503.

Făcut pentru Ceruri

II. Fiind concepuţi pentru a iubi, ne este teamă de singurătate –
Geneza 2:18 „Nu este bine ca omul să fie singur”. Dumnezeu nu a
permis ca să existe singurătatea în Eden. Nu trebuie să fim căsătoriţi
pentru a fi fericiţi. Din nefericire există aproape la fel de mulţi oameni
căsătoriţi şi nefericiţi ca şi cei necăsătoriţi. Trebuie să te simţi iubit.
Creatorul a dat tuturor dorinţa de a fi cu cineva. Unei fetiţe i s-a spus că
Eva a fost creată ulterior, după Adam. Ea a răspuns: „Nu! Dumnezeu l-a
făcut pe Adam mai întâi. Apoi S-a oprit, S-a uitat şi a spus: „Dacă
încercam din nou, aş fi făcut mai bine.” Şi atunci a creat-o pe Eva.”
De ce exisă o aparentă separare între crearea lui Adam şi cea a Evei?
Biblia spune că Dumnezeu l-a trimis pe Adam să se joace cu animalele.
Poate că Adam a văzut animale care aveau perechi şi a simţit că-i lipsea
ceva. Numai atunci a creat-o Dumnezeu pe Eva. Majoritatea bărbaţilor
au nevoie de timp ca să înţeleagă că au fost creaţi pentru iubire, că
iubirea este mai de preţ decât libertatea, independenţa, puterea. Femeile
trebuie să aibă răbdare, aşa cum a avut şi Dumnezeu. Lăsaţi-i pe bărbaţi
să se joace cu „jucăriile” lor. La fel ca dam, în final vor afla că iubirea
valorează mai mult decât toate acestea.
Dacă inima ta suferă din cauza singurătăţii, predă-o lui Isus. Căci în
lumea Lui, nu există singurătate. Fiind concepuţi pentru ceruri, nu vom
funcţiona niciodată complet până nu vom ajunge acolo.
III. Fiind concepuţi să supunem natura, refuzul ei de a ni se supune ne
frustrează – Geneza 1:26a, 28a „Să stăpânească”. De ce au oamenii
instinctul de a vâna şi a pescui? Poate din cauză că am fost concepuţi să
stăpânim peste peşti şi peste animale şi, de când a apărut păcatul, nu
putem s-o facem decât cu puşca sau cu undiţa. De ce avem instinctul de
a grădinări? Primăvara, ne ocupăm de plantare. Dar pe parcurs ne
luptăm cu gândaci, buruieni şi viermi şi până vara devenim atât de
frustraţi încât lăsăm buruienile să năpădească totul. Fiind concepuţi să
stăpânim natura, refuzul ei de a se lăsa stăpânită ne frustrează. Fiind
concepuţi pentru ceruri, nu vom funcţiona niciodată complet decât când
vom ajunge acolo.
IV. Fiind concepuţi să ne bucurăm de senzualitate, păcatul face din
senzualitate un scop în sine – Geneza 2:9a „Plăcuţi la vedere” – simţul
vederii. De ce a făcut Creatorul florile, apusul de soare? De ce a făcut
Dumnezeu nevoia de a mânca în fiecare zi? Ar fi putut să facă astfel
încât să mâncăm doar o dată pe săptămână. Dar El a făcut ca mâncatul
să fie o experienţă plăcută.
Îmi imaginez că Adam stătea lângă Eva lângă un pom din Eden. Se uita
în sus şi cerul arăta frumos, auzea ciripitul păsărilor, simţea mirosul
florilor, mânca un fruct care era bun la gust, o atingea pe Eva şi această
atingere era plăcută – Adam se simţea acasă. Nu diavolul a inventat
simţurile. Lumea lui Dumnezeu este o lume a simţurilor.
Senzualitatea a fost menită să facă viaţa plăcută. În lumea noastră
pervertită, păcatul susţine că senzualitatea face viaţa mai bună. Dar când
mâncăm orice ne dorim, atât de mult cât dorim, noi ne închinăm
simţurilor noastre şi nu Creatorului.
Când atingem tot ce ne dorim, de câte ori scăpăm nepedepsiţi, ne
simţim ipocriţi şi goi pe dinăuntru, sau trădaţi. Devotamentul înseamnă
să stai cu prietenii, familia, cu Dumnezeu şi să spui: „Numai aşa este
bine, întotdeauna.” Numai planul lui Dumnezeu este bun. Fiind
concepuţi pentru ceruri, nu vom funcţiona niciodată complet până nu
vom ajunge acolo.