Informarea completa, corecta şi precisa a consumatorilor

Dreptul de a fi informaţi complet, corect şi precis

asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi
serviciilor

Dupa cum se stie, "consumatorul" este definit

de lege ca "orice persoană fizică sau grup de
persoane fizice constituite în asociaţii, care
acţionează în scopuri din afara activităţii sale
comerciale, industriale sau de producţie, artizanale
ori liberale" (Codul consumului, OG 21/1992, Legea
193/2000). Drept urmare, nu intra in sfera notiunii de
consumator societatile comerciale, persoanele fizice autorizate, practicantii unei profesii liberale
(avocati, notari, executori, etc), chiar daca unii dintre acestia nici macar nu sunt comercianti.

Cand calitatea unor bunuri si servicii nu se ridica inca la nivelul standardelor europene, cand
inca mai exista unele fenomene de concurenta neloaiala si practici de monopol care i-ar putea
pune in pericol viata, sanatatea sau afecta interesele economice, se poate adresa ANPC,
comisariatului Judetean sau oficiilor teritoriale direct, in scris, sau utilizand telefonul
consumatorului INFO CONS: 021 9551 sau 0241 550 550. Aceasta masura trebuie adoptata de
consumator numai in cazul in care acesta nu este multumit de modul de rezolvare a reclamatiei
de catre agentul economic. De asemenea persoanele prejudiciate sau asociatiile de consumatori
au dreptul sa sesizeze organele imputernicite (ANPC, Oficiul Concurentei, CNA, etc.) in cazul in
care se considera lezati de realizarea unei publicitati inselatoare sau comparative. Consumatorii
nu trebuie sa se lase intimidati de agentii economici, intrucat legea este de partea lor. In
conformitate cu OG 21/1992 principalele drepturi ale consumatorilor sunt:

 de a fi protejaţi împotriva riscului de a achiziţiona un produs sau de a li se presta

un serviciu care ar putea să le prejudicieze viaţa, sănătatea sau securitatea ori să le
afecteze drepturile şi interesele legitime;
 de a fi informaţi complet, corect şi precis asupra caracteristicilor esenţiale ale
produselor şi serviciilor, astfel încât decizia pe care o adopta în legătură cu
acestea să corespundă cât mai bine nevoilor lor, precum şi de a fi educaţi în
calitatea lor de consumatori;
 de a avea acces la pieţe care le asigură o gamă variată de produse şi servicii de
calitate;
 de a fi despăgubiţi pentru prejudiciile generale de calitatea necorespunzătoare a
produselor şi serviciilor, folosind în acest scop mijloacele prevăzute de lege;

1
  de a se organiza în asociaţii pentru protecţia consumatorilor în scopul apărării
intereselor

Consumatorii au dreptul de a fi informaţi, în mod complet, corect şi precis, asupra

caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor, inclusiv a serviciilor financiare
oferite de către operatorii economici, astfel încât să aibă posibilitatea de a face o alegere
raţională între produsele şi serviciile oferite, în conformitate cu interesele lor economice şi
de altă natură şi să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinaţiei acestora, în deplină
siguranţă şi securitate.
Informaţiile privind protejarea vieţii, sănătăţii şi securităţii consumatorilor trebuie
să fie comunicate acestora, pe cât este posibil şi prin simboluri grafice
internaţionale, uşor de înţeles.
Informarea consumatorilor despre produsele şi serviciile oferite se realizează, în
mod obligatoriu, prin elemente de identificare şi caracterizare ale acestora,
înscrise la vedere, în mod vizibil, lizibil şi uşor de înţeles, după caz, pe produs,
etichetă, ambalaj de vânzare sau în cartea tehnică, instrucţiunile de folosire ori
altele asemenea, ce însoţesc produsul sau serviciul, în funcţie de natura acestuia.
Consumatorii trebuie să fie informaţi despre riscurile la care sunt supuşi prin
folosirea normală sau previzibilă a bunurilor.
Scopul etichetării este de a oferi consumatorilor informaţiile necesare, suficiente,
verificabile şi uşor de comparat, astfel încât să permită acestora să aleagă acel
produs care corespunde exigenţelor lor din punct de vedere al nevoilor şi
posibilităţilor lor financiare, precum şi de a cunoaşte eventualele riscuri la care ar
putea fi supuşi.
Informaţiile de pe etichetele produselor trebuie să fie înscrise în limba română,
indiferent de ţara producătoare, fără a se exclude prezentarea lor şi în alte limbi,
să fie vizibile, lizibile şi inscripţionate într-un mod care să nu permită ştergerea
lor.
Etichetarea şi metodele prin care aceasta se realizează nu trebuie să atribuie
alimentelor proprietăţi de prevenire, tratare sau vindecare a bolilor sau să facă
referiri la astfel de proprietăţi; sunt exceptate de la această interdicţie apele
minerale naturale, precum şi orice alimente cu destinaţii nutriţionale speciale,
expres prevăzute prin acte normative.
Pentru produsele alimentare, producătorul, astfel cum este definit în anexă, are
obligaţia de a informa despre denumirea produsului, denumirea şi/sau marca
producătorului, cantitatea şi, după caz, termenul de valabilitate ori data
durabilităţii minimale, lista ingredientelor, despre eventualele riscuri previzibile,
modul de utilizare, manipulare, depozitare sau păstrare, despre contraindicaţii,
menţiuni suplimentare pe grupe de produse, precum şi alte menţiuni prevăzute de
lege.
Pentru produsele de folosinţă îndelungată, acestea trebuie să fie însoţite de
certificatul de garanţie şi, dacă reglementările în vigoare prevăd, de declaraţia de
conformitate, precum şi de cartea tehnică ori de instrucţiunile de folosire,

2
 instalare, exploatare, întreţinere, eliberate de către producător, conform
prevederilor legale.
Vânzătorul trebuie să informeze consumatorii despre preţul final al produsului şi
să ofere acestora toate informaţiile şi documentele tehnice care trebuie să
însoţească produsul.
Toate informaţiile privitoare la produsele şi serviciile oferite consumatorilor,
documentele însoţitoare, precum şi contractele preformulate, trebuie să fie scrise
în limba română, indiferent de ţara de origine a acestora, fără a exclude
prezentarea acestora şi în alte limbi.
Denumirea sub care este vândut alimentul consumatorului sau operatorilor
economici care prepară ori furnizează hrana pentru populaţie este cea prevăzută
de reglementările specifice alimentului respectiv.
În cazul prestărilor de servicii, informaţiile trebuie să cuprindă categoria calitativă
a serviciului, după caz, timpul de realizare, termenul de garanţie şi postgaranţie,
preţurile şi tarifele, riscurile previzibile şi, după caz, alte documente prevăzute
expres de lege. În cazul serviciilor financiare, operatorii economici sunt obligaţi
să ofere consumatorilor informaţii complete, corecte şi precise asupra drepturilor
şi obligaţiilor ce le revin.
La punerea pe piaţă a produselor de folosinţă îndelungată, operatorii economici
pot efectua demonstraţii de utilizare, în public sau prin intermediul mass-media,
în scopul promovării produsului respectiv.
Operatorii economici sunt obligaţi să demonstreze consumatorilor, la cererea
acestora, cu ocazia cumpărării, modul de utilizare şi funcţionare a produselor ce
urmează a fi vândute, după caz.
Obligaţia informării consumatorului privind elementele esenţiale referitoare la
produsul achiziţionat nu poate fi înlăturată, de către operatorul economic care l-a
comercializat, prin invocarea secretului comercial sau profesional, cu excepţia
cazurilor prevăzute de lege.
Se interzice prezentarea, prin orice mijloace, a afirmaţiilor şi indicaţiilor care nu
sunt conforme cu parametrii ce caracterizează produsele şi serviciile şi care nu pot
fi probate.
Comercializarea produselor şi prestarea
serviciilor se fac numai în locuri şi în spaţii
autorizate, conform reglementărilor legale în
vigoare.

STUDIU DE CAZ: ETICHETAREA

CASCAVALULUI

PREZENTAREA MENTIUNILOR OBLIGATORII SI
SUPLIMENTARE DE ETICHETARE

 Cascavalul este una dintre cele mai raspandite si consumate tipuri de branza , in
special in Europa.

3
  Cascavalurile prezinta unele particularitati in ambalare generate de marime , forma,
consistenta, existenta parafinei la exterior si conditii de transport. In primul rand
ambalajul trebuie sa asigure protectia mecanica, dar si protectia fata de unii factori
de mediu( umiditatea, praf, microorganisme etc.)
 Materialul folosit la ambalaj este plasticul, iar modul de inchidere este prin
termosudare.
 Un dezavantaj ar fi faptul ca acesta poate suferi deteriorari pe timpul transportului,
precum zgârierea sau ruperea.
 Marcarea cascavalurilor se face pe suprafata lateral tesita , vizibil, prin stampilare cu
tus alimentar mentionându-se: marca, societatea comercial ,denumirea produsului,
data fabricatiei (ziua, luna, anul), tipul (O sau V), numrul de ordine al selectiei.
 Eticheta este formata din material celulozic, litografiat pe care sunt inscrise datele
de identificare ale produsului si de informare a cumparatorului

 Scopul etichetarii este de a da consumatorilor informatiile necesare,suficiente,
verificabile si usor de comparat astfel incat sa permita acestora sa aleaga acel
produs care corespunde exigentelor lor din punct de vedere
al nevoilor si posibilitatilor lor financiare precum si de a cunoaste principalele
riscuri la care ar putea fi supusi
 Informatiile inscrise pe eticheta nu trebuie sa induca in eroare consumatorii privind
achizitionarea produselor in privinta caracteristicilor alimentului si in special a
naturii, identitatii, proprietatilor, compozitiei, cantitatii, durabilitatii, originalitatii
sau provenientei sale, precum si a metodelor de fabricatie sau de productie.
 atribuiri de efecte sau proprietati alimentelor pe care nu le poseda
 sugerari ca alimentul are caracteristici speciale atunci cand toate produsele similare
au astfel de caracteristici
 lista cuprinzand ingredientele contine toate ingredientele din alimente in ordinea
descrescatoare cantitatii determinate in momentul introducerii in fabricatie; vitaminele si
mineralele adaugate in alimente se mentioneaza in lista cuprinzand ingredientele
 in cazul alimentelor solide livrate in mediul lichid se indica pe eticheta si masa neta a
componentei solide.

REGLEMENTARI

 Incepand de la 13 decembrie 2014 noile cerinte in vederea imbunatatirii nivelului

de informare şi de protectie a consumatorilor europeni prevad obligatia de a
include o declaratie nutritionala in etichetarea produselor alimentare.
Declaratia nutritionala trebuie sa cuprinda urmatoarele mentiuni:
 valoarea energetica;
 cantitatea de anumite substante nutritive care intra in componenta produsului,
lipide, acizi graşi saturati, glucide, cu referire in mod special la zaharuri şi sare.

4
 Propunerea legislativă adoptata de Senat privind etichetarea alimentelor
prevede că fiecare produs alimentar trebuie să aibă înscrisă pe etichetă sau pe
ambalaj o bulină verde, portocalie sau roşie.

5
BIBLIOGRAFIE˸

 Codul consumului, OG 21/1992, Legea 193/2000

 Legea nr.296 din 28 iunie 2004 privind codul consumului textul actului republicat în
M.Of. nr. 224/24 mar. 2008
 Ordinul nr. 454/917/22/2002 pentru aprobarea Normelor cu privire la natura, conţinutul,
originea, fabricarea, ambalarea, etichetarea, marcarea, păstrarea şi calitatea uleiurilor
vegetale şi a maionezelor destinate comercializării pentru consumul uman, modificat prin
Ordinul nr. 997/ 495/ 10/ 2003 (cu exceptia prevederilor acoperite de R 1234/2007);
 REGULAMENTUL (CE) NR. 1019/2002 privind standardele de comercializare a
uleiului de măsline, cu modificarile si completarile ulterioare; 
 REGULAMENTUL (CEE) NR. 2568/91  privind caracteristicile uleiurilor de măsline și
ale uleiurilor din resturi de măsline, precum și metodele de analiză a acestora cu
modificarile si completarile
 ulterioare; www.anpc.gov.ro/