FORMELE ȘI FUNCȚIILE LIMBAJULUI

în general, comportamentele lingvistice au fost clasificate după diverse criterii (suportul natural al
semnelor, caracterul lor etc.). Categoriile rezultate au fost numite „forme ale limbajului". încercînd să
evităm aceste clasificări scolastice ne vom opri asupra dihotomiei limbaj verbal -— limbaj nonverbal apoi
vom insista asupra principalelor funcții ale limbajului (verbal).

Limbajul nonverbal a făcut obiectul unor cercetări asidue în ultimii ani. Unii psihologi estimează că circa
65o/o din semnificațiile prezente într-o conversație sînt purtate de semnale nonverbale (gesturi, expresii
faciale, poziții ale corpului, mișcări oculare, așezare în spațiu etc.) [3].

într-un experiment efectuat asupra limbajului nonverbal (mai exact țipetele copiilor între 0—2 ani) Rick
[13] a solicitat unor mame să asculte strigătele înregistrate ale unui lot de copii. Mamelor li se cerea: (1)
să recunoască sunetul scos de propriul copil (2) să numească situațiile în care aceste strigăte au fost
emise. Rezultatele au arătat că mamele recunosc mult mai ușor contextul de emisie a unor strigăte
scoase de toți copiii (adică „semnificația" lor) decît strigătele scoase de propriul copil. Aceasta arată că
producțiile vocale ale copiilor sînt suficient de precise și universale (colective) pentru a funcționa ca
limbaj în comunicarea mamă—fiu.

Montagner [10] Mounoud [11] au evidențiat existența unor veritabile sisteme de comunicare mimică și
gestuală la copiii de creșă între

1,6 — 4 ani. Acestea constau în secvențe de gesturi, posturi, expresii mimate care într-un context dat
provoacă reacțiile dorite.