CE INSEAMNA „ CURATIREA SANCTUARULUI ” DIN DANIEL 8,14 ?

El mi-a zis: „Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi Sfântul Locaş va
fi curăţit!” (Daniel 8:14)

În mod tradiţional, adventiştii de ziua a şaptea au folosit acest text pentru a susţine
doctrina judecăţii de cercetare, sau a judecăţii care precedă adventul (revenirea lui Isus). O
traducere literală a textului ar suna astfel: „El mi-a zis: «După 2 300 de seri-dimineţi,
sanctuarul va fi îndreptăţit.»”

Conform textului din Leviticul 16, sanctuarul israelit din vechime era curăţit ceremonial
în fiecare an de Ziua Ispăşirii, în sensul că acele păcate ale copiilor lui Dumnezeu care se
acumulaseră de-a lungul anului erau îndepărtate printr-o ultimă fază a ispăşirii. Astfel,
adventiştii au interpretat Daniel 8:14 ca împlinindu-se în vremea sfârşitului . Totuşi criticii
acestei opinii au argumentat că verbul ebraic nitsdaq înseamnă „îndreptăţit” în mod legal, şi
nu „curăţit”, adăugând că nicio formă a cuvântului nitsdaq nu apare în Leviticul 16. Astfel au
ajuns la concluzia că refacerea, sau îndreptăţirea, sanctuarului din Daniel 8:14 nu reprezintă
Ziua Ispăşirii din timpul sfârşitului.

Ziua Ispăşirii în Israel – Lăsând la o parte problema ridicată de verbul nitsdaq, o serie de
factori contextuali indică o puternică legătură tematică între Leviticul 16 şi Daniel 7 şi 8.
Ziua Ispăşirii era ziua anuală de judecată a Israelului. Cu această ocazie, Dumnezeu Îşi
reafirma relaţia cu aceia care Îi erau credincioşi pentru ca, astfel, păcatele să le fie şterse din
sanctuarul Său (Leviticul 16:29-31):
Sărbătoarea Ispăşirii
 Aceasta să vă fie o lege veşnică: în* luna a şaptea, în a zecea zi a lunii, să vă smeriţi sufletele, să nu
29

faceţi nicio lucrare, nici băştinaşul, nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru.
 *
 Exod 30:10 Lev 23:27 Num 29:7 Isa 58:3 Isa 58:5 Dan 10:3 Dan 10:12
 Căci în ziua aceasta se va face ispăşire pentru voi, ca să vă curăţiţi: veţi fi curăţiţi* de toate păcatele
30

voastre înaintea Domnului.

 *
 Ps 51:2 Ier 33:8 Efes 5:26 Evr 9:13 Evr 9:14 Evr 10:1 Evr 10:2 1 Ioan 1:7 1 Ioan 1:9
 Aceasta să fie pentru voi o zi de Sabat , o zi de odihnă, în care să vă smeriţi sufletele. Aceasta să fie o
31 *

lege veşnică.

1
 Pe de altă parte, Dumnezeu îi condamna pe cei care nu Îi erau credincioşi (Leviticul
23:29,30). Cei credincioşi se bucurau de Ţara Făgăduită pe care Domnul le-o dăduse
israeliţilor, pe când cei necredincioşi erau îndepărtaţi din mijlocul poporului Său (compară
binecuvântările şi blestemele din Leviticul 26).
Leviticul 23:29,30:
 Oricine nu se va smeri în ziua aceea va fi nimicit* din poporul lui.
 *
 Gen 17:14
 30
Pe oricine va face în ziua aceea vreo lucrare oarecare, îl voi  nimici din mijlocul poporului lui.
*

Si spune mai departe: v 31,32

  Lev 20:3 Lev 20:5 Lev 20:6
*

 Să nu faceţi nicio lucrare atunci. Aceasta este o lege veşnică pentru urmaşii voştri, în toate locurile în
31

care veţi locui.

 Aceasta să fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihnă , şi să vă smeriţi sufletele în ziua aceasta; din
32

seara zilei a noua până în seara urmă toare, să pră znuiţi Sabatul vostru.”

PARALELE ÎNTRE DANIEL 7 ŞI 8 CARE DEMONSTREAZĂ LEGĂTURA SEMNIFICATIVĂ

DINTRE JUDECATA PREADVENTĂ ŞI „CURĂŢIREA SANCTUARULUI” DIN DANIEL 8:14

2
 DANIEL 7 - DANIEL 8

LEUL (BABILONUL) (BABILONUL ESTE OMIS)

URSUL (MEDO-PERSIA) BERBECUL (MEDO-PERSIA)
LEOPARDUL (GRECIA) ŢAPUL (GRECIA)
FIARA A PATRA (ROMA PĂGÂNĂ) CORNUL CEL MIC(ROMA, PĂGÂNĂ ŞI
PAPALĂ)

A FĂCUT RĂZBOI ÎMPOTRIVA LUI HRISTOS.

A CĂLCAT ÎN PICIOARE SANCTUARUL.
CONTINUĂ PÂNĂ LA „VREMEA SFÂRŞITULUI”.

CELE ZECE COARNE = (10 ÎMPĂRĂŢII)

CORNUL CEL MIC = (ROMA PAPALĂ)

URMĂTORUL MARE EVENIMENT?

ARE LOC JUDECATA
CORNULUI CELUI MIC ÎI ESTE LUATĂ STĂPÂNIREA
URMĂTORUL MARE EVENIMENT?
SANCTUARUL ESTE CURĂŢIT
CORNUL CEL MIC ESTE „ZDROBIT FĂRĂ AJUTORUL VREUNEI MÂINI OMENEŞTI”
ÎMPĂRĂŢIA LE VA FI DATĂ SFINŢILOR CELUI PREAÎNALT

3
 CAPITOLELE 9-12 SUNT O CONTINUARE A INTERPRETĂRII PE CARE GABRIEL O ÎNCEPE ÎN
CAPITOLUL 8 ŞI CARE CULMINEAZĂ CU ELIBERAREA FINALĂ A POPORULUI LUI DUMNEZEU.

Ziua Ispăşirii din Daniel 7 şi 8

– Daniel 7 descrie o vreme a sfârşitului, o judecată anterioară revenirii lui Isus, care îi
disculpă pe copiii credincioşi ai lui Dumnezeu (7:9-14,22) şi îi răsplăteşte cu stăpânirea
promisă asupra lumii (7:27), dar care îi condamnă pe cei ce se răzvrătesc împotriva Lui, în
mod special puterea asupritoare a „cornului celui mic” (7:26).
În acelaşi timp, această judecată Îl disculpă pe Dumnezeu în faţa Universului în ce
priveşte modul în care a rezolvat problema păcatului şi a păcătoşilor.
Daniel 7:9-14,22:
 Mă uitam* la aceste lucruri până când s-au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbă trânit** de zile a
şezut jos. Haina† Lui era albă ca ză pada şi pă rul capului Lui era ca nişte lână curată ; scaunul Lui de
domnie era ca nişte flă că ri de foc şi roţile†† lui, ca un foc aprins.
 *
 Apoc 20:4 ** Ps 90:2 Dan 7:13 Dan 7:22 † Ps 104:2 Apoc 1:14 †† Ezec 1:15 Ezec 1:16
 Un râu  de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii** de slujitori Îi slujeau şi de zece mii de ori
10 *

zece mii stă teau înaintea Lui. S-a ţinut judecata† şi s-au deschis că rţile.
 *
 Ps 50:3 Ps 97:3 Isa 30:33 Isa 66:15 ** 1 Imp 22:19 Ps 68:17 Evr 12:22 Apoc 5:11 † Apoc 20:4 Apoc 20:12
 Eu mă uitam  mereu din pricina cuvintelor pline de trufie pe care le rostea cornul acela: m-am uitat
11 *

până când fiara a fost ucisă şi trupul ei a fost nimicit şi aruncat în foc, ca să fie ars.
  Apoc 19:20
*

 Şi celelalte fiare au fost dezbră cate de puterea lor, dar li s-a îngă duit o lungire a vieţii până la o vreme
12

şi un ceas anumit.
 M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte şi iată că pe norii cerurilor a venit unul* ca un fiu al
13

omului; a înaintat spre Cel Îmbă trânit** de zile şi a fost adus înaintea Lui.
 *
 Ezec 1:26 Mat 24:30 Mat 26:64 Apoc 1:7 Apoc 1:13 Apoc 14:14 ** Dan 7:9
 I s-a  dat stă pânire, slavă şi putere împă ră tească , pentru ca să -I slujească toate popoarele**, neamurile
14 *

şi oamenii de toate limbile. Stă pânirea Lui este o stă pânire† veşnică şi nu va trece nicidecum şi
Împă ră ţia Lui nu va fi nimicită niciodată .
 *
 Ps 2:6-8 Ps 8:6 Ps 110:1 Ps 110:2 Mat 11:27 Mat 28:18 Ioan 3:35 1 Cor 15:27 Efes 1:22 ** Dan 3:4 † Ps 145:13 Dan 2:44 Dan 7:27 Mica 4:7 Luca 1:33 Ioan
12:34 Evr 12:28

Daniel 7,27:
 Dar domnia*, stă pânirea şi puterea tuturor împă ră ţiilor care sunt pretutindeni sub ceruri se vor da
27

poporului sfinţilor Celui Preaînalt. Împă ră ţia Lui** este o împă ră ţie veşnică şi toate puterile† Îi vor
sluji şi-L vor asculta!’
 *
 Dan 7:14 Dan 7:18 Dan 7:22 ** Dan 2:44 Luca 1:33 Ioan 12:34 Apoc 11:15 † Isa 60:12

Daniel 7,26:
 Apoi va veni judecata* şi i se va lua stă pânirea, care va fi pră buşită şi nimicită pentru totdeauna.

4
   Dan 7:10 Dan 7:22
*

- Daniel 8 merge în paralel cu Daniel 7 şi prezintă numeroase suprapuneri (vezi mai sus),
prevestind o succesiune de împărăţii pământeşti care culminează cu un regim simbolizat de
„cornul cel mic”. Este evident că cele două capitole descriu aceeaşi succesiune a istoriei din
perspective diferite:
a) în capitolul 7, răspunsul lui Dumnezeu la problema puterii cornului este judecata
b) în capitolul 8, soluţia este îndreptăţirea sanctuarului (vers. 14).
Judecata din Daniel 7 şi curăţirea sanctuarului din Daniel 8, ocupând aceeaşi poziţie în
relatările paralele, sunt echivalente din punct de vedere funcţional: se referă la acelaşi
eveniment.

Ce fel de eveniment putea fi descris ca o judecată divină atât a celor credincioşi, cât şi
a celor necredincioşi şi, în acelaşi timp, ca o îndreptăţire a sanctuarului? În Biblie există o
singură posibilitate: Ziua Ispăşirii. Dar, în Daniel, acest eveniment apare cu mult după ce
templul pământesc din Ierusalim dispăruse (ceea ce se întâmplă în 8:11-14 apare după
distrugerea templului din 9:26-27). Astfel, judecata din timpul sfârşitului trebuie să
curăţească, sau să îndreptăţească, sanctuarul ceresc al lui Dumnezeu (compară cu Evrei 8-9,
Apocalipsa 4-5,11:19).

Leviticul 16 şi Daniel 8:14.

– Terminologia folosită şi Daniel 8:14, şi în Leviticul 16 leagă între ele cele două pasaje.
a) ambele vorbesc de si spre sanctuarul lui Dumnezeu (ebr. qodesh). Mai
relevantă este legătura explicativă şi indirectă dintre verbul nitsdaq „îndreptăţit”
(Daniel 8:14) şi Leviticul 16. Nitsdaq vine de la verbul tsadaq, care înseamnă „a fi
(în) drept” sau „a fi îndeptăţit” (Iov 9:15,20; Psalmii 19:9; 51:4; 143:2; Isaia
43:9,26 etc.). În Iov 4:17, cel care este „îndreptăţit” (tsadaq) înaintea lui
Dumnezeu este „curăţit”(taher) de vină, adică „reabilitat”. Aici, cei doi termeni
pentru „îndreptăţit” şi „curat” funcţionează ca termeni sinonimi într-o
construcţie paralelă, care exprimă aceeaşi idee în moduri diferite. Compară cu
faptul că „fără vină” poate fi exprimat prin naqiy (Exodul 21:28; 23:7; 2 Samuel
14:9), care poate însemna şi „curat” (Psalmii 24:4).

5
 În contextul din Daniel 7 şi 8, îndreptăţirea „sediului” lui Dumnezeu (sanctuarul), care
reprezintă autoritatea şi stăpânirea Lui, înseamnă că Dumnezeu este reabilitat,
demonstrându-se că este drept şi fără vină atunci când judecă între cei credincioşi şi cei
necredincioşi, care s-au „răzvrătit” (Daniel 8:12). Este normal să privim această reabilitare ca
pe un fel de curăţire (legală), fapt ce explică motivul pentru care versiunea JPS din 1988 redă
astfel sfârşitul versetului 14 din Daniel 8: „apoi sanctuarul va fi curăţit”, în conformitate cu
Septuaginta şi cu KJV.

Leviticul 16 descrie o „curăţire” rituală a sanctuarului israelit, incluzând „curăţirea”

(taher) altarului din curte (vers. 19), prin intermediul sângelui stropit de marele-preot.
Această îndepărtare a păcatelor şi a impurităţilor din locaşul pământesc al lui Dumnezeu
reprezintă o refacere sau o îndreptăţire a sanctuarului Său: guvernarea lui Dumnezeu este
declarată ca fiind dreaptă, când El Îşi recunoaşte oamenii credincioşi, pe care i-a şi iertat de-
a lungul anului (cf. Leviticul 4-5), şi când îi respinge pe cei care au comis „păcate ale
răzvrătirii” (Leviticul 16:16).

Am observat că îndreptăţirea, sau curăţirea legală, leagă Daniel 8:14 în mod specific de
Leviticul 16 şi că acest concept este exprimat de termenii sinonimici tsadaq (Daniel 8:14) şi
taher (Leviticul 16:9). Cuvântul pesha „răzvrătire/păcat al rebeliunii” leagă, de asemenea,
Daniel 8:12 de Leviticul 16. În toate instrucţiunile din Pentateuh privitoare la sanctuar,
cuvântul acesta apare doar în Leviticul 16:16,21.

O aluzie adiţională la Leviticul 16 apare în viziunea în care Daniel vede un berbec şi un

ţap (Daniel 8:3-8). Aceste animale intră în categoria animalelor sacrificate cu ocazia Zilei
Ispăşirii (Leviticul 16:5,15,24).

 Interpretare – Fundalul specific Zilei Ispăşirii (Leviticul 16), pe care este grefat Daniel
8:14, ne învaţă însemnătatea şi funcţia îndreptăţirii (reabilitării în sens legal/curăţirii)
sanctuarului din ceruri. După o prima etapă de ispăşire, în care Dumnezeu îi ierta pe
israeliţii care se pocăiau şi care îşi aduseseră jertfele la sanctuar de-a lungul anului
(Leviticul 4:20,26,31,35 etc.), Ziua Ispăşirii aducea o a doua mare etapă, şi cea finală, a
ispăşirii. Această etapă secundă curăţeşte sanctuarul de păcatele oamenilor, demonstrând
că Dumnezeu, ca judecător, este dezvinovăţit, eliberat de orice răspundere judiciară pe
care Şi-ar fi creat-o iertând oameni vinovaţi (cf. 2 Samuel 14:9), fapt pe care, în mod

6
normal, un judecător n-ar trebui să-l facă (Deuteronomul 25:1; 1 Împăraţi 8:32). Sacrificiul
suprem al lui Hristos, ţinta spre care arătau atât sacrificiile animale din timpul anului, cât şi
cele din Ziua Ispăşirii, face posibil ca Dumnezeu să fie drept atunci când îi îndreptăţeşte
(iertând) pe cei care cred (Romani 3:26).

Întrebarea care rămâne după iertare este: cei pe care i-a iertat Dumnezeu vor continua
să creadă (cf. Coloseni 1:21-23), pentru ca El să fie îndreptăţit şi atunci când îi mântuieşte? El
răspunde la această întrebare printr-o judecată care are loc la vremea sfârşitului (Daniel 7),
judecată care Îl îndreptăţeşte (Daniel 8), demonstrând că, într-adevăr, El îi mântuieşte doar
pe credincioşii a căror credinţă rămâne în picioare. Cele două etape ale ispăşirii asigură din
partea lui Dumnezeu har deplin doar împreună cu judecată deplină. Astfel, Dumnezeu
păstrează harul şi dreptatea, cele două dimensiuni ale caracterului Său iubitor (Exodul 34:6,7;
1 Ioan 4:8), într-o armonie perfectă (Psalmii 85:10).

În concluzie – Este adevărat că, în Daniel 8:14, traducerea literală a verbului nitsdaq
înseamnă „îndreptăţit”. Este, de asemenea, adevărat că acest termen nu apare în Leviticul 16
sau în alt pasaj referitor la Ziua Ispăşirii (Leviticul 23:26-32; Numeri 29:7-11). Totuşi există
dovezi convingătoare că evenimentul prezis în Daniel 8:14 face referire la o judecată finală
(cf. 7:9-14) spre care arăta Ziua Ispăşirii din vechime. Acest eveniment joacă un rol crucial
în istoria mântuirii, curăţind sanctuarul ceresc de păcatele oamenilor şi, astfel, îndreptăţind
caracterul lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, judecata demonstrează că judecăţile Sale sunt
drepte1.
În timp ce, în capitolul 7, răspunsul lui Dumnezeu la problema puterii cornului este
judecata, în capitolul 8, soluţia este îndreptăţirea sanctuarului.
Dacă judecata care precedă revenirea lui Hristos se referă la cornul cel mic, această
judecată caută „să reabiliteze poporul lui Dumnezeu, după cum vedem în Daniel 7, unde
sfinţii sunt judecaţi şi iertaţi. Poporul lui Dumnezeu rămâne cu o atitudine de totală
dependenţă de Dumnezeu în cele mai neplăcute circumstanţe. Consemnările vieţilor
acestora sunt examinate şi păcatele lor, iertate; în acelaşi timp, numele credincioşilor falşi
sunt şterse din carte (cf. Exodul 32:33; Leviticul 23:29,39). Cei ale căror nume sunt păstrate în
carte, inclusiv sfinţii care au murit, vor moşteni Împărăţia (Daniel 7:22; 12:1,2). Astfel,
sanctuarul este curăţit.”