https://predicipredici.wordpress.

com/category/predici-scrise/

Spiritul Sodomei
14 AUG.

   Cu câteva luni în urmă, Antonia mi-a spus că a decis să urmeze cursurile facultății de
psihologie. Mărturisesc că nu am fost foarte încântat de alegerea ei, ba chiar am încercat s-o
conving să se reprofileze pe o altă ramură de studiu. Argumentul meu principal era
următorul: ,,Trăim niște timpuri în care se redefinește ,,normalitatea”. Dacă preț de secole
întregi, aceasta s-a sprijinit pe fundamente creștine, noua normalitate preamărește afirmarea
liberă a tot ce înseamnă carnalitate și senzualitate, în timp ce vechile principii etice și morale,
au ajuns să fie considerate desuete, și drept urmare sunt aruncate la coșul de gunoi al
societății.

   Cel mai grav lucru, nu este acela că astăzi lumea ar fi mult mai păcătoasă decât în
trecut ci acela că, unele înclinații care cândva erau considerate drept perversități, în mai
toate tratatele de specialitate, astăzi sunt considerate înclinații normale, care pot fi
exprimate chiar sub protecția legii. De pildă, homosexualitatea s-a practicat de când e lumea.
Diferența este că, dacă în urmă cu o sută de ani, aceasta era considerată delict penal pentru
care făceai închisoare, astăzi este considerată fapt normal, pentru practicarea căreia, în
anumite țări ale lumii, primești chiar și binecuvântarea bisericii. N-am afirmat că și a lui
Dumnezeu.”

   I-am oferit fiicei mele drept exemplu prima situație ipotetică ce mi-a trecut prin minte:
,,Ce-o să faci dacă vei fi nevoită să consiliezi unul dintre aceste cupluri moderne, iar cadrul
legal n-o să-ți permită să le spui că problema lor nu se trage de la diferența de opinie în
legătură cu marca pastei de dinți pe care o folosesc la baie, ci de la faptul că au încălcat
principiul de bază care definește însăși structura familiei”

   Răspunsul ei m-a emoționat profund. Mi-a spus că este conștientă de dificultatea

misiunii pe care și-o asumă, dar că se simte călăuzită în această direcție, și dacă Domnul o
cheamă la o anumită slujbă îi va pregăti și condițiile necesare spre a o putea îndeplini. De
altfel, în fiecare domeniu trebuie să existe oameni ai lui Dumnezeu care să contribuie la
promovarea valorilor creștine și la recuperarea sufletelor pierdute. Răspunsul ei m-a liniștit și
mi-a dat convingerea că se află acolo unde trebuie să fie.

   În definitiv, rugăciunea Domnului Isus pentru ucenicii Săi a fost următoarea: ,,Nu Te rog
să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău.” (Ioan 17:15) Separarea de lume despre care
vorbește Scriptura nu înseamnă neapărat izolarea sau ieșirea din mijlocul ei.

   Domnul să-i binecuvânteze pe toți frații noștri, care prin natura chemării lor, se
confruntă mai direct cu oamenii atinși de tot felul de păcate și de consecințele acestora. El să-
i ajute să rămână neîntinați, și în același timp să fie martori eficienți ai împărăției Cerului,

1
asemenea medicului care știe să se poarte în așa fel încât să nu se infecteze cu boala
pacientului, dar să o trateze spre vindecare.

   Domnul să ridice, în școli și universități, în birouri și cabinete, în administrație și în

forul legislativ, în fabrici și ateliere, tot mai mulți bărbați și femei care să fie sare și lumină,
făcând astfel ca lumea  aceasta să devină un spațiu mai cu putință de locuit. Ne rugăm ca
Dumnezeu să nu permită emiterea unor legi care să restricționeze promovarea valorilor
creștine, în diversele sectoare de activitate, în care suntem implicați, iar dacă va permite
astfel de situații, să ne ajute să ne îndeplinim misiunea în ciuda acestora.

   Practic, fiecare dintre noi putem afirma că locuim în Sodoma. Iată ce citim în
Apocalipsa 11:8: ,,Și trupurile lor moarte vor zăcea în piața cetății celei mari, care, în înțeles
duhovnicesc, se cheamă „Sodoma” și „Egipt”, unde a fost răstignit și Domnul lor.” Fără a intra
în exegeza acestui text biblic, este suficient să remarcăm faptul că însăși Scriptura atribuie în
sens duhovnicesc, numele de Sodoma unei cetăți în care domnea păcatul și spiritul antihristic.

   Continuând cu același limbaj duhovnicesc, putem afirma că dincolo de cadrul spiritual

al bisericii se află Sodoma, și ea TREBUIE să rămână acolo, atât cu păcatele cât și cu spiritul ei,
altminteri dacă se întâmplă să pătrundă în biserică, vom avea și noi soarta lui Lot.

   Deși Lot nu s-a făcut părtaș la păcatul capital al Sodomei, ci dimpotrivă l-a detestat cu
vehemență, totuși a fost sedus de spiritul Sodomei, iar în consecință a pierdut într-o singură zi,
aproape tot ce a avut.

   Această primejdie ne paște pe fiecare dintre noi. În timp ce ne exprimăm dezgustul și

lehamitea față de păcatul Sodomei, suntem în pericolul de a ne îndrăgosti de spiritul acestei
cetăți.

   Dar ce este spiritul Sodomei? Numim spiritul Sodomei, acel sistem de valori potrivit
căruia gândesc și acționează oamenii din Sodoma. În termeni Paulini, este una dintre fațetele
chipului veacului acestuia, față de care nu trebuie să ne conformăm, după cum citim în Romani
12:2: ,,Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți prin înnoirea minții
voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită.”

   Spiritul Sodomei este un complex de păcate mult mai subtile decât sodomia, dar care
până la urmă distrug aproape la fel ca și acesta. Și pentru că aceste păcate sunt subtile suntem
cu atât mai vulnerabili în fața lor. Poate că cineva se va întreba: În cazul acesta, cum pot să
știu dacă am fost afectat de spiritul Sodomei? Ei bine, aceasta este întrebarea la care aș dori
să ofer câteva răspunsuri biblice, în mesajul care urmează.

   Cum pot să știu dacă am fost afectat de spiritul Sodomei?

1. Pot să știu că am fost ATINS de spiritul Sodomei, atunci când pentru a-
mi asigura viitorul, aleg să părăsesc încrederea în Domnul.

-Contextul a fost o criză de spațiu. Spațiul era vital, mai ales pentru niște proprietari de
turme cu un stil de viață nomad. Cunoașteți întâmplarea. N-am să insist asupra detaliilor. Totul

2
a început cu o ceartă între servitori. Spre a preveni degenerarea relațiilor dintre el și nepotul
său, Avraam propune o despărțire amiabilă, oferindu-i lui Lot întâietatea alegerii.

   -Acesta este momentul în care Scriptura remarcă una dintre observațiile lui Lot, la care
merită să reflectăm puțin:

,,Lot și-a ridicat ochii (de ce nu a lasat pe Avraam sa aleaga?) și a văzut că toată
Câmpia Iordanului era bine udată în întregime. Înainte de a nimici Domnul Sodoma și
Gomora, până la Țoar, era ca o grădină a Domnului, ca țara Egiptului.” (Genesa 13:10)

Notați vă rog expresia: ,,ca țara Egiptului”.

   Avraam și Lot tocmai se întorseseră din Egipt. Imaginea Egiptului era încă vie în mintea
lui Lot. Pentru a înțelege ce a văzut Lot acolo și de ce alegerea sa n-a plăcut Domnului, trebuie
să facem apel la niște detalii geografice.

   Egiptul cunoștea o prosperitate deosebită din punct de vedere agricol, datorită unor
particularități ale Nilului. În fiecare an acesta se revărsa peste malurile sale, iar după
retragere, lăsa peste fâșia de câmpie pe care o inunda, un mâl foarte productiv din punct de
vedere agricol, capabil să hrănească îndestulător întreaga țară. Fiind cel mai lung fluviu din
lume, în urma străbaterii celor 6650 de kilometri, aducea în Egipt toate apele de pe o bună
parte a continentului african, răspândindu-le înaintea revărsării în Mediterană, pe suprafața
unei imense delte fertile, în care trăia cea mai mare parte din populația țării. Datorită
lungimii, debitului și deltei Nilului, în Egipt exista pâine, uneori chiar și atunci când în țările
vecine era foamete, fiind un loc de refugiu pentru poporul Domnului, în vremuri de secetă. Pe
vremea lui Iosif a fost o excepție, foametea luând atunci o mai mare amploare. Nilul a fost
supranumit ,,hrănitorul” iar pentru a-l venera, egiptenii au inventat zeul Hapi pe care l-au
numit zeul revărsării Nilului.

   Este foarte important de observat faptul că, atunci când Yahve a căutat o țară
potrivită pentru poporul Său, a ales una cu o climă de așa natură, încât să le arate
că ,,Hrănitorul” nu este un râu, pe care ulterior poporul să-l zeifice, ci Domnul Însuși. De
aceea le-a pregătit o țară dependentă în întregime de ploaia cerului, de care Domnul
promitea să se ocupe personal, cu condiția ca poporul să asculte de poruncile Sale.

Deuteronom 11:10-15: ,,Căci țara în stăpânirea căreia vei intra nu este ca țara
Egiptului, din care ați ieșit, unde îți aruncai sămânța în ogoare și le udai cu piciorul ca pe o
grădină de zarzavat. Țara pe care o veți stăpâni este o țară cu munți și văi, care se adapă
din ploaia cerului; este o țară de care îngrijește Domnul Dumnezeul tău și asupra căreia
Domnul Dumnezeul tău are neîncetat ochii, de la începutul până la sfârșitul anului. Dacă
veți asculta de poruncile mele pe care vi le dau astăzi, dacă veți iubi pe Domnul
Dumnezeul vostru și dacă-I veți sluji din toată inima voastră și din tot sufletul vostru, El va
da țârii voastre ploaie la vreme, ploaie timpurie și ploaie târzie, și-ți vei strânge grâul,
mustul și untdelemnul; de asemenea, va da iarbă în câmpiile tale pentru vite și vei mânca
și te vei sătura.”

3
 Țara Canaan a fost aleasă în așa fel încât, clima ei să favorizeze trăirea poporului în
dependență de Dumnezeu, retezându-i din start orice altă posibilitate.

   Când Lot și-a îndreptat privirile spre Sodoma, el a observat că acea porțiune din valea
Iordanului prezenta aceleași particularități ca Nilul Egiptului. Era un spațiu în care se putea
trăi foarte bine și fără a depinde în totalitate de capriciile vremii, sau mai bine zis de
capriciile unui Dumnezeu, care se mai și mânia și închidea cerul, atunci când făceai ceva
ce nu-i convenea.

AZI se află astăzi pe locul de altădată al cetăților Sodoma și Gomora - Marea Moartă.
Ce mesaj a vrut Dumnezeu să ne transmită prin nimicirea acestor două cetăți și prin
apariția în locul lor a Mării Moarte?

Nu cumva acela că în poporul Său, El este Hrănitorul, și că dacă vrem să rămânem

acolo trebuie să ne punem toată încrederea în purtarea Lui de grijă? Nu cumva acela că El
nu acceptă ca noi să avem un plan de rezervă, deoarece însăși existența acestuia ar fi o dovadă
a neîncrederii noastre în făgăduințele Sale, sau poate chiar o portiță pentru neascultare?

    Dumnezeu n-a permis împăraților lui Israel să aibă mulți cai, multe neveste și mari
grămezi de aur, deoarece acestea însemnau forță militară și alianțe politice, ori Dumnezeu
dorea ca El personal să-și păzească poporul de invaziile străine.

Însă gândirea lor era așa cum, de multe ori, este și a noastră. Dacă am fi avut ocazia să
discutăm cu vreunul dintre ei probabil că ne-ar fi spus următoarele: ,,Cred că Dumnezeu poate
să-mi păzească țara de Sirieni. Dar ca tot omul, eu mai păcătuiesc din când în când, pentru că
na, așa-i viața. Prin urmare mă tem să nu se supere Dumnezeu pe mine și să mă lase pe mâna
acestor netăiați împrejur. Pentru o astfel de eventualitate am strâns curelele și am umplut un
mic cufăr de aur. Lasă-l acolo să fie, că doar nu cere de mâncare. Pentru aurul acesta
împăratul Asiriei mi-ar sări oricând în ajutor. Doar trebuie să mă descurc cumva și atunci când
Dumnezeu se supără pe mine.”

   Dar să ne întoarcem la noi. Ca tanar creștin ai gândit vreodată ceva asemănător cu

ceea ce urmează? ,,Da, cred că Domnul poate să-mi pregătească un ajutor potrivit și aici în
poporul Său. Dar în cazul că n-o va face, n-ar fi rău să păstrez eu niște legături de rezervă și cu
niște tineri necreștini, așa pentru orice eventualitate.”

   Ca membru al poporului lui Dumnezeu, ai zis vreodată ceva asemănător cu ceea ce
urmează? ,,Cred că Dumnezeu poate să-mi pregătească un loc de muncă potrivit pentru mine,
sau un contract avantajos pentru afacerea mea. Însă pentru orice eventualitate, n-ar strica să
pun deoparte câteva mii de euro, pe care la momentul potrivit să le pot vârî în buzunarul
potrivit. Lasă-le acolo să fie că doar nu cer de mâncare.”

   Exemplele ar putea continua însă dumneavoastră ați prins ideea.

De fiecare dată când noi ne vom sprijini încrederea pe tot felul de văi fertile care
seamănă cu Nilul, Dumnezeu le va transforma într-o mare moartă, ca să ne arate că

4
lucrurile care funcționează foarte bine în Egipt, nu se potrivesc cu spiritul poporului Său.
El este ,,Hrănitorul” nostru și nu se va așeza niciodată alături de zeul fals Hapi.

2. Pot să știu că am fost CUPRINS de spiritul Sodomei, atunci când pentru a-mi asigura
confortul, încep să sacrific unul câte unul din principiile divine.

-Lot nu știa atâtea despre Dumnezeu și despre Legile Sale, pe cât știm noi cei de astăzi.
Dar Lot cunoștea foarte bine un principiu care a stat la baza plecării sale împreună cu Avraam,
din țara caldeenilor: principiul separării de lume. Dar Lot sacrifică acest principiu de bază
revelat de către Dumnezeu lui Avraam, spre a ieși din cortul său de nomad și a-și spori
confortul într-o locuință stabilă din Sodoma. Numai că lucrurile pe care le-a pierdut în urma
acestei manevre au depășit cu mult confortul obținut. Și apoi nu s-a bucurat prea mult de
acesta, deoarece până la urmă a fost nevoit să se acomodeze cu traiul din peșteră, ceea ce pe
scara progresului social, reprezintă câțiva pași înapoi, chiar față de traiul în cort.

   Așa se întâmplă atunci când de dragul sporirii confortului vieții sacrificăm principiile
Scripturii. Sfârșim prin a decădea mai jos chiar și de locul de care am fugit, și aceasta
deoarece Dumnezeu vrea să ne învețe că, ceea ce funcționează foarte bine printre păgâni
nu se potrivește cu spiritul poporului Său.

   Aș vrea să citez câteva versete biblice, care conțin câteva principii creștine
esențiale. În timpul acesta aș vrea să ne întrebăm pe care dintre ele le-am sacrificat, de
dragul sporirii confortului personal:

„Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată
puterea ta și cu tot cugetul tău și pe aproapele tău ca pe tine însuți.” (Luca 10:27)

,,Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri
vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:33)

,,să nu dați uitării binefacerea și dărnicia, căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi
plac.” (Evrei 13:16)

,,Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora.” (Filipeni 2:4)

,,Noi, care suntem tari, suntem datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi și să nu ne
plăcem nouă înșine.” (Romani 15:1)

3. Pot să știu că am fost DISTRUS de-a binelea de spiritul Sodomei atunci când pentru
afirmarea unor ambiții personale, sunt dispus să îmi fac casa vraiște.

-Da este adevărat, nepotul lui Avraam n-a decăzut atât de jos încât să practice sodomia,
dar pentru ambiția de a fi bogat, și de a fi acceptat printre liderii care ședeau la poarta
cetății, Lot și-a sacrificat familia. Și-a vârât în casă niște gineri, care potrivit spiritului
Sodomei, probabil aveau multe calități, dar cu care nu putea schimba o vorbă serioasă despre
lucrurile spirituale, deoarece aceștia luau totul în glumă. A crescut niște fete pentru care

5
obiceiurile popoarelor erau mult mai importante decât poruncile lui Dumnezeu. S-a trezit
lângă o nevastă pentru care nostalgia lucrurilor pieritoare avea un impact mult mai
puternic decât porunca salvatoare, vestită prin înger. Lot a pierdut aproape tot, deoarece
ambițiile sale l-au determinat să neglijeze ceea ce era mai important.

   Când Dumnezeu alege să-i descopere lui Avraam planul său de nimicire al Sodomei,
invocă un motiv care la prima vedere pare că n-ar avea nici o legătură cu contextul: „Să
ascund Eu oare de Avraam ce am să fac? Căci Avraam va ajunge negreșit un neam mare și
puternic și în el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului. Căci Eu îl cunosc și știu că
are să poruncească fiilor lui și casei lui după el să țină Calea Domnului, făcând ce este drept și
bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească față de Avraam ce i-a făgăduit.” (Genesa 18:17-
19)

Dumnezeu n-ar fi putut spune aceleași cuvinte și despre Lot. După mii de ani casa lui
Avraam se află încă pe scena istoriei, în timp ce praful uitării s-a așternut de mult peste casa
lui Lot. Aceasta nu s-a întâmplat pentru că Dumnezeu ar fi uitat de el în vatra pucioasei de sub
Marea Moartă, ci pentru că Lot și-a făcut casa praf și pulbere, cu însăși mâna lui.

   Dar tu ce-ai făcut din casa ta? Dar eu ce-am făcut din casa mea? Din mâna altora mai
pot nădăjdui să mă scape Dumnezeu, dar din mâna mea cine ar putea să mă scape?

     Parcă-l aud pe Lot interogat de către glasul conștiinței sale: ,,Lot, poți dormi liniștit
ținând cont de câte ai făcut? Văd că poți și să bei. Normal, cumva trebuie să scapi de coșmarul
trecutului, care îți bântuie prezentul. Ia paharul care îți este pus în mână de către însăși fiica
ta și soarbe-l până la fund. Îmbată-te liniștit și apoi culcă-te. Mâine dimineață când o să te
trezești, vei avea cu un coșmar în plus.”

   Frate și soră: Ce-i cu casa ta? Unde ți-e bărbatul? Ce-ți face soția? Cu ce ți se ocupă
copiii? Cum îi merge bisericii pe care o slujești? Poți dormi liniștit, după ce răspunzi la
aceste întrebări?

   În concluzie:
   Tot Hristos este soluția. Dacă n-ar fi El am rămâne doar niște ratați fără speranță:
soți ratați, părinți ratați, copii ratați, păstori ratați, profesori ratați. Dar specialitatea lui
Hristos este să ofere speranță tocmai unor astfel de oameni. El are alternativa la spiritul
distructiv al Sodomei.

   Spiritul lui Hristos este alternativa la spiritul Sodomei. Chipul lui Hristos este
alternativa la chipul veacului acestuia. Vrei să scapi de influența chipului Sodomei. Ațintește-ți
mai atent privirea asupra chipului lui Hristos, și fă din el ținta umbletelor tale.

   Ce este chipul lui Hristos? Este felul Său de a gândi, de a simți și de a acționa.
Focusează-te asupra lui, deoarece ai fost hotărât pentru aceasta. În consecință vei avea numai
de câștigat. El are putere să răscumpere chiar și ceea ce ai pierdut prin cochetarea cu
spiritul Sodomei.

6
    Puneți toată încrederea doar în El, în toate domeniile vieții tale, fără să tânjești
după locuri care sunt ca țara Egiptului.

   Lasă-te totdeauna ghidat de principiile Scripturilor, chiar dacă pe moment ți se par

neconfortabile. Sacrificarea lor n-o să-ți aducă nimic bun.

   Nu-ți sacrifica niciodată familia, nici familia lărgită a bisericii din pricina unor
capricii personale.

   Iată planul lui Dumnezeu pentru tine: ,,Căci, pe aceia pe care i-a cunoscut mai
dinainte, i-a și hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie
Cel Întâi Născut dintre mai mulți frați. Și pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a și
chemat, și pe aceia pe care i-a chemat, i-a și socotit neprihăniți, iar pe aceia pe care i-a
socotit neprihăniți, i-a și proslăvit. Deci ce vom zice noi în fața tuturor acestor lucruri?
Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? El, care n-a cruțat nici chiar
pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate
lucrurile? Cine va ridica pâră împotriva aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i
socotește neprihăniți! Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a și înviat, stă la
dreapta lui Dumnezeu și mijlocește pentru noi! Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui
Hristos? Necazul sau strâmtorarea sau prigonirea sau foametea sau lipsa de îmbrăcăminte
sau primejdia sau sabia? După cum este scris: „Din pricina Ta suntem dați morții toată ziua;
suntem socotiți ca niște oi de tăiat.” Totuși în toate aceste lucruri noi suntem mai mult
decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Căci sunt bine încredințat că nici moartea, nici
viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare,
nici înălțimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de
dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 8:29-39)  

7
 Binecuvântarea este mai mult decât te aștepți

28 FEB.

Posted by predicipredici

   ,,Omul acela a zis: „Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile.” Dar Iacov a răspuns: „Nu
Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.” (Genesa 32:26)

   Îți dorești ca Dumnezeu să te binecuvânteze într-un mod cu totul special? Te rogi mult
să primești binecuvântarea? Acesta este un lucru foarte bun. Dar oare ști ce ceri?
Binecuvântarea este mai mult decât crezi.

   De multe ori, noi credem că binecuvântarea lui Dumnezeu se rezumă la o casă

confortabilă, la o nevastă frumoasă, la o sănătate de fier și la un post de manager într-o firmă
de succes. Da, și acestea sunt binecuvântări care vin tot de la Dumnezeu, și sunt numite
binecuvântări materiale. Problema este că, uneori ne focusăm atât de mult asupra lor încât nu
mai vrem să știm nimic despre altceva. Dar binecuvântarea lui Dumnezeu este mult mai mult
decât atât. Binecuvântările spirituale sunt mult mai valoroase decât cele de ordin fizic.
Primele sunt trecătoare, pe când ultimele sunt eterne. În anumite situații, Dumnezeu este
nevoit să ne tragă de sub nas aceste binecuvântări perene, doar ca să ne deschidă apetitul
către cele veșnice. Procesul nu se desfășoară fără o anumită suferință, dar dacă privim
lucrurile din perspectiva rezultatului, putem afirma cu certitudine că se merită.

   Printr-o asemenea experiență a trecut și Iacov. Cred că cel mai mare merit al său, este
acela de a-și fi dorit cu orice preț să primească binecuvântarea. S-a luptat până și cu un înger
pentru aceasta. Bietul de el, nu știa ce cere! A avut multe de suferit de pe urma dorinței
sale ,,extravagante”. Dar în final n-a avut nimic de regretat. Ceea ce a primit a fost infinit mai
valoros decât ceea ce a trebuit să piardă.

8
    Binecuvântările cele mai mari sunt rezervate oamenilor care nu se sperie de prețul pe
care l-ar avea de plătit. Asta nu înseamnă că ele ne sunt date pe bani, ci că pentru a le primi
trebuie să fim gata să ne lepădăm de tot ce avem. Dar vom mai reveni asupra acestui aspect.

   Dacă încă mai doriți să fiți binecuvântați, vă invit să o luăm din loc, pe urmele lui Iacov
și să învățăm lecțiile pe care le-a învățat și el despre binecuvântare.

1. Binecuvântarea este mai mult decât lucrurile materiale.

Negreșit, Iacov a fost un om foarte bogat. Însă Dumnezeu l-a trecut, în câteva rânduri,
prin niște situații foarte critice, pentru ca să înțeleagă că bogățiile materiale, în fond
valorează foarte puțin. Cu siguranță, posesiunile materiale sunt o binecuvântare pentru cel
care are parte de ele. Însă de o binecuvântare și mai mare are parte, cel care știe cât de
neînsemnate sunt acestea, în comparație cu altele. Teoria sună foarte simplu, dar ca să-ți
însușești practic acest principiu, poate presupune un drum destul de anevoios. Nici Iacov nu l-a
parcurs foarte ușor.

  A trebuit să părăsească totul chiar din ziua plecării sale la Laban. Mergea cu mâinile
goale spre Mesopotamia, fără certitudinea că se va mai întoarce vreodată la lucrurile pe care
le lăsase în urmă. Dar pentru că era un om puternic, și pentru că Dumnezeu era cu el, a reușit
să adune, în ciuda împotrivirilor lui Laban, în numai douăzeci de ani, o avere de invidiat. Nu
intru în detalii. Însă în drumul de întoarcere acasă, în două rânduri, a trebuit să înțeleagă cât
de lipsită de valoare este averea, în fața amenințării cu moartea, din partea lui Laban iar apoi
din partea lui Esau. În fața inevitabilului aceasta își pierde orice importanța. Viața este o
binecuvântare mult mai prețioasă decât aurul. Ce-ai mai putea face cu milioanele dacă mori?

   La bătrânețe, chiar de bună voie, Iacov părăsise pentru totdeauna Canaanul împreună
cu toate lucrurile pe care le agonisise, deoarece descoperise o binecuvântare mult mai
valoroasă decât acestea: familia. Cu cincisprezece ani în urmă își pierduse fiul. Iar acum l-a
regăsit. Atunci a înțeles că binecuvântarea de a fi din nou împreună este cu mult mai valoroasă
decât toate bogățiile lumii, și că pentru a o dobândi merită să renunțe la ele. Oare de ce unii
dintre noi ajungem să ne dăm seama de importanța familiei abia după ce o pierdem? De ce să
nu ne prețuim părinții, soțul, soția și copii până încă îi mai avem. De ce am permite unor
lucruri neînsemnate, precum banii, casele sau mașinile, să ne înstrăineze de aceștia? De ce n-
am vrea să pricepem că există binecuvântări mai valoroase decât lucrurile materiale?

2. Binecuvântarea este mai mult decât frumusețea fizică.

-Din prima zi a ajungerii sale la Laban, privirea lui Iacov fu sedusă în mod irezistibil, de
chipul angelic al Rahelei. A fost dispus să devină sclavul lui Laban, pentru o perioadă de șapte
ani, doar ca să o aibă pentru sine. Dar lucrurile nu aveau să fie atât de simple, deoarece Iacov
ceruse binecuvântarea. Iar Dumnezeu trebuia să-l învețe că binecuvântarea este mai mult chiar
și decât frumusețea fizică.

   De multe ori am auzit următoarea întrebare: Cum este posibil ca un bărbat să-și
petreacă toată noaptea nunții cu o femeie pe care o crede mireasa lui, și doar a doua zi să

9
observe că este soră-sa. Unii spun că din moment ce erau surori trebuie să fi semănat între ele.
Am cunoscut și eu surori gemene pe care nu le puteam deosebi una de cealaltă. Într-o excursie
de grup, după ce am discutat puțin cu una dintre ele, m-am luat cu alți participanți, apoi m-
am întors la ea și am zis: ,,Deci, după cum îți spuneam adineaori…”  Ea m-a întrerupt și mi-a
zis: ,,Mie nu mi-ai spus nimic. Ai vorbit cu sora mea.” Rușinat mi-am cerut scuze pentru grava
confuzie. Ea m-a liniștit zicându-mi că nu sunt singurul făptaș. Recunosc că mi-ar fi fost dificil
dacă aș fi hotărât să mă căsătoresc cu una dintre ele și dacă aș fi dat peste un socru ca și
Laban. Însă în cazul Leii și Rahelei, tocmai diferența dintre ele era elementul esențial. Lea era
urâtă, pe când Rahela era frumoasă. Nu era chiar atât de ușor să le confunzi una cu cealaltă.

   Cred că există trei explicații pentru orbirea lui Iacov, ultima fiind cea mai importantă.
Prima explicație: La nunți, de obicei se bea mai mult decât se cuvine, așa că nu de puține ori
se întâmplă ca bărbații să-și confunde nevestele cu alte femei. A doua explicație: În
Mesopotamia exista un ritual potrivit căruia, mireasa trebuia să fie acoperită complet de voal
în timpul nunții, iar mirii să consume evenimentul din camera nupțială într-un întuneric beznă.
Acest obicei a fost speculat cu abilitate de către șmecherul Laban, spre a-și duce la îndeplinire
propriile planuri. A treia și cea mai importantă explicație: Dumnezeu l-a orbit pe Iacov pentru
a-l face să înțeleagă că există binecuvântări mai mari decât frumusețea fizică. Numai așa se
explică sterilitatea ulterioară a Rahelei, urmată de moartea ei prematură. Unii întreabă, de ce
n-a strigat Lea? De ce nu l-a oprit pe Iacov, în noaptea aceea oarbă, dezvăluindu-și identitatea?
Dar vă întreb eu: Ce cuvânt puteau să aibă niște fete vândute ca niște sclave, de către un tată,
care potrivit culturii, avea drept de viață și de moarte asupra lor?

   Dar Dumnezeu însuși complota împotriva dorințelor lui Iacov, ca să-l învețe că există
binecuvântări mai valoroase decât frumusețea fizică. Lea născu mulți copii în timp ce Rahela
rămânea stearpă. Faptul acesta nu trebuie interpretat prin prisma culturii contemporane, în
care a crește un câine este mai la modă decât a crește un copil, ci prin prisma culturii de
atunci. Faptul de a fi o femeie stearpă era considerat un mare blestem. Dar după ce Domnului
i se făcu milă de Rahela dându-i și ei doi copii, aceasta muri în jurul vârstei de patruzeci de
ani, și fu îngropată lângă drum, în preajma Bethlehemului. Cunoscându-l pe Iacov nu pot crede
că nu a încercat să se târguiască cu Dumnezeu zicându-i: ,,Doamne ți-o dau pe Lea, în plus îți
dau și cele două concubine, numai nu mi-o lua pe Rahela.” Dar Dumnezeu n-o voia decât pe
ea.

   Odată cu moartea Rahelei, toată dragostea lui Iacov se transferase asupra lui Iosif.
Semăna leit cu mama lui. Privindu-l o vedea pe Rahela. Și Dumnezeu i-l luă și pe el. Cu
siguranță, Iacov ar fi renunțat cu dragă inimă la toți ceilalți unsprezece fii ai săi, doar ca să-l
cruțe pe Iosif. Dar trebuia să învețe că există binecuvântări mai prețioase decât frumusețea
fizică. Și a învățat. De unde știm? Când a dat fiilor săi ultimele instrucțiuni cu privire la
îngroparea sa, a cerut să fie îngropat nu lângă Rahela, ci lângă Lea, în peștera în care se mai
aflau: Avraam, Sara și Isaac. În acel moment nu mai exista nici o diferență între trupul Leii și al
Rahelei. Erau ca două gemene ușor de confundat una cu cealaltă.

3. Binecuvântarea este mai mult decât sănătatea.

10
    Aici este suficient să amintim faptul că prețul plătit de Iacov în schimbul binecuvântării
a fost o infirmitate fizică pe care a târât-o după el toată viața. Înainte de a fi binecuvântat, a
trebuit să fie lovit bine de tot, de către un înger al Domnului, ca să rămână șchiop pentru toată
viața. De ce? Probabil din același motiv pentru care Pavel a trebuit să poarte țepușul. Să nu se
îngâmfe. Mândria oprește binecuvântarea. Smerenia o declanșează. Când plesnim de sănătate
riscăm să devenim mândri, deci să pierdem binecuvântarea. Țepușul ne păstrează smeriți, deci
conectați la izvorul binecuvântării. Așadar, există binecuvântări mai mari chiar și decât
sănătatea. Una dintre ele ar fi smerenia.

4. Binecuvântarea este mai mult decât puterea.

   Iacov era un fel de șef de trib. Potrivit tradiției, avea autoritate asupra întregii sale
familii. Înaintea plecării sale în Egipt avea sub comanda lui vreo șaptezeci de suflete. E o
binecuvântare să ai putere peste alți oameni. Numai că într-o zi fiul său Iosif a avut un vis,
pentru care Iacov a fost silit să-l mustre, în ciuda dragostei speciale pe care i-o purta. Soarele,
luna și unsprezece stele s-au aruncat cu fața la pământ în fața flăcăului. Prea de tot. Atentat
la autoritate. Așa ceva nu se poate. Cu toate acestea a sosit vremea când Iacov s-a plecat în
fața lui Iosif. A înțeles că există binecuvântări mai mari decât autoritatea. Mare binecuvântare
pentru un bătrân care înțelege că a sosit vremea să se lase călăuzit de către copilul său, chiar
dacă acesta este cu mult mai tânăr.

   În concluzie:

   Dar care este cea mai mare binecuvântare? Iacov avea să găsească răspunsul la această
întrebare, cu puțin timp înainte de moartea sa. Iar el avea să ne dezvăluie acest secret în
cuvintele de rămas bun adresate fiilor săi. Cea mai mare binecuvântare este să fi înrudit cu
Șilo. Oare nu aceasta era esența binecuvântării promise lui Avraam și moștenită de către Iacov?
Pentru faptul de a fi fost ales de către Dumnezeu, să îl poarte pe Mesia în coapsele sale, a
meritat prețul plătit. Povara cinstei de care era învrednicit, trăgea în cumpănă cu mult mai
greu decât niște suferințe temporare. Iacov murea fericit. N-a trăit degeaba. 

   Dar în cazul nostru, cum stau lucrurile cu cea mai mare binecuvântare? Pentru noi cea
mai mare binecuvântare este să fim frați cu Domnul Isus, care nu este altul decât Șilo din
profeția lui Iacov. El este sursa tuturor binecuvântărilor. (Efeseni 1:3) Nici un preț pe care ar
trebui să-l plătim nu este prea mare pentru a-L avea. Cristos ni se oferă gratuit, dar pentru a-l
dobândi trebuie să ne lepădăm de tot ce avem. Amintiți-vă de cuvintele Domnului Isus din
Matei 16:24-26, de pilda comorii ascunsă în țarină cât și de exemplul apostolului Pavel descris
în Filipeni 3.

   Tu ai parte de cea mai mare binecuvântare? La câte ești dispus să renunți pentru ea?
Doar cei care-L au pe Cristos pot afirma cu tărie că n-au trăit degeaba. Ceilalți mai devreme
sau mai târziu vor trebui să constate că toate celelalte binecuvântări sunt inconsistente.

11
12