Tentativele de suicid în adolescenţă- cauze şi sprijin!

Adolescența este o perioadă de vârstă susceptibilă de a provoca un comportament suicidar. Este

necesar să înțelegem că vorbim despre o perioadă în care au loc schimbări intense în plan social,
familial, fizic și afectiv. Copilăria securizantă trebuie să fie abandonată înainte ca tânărul să-și
câștige un loc în lumea adulților. Adolescentul vrea să fie autonom, deși încă este dependent de
adulți, de parinți.

- Are loc o schimbare majoră în percepția de sine ce se produce din cauza modificărilor
corporale. Astfel adesea, tânărul se simte dezorganizat, neatractiv.
- La nivelul sexualitații, tânărul trebuie să-și definească identitatea pentru a putea stabili o
relație de iubire cu cineva, lucru care îl face să traiască o anxietate ridicată.
- În plan social, el parcurge un du-te vino între copilarie și viața de adult. Vrem ca el să se
poarte ca un adult în timp ce noi îi acordăm permisiuni şi responsabilități ca și cum ar fi
tot copil. Aceasta mișcare are un efect re-asigurator, reîntoarcerea la o bază securizantă îi
oferă un răgaz pentru a-și reface forțele necesare pentru a înfrunta o lume nouă și
necunoscută, care este cea a adulților. Înainte de a face și el parte din această lume, va
evalua, va judeca, va critica viața adulților. Maturizarea sa intelectuală îi va permite să
filozofeze, să-și pună întrebări despre sensul vieții și despre locul său în această lume.
- Cotele emoționale ating apogeuri de vârf. Totul este dat peste cap: corpul, relaţiile,
exigențele în legătură cu propria persoană. Toate aceste schimbări sunt dificile pentru
tânăr. Astfel, în plan psihologic, el este impulsiv, hipersensibil, suspicios, emotiv,
nerăbdător, este într-un dezechilibru constant, într-o stare de conflict și trăiește
sentimentul de a fi singur.
- Grupul de prieteni, colegi este foarte important la această vârstă. Grupul îi permite să se
confrunte și să se confirme. Grupul îi dă un sentiment de apartenență și de a nu mai fi
singur. Adolescentul caută popularitatea, originalitatea, dar are nevoie și de aprobarea
grupului.

Astfel, putem vedea că adolescența este o perioadă de schimbări mari, schimbări care sunt
normale, dar care generează angoasă și anxietate în grade variate. Dacă există și alți factori de
stres, aceștia pot determina tânărul să apeleze la comportamente suicidare. Comportamentul
suicidar este ales numai după ce o serie de alte comportamente au fost încercate, dar au eșuat și
atunci sinuciderea este perceputa ca singura variantă posibilă.

Tentativa arată dorința de schimbare, de a pune capăt unei situații în care se află. Suicidul este o
constrângere și o revanșă împotriva sentimentului de neputință de a schimba o situație
problematică. Obiectivul este deseori de a-și schimba viața și nu de a-i pune capăt.

Tânărul suicidar se percepe adeseori ca rău, pasiv, vinovat. El are o stima de sine scăzută, se
simte nedorit, nu a descoperit încă valoarea sa în raport cu normele sociale stabilite și cu
presiunile exercitate asupra sa. El nu își găsește locul, nu are un scop, nu se implică în activități,
are frecvent slabe rezultate școlare, este impulsiv, nu are loc în comunitatea sa, ceea ce produce
un sentiment de alienare și, în consecință, el nu va mai fi atras de societate, nu-și va mai dori să-
și continue viața.

În aproape 80% din cazuri tinerii cu tentativă sau intenții suicidale enunță climatul familial ca
fiind cauză sau premisă a suicidului. În familiile acestor adolescenţi găsim trăsături comune, ca:
prezenţa conflictelor parentale şi conjugale, abuzuri fizice sau psihice, un climat de violenţă,
alcoolismul unuia sau al ambilor părinţi, indiferenţa faţă de tânăr, lipsa de maturitate a mamei,
dificultăţi de comunicare sau chiar lipsa acesteia, neînţelegerea, lipsa susţinerii, nerecunoaşterea
individualităţii tânărului, atitudini negative sau neglijenţe ale părinţilor, lipsa implicării
emoţionale, abandonul sau rejecţia tânărului etc.

La nivelul controlului parental, un control excesiv poate descuraja independenţa şi realizarea de

sine. Adolescentul dominat poate să se simtă neputincios în a schimba ceea ce nu poate tolera. La
polul opus, inconsistenţa sau lipsa controlului se traduc pin indiferenţa părinţilor faţă de tânăr, cu
consecinţa unui sentiment de neglijare, cu apariţia carenţelor afective şi educative, care sunt
deseori specifice tinerilor suicidari. Adolescentul poate suferi şi o influenţă a celor din anturajul
său care au avut tentative de suicid sau chiar s-au sinucis, astfel producându-se o scădere a
nivelului de inhibiţie în faţa gestului suicidar.

Pierderea unei persoane iubite este unul dintre evenimentele cel mai dificil de suportat, indiferent
de vârstă. Majoritatea adolescenţilor trăiesc la un moment dat un moment dificil în relaţia lor de
iubire. Putem observa că tinerii suicidari se angajează foarte intens în relaţia lor de dragoste, iar
ruptura, desparţirea lasă urme foarte profunde. Durerea este intensa şi devine insuportabilă, iar
rupture, despărţirea lasă urme foarte profunde. Durerea este intensă şi devine insuportabilă, iar
tânărul are impresia că nu-şi va mai reveni, că suferinţa sa nu se va mai sfârşi.

Unii adolescenţi suicidari sunt singuri, trăiesc sentimentul că sunt rejectaţi de grup, dar nu toţi
adolescenţii suicidari sunt în mod necesar izolati de social. Mulţi dintre ei au un grup de prieteni
chiar dacă uneori trăiesc dificultăţi relaţionale cu aceştia. Totodată, ei nu sunt receptivi la
susţinerea pe care le-o poate oferi anturajul şi uneori preferă să-şi petreacă timpul singuri. Ei cred
că nimeni nu le poate oferi ajutorul de care au nevoie. În concluzie, adolescentul suicidar trăieşte
o izolare asociată cu mari dezavantaje afective.

Câteva totalizări:

- Tentativa de suicid a unui adolescent nu este niciodată un comportament banal. Oricat de mici
ar fi consecinţele fizice imediate, această conduită nu trebuie bagatelizată. Pe de o parte,
leziunile corporale pot să nu apară imediat, ci mai târziu. Pe de alta parte, suferinţa psihologică
subiacentă tentativei de suicid poate conduce la o recidivă. O treime dintre adolescenţi au recurs
la o astfel de soluţie de doua ori în cursul unui an;
 - Nu există reţete care să prevină riscul suicidar în rândul adolescenţilor însă relaţia de prietenie
şi deschiderea părintelui spre comunicare fără acuzaţii, blamări, învinuiri, cerinţe exaggerate,
accetarea greşelilor şi oferirea exemplelor personale de depăşire a emoţiilor puternice; ajută
tinerii să simtă dar să nu recurgă la fapte;

- Parinţii sunt uneori martorii unor discursuri care au legătură cu anumite idei suicidare. În acest
caz există două atitudini ce trebuie evitate: - prima este banalizarea comentariilor cu conotaţie
suicidara, de tipul: "m-am săturat de viaţa asta". Chiar daca sunt făcute într-o maniera
provocatoare, aceste replici, pot fi uneori începutul unei profunde stări de disconfort psihic. De
aceia nu le trataţi ca ceva banal sau cu sarcasm; - cealalta atitudine nefastă este supraprotecţia
însoţită de dramatizare. Dacă la ideile suicidare verbalizate părintele răspunde cu panică,
adolescentul se va retrage în el, angoasele putându-se alimenta reciproc şi vor creşte în
intensitate. Adolescentul riscă să-şi considere propriile gânduri ca deţinând putere asupra
parinţilor săi, şi astfel stăpânit de un sentiment de omnipotenţă, poate intinde coarda tot mai
mult, pentru a avea o influenţă şi mai puternică asupra lor, mergând până la trecerea la fapte. În
plus, panica parentală îl culpabilizează şi reafirmă imaginea negativă pe care o are despre el
însuşi. Panica parentală de tipul mamei care se lamentează asupra propriei persoane, evocându-şi
martiriul, sacrificul, si declamând cu ochii spre cer: "ce am facut, Doamne, ca sa merit o
asemenea soartă?" izolează şi mai mult adolescentul, sporind astfel riscul suicidar;

- Amenintarile cu suicidul trebuie mereu luate în considerare, chiar dacă sunt făcute într-un
moment de furie. Ameninţări cu suicidul repetate sau asociate cu alte semne - acuze somatice,
conduită de dependenţă, comportament violent, tristete, insomnie, pierdere în greutate, scăderea
randamentului şcolar - impun consultarea unui specialist (psihiatru, psiholog clinician,
psihoterapeut);

- Actele suicidare sunt adesea facilitate de consumul de alcool, în special la băieţi, astfel încât
prevenirea lor presupune şi intervenţii asupra acestor conduite adictive;

- În cazul în care o tentativă de suicid a avut loc, adolescentul trebuie să beneficieze de o triplă
evaluare: corporală, psihologică şi socială. Sprijinul psihologic trebuie acordat în cel mai scurt
timp posibil, de îndată ce starea fizică o permite. Părinţii şi personalul medical trebuie să
manifeste vigilenţă, riscul recidivei fiind foarte mare. Adolescenţii care au avut deja o tentativă
de suicid se gandesc la suicid mult mai des decât cei care nu au recurs niciodată la o astfel de
soluţie;

- Prevenirea suicidului în rândul adolescenţilor începe de la cea mai fragedă vârstă prin
comunicare empatică şi oferirea sprijinului emoţional şi afectiv;

Dacă simtiți sau vă nelinistiți că adolescentul dvs se regaseste in descrierile de mai sus. Dacă
aveti o suspiciune sau ati observat semne ciudate pe corpul adolescentului dvs; izolare sociala
sau alte conportamente asociate ideilor suicidale; contactati-ma imediat!
Cu respect, consideratie si grija fata de sanatatea psiho-emotionala a copilului dvs,

Psiholog Anna Comendant

Email: anna.babalau@gmail.com

Tel.: 069763430