromul de apex orbitar- afectarea nervilor II, III, IV, VI și V oftalmic
3.sindrom de sinus cavernos- afectarea nervilor III, IV, VI și V oftalmic.

5 Atitudini particulare din leziuni piramidale si extrapiramidale

o serie de modificări ale motilității, ale tonusului muscular, ale sensibilității, ale troficității pot imprima
corpului -în totalitate sau unor segmente ale sale- o serie de poziții anormale, uneori sugestive pentru
diagnosticul neurologic.
-în leziunile cu o vechime de peste două săptămani ale sistemului piramidal- ex.: în accidentul vascular
cerebral sechelar- apare hemiplegia spastică, cu contractură accentuată pe mușchii flexori la membrul
superior, în timp ce membrul inferior prezintă contractura pe musculatura extensoare.
Contractură în flexie la membrul superior apare la un bv cu hemipareză dreaptă sechelară
Contractură în extensie la membrul inferior apare la un bv cu accident vascular cerebral sechelar, cu
hemipareză stangă spastică.
-în leziunile sistemului extrapiramidal- ex.: în boala Parkinson, bolnavul are faciesul amimic, corpul este
anteflectat, membrele superioare sunt fixate în flexie, aspectul general fiind de „semn de întrebare”.

6 Tremorul extrapiramidal si cerebelos ( diagnostic diferential dintre ele )

Tremorul extrapiramidal parkinsonian este ritmic, cu frecvență de 4-6 cicli/sec, cu aspect de numărare a
banilor la mână (sau de rotire a unei țigări).
Este o mişcare involuntară complexă, care apare la mană printr-o combinaţie de mișcări în trei planuri: flexie-
extensie a degetelor, adducție-abducție a policelui și pronație-supinație a mâinii.
La membrul inferior are aspect de ,,batere a tactului”.
Dispare în somn și, inițial, în timpul mișcărilor voluntare, însă, pe măsură ce boala progresează, tremorul
persistă și în timpul mișcării voluntare și se agravează la emoții. Afectează rar extremitatea cefalică.

Tremorul cerebelos este un tip de tremor intențional, care se evidențiază la proba indice-nas și are o
amplitudine în creștere, pe măsură ce indexul se apropie de țintă.
Are frecvența de 3-5 cicli/sec, dispare în repaus, poate fi localizat la un membru sau poate fi generalizat și este
determinat de leziuni ale cerebelului sau ale căilor de conexiune ale acestuia cu alte structuri.
Tremorul cerebelo-extrapiramidal (dento-rubric) apare în leziuni ale cerebelului, ale sistemului
extrapiramidal sau ale conexiunilor acestora. Combină aspectul clinic al tremorului extrapiramidal cu cel al
tremorului cerebelos, este atât de postură, cât și intențional și se asociază cu spasm opozițional.

7 Semne meningiene ( redoarea de ceafa si ???mernik 1 , 2 , 3 )

Reprezintă un grup de semne neurologice determinate de afectarea meningelui în diverse procese patologice,
cum sunt: meningitele, meningoencefalitele sau hemoragia subarahnoidiană.
Pozițiile caracteristice, de fapt atitudini antalgice, întâlnite în afectarea meningelui sunt:
- poziția în „cocoș de pușcă”, în care pacientul apare cu extremitatea cefalică și trunchiul în extensie, iar
membrele inferioare în triplă flexie: coapsele flectate pe bazin, gambele flectate pe coapse, piciorul în flexie
plantară. Membrele superioare sunt orientate spre organele genitale.
-opistotonusul, în care pacientul prezintă capul și trunchiul în hiperextensie, iar coapsele sunt în lungul
bazinului, cu gambele de-a lungul coapselor (aspect arcuit al corpului).

Contracturile musculare pot fi provocate prin diverse manevre:

1.Redoarea de ceafă este, de fapt, o contractură în musculatura regiunii cervicale, care determină apariţia
dureii la încercarea de flexie a capului pe trunchi: această contractură împiedică flectarea și crește durerea în
regiunea occipito-cervicală. Astfel, va fi imposibilă flectarea capului astfel încât bolnavul să poată atinge cu
bărbia toracele.
Manevra este contraindicată în traumatismele coloanei cervicale ,rigiditate a cefei la bolnavi vârstnici care
asociază modificări degenerative ale coloanei (spondilodiscartroze) trebuie avută în vedere pentru un
diagnostic diferențial al redorii de ceafă.
2. Semnul Brudzinski I- bolnav în decubit dorsal, se flectează capul bolnavului pe torace, ceea ce duce la
flectarea antalgică a gambelor pe coapse și a coapselor pe bazin în cazul existenţei iritaţiei meningelui.
3. Semnul Brudzinski II- controlateral- bolnav în decubit dorsal, la un membru inferior se flectează pasiv
gamba pe coapsă și coapsa pe bazin, ceea ce duce la flexia gambei pe coapsă și la membrul inferior
controlateral.
4.Semnul Kernig I – bolnav în decubit dorsal, se flectează coapsa pe abdomen cu membrul inferior în
extensie, ceea ce determină, antalgic, flexia gambei pe coapsă.
5. Semnul Kernig II- bolnav în decubit dorsal, cu coapsa în flexie la 90 ͦ pe abdomen; se încearcă extinderea
gambei pe coapsă, ceea ce determină limitarea antalgică a mișcării.
6. Semnul Kernig al trunchiului- cu bolnavul aflat în decubit dorsal, se încearcă flexia trunchiului pe axul
membrelor inferioare, mâna examinatorului fiind fixată sub umerii bolnavului. Manevra se soldează cu flexia
genunchilor pacientului.

8 Oculomotor comun ( examen clinic )

Leziunile nervului oculomotor comun determină:
-tulburare de motricitate a globului ocular în sus, în jos şi spre unghiul intern al orbitei, nazal. Afectarea
motilității oculare are drept urmare apariția vederii duble: diplopia.
-afectarea fibrelor vegetative PS, cu apariţia midriazei.
-lezarea componentei care asigură ridicarea pleoapei determină ptoză palpebrală, parţială sau totală.
Astfel, clinic, bolnavul poate prezenta:
-ptoză palpebrală, compensată uneori prin contracția mușchiului frontal sau menţinerea capului în extensie,
reprezintă căderea parțială/totală a pleoapei superioare, cu acoperirea globului ocular, datorată paraliziei
mușchiului ridicător al pleoapei superioare. Bolnavul nu poate deschide ochiul voluntar, ridicându-și pleoapa
cu degetul.
-strabismul divergent- prin paralizia mușchiului drept intern, globul ocular este deviat, compensator- sub
acțiunea mușchiului antagonist drept extern inervat de nervul oculomotor extern VI- spre exterior. Ca urmare,
apare dublarea vederii în direcția mușchiului paralizat: diplopie
-diplopia- reprezintă vederea dublă la privirea unui obiect, în direcția mușchiului paralizat, când bolnavul
privește cu ambii ochi. Apare din cauza strabismului, datorită faptului că unul din ochi este deviat, ceea ce
face ca axele oculare să nu mai fie paralele, iar obiectele să nu se mai proiecteze în puncte retiniene simetrice.
Astfel, imaginile care se formează în cei doi lobi occipitali nu se mai suprapun, bolnavul percepând două
imagini ale aceluiași obiect- una reală, alta falsă, înregistrată de ochiul cu mușchiul paralizat. Imaginea falsă
se formează lateral de imaginea reală.
-midriaza paralitică- reprezintă dilatarea permanentă și accentuată a pupilei, determinată de afectarea fibrelor
parasimpatice ce însoțesc nervul III. Lezarea acestor fibre determină paralizia mușchiului constrictor al
pupilei, cu intrarea în acțiune a fibrelor simpatice indemne care inervează fibrele radiare ale irisului,
responsabile de apariția midriazei. Midriaza este fixă (nereactivă la lumină), prin afectarea reflexului
fotomotor, care are drept cale efectoare nervul III.

-Functia motorie a nervului facial

Facialul motor: are originea în punte, iese din trunchiul cerebral prin șanțul bulbopontin, intră în conductul
auditiv intern împreună cu nervul intermediar al lui Wriesberg și cu nervul acustico-vestibular, trece apoi prin
apeductul lui Fallope din stânca temporalului și iese din craniu prin gaura stilo-mastoidiană, apoi trece prin
glanda parotidă, unde se împarte în cele două ramuri terminale:
-ramul cervico-facial- se distribuie la mușchii buzei inferioare, la cei ai bărbiei și la mușchiul pielos al gâtului
-ramul tempo-facial- se distribuie la mușchii frontali, orbicularul pleoapelor, sprâncenarul, zigomaticul mare,
orbicularul buzei superioare, buccinatorul, ridicătorul aripei nasului.
-prin colaterale, inervează și stiloglosul, glosostafilinul, burta posterioară a digastricului, mușchiul scăriței.
Nucleul motor al facialului din punte este legat de cortex prin fibrele fasciculului cortico-nuclear (geniculat),
care aduc comenzile centrale pentru mimica voluntară.
De asemenea, nucleul motor al facialului este legat și de centrii extrapiramidali, de la care primește informații
pentru mimica automată.
Conexiunile separate corticale și subcorticale- extrapiramidale cu facialul pot duce la modificări disociate ale
mimicii. Ex.: în boala Parkinson, mimica voluntară rămâne integră, în timp ce mimica involuntară este abolită.
Invers, în sindroamele pseudobulbare, cu leziunea fasciculului geniculat, mimica voluntară e abolită (pareză
facială), iar cea automată este exagerată: râs și plâns spasmodic, nejustificat
NE TREBUIE CE E SCRIS LA SUB 1

-Semnul Scherles – Bell

-dacă bolnavul încearcă să închidă ochii, pleoapele de partea bolnavă nu se închid, ceea ce permite
vizualizarea devierii fiziologice a globului ocular în sus și înafară

-Disociatia albumino- citologica

este definită prin creșterea albuminorahiei, asociată cu o celularitate normală. Apare în poliradiculonevrită,
tumori cerebrale, compresii medulare.