ÎNVĂȚAREA AUTENTICĂ

Prof.înv.preșcolar :Bîrgoz Violeta Nadia

Gradinița cu Program Normal Stremț/jud.Alba

Voi porni de la proverbul „Ai carte, ai parte!”, un îndemn al generatiilor anterioare pentru
tinerii de ieri si de azi, de a-şi canaliza energiile şi efortul spre şcoală, spre a investi în propria
dezvoltare.
Privind în urmă ,îmi aduc aminte de vremea când , cuvintele acestui proverb pe care le
auzeam tot mereu,erau precum un îndemn capabil doar să stimuleze dorința de învățare bazată
pe” goana dupa note” și nu pe înțelegerea celor învățate,de multe ori ușor memorate și uitate cu
rapiditate.
A învăța nu înseamnă a primi cunoştinţe, informaţii, a înmagazina date, nume, formule,
algoritmi, a fi în stare să le reproduci când ţi se cere, pentru a fi evaluat, şi să le aplici în cazuri
standard.  Toate acestea iau forma generală a unor reţete, a unor indicaţii, care se folosesc pe
bază repetitivă, de memorare.

Învăţarea autentică pleacă de la educarea unei stări de întrebare, de mirare, a nevoii de a

căuta un răspuns. Să parcurgi stări fundamentale ale fiinţei umane: nedumerirea, îndoiala,
bănuiala, ipoteza, intuiţia, explicaţia, spiritul critic, dreptul şi libertatea de a fi sau nu de acord cu
ceea ce ţi se livrează, toate sunt etape fireşti în procesul de înţelegere care trebuie să
însoţească însuşirea de cunoştinţe; ele nu merg automat împreună. Oricine ştie din experienţă
că noaptea şi ziua alternează; dar câţi pot să şi explice de ce?

În calitate de educator, pot spune, pornind de la afirmația "Ceea ce nu a trecut prin mână și
prin corp nu poate fi nici în creier" (B. Boss) că învățarea este procesul de înțelegere a ceea ce
vedem,simțim,pipăim și trăim.

Învăţarea autentică se întâmplă atunci când vine din pasiune, iar pasiunea este motorul
perseverenţei. Şi cu toate că astăzi există o diversitate de teorii ale învăţării, nu întotdeauna
dascalii (educatori,învățători ,profesori) le aplică în mod conşient. Iar pentru că învăţarea
consumă timp şi efort, ipotezele cu privire la acest proces trebuie să tindă spre eficienţă. În caz
contrar, „învăţarea devine greoaie şi eficienţa ei se micşorează” dupa cum afirma cercetatorul
I.Neacșu.
„Se știe că un profesor bun e cel care te face ca lucrurile mai grele să ți se pară mai ușoare”
spunea Grigore Moisil,această menire o avem noi, educatoarele și nu numai, de a-i face pe cei
mici din nimic să știe tot și repulsia să devină o plăcere și o pasiune pentru tot ce învață.
Cum învățăm ?.......O întrebare la care voi răspunde printr-un set de afirmații:
-învățăm povestind-învățarea bazată pe povestire este fundamentală pentru dezvoltarea
integrată a copilului mic. Poveștile sunt, în fond, limbajul care-i permite micului călător să-și
dezvolte imaginația, să-și îmbogățească vocabularul, să-și rafineze gândirea și să-și găsească
echilibrul emoțional. Rolul educatorului este să folosească povestirea în majoritatea
experiențelor de învățare, pentru a permite copilului să dea sens, coerență și să-i mențin
"aprinsă" curiozitatea, dorința înnăscută de a descoperi și desluși mistere.(cărțile de povești
primite de la asociatie OvidiuRo).
-învățăm pictând ,cântând,modelând,jucând roluri(învățarea bazată pe arte) Artele dau
suflet învățării. Prin artă, copiii integrează ceea ce află despre lumea din jurul lor: bătând din
palme pe ritm, învață să numere, pictând soarele și luna, dau sens informațiilor despre univers
sau cicluri de viața, jucând un rol într-o poveste, învață despre relații și despre emoții. Arta oferă
atât educatorului cât și copilului acel cadru autentic de învățare despre sine, despre celălalt și
despre ceea ce ne înconjoară. Când copilul crează, ne spune, de fapt ce știe, ce a înțeles și ce
simte.
-învățăm cercetând,investigând. Copiii primesc răspuns de fiecare dată la întrebarea
caracteristică vârstei lor “DE CE?” prin care ne invită, atât de sincer, să-i deschidem porțile
către cunoaștere.

Copilul are propriile teorii, ipoteze despre lume și are dreptul să-i fie ascultate, reformulate, 
explorate pentru a-și găsi propriul răspuns, învătând, astfel, cum să învețe, ce și cât poate
descoperi singur și de ce are nevoie pentru a a-și continua învățarea.
-învătăm realizând proiecte(învățarea bazată pe proiecte) astfel copiii explorează în detaliu
răspunsul obținut în urma unei investigații ,iar rolul educatorului este să-i creeze contextul să-și
exploreze în detaliu răspunsurile și ipotezele pe care le are despre lume.

-învățăm cooperând(învățarea bazată pe cooperare) Grădinița este prima experientă de

comunitate a copilului. Rolul nostru, al educatorilor este să cream un mediu de învățare în care
copilul să simtă că vrea să se integreze și căruia să aparținâ. Ideea de a "aparține" este
esențială pentru dorința copilului de a-și dezvolta abilitățile de cooperare, empatie și de respect
față de sine și față de ceilalți.

-învățăm experimentând(învățarea bazată pe experimente) Copiii au nevoie să pipăie, să

miroase, să se întrebe, să încerce, să greșească, să construiască și să reconstruiască până își
găsesc propriile răspunsuri. Copiii au dreptul la contexte autentice de învățare, relevante pentru
ei, având în centru dorința lor naturală de a explora, de a se întreba, de a-și formula și testa
ipoteze.

Învățarea autentică s-ar putea măsura în gradul de încredere pe care îl avem în claritatea
unei reprezentări mintale pe care ne-am creat-o despre o idee, un proces, un fenomen.
Conectarea copiilor în procesul de învățare înseamnă că ne ajutăm reciproc să percepem
ideile, procesele, fenomenele cu același grad de acuitate.
Trebuie să încurajăm învățarea care ne împlinește ca persoane gânditoare, responsabile,
persoane cărora le pasă, persoane care înțeleg mai bine mai multe conexiuni, persoane care
conștientizează, împreună, cât mai multe implicații ale acțiunilor lor, care cred că – prin puterea
acțiunilor lor negociate și armonizate – pot să își facă viața mai bună și care acționează pe
baza acestui crez.
„Să fii complet absorbit de o activitate, de dragul activităţii în sine. Eul se estompează.
Timpul parcă zboară. Fiecare gest, fiecare mişcare, fiecare gând este o continuare firească a
celui dinainte, ca în muzica de jazz. Eşti absorbit cu întreaga ta fiinţă şi îţi foloseşti abilităţile în
cel mai înalt grad” (Cherry, citat de autor, p. 218) [4, p. 215-236].