Cursul nr.

7
ANTENAREA GRUPULUI CREATIV. GRUPUL CREATOR ŞI CEL
CREATIV. GRUPUL CPS

Antrenarea grupului creativ poate fi realizată în mai multe variante după cum există
mai multe modalităţi de stimulare a creativităţii colective, prin brainstorming, metodă
impusă de Al. Osborn, grupul sinectic, promovat de W. J. J. Gordon, grupul de producere a
informaţiei, elaborat de C. Facheux şi C. Moscovici, format din 4 persoane. M. Roco, la
rândul ei, propune un model de grup creativ care implică parcurgerea următoarelor etape:
- evaluarea psihologică a membrilor care vor face parte din grup;
- adunarea unor informaţii cu referire la colectivele de muncă din care provin
participanţii;
- antrenamentul creativ propriu-zis care include următoarele demersuri: explicarea
unor noţiuni fundamentale de creatologie; informarea participanţilor asupra
rezultatelor pe care ei le-au obţinut la probele administrate; organizarea unor
seminarii pe baza cunoştinţelor prezentate; exersarea acestor noţiuni.
Acest model a fost aplicat, a fost experimentat în diferite instituţii, şi ca urmare, au
fost constatate următoarele efecte: membrii grupului reuşeau să identifice mai multe soluţii
pentru preblemele pe care le aveau de rezolvat în domeniul respectiv; dezvoltarea şi
valorificarea potenţialului creativ de la nivel individual şi de grup; sporirea motivaţiei
creatoare şi a interesului pentru studiu la participanţii din grup; consolidarea spiritului de
echipă şi dezvoltarea abilităţilor de rezolvare a problemelor.
Un alt model de grup creativ a fost elaborat de A. Stoica pentru mediul şcolar şi care
se bazează pe un curs de creativitate care să se conformeze următoarelor reguli:
- fiecare prelegere să cuprindă aspecte teoretice şi practice;
- liderul grupului creativ se implică direct în activităţile grupului;
- fiecare prelegere să combine activităţile de grup cu cele creative;
- îmbinarea reprezentării mentale a ideilor creative cu materializarea, obiectivarea
lor.
În continuare vom prezenta câteva modele de grupuri implicate în demersurile
creative ce au fost descrise în literatura de specialitate.

Grupul creator şi cel creativ

Distincţia între cele două noţiuni este realizată încă din 1979 de către M. Roco:
- grupul creativ este grupul creativ constituit în scopul stimulării creativităţii
membrilor săi, organizat după principii specifice creaţiei;
- grupul creator reprezintă unitatea dintr-un anumit departament al unei instituţii,
o micro-colectivitate de muncă reală, care şi-a demonstrat performanţa
creatoare, în mod spontan; scopul acestui grup este acela de realizare de invenţii,
creaţii sau rezolvarea creatoare a diferitelor probleme.
Asemănările pe care M. Caluschi le-a identificat între grupul creativ şi cel creator
sunt următoarele: mărimea este la ambele grupuri de 6-12 membrii; anumite norme ale
grupului, şi anume, cele legate de modul de desfăşurare a reuniunilor de grup; structura
comunicării, este flexibilă, putând lua o formă centralizată, sau descentralizată, prin
alternanţă; motivaţia pentru participarea la grup este formată din nevoia şi trebuinţa de a
crea; efectul sinergic (M. Caluschi, 2001).
De asemenea, autoarea româncă a stabilit şi deosebirile care pot fi descrise între
grupul creativ şi cel creator, astfel: grupul creativ este interesat de stimularea, dezvoltarea
potenţialului creator al fiecărui membru, înlăturarea inhibiţiilor acestora; grupul creator este
orientat, mai ales, spre rezolvarea creativă a sarcinii, obţinerea soluţiei originale, realizarea
unor invenţii.
După cum se vede, grupul creativ este un grup de formare, de dezvoltare a
creativităţii. Grupul creator poate funcţiona fie organizat, cum este cazul echipelor de
creaţie care se formează în diferite instituţii şi institute de cercetare, fie în mod spontan,
fiind compus din specialişti care, având preocupări comune, colaboraeză pe diverse teme.

Grupul de tip CPS (Creative Problem Solving)

În Buffalo s-a dezvoltat acest tip de grup format din 5-7 persoane, şi au la bază, ca
principii de organizare normele grupului brainstorming şi cele ale grupului sinectic, şi care
are ca scop principal atingerea eficienţei şi performanţei. Specificul acestui model american
de rezolvare a problemelor este existenţa unei faze divergente şi a alteia convergente în
fiecare etapă a procesului de rezolvare.
Principiile de bază ale rezolvării creative a problemelor sunt:
- delimitarea dezordinii;
- găsirea faptului;
- delimitarea problemei;
- generarea ideilor;
- găsirea soluţiei;
- delimitarea planului specific pentru implementare.
Un rol deosebit, pentru acest tip de grup îl are liderul care evaluează avantajele şi
dezavantajele, pentru a valorifica la maxim aspectele pozitive, să păstreze un echilibru între
fazele convergente şi cele divergente, între inteserele individuale şi cele impuse de sarcina
grupului CPS, care se dovedeşte, prin caracteristicile sale a fi un grup creator.

Bibliografie

1. Caluschi, M., Grupul mic şi creativitatea, Ed. Cantes, Iaşi, 2001;

2. Munteanu, A. Incursiuni de creatologie, Ed. Augusta, Timişoara, 1994;
3. Roco, M., Particularităţi ale colectivului creator în cercetarea ştiinţifică în
Creativitatea în ştiinţă, tehnică şi învăţământ, E.D.P., Bucureşti, 1981;