503.

Făcut pentru Ceruri

(Predică bazată pe primele şi ultimele două capitole din Biblie. Subiectul:
cerurile.)

Introducere
Predicatorul l-a întrebat pe băiat: „Fiule, vrei să mergi în ceruri?” „Păi, ştiu şi
eu?” „Cum, nu vrei să mergi în ceruri când vei muri?” „Aaa, când voi muri!!!
Credeam că vrei să spui să merg acum.”
Cam toată lumea îşi doreşte să meargă în ceruri, dar nu imediat. Pare să fie un
loc minunat dacă eşti bolnav, şi pare din ce în ce mai bun pe măsură ce înaintăm în
vârstă, şi un ideal absolut când murim. Cei tineri doresc ca Isus să revină, dar nu
înainte ca ei să se căsătorească şi să-şi trăiască viaţa. Se pare că spunem: „Te rugăm,
vino, dar nu prea curând ca să nu-mi strici bucuria.”
Cum ar fi să trăim într-o lume fără păcat? În Biblie există patru capitole care
descriu o astfel de lume. Geneza 1 şi 2, înainte de apariţia păcatului; Apocalips 21 şi
22, după ce păcatul va dispărea. Restul Scripturii descrie un interludiu tragic şi plin de
păcat. Diavolul ne-a înşelat ca să gândim că cerurile sunt un loc unde nu ne vom simţi
bine. De fapt, cerurile sunt singurul loc unde ne vom simţi efectiv acasă.

Temă: Făcuţi pentru ceruri, nu vom fi niciodată complet împliniţi decât

după ce ajungem acolo.
Mi-am pus echipamentul de scufundare şi am înotat alături de peşti, dar toţi
peştii mă depăşeau. Pune peştii pe uscat şi ei vor sări în sus şi se vor zbate într-un
mod lipsit de orice graţie. Noi ne simţim bine numai în mediul pentru care am fost
concepuţi. Suntem meniţi să existăm într-o lume fără păcat. Putem să ne descurcăm şi
să funcţionăm parţial şi într-o lume a păcatului, dar vom funcţiona complet doar în
lumea pentru care am fost concepuţi. Cinci exemple ne vor arăta că am fost concepuţi
pentru o altfel de lume decât cea în care trăim acum;
I. Fiind concepuţi pentru viaţă, noi urâm moartea.
De ce se fac atâtea glume despre meseria respectabilă de gropar? Pentru
că detestăm moartea atât de mult încât ne simţim stânjeniţi de persoana
care a ales să-şi câştige existenţa din moartea altora. Stăteam pe
marginea gropii făcute pentru mama mea şi am simţit că nu voi mai fi
niciodată fericit să trăiesc într-o lume unde există moartea.
A. În Eden, există numai viaţă – Geneza 1:11. Acolo există
condiţii numai pentru viaţă. De fiecare dată când mâncăm un
pepene ar trebui să ne aducem aminte de intenţia lui Dumnezeu.
Seminţele din el ne amintesc de intenţia Domnului de a exista
numai viaţă.
B. În ceruri, moartea nu există – Apocalips 21:4. Într-o noapte
pisica noastră nu a venit acasă. Dimineaţa soţia mea a plecat la
serviciu înaintea mea şi m-a sunat spunând că pe drum era o
pisică neagră moartă care semăna cu pisica noastră. Am mers şi
am verificat dacă era pisica noastră, dar nu era ea. (Pisica noastră
a revenit acasă când a crezut ea că era momentul potrivit să
revină.) Dar nicio pisică nu merita să păţească ce păţise pisica de
pe drum care fusese lăsată pe afară. Trebuie să recunosc că mi-a
trebui ceva curaj ca să iau pisica moartă din drum şi s-o îngrop în
apropiere. De ce? Simţim repulsie faţă de moarte pentru că noi
am fost concepuţi pentru viaţă. Concepuţi pentru ceruri, nu vom
funcţiona niciodată complet decât când vom ajunge acolo.