Sunteți pe pagina 1din 154

nirflc lfp .ĺ.

lr r-t
:
tÇlpfl4wi Çnfl'(. ‚IĄI ii
Li1 1AI Lll3lMWp l f' Ś1rIfl
ra rt, j&ł. iní


t M 1 t'IÇ4 ‚ÇWM ‚t fl1S
‘r)L ‚•&‚‘ ‘ttt, Á'ait .t't ‘ -

&‘)t
f_

rflnrnptçtit't ‘fk"t'l1
r'c ‚itt'r1 ‘g4q',,,,g r :-
;r
‘ *

;
ąIfl
t lt'á flf'44»4:ţtt4 ; 4)
re i •‘j'l
k . ;r ‘


- — - .
-
• t
‚.. ‘+• •• 1 .LuwtĄ
ţ. YtI
‘ r i .t. 1IY
1j flr w;lw4ithi L ?a'JJ
• ••
.t • ‘.L.ľltVttXtJ,ltW
Ç' p_th;.tt •
Ş. ‚. LJl.huŕtl'JL. • l
‘t.
•‘•‘Y' :ćt ‘
4':•, ..
jj,c.t sy iiv.r,i'nçy
li'.NiVb f 11 vr j,4 w:;'
‚ ‚‚.‘‚ lt' 5VY'V lörti .ltl1,nq,Yr sls.v N.l t
•<‘
.‘t „Y ii ‘..Jt' ‚l1t't'•.,rw swv tj

‘j.... ‚thjt Y Jmvstlw4n ww irty etlww,.
‚i. nvi •‘‘t lbr 35.IIslII
JŐtb\1i*d JlL.J'.1JUĘ1l4

.• ‚

‘ ‚%
r
ANAANDREESCU
Coperta: Siivia Colfescu

CARTEA ROMÂNEASCĂ
ÎN VEACUL AL XVIII-LEA

REPERTORIUL ILUSTRAŢIILOR

Copyright © Ana Andreescu, 2004 EDITURA VREMEA XXI


BUCUREŞTI
1.S.B.N. 973-645-107-0
2004
Pentru tipar şi artele adiacente, secolul al XVIII-lea îiiseamnă, pe plan
european, evoluţii cu multiple faţete, câştiguri, adesea amendate de esteticienii
secolelor următoare, în privinţa ornamenticii şi a ilustraţiei de carte, a esteticii
caracterelor, a punerii textului în pagină, a legăturii etc., căutări, deschideri,
modernizare. Dicţionarele, cărţile de literatură, de călătorii, de ştiinţă, se alătură
Dedic această carte lui Constantin, ediţiilor din scrierile teologice şi dinclasici şi sunt purtătoare ale semnelor
lui Mircea-Gabriel şi Anei-Maria, înnoirii meşteşugului şi artei tiparului. In secolul luminilor, cartea, ca obiect, nu
familia mea rămâne în afara evoluţiei gustului, a stiiului (sau stilurilor) epocii.

Pus sub semnul enciclopedismului, Secolul Luminilor cuprinde Europa


incitând spiritele, croind calea raţionalismului, ca reacţie la atotputernicia teo-
logilor şi a credinţelor religioase, prilejuind cele mai diferite abordări sintetice
ale patrimoniului spiritual al omenirii. Acum apar mari dicţionare enciclo-
pedice: Cyclopedia or Universal dictionary of arts and sciences de Ephraim
Chambers, Londra 1728; Enciclopedie sau Dicţionar raţional al artelor şi
rneseriilor, întocmită de o societate de învăţaţi, membri ai Academiilor Regale
de la Paris şi Londra şi ai Academiei Regale a Prusiei. Scandalul stârnit de
apariţia primului volum al Enciclopediei, în 1752, este urmat de înscrierea
lucrării în lista lucrărilor subversive, de propunerea de revizuire racută în 1759,
de tipărirea ei în ilegalitate (ultimele volume literele H-Z) de către tipograful

Le Breton. Enciclopedia este, într-un final, şi cauzatoare a cererii de desfiinţare,


în 1762, a ordinului iezuiţilor, principalii potrivnici ai Enciclopediei. Ea este
încheiată de Diderot în 1772, după o muncă istovitoare de treizeci de ani în
slujba asociaţiei Enciclopediei...
Cei ce s-au străduit întru luminarea spiritelor sunt: Fénelon, care dădea la
sfârşitul secolului anterior romanul didactic Aventurile lui Telemac; Montes-
quieu, rnagistratul fin observator al năravurilor societăţii vremii sale, care,
pentru a scăpa de cenzorul Malherbes, îşi publică Scrisorilepersane în Olanda,
Ia Pierre Marteau, cu adresă falsă (Coionia), şi nu-şi trece numele pe carte;
Voltaire, a cărui vastă operă este publicată de asemenea nu în Franţa, ci la
Amsterdam, Londra, Geneva (Candide şi apoi ediţiile de opere complete ale lui
Voltaire la editura elveţianului Gabriel Cramer — cea in folio, numită „În
chenar" atingea în 1775 un număr de 40 de volume) şi, abia după moartea lui
5
Voltaire, în Franţa, prin strădania lui Beaumarchais, la fortăreata tipografului n Gerrnania, cele mai irnportante case de editură sunt Casa Breitkopf, la
Kehl, departe de mânajustitiei franceze, cu caracterele cumpărate de Ia văduva Leipzig, cea care a dat Iitera cea mai uzitată în Germania secolului al XVIII —

tipografului engiez Baskerviiie, în 70 de volume in octavo (1789), în 92 volume Breitkopf Fraktur


— — o literă de factură gotică, şi Casa Unger, la Berlin,
in 12 şi o ediţie in quarto neterminată; anatemizatul Rousseau cu a sa Nouă reprezentată de Iohann Friederich Unger, adeptul unei litere rnai clare,
Eloiză, cartea cu „cel mai mare succes de librărie al secolului"1, care a făcut admiratorul şi prietenul Iui Didot, creatorul caracterului Unger Fraktur, care

fairnoase în toată lumea staţiunea Vevey şi castelul Chillon de pe malul lacului s-a impus în secolul următor. Iohann Friederich Unger este editorul lui Schiller
Geneva, cu Eniil şi Contractul social, care i-au atras condamnarea şi emiterea (alături de F. Voss) şi al lui Goethe.
unui ordin de arestare din partea Consiliului de la Geneva (de altfel, Rousseau În Franţa, preocuparea pentru meşteşugul tiparului şi pentru artele
este condamnat pentru ideile sale de Franţa, Olanda, Anglia). E1 se adresează adiacente se materializează în adevărate tratate precurn Ştiinţa practică a
însă contemporanilor lui şi de dincolo de moarte, survenită în 1778 la Errne- imprimeriei, de Martin-Dorninique Fertel, apărut în 1723 şi superba realizare
nonville, locul „exilului" său, prin Confesiunile apărute la „Societatea tipo- tipografică Manual tipograjîc de Pierre-Simon Fournier, creatorul punctului
grafică" de la Geneva, în 1782; Daniel Defoe, creatorul lui Robinson Crusoe şi Fournier, apărut în 1764-1766, a noi serii de caractere romane (cele poetice, de
al lui Moll Flanders; Jonathan Swift, creatorul lui Lemuel Gulliver; poeţii exernplu), teoretician iscusit al tiparului, care nu a tipărit însă nici o carte. Dar
Alexander Pope, Edward Young, Robert Burns, precurn şi prozatorii Ri- secolul al XVIII-lea este secolul Didot pentru tiparul francez şi nu numai.
chardson, Sterne, Goldsrnith devin precursorii romantismului european în plin François Didot-tatăl, François-Arnbroise şi Pierre-François, fiii săi, sunt nu
secol al raţionalisrnului (Rape ofthe Łock 1714, Complaint or Night thoughts numai tipografi cu rnare activitate, tipografi ai regelui, editorii colecţiei Ad
on lfe 1742-1746, Poems chiejls în the scotish dialect. Kilmarnock 1786,


usum delphini etc. ci şi creatorii punctului Đidot, punctul tipografic care se afiă
Clarissa Harlowe 1 748, Sentimental Journey 1 768, Vicarul din Wakejîeld—


la baza standardizării sisternului de rnăsuri tipografice, inventatorii sistemului
1766), dar acest Iucru se datorează rnai cu searnă Poemelor lui Ossian, culese şi de satinare a hârtiei după tipărire, a hârtiei veline nevărgate, a hârtiei de
adaptate după texte celtice străvechi de James Macpherson. Societatea engleză Essones (localitatea în care se afia fabrica de hârtie unde îşi pregătea inven-
este rnai grijulie cu autorii şi tipografii săi, spre deosebire de cea din Franţa, ţiile).
care instituţionalizase cenzura şi care l-a condarnnat la moarte pe Lavoisier Italia s-a irnpus lumii, mai ales în a douajurnătate a secolului al XVIII-lea,
(1743-1794), şi oferă instrumentul de protecţie a autorilor şi editorilor prin prin opera perfecţionistului şi puţin prea rigurosului Gianbattista Bodoni (1740-
„Copyright act", apărut în 1709, care îi pune la adăpost pe aceştia în faţa 1 8 1 3), autorul unui Manual tiograjîc, care a apărut după moartea lui, în care le
ediţiiior pirat devenite o adevărată racilă a activităţii editoriale din toată Europa vorbeşte confraţilor despre ce înseamnă litera şi hârtia pentru „echilibrul şi fru-
secolului al XVIII-lea; Lessing (1729- 1781) îşi vede operele tipărite, ba chiar rnuseţea" unei pagini tipărite2. Anglia 1-a dat pe John Baskerville (1706-1775),
editate într-o prirnă ediţie de opere, între 1753 1755, Klopstock (1724- 1803),

desenatorul şi creatorul caracterelor care-i poartă numele, „frate" al lui Bodoni
tatăl clasicismului gerrnan, îşi vede publicată versiunea definitivă a poemului în ceea ce priveşte neutilizarea ornamenteior şi a ilustraţiilor în cărţile tipărite
eroic Messiada în 1780; Isaac Newton supraveghea ediţia a doua a Cărţii de eI. Pentru noi, cartea fară nici un fel de element grafic este un lucru obişnuit,
principiilor apărută la Carnbridge în 1713, acesta fiind doar un exernplu de în- dar în secolul al XVIII-lea, tipărirea unor cărţi fară ornamente era „un act de
teres tipograťic acordat ştiinţelor (rnecanică, anatomie, arhitectură, navigaţie), curaj, deoarece calitatea unei cărţi era judecată în funcţie de felul în care era
care luau un avânt fără precedent în veacul al XVIII-Iea. îrnpodobită"3. E1 este editorul unor serii de opere din clasicii greci şi latini, dar,
în egală măsură, publică cărţi de rugăciuni şi biblii, iar când editează o carte
Tiparul este deja indispensabil. Tot ce întreprind aceşti iluştri creatori din ilustrată, precum Orlandofurioso (1 773), lucrează cu ilustratori francezi.
veacul al XVIII-lea a rămas şi a ajuns până la noi graţie tiparului şi tipo- Mai aproape de noi, Polonia, după ce a dat orientului slav caracterele sale
grafiilor.
2
Cine sunt tipografii acestui secol? Albert Flocon, Universul cărţii, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976,
traducător Radu Berceanu, pg 355.
Albert Flocon, Universul cărţii, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1 976,
‘ Flocon, pg 372 pg. 379.
6 7
a neagră
tipografice, prin munca Iui Sywajpolt Fiol în 1490, după ce Cracovia a dat mari tehnica taille-douce, folosită de Cochin le Fils, mezzotinta sau manier
te de englez i pentru posibi-
tipografi precum Maciej Wirzbieta şi Andrzej Piotrokowczyk, în decursul sau maniera engleză şi tehnica pointilistă, prefera
işti,
secolului aI XVI-lea, după revirimentul din perioada Renaşterii, cunoaşte o litatea pe care o oferă de a realiza bune reproduceri după pictorii peisag
folosit ă din aceleaş i
perioadă de decădere în primajumătate a secolului aJ XVIII-lea. Cei care o vor folosită mai ales în cartea de călătorii; aqua-tinta,
impulsiona vor fi iezuiţii, în timpul dornniei Iui Stanislaw Poniatowsky. In Un- considerente, fidelitatea reproducerii, dar, de această dată, a desenelor în peniţă,
Tur-
garia, activitatea tipografică este slabă, doar Ia Budapesta va începe să activeze cu posibilitatea punerii în valoare a Iaviurilor peisagiştilor englezi, precum
ieftină,
tipograful Janos Mihaly, în 1725. ner; gravura în lemn, în curmezişul f1brei, tehnică considerată mai
Bewic k în
Secolul aI XVIII-lea este secolul Jui Louis XV, aJ lui Louis xVI, al lui folosită tot de englezi în ultimul sfert al secolului, în special de
Carol X, al lui Frederic WilheJm 1 (1713-1740) şi al lui Frederic II a1 Germaniei cărţile lui despre păsări, animale etc. considerate de popularizare.
(1740-1786 protectorul lui Voltaire), al Ecaterinei a I1-a a Rusiei (1762-1796), Preocuparea pentru tehnicile de ornamentare a cărţii este majoră şi în acest
t. In
secol apar lucrări de sinteză, tratate interesante şi astăzi, despre acest subiec

aI lui Leopold I, Carol al V1-lea, al Mariei Tereza (1740-1780). Stilistic, eI


traversează stilul rocaille, regence, neoclasic, iar cartea poartă şi ea însemnele Franţa, Jean-Baptiste Papillon publică în 1766 Tratatul istoric şipractic despre
acestor stiluri, la nivelul ilustraţiei şi ornamentelor, dar şi la nivelul carac- gravura în lemn; în Anglia, ţară în care tipografii deveniseră experţi în stampa
terelor. Cartea secolului al XVIII-Jea este în Europa cartea cu viniete. în culori, apare Iucrarea Coloretto de J. C. Le BIon din Frankfurt, apărută Ia
„Ghirlande, trandaftri, tolbe cu săgeţi, porumbei, amoraşi, panglici, trofee câm- Londraîn 1722.
peneşti sau galante, lambrechine, blazoane, monograme, raze de soare, trăsnete,
tot ansamblul inepuizabililor ornarnentişti, va înflori în jurul personajelor care La noi, secolul al XVIII-lea este cunoscut ca secolul domniilor fanariote
foşnesc, împodobite cu panglici, surâzătoare şi graţioase, în care Pucelle şi Per- (171 1/16 1821), aJ Unirii cu Roma, parafată de LeopoJd I în 1701, a] Sup-

rette, Valmont şi Candide ies din acelaşi tipar, al academismului galant, al sen- plex-ului şi al exilului lui lnochentie Micu, al Şcolii Ardelene şi al ocupaţiei
timentalismului rafinat."4 Spre mijlocul secolului, „cochin-urile", şi ele tot nişte austriece în Oltenia (de Ia Pacea de la Passarowitz 1718 şi capitularea Bel-

viniete, numite astfel după numele gravorului Charles-Nicolas Cochin, pro- gradului până la tratatul de la Belgrad 1739), al războaielor ruso-turce

motorul neoclasicismului în ornamentica cărţii, iau locul ornamentelor în stil (1768-17'74, 1787-1791). E1 debutează cu întârnplări af1ate la antipozi, precum
rocaiile, care, cu prea abundentele sale înflorituri, devine revolut. Franţa îşi uciderea lui Constantin Brâncoveanu în chiar anul primirii lui Dimitrie Can-
exercită inf1uenţa asupra celorlalte ţări europene active în acest segment al temir ca membru al Academiei de 1a Berlin, 1714, evenimente simptomatice
artelor minore. Artiştii francezi merg şi lucrează în Anglia, Italia, Germania, pentru starea unei societăţi contradictorii, în care coexistau grozăvii de genul

promovându-şi arta, incitând, fiind deschizători de drumuri. Ca tehnici de gra- celei menţionate mai sus cu eforturi şi progrese în direcţia modernizării socie-

vură, secolul al XVIII-lea adoptă: aqua-forte, tehnică susţinută de regentul tăţii româneşti. În aceeaşi zonă a contradicţiei se încadrează şi uciderea lui
Philippe d'Orleans şi, mai târziu, de doamna de Pompadour, folosită intens de Antim lvireanul (1716), umilul tipografridicat la rangul de mitropolit de către
Bernard Picard, Claude Gillot, François Bouchet, Gravelot, Charles Eisen, un domn care preţuia valoarea şi faptele individului indiferent la originea lui
Choffard (expert în ornamente florale, începuturi de capitol, chenare, sfârşituri nenobilă, din porunca lui Nicolae A. Mavrocordat, domn luminat, cu lucrări pu-
de capitol graţioase şi ingenioase), Jean-Michel Moreau Le Jeune (membru al blicate la Leipzig, Ia tipografiile lui Ioh. Georg Schniebes (Despre datorii,
Academiei Franceze, ilustrator al ediţiei Kehl din operele lui Voltaire şi al 1722) şi, mai târziu, la tipograf1a lui Iohann Gott, în 1758 (Theatronpolitikon).
ediţiei Didot din Paul et Virginie de Bernardin de Saint-Pierre), Marillier, Este secolul în care în pictura murală munteană apare Apocalipsa ca temă
Monnet; această tehnică este preluată în Germania, prin berlinezul Daniel iconografică, reflex al unei stări de spirit. „Chiar Nicolae Mavrocordat, primul
Chodowiecki, ilustrator al lui Lessing şi a nou introduselor almanahuri şi prin domn fanariot, de o aleasă cultură, deşi avea spiritul mai aproape de clasicismul
elveţianul Gessner, gravor de peisaje şi autor de Idile, cunoscut bine în Ţările antic şi de raţionalismul enciclopediştilor francezi... admisese ca în pridvorul
Române, care a ilustrat Fabule de GeIlert, dar şi un Werther al Iui Goethe; bisericii mânăstirii Văcăreşti, falnica sa ctitorie, terminată în anul 1722, să fie
pictate 22 de scene din Apocalipsă în locul Judecăţii din urmă, desigur din
dorinţa de a impune o decoraţie neobişnuită până atunci, dar care să fie în
Al. Fiocon, op. cit., pg. 356.
9
8
acelaşi timp o aluzie la situaţia confuză a vrernurilor sale, tulburate de noile cipalul promotor al cuiturii şi artelor, alături de nou înfiinţate instituţii moderne,
rnăsuri de forţă şi de nesiguranţa a însuşi tronului său..." precum academiile (Academia de la Sf. Sava 1707, Acadernia de Ia Trei

Dar secolul aI XVIII-lea este şi secolul în care Iucrările lui Dimitrie lerarhi se reorganizează după modelul celei de la Bucureşti în 1714), şcolile de
Cantemir sunt publicate la Sankt-Petersburg (Sistema religiae othomanicae, muzică psaltică (Bucureşti 1704), şcolile de greacă şi slavo-română (pe Iângă
1719) Ia Londra (Istoria Imperiului Otoman, 1734-35, 1756), Ia Paris (Istoria episcopia din Buzău), şcolile elementare înfiinţate de Alexandru Ipsilanti la
Imperiului Otoman, 1 743), la Hamburg (Istoria Imperiului Otoman, 1 745, Craiova şi Buzău (1774-1782), bibliotecile (biblioteca de 350 de cărţi şi manu-
Descriere Moldovei, 1 769-70), Leipzig (Descriere Moldovei, 1 77 1), Moscova scrise înfiinţată de Inochentie Micu Ia AIba Iulia în desfiinţata mitropolie de Ia
(Descriere Moldovei, 1 789), Viena (Întâmpłările cele inai vrednice de amintit Alba, biblioteca episcopului Chesarie al Râmnicului (1771-1780), cel care a
din Valahia, 1795; secolul în care Iucrarea lui Nicolae Mavrocordat „Despre purtat o corespondenţă asiduă cu sibianui Hagi Constantin Pop, căruia îi
datorii" apare la Bucureşti (1719), Londra (1714), Leipzig (1722) şi Ausbach cornanda dicţionare şi publicaţii franţuzeşti, bibliotecile şcolare înfiinţate de
(1739); secolul în care corifeii Şcolii Ardelene îşi publică lucrările la Viena Alexandru Ipsilanti).
(Clain-Şincai, Elementa linguae..., 1780, Clain, Dissertatio... de matrimoniae, Preiaţii sunt oameni cu profundă cultură, religioasă, dar şi morală şi laică,
1781, Disertatio... dejuveniis, 1782) şi la Blaj (Şincai, Catehismul cel Mare, cu bune intenţii în direcţia ridicării neamului, cu respect pentru educaţie, cu
1783 şi Şincai, Principia latinae grammaticae, 1783; secolul în care limbii dăruire şi neprecupeţire a eforturilor atât pentru cele sfinte, cât şi pentru
româneşti i se dedică primele lucrări care văd lumina tiparului şi în acest sens luminarea oamenilor. „Aceştia, urmând un curent general în Europa, pe care-1
este de amintit că Gramatjca românească a lui Ianache Văcărescu (1 787) apare vom găsi şi în Ardealul rornânesc, ca şi în Polonia vecină, înţeleg a-şi veşnici
în tipografia Episcopiei Râmnicului, fapt ce vorbeşte de încă o dimensiune a arnintirea nu prin construcţii închinate unor religii amestecate cu atâta filosofie,
tiparniţelor mânăstireşti de la noi, care, în lipsa altor oficine, slujeau cultura în ‘ ci prin şcoli, în care cultul antichităţii se învârstează cu tendinţa socotită o
accepţiunea ei cea mai largă, nu nurnai cultura religioasă. Gramatica este reedi- datorie de onoare, de a răspândi, dar numai între boieri, căci ca şi în Franţa,

tată în acelaşi an şi la Viena. In 1 792, apare, la Sibiu, o altă gramatică, Scurt economia politică a vremii recornandă a reţine pe muncitor la munca lui —

izvodpentru scrisori, a lui Dimitrie Eustatievici. «luminile» noii ((civilizaţii»"6. Ei sunt adesea autorii unor scrieri care nu au
Abecedare (Bucureşti 1783), aritmetici (Viena 1785), ortografii (Viena apucat să vadă lumina tiparului în cursul secolului al XVIII-Iea, ai unor tra-
1 784), cărţi cu conţinut geografic şi atlase (Descrierea Valahiei de Bauer, Bu- duceri, după cum fiecare, în timp, a adăugat ceva la ridicarea Iimbii române şi
cureşti 1 789, Atlasuł Iui Gheorghe Radu Golescu, Viena 1 800), cărţi cu conţi- obţinerea de către ea a statutului de limbă a bisericii naţionale, înainte de a
nut istoric (Manolache Persiano, Faplele vitejeşti ale lui Mavrogheni, Bucu- deveni limbă oficială în administraţie (unde slavona, apoi greaca au dăinuit din
reşti, 1789, Istoria lui Alexandru cel mare (Alexăndria), Sibiu, 1794 şi Miros- variate pricini tirnp prea îndelungat). Pe rând, rânduielile de tipic (mitropolitul
lau, 1796), dar şi traduceri (Balthazar Gracian, Critil şi Andronius, Iaşi 1794, Ştefan), apoi slujbele (Antim) au fost transpuse în limba română. Creaţia
Bertoldo şi Bertoldino, Sibiu 1799, Millot, Istoria Universală, Buda, 1800) şi originală a lui Antim Ivireanul, de exemplu, nu a fost tipărită decât mult, mult
alte gramatici (Paul Iorgovici, Observaţii la limba rumânească, Buda 1799, rnai târziu prin strădania lui distinsului cercetător Gabriel Strempel7. Dar,
Gramatica germană, Viena 1 784), lărgesc mult paleta de tipărituri româneşti în creaţia originală a lui Antim Ivireanul a circulat intens în secolele următoare, în
veacul aI XVIII-lea, deşi marea majoritate a acestora o constituie în continuare copii manuscrise.
cartea cu conţinut religios, carte destinată cultului de peste tot anul (psaltiri, La începutul veacului, două curente sunt pertinente în Ţările Române:
ceasloave, octoihuri, trioade, penticostare, antologhioane) sau cartea de doctri- curentul italian, cultivat la curtea lui Constantin Brâncoveanu, reprezentat de
nă, de învăţătură, de sentinţe. Anton Maria del Chiaro secretarul domnului, de Iacob Pylarino

medicul —

Dacă în restul Europei spiritele raţionaliste sunt în opoziţie cu biserica, în dornnului, de predicatori greci precum Gheorghe Maiota şi Ioan Avramios, şi
speciai cu iezuiţii, la noi biserica este factor de progres şi educaţie, este prin
6
Nicolae Iorga, Istoria româniior, vol. vII- Reformatorii, ed. Enciclopedică, 2002, pg.
1 74.
Citat din Cornelia Pillat, Variaţiunipe teme date în Arta Medievală Românească, ed. Vezi Antim lvireanul, Opere, ed. Minerva, Bucureşti, 1972 ediţie critică şi studiu de
Vremęa 2003. Gabriel Strempel.
10 11
r

curentul grecesc venind din sudul ortodox, susţinut de patriarhii Dositei şi încredinţa că într-însa nimic altă nu e cuprins fără numai sângură istoria Lui
Hrisant Nottara ai Ierusalimului, de Atanasie Dabbas al Antiohiei, de Sevastos Alexandru Mare şi Darie împăraţilor şi cum că de alte lucruri bisericeşti, dog-
Kinienitul, de Ioan Ierotei Comnen, de Ioan Cariofil (uitimii trei profesori la maticeşti sau a legilor nici o pornenire nu să face, am dar nădejde că,
Academia de Ia Sf. Sava).8 neîndoindu-te Excelenţa ta de încredinţarea mea, te vei rnilostivi a o lăsa ca să de
Spre sfârşitul secolului, tiparul reflectă înceŕcările de modernizare şi dea şi în tipariu afară". Psaltirea de la Iaşi de la 1794 dă o cronografie a dornnilor
organizare a societăţii. La Liov apare, în româneşte şi în nemţeşte, Rânduiala Moldovei, de la Dragoş descălecătorul (1352) până Ia Mihai Costandin Şuţu
judecătorească obştească judecătorească rânduială de criminal, în 1 789. In

(1793).
1 794, tot în nemţeşte şi româneşte, apar la Lemberg (Liov), Mjlociri.... pentru
stingerea focului, de Nils Nystrom, „apotecariul din Norkepnig din Şveţia, În secolul al XVIII-lea, toate trei provinciile româneşti produc cărţi.
tăimăcite din limba şveţească", tipărite şi pentru rornâni cu „tipariu lui Piller". Tipografii, cu viaţă mai lungă sau mai scurtă, funcţionează în paisprezece loca-
În 1789, la nou înfiinţata tipografie de la Izvorul Tămăduirii de la Cişmea, se lităţi. Unele îşi continuă activitatea începută în veacul anterior, altele încep să
tipăresc Faplele vitejeşti ale lui Mavrogheni de Manolache Persiano. In 1 790, lucreze în acest secol, unele au o producţie impresionantă de carte, altele mai
Consistoriul neuniţilor aprobă tipărirea Evangheliilor dezvoltate şi tâlcuite la puţin numeroasă. Localităţile în care au funcţionat tipografii în care s-au impri-
Sibiu, în tipografia privileghiatului Petru Bart, tipograf kesaro-krăiesc pentru mat cărţi pentru români în veacui al XVIII-lea sunt la Buzău, Snagov, Bucu-
L
Kesaro-Krăiasca Normalschule. Întâinim acum, spre sfârşitul secolului, feno- reşti, Râmnic, Târgovişte, Sibiu, Iaşi, CIuj, Rădăuţi, Blaj, Căldăruşani,
mene de piraterie, mai exact publicarea unei cărţi cu înscrierea pe foaia de titlu Dubăsari, Movilău, Buda, Sâmbata Mare, Viena. Între ele, unele au fost
a unui alt loc al tipăririi decât cel adevărat. Este cazul Petiţiei naţiunii române adevărate centre de propagare a meşteşugului tiparului, în zonele adiacente.
din Transilvania, tipărită, zice cartea, la Iaşi, în 1791, de fapt care a fost tipărită Este cazul Bucureştiului, Râmnicului şi Iaşului, care au furnizat meşteri altor
la Buda. Petiţia va fi reeditată la Cluj, completată, sub numele de Supplex centre, deopotrivă cü cărţi şi rnateriale tipografice. Alături de acestea, alte
libellus Valachorum Transsilvaniae, de către Josephus Carolus Eder, în acelaşi centre tipografice, unele rnai mici ca producţie tipografică, au participat 1a
an 1791, în tipografia lui Martin Hochmeister. Inovaţii apar şi în scriitură. IJn adevărate programe de propagare şi susţinere a ortodoxiei promovate de
exemplu este acrostihul Alecsandru din versurile la stema lui Alexandru domnitorii români, tipărind cărţi în greacă, turcă, arabă, georgiană. Constantin
Costandin Moruzi, din Catavasierul de la 1793, Bucureşti. Un altul sunt versu- Brâncoveanu este neîntrecut de urmaşii săi pe scaunele domneşti ale ţărilor
rile la stema lui Mihai Costandin Şuţu din Hrisovul de la 1793 „Semnele Ro- române, fie ei fanarioţi, deci greci din Fanar, în ceea ce priveşte sprijinul
mânilor cele dintru începutu fericite/ Cu adevărat de Ia Roma zburând în acordat ortodocşilor greci. În vremea lui s-au tipărit cărţi greceşti la Bucureşti,
Dachia sunt venite." Calendarele se înmulţesc şi încep să cuprindă informaţii Snagov, Râmnic, Târgovişte. În acelaşi timp, la Iaşi, sub Duca-vodă, s-a înfi-
utile pentru cetăţeni. În Calendarul de la Sibiu, din 1794, găsirn informaţii inţat tiparniţa grecească de la Cetăţuia, tipograf fiind Mitrofan. Cărţi pentru
despre târgurile din Ardeal, recomandări politiceşti şi câteva reţete. Altele creştinii arabi, georgieni, slavi, au plecat din tiparniţele româneşti spre supuşii
cuprind genealogii, informaţii despre monedele în circulaţie (Calendar, Viena patriarhilor Antiohiei, Alexandriei, Ierusaiimului şi spre Muntele Athos.
1794). Cenzura funcţionează şi ea, dar este o cenzură îngăduitoare. Iată ce scrie Domnitorii fanarioţi, mitropoliţii, pământeni sau greci, care au condus destinele
în prefaţa primei ediţii a Alexăndrjei, din 1 794, de Ia Sibiu, tipărită cu cheltuiala ţărilor române în veacul aI XVIII-lea, au închinat mânăstiri şi biserici româneşti
lui Sirneon Pantea din Sălcioa de Sus, translatorul Dimitrie Iercovici: locurilor sfinte, au racut donaţii de cărţi, au susţinut şcoli în tot orientul
„Excelenţa Ta, Grof Esterhazi, al crăieştii Gubernii sfetnicule şi povăţuitorule ortodox. „. ..Unele cărţi greceşti tipărite în ţările române au slujit ca manuale
ai comisii cercetătoarei de cărţi, mie rnilostiv şi voitoriu de bine! Din rnilostivă didactice în şcolile respective."9 Sub raportul ornamenticii şi ilustraţiei, aceste
porunca Excelenţii tale cercetând şi procetind cu destoinică luare de samă cărţi duc mai departe tradiţia gravurii în Iernn din cărţile veacurilor anterioare,
aciastă mititică şi spre folosul neamului rumânesc facută istorie, îndrăznesc a te pe de o parte, dar, pe de altă parte, sunt purtătoare ale noului, prin maniera de
tratare, execuţia, spiritul inventiv al meşterilor gravori autohtoni, care au con
8
Vezi Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii orlodoxe romône, ed. Ştiinţa, Chişinău
1993) M. Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Romône, Ed. Ştiinţa, Chişinău, 1993, pg. 322
12 13

L
tacte cu ceea ce se întâmplă în afara Ţăriior Române. Deşi gravura în lemn este Cartea are şi alte gravuri, de exemplu Sf Luca, Soborul Maicii Đomnului, de
cea mai Ja îndemâna gravorijor români, gravura în aramă îşi face şi ea apariţia asernenea preluate din alte cărţi mai vechi.
în cărţiie româneşti. Repertoriul gravurilor din cărţile româneşti ale veactilui al La anul 1747, la Buzău se nevoia în ale tiparului Sandul Irimiia tipo-
XVIII-lea scoate în evidenţă varietatea şi bogăţia manifestărilor spiritului graful, care poate fi autorul „înştiinţării" de la sfârşitul cărţii: „Iară să ştii şi
creator aI unui nearn care dă patrimoniului universal bisericile pictate sau nu, aceasta, că de vei cerceta pre amăruntul rânduielile şi tălmăcirea acestui Molit-
palatele, atâtea câte şi cum s-au păstrat, iar cărţile vechi între filele cărora venic şi de-l vei potrivi cu niscai izvoade sloveneşti, veri de unde ar fi tipărite,
aceste gravuri s-au păstrat adaugă şi ele contribuţiei artistice româneşti Ia şi nu să va potrivi să nu te pripeşti îndată a deraima, căci noi arn urmat Molit-
mernoria culturală a umanităţi i. venicul grecesc carele 1-au tipărit Nicolae Glichi, la anul de la Hristos 1691 şi
după cât ne-au fost putinţa şi întru înţelesu şi întru rânduiale am aşezatu şi pre
alocure arn şi adaosu în tălmăcire pentru scurtarea limbii rurnâneşti, aşijderea şi
BUZĂU Ia învăţături şi la rânduiale pentru prostirnea preoţilor şi pentru rnai lesnele lor".
Molitvenicul de la Buzău din 1747 nu are ca ilustraţie decât stema comună a
Începutul secolului stă sub semnul întreprinderilor marelui Brâncoveanu, Ţărilor Rornâne.
iar tipograful începutului de secol este, la Buzău, Mitrofan. După ce a fost
conducătorul tipografiei domneşti đe Ia Bucureşti, fostul tipograf de Ia Iaşi şi În anul 1767, în tiparniţa sfintei episcopii a Buzăului lucra Ghinea
fostul episcop de 1-Iuşi întemeiază în 1 691 tipografia de la Buzău, care a Diaconul Stoicovici tipograf. Cartea tipărită de el este o Psaltire, care are
funcţionat, până în 1 702, sub conducerea sa. Numele lui apare pe foile de titlu obişnuita gravură reprezentându-1 pe psalmistul David. În anul următor, 1768,
ale Mineelor de la Buzău (1698 12 volurne), a Molitvenicului de la Buzău el tipăreşte un Catavasier, la care scrie şi prefaţa pe care o semnează. Aceasta
se încheie cu urrnătorul paragraf: „Pentru care şi eu m-am ostenit de o am

(1701) în care se reia sterna lui Brâncoveanu din Pravoslavnica mărturisire


(1691), el semnează prefeţele Octoihului şi Triodului (cu gravuri semnate de tipărit ca cei ce o vor iubi să cânte catavasii şi irrnoase, ce să cuprinde într-însa,
Ioanikie Bakov) de la Buzăti din 1700, el îşi cere iertăciune pentru greşelile de iară nu cântece curveşti şi drăceşti. Care cu cuvinţă şi cu dreptate să cađe să se
tipar din Penticostarul de Ia 1701, scrie versurile la sternă din Psaltirea de la închine aceasta la capul besearicii noastre. La care şi eu, de această dreaptă
Buzău 1701, care are Ia sfârşit o gravură a psairnistului David, şi Ia Învătături, urmare ţinându-rnă, o închin prea cinstitului şi prea înţeleptului episcopu aI
Buzău 1 702 (cu o gravură reprezentându-I pe Isus între Sfônta Fecioară Maria sfintei episcopii Buzău, Chiru Cozrna, al meu dulce stăpân şi racătoriu de bine".
şi Sfôntul Ioan, semnată de Ursul. In primul an aJ noului secol, Buzăul dă trei
cărţi: Molitvenic, Penticostar şi Psaltire. Liturghierul tipărit în anul următor, Constantin ucenicul dascăl(ului) Iordache tipograful este ultimul tipograf
are gravuri, semnate Ioanikie (Sf. Grigorie) şi Dimitrios (Sf. Vasile cel Mare), din Buzăul veacului al XVIII-lea. EI tipăreşte o Liturghie, în 1769, care are
semnat cu caractere greceşti, gravură datată 1698. După Mitrofan, tipografia va gravuri. unele sernnate de P. Ghyrie şi altele datate 7254 (1746).
fi condusă de episcopul Damaschin, episcopul Buzăului (1704-1708). Numele
acestuia se află pe foaia de titlu aAposlolului de Ia Buzău din 1704, care repro-
duce stema din Octoihul şi Triodul din l 700. Acest Apostol are două gravuri: o SNAGOV
Inviere, semnată Ioanikie B (akov) şi un Sf Apostol semnat Ursul zug.
Echipa de la Buzău îl cuprindea în acea perioadă şi pe paharnicul Ştefan Snagovul îşi începuse activitatea tipografică cu puţini ani înainte de
cititoriui-corector. începutul acestui secol, în 1696, tipografi fiind Antim şi ucenicii lui, Mihai
Urrnătorul an în care Buzăul dă o carte este anul 1743. În Apostolul, tipărit Iştvanovici şi Gheorghe Radovici. În Psaltirea de la Snagov din 1700 se reia
în acest an de Ioan Stoicovici tipograful, sunt reluate gravuri din Apostolul de o gravură reprezentându-I pe proorocul David, gravată de fapt pentru Psaltirea
la Buzău din 1704, din care s-a şters nurnele gravorului şi data (Inălţarea), din rornônească din 1694, după cum ne spune şi anul gravat în spaţiul gravurii, şi
Cheia lnţelesului (Duminica tuluror sjinţilor, cu numele gravorului şi dată reluată în Antologhionul din 1697 de la Snagov. Comentariul Jui Ion Bianu la
„Ivan Bakov, 1678"), din Evanghelia de la Snagov, din 1797 (un frontispiciu). această gravură datată 1694, în legătură cu iniţialele gravate pe piciorul mesei,
15
14
Io. M. B. este: „ceea ce pare a arăta că gravorul din 1694 a avut ca model un Mihailovici tipograful râmnicean, Grigorie ieromonah, Dimitrie Petrovici,
desen mai vechi, din timpui lui Matei Basarab"10. Iniţialele domnitorului nu Stanciu logofăt (Stanciu Tomovici bucureşteanul, Stanciu Popovici).
apar niciodată în gravuri care reprezintă sfinţi, ci la stemă sau, în cazul special Figura lui Antim Ivireanul şi activitatea lui tipografică „se Ieagă şi de
aI Iui Matei Basarab, la stemele cu portretele lui, al soţiei Iui, al arhimandritului strădaniile sale pentru introducerea completă şi def1nitivă a Iimbii române în
Ioan. O altă opinie ar putea fi aceea că iniţialele M. B. sunt ale lui Mitrofan, slujbele bisericeşti. După înaintaşii săi Ştefan (rânduielile de tipic) şi Teodosie
aflat în acea perioadă la Bucureşti, după ce Iucrase la tipărirea Bibliei lui (lecturile biblice), Antim face al treilea mare pas în această acţiune, traducând
Şerban. şi slujbele (Liturghierul, Molitvenicul, Octoihul, Catavasierul, Ceaslovul)."
În 1 700 apare cartea Ínvăţăturile creştineşti traduse din greacă de Filotei Totuşi, la Bucureşti, la începutul secolului al XVIII-lea, Antim tipăreşte Iucrări
Stagoreţul şi tipărită de Gheorghe Radovici, precum şi cartea Floarea în greacă, între care Cuvintele panegirice scrise de Ştefan Brâncoveanul, jul lui
Đarurilor, tipărită de Antim, ambele cu o nouă variantă de stemă a Iui Constantin Brâncoveanul, la Constantin cel Mare, cu o gravură a sfântului, şi
Constantin Brâncoveanu. Pentru cărţile greceşti Antim lucra cu Ignatie Cuvinte panegirice la martiriul Sf Ştefan, Invăţătura dogmatică a lui Sevastos
Fytianu din Haldea, corector. Trapezuntul Chimenüul (1 703) cu exemplare dedicate împăratului Rusiei Petre
În ĺ 70 1, apare la Snagov Eortologhiul lui Sevastos Chimenitul, în greceşte, Alexeevici, cu stema din Pravoslavnica mărturisire de la Buzău din 1691,
tiparniţa aceasta susţinând în mod deosebit programul de întrajutorare a creş- Vieţile paralele ale lui Plutarh ( 1 704), cărţi în arabă Ceaslovul grecesc şi

tinătăţii ortodoxe, pe care-l desfaşura Domnul Ţării Româneşti. In acest arăbesc pentru Patriarhul Antiohiei Atanasie şi pentru preoţii arabi ortodocşi,
program, apar mai multe cărţi în greceşte şi în arabă, între care Liturghierul tipărit în 1 702.
grecesc şi arăbesc tipărit de Antim. Corectura textului grecesc a racut-o Ignatie In Noul Testament de la Bucureşti din 1703, tipograful Antim propune o
Fytianu din Haldea. Liturghierul reia gravuri şi ornarnente din cărţi apărute în nouă stemă a lui Constantin Brâncoveanu, care va fi reluată adesea în cărţile
secolut anterior. Între ele reproducem în repertoriu gravura care-I reprezintă pe tipărite la Bucureşti. Din 1705, Antim nu mai tipăreşte la Bucureşti ci, fiind nu-
Sf Vasile,datată 1698 şi semnată Dimitrios şi pe cea care-l reprezintă pe Sf mit episcop de Râmnic, îI găsim menţionat pe cărţile tipărite acolo. Şi totuşi,
Grigorie, semnată de Ioanikie, gravură a căreitablă de lemn va fi transferată la numele lui mai apare şi la Bucureşti, dar ca autor, pe lucrarea Sfaturi creştine-
Buzău, însoţindu-1 pe Mitrofan; ambele gravuri vor apărea în Liturghia de Ia politice, tipărite în greacă de către ieromonahul Dionisie Floru tipograf.

Buzău, 1702. Odată cu numirea lui Antim episcop la Râmnic, tiparniţa îşi înce- Acesta continuă munca lui Antim, tipărind, în 1716, Istoria sfântă a lui
tează activitatea. A lexandru Mavrocordat-Exaporitul, părintele domn itorului Nicolae A lexandru
Mavrocordat, în care întâlnim o stemă nouă dublă a Ţării Româneşti şi
Moldovei, cu iniţialele lui Ioan Alexandru Nicolae Voievod. In 1720, acesta
B UCUREŞTI începe să tipărească un Octoih, care va fi terminat de Sava egumenul bisericii
Tuturor Sfinţilor.
La Bucureşti continuă să lucreze Tipografia Domnească, fostă a Mitro- Stoica Iacovici, „supraveghetor al tipografiei" în echipa care s-a ocupat de
poliei, dar, în decursul secolului, apar tipografii noi: Tipografia de la Mânăs- tipărirea la Bucureşti, în I 7 1 5, a Istoriei patriarhilor Ierusalimului a lui Do-
tirea Tuturor Sfinţilor a lui Antim Ivireanul (1716), Tipografia Şcoalei Văcă- sitei, echipă din care racea parte Mitrofan Gregoraş din Dodona, îngrijitor şi
reştilor (unde s-a tipărit ediţia a doua a Învăţăturii creştineşti a lui Antim, în corector al lucrării, îşi va pune numele pe multe cărţi tipărite Ia Bucureşti. Ca
anul 1741), Tipograf1a Nouă a Mitropoliei (1742), Noua Tipografie grecească „îngrijitor pentru meşteşugul tipăririi" numele lui apare pe lucrarea Iui Nicotae
(1769 Constantin Caragea), Tipografia de la Izvorul Tămăduirii de la Cişmea
— Mavrocordat, Đespre datorii, la Mânăstirea Tuturor Sfinţilor, Bucureşti 1 7 1 9.
(1789). Tipografii care semnează uneori şi gravurile sunt: Antim Ivireanul, Tot el tipăreşte şi Triodul săptămânii mari, 1 726, în care preia gravura Învierea
Stoica Iacovici, Ursul, Nicolae, Ioan Lazăr din Ianina, Dimitrie, Dimitrie lui Lazăr, din Triodul de la Buzău, din 1 700 şi numele lui apare pe foaia de titlu

10 11)
Ion Bianu, Nerva Hodos, Bibliograja Románească Veche, Bucureşti, Socec, 1908, Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Roniâne, Ed. Ştiinţa, Chişinău, 1993,
vol. 1,pg337. pg.221.
16 17
a Ceaslovidui din 1731 (care are numai tipicul în româneşte), deşi Ia sfârşitui din Bucureşti, Slujba Sf Visarion, în greceşte, în 1 759, cu stema lui Scar-
părţii a doua este menţionat şi numele altui tipograf, „rnicu şi plecatu Radulu lat-vodă Ghica şi o gravură reprezentându-1 pe Sfântiil Visarion şi sernnată
Logofătulu Iacoviciu tipografulu" (fratele lui Stoica), care, în 1736, sernnează „Iorda. Tip". Iordache Stoicovici tipăreşte Lafsaiconi€l de la Biiciireşti din
aiături de popa Stoica Iacovici, la sfârşitul Aniologhionului de Ia Bucureşti, 1 760, în care se af1ă o foarte frumoasă scrisoare dc închinare scrisă de Teofilact
precurn şi pe foaia de titlu a Octoihului, din acelaşi an. Stoica tipăreşte atât căr- Cluceriul: „La sfintele tale picioare aleargă această carte, o îrnpărate, nu numai
pentru că mai înainte vrerne era nurnai într-o lirnbă singură şi încă nici aceasta
ţile româneşti, cât şi pe cele în Iimba greacă. În cărţile tipărite de eI nu sunt
gravuri noi, ci gravuri preluate din tipăriturile de Ia Buzău şi dc Ia Bucureşti, toată cunoscută şi cu lurninatele tale însemnări ale tipografiei şi în limba noas-
tră cea rumânească ai vădit-o, ci şi pcntru că tu ai stătut întâi cel carele dirn-
din prirna decadă a veacului al XVIII-lea, ba chiar mai vechi, curn este cazul
Penticostarului de la Bucureşti, din 1743, care preia frontispicii din Evanghelia preună cu porfira cea lurninată te-ai îmbrăcat şi cu veşmântul cel mai luminat al
sfântului botez şi dempreună cu stema cea împărătească te-ai împodobit şi cu
de la Snagov, de la 1697, „Învierea este imitată după Apostolul din Buzău de Ia
1704,,12, restul gravurilor sunt noi. Accentul este pus în cel mai mare grad pe aceia a bunei credinţe.... Şi de au supus armele tale lumea toată şi au cuprins
vestirea ta pământului, tu cu toate acestea Şi ai supus voinţa ta lui Dumnezeu,
textul cărţilor şi, în acest sens, iată ce scrie Mitropolitul Ştefan al Ungrovlahiei
în prefaţa la Chiriacodromionul de la Bucureşti, tipărit la Sf. Mitropolie în tu ţi-ai trecut viaţa mai chinuită decât părinţii cei pustnici.... Iară pentru robul
1736 „Cu adevărat sfânta evanghelie covârşaşte toată sfânta scriptură şi, de tău cel srnerit şi îndemnătoriu acestui Iucru spăsitoriu de sufiet, blagodo-
vreme ce, evanghelia iaste proorocie acoperită şi nepercepută Ia cei rnai rnulţi, roclnecul şi prea creştinul panu Costandin Dudcscul, vel vornecu, aşişderc şi
iară aceasta, ce să zice Chiriacodrornion iaste proorocie descoperită, cuvântul pentru cei ce s-au sârguit cu strădanie şi au râvnit a cheltui spre a se tipări, IIie,
sfintei evanghelii tâlcuite spre înţelesul limbii rumâneşti, ce cuprinde întru sine oaia târlei cei creştineşti a Ohredei, fii solitoriu cătră Durnnezeu neîncetat." O
evangheliile duminicilor anului şi cazaniile şi cu tâlcuiala lor, dintru acele patru altă carte deosebită este Voroava de întrebări şi răspunsuri întrii Hristos, a
râuri ale bisericii acelor patru evanghelişti şi cazaniile sinaxaruiui a praznicelor Arhiepiscopului Simcon al Salonicului, tipărită Ia Bucureşti în 1765, tot de
celor îrnpărăteşti ale precistii şi ale sfinţilor celor mari." Ultirna carte pe care Iordache Stoicovici, în care se reia stema Ţării Rornâneşti de pe Nou/ Testa-
apare nurnele lui Stoica Iacovici este Octoihul de la 1746. rnentdin 1703.
Dimitrie Pandovici îşi pune prima dată numele pe o carte în 1742, pe Popa Costandin tipograful râmnicean începe să tipărească la Bucureşti în
Catavasieriil diortosit de Muşat Logoratul, sub dornnia lui Mihai Racoviţă. Pe 1 768, la tiparniţa Mitropoliei, primele sale cărţi tipărite în această tiparniţă fiind
Cazaniile şi Penticostarul, ambele în acelaşi an 1768. Domn era Alexandru
locul unde se află de obicei stema, acum se află icoana Sf Constantin şi Elena,
care se reia şi în Cazaniile hii Ilie Miniat, tipărite la tipografia cea nouă a Scarlat Ghika voievod. În paralel, „în noua tipografie a nearnului ortodox
Mitropoliei, în 1742. Pe Dimitrie Pandovici l-am găsit lucrător şi la Râmnic, grecesc, înfiinţată sub ocrotirea luminată a Înălţirnii sale"14 apărea, în greceşte
şi turceştc, Invăţătura creştinească, „acum pentru întâia oară s-a întors din
unde a tipărit Antologhionul din 1737. Cărţile tipărite de Dimitrie Pandovici la
Bucureşti au gravuri mai numeroase. Este cazul Apostolului de la 1743, care limba cea proastă grecească în limba turcească. S-a îndreptat şi s-a tipărit în
reia nurneroase gravuri din cărţi de la Buzău, Snagov, Bucureşti, cle exernplu aceste două Iimbi pentru folosul creştiniior de Ieromonahul Partenie Meta-
Duminica Tuturor Sjînţilor din Cheia înţelesului. xopulo, care face parte din comunitatea marii rnănăstiri îrnpărăteşti S-ta Maria
Ioan Stoicovici tipăreşte în 1 743 un Acatist al Născătoarei de Dumnezeu, Şurnela", după cum citim în foaia de titlu. Cartea se adresează creştinilor din
Anatolia şi a fost tipărită cu o „tipografie creştină..., această (maşină) adusă
în care este menţionată o gravură reprezentând Buna Vestire.13 Din 1743, nu-
mele lui este rnenţionat pe foile dc titlu ale cărţilor de Ia Buzău. aici din Francia de către învăţatul Ion Fali Gheorghe Constantin, cu multă
Intre tipografii deceniului şase ai veacului îi întâlnirn pe Barbul Bucureş- rnuncă şi cu rnari cheltuieli, în dorul de a se tipări felurite cărţi, pentru
teanul, care începe să tipărească în 1756, prima lucrare pe care apare numele îndestularea ortodocşilor creştini". Ieromonahul Partenie, autorul prefeţei ne
spune: „Deoarece arn ştiut că voi nu înţclegeţi lirnba greacă, rn-arn hotărât să
său fiind o Psaltire, pe Gheorghe Stoiaiiovici, care tipăreşte la Sf. Mitropolie
tălrnăcesc cartea numită Hristianiki Didascalia, adică Învăţătură creştinească,

12
BRV I1 pg. 70. 14

BRV II pg. 70. BRV 1I pg. 185.

18 19
tipărind-o în amândouă limbile, astfel ca oricare creştin să înveţe cele mai mari a Evangheliei, Bucureşti 1775, dar unele dintre gravurile din această
canoane ale Sinoduĺui din religia noastră ortodoxă.... Vă fac cunoscut că nu voi Evanghelie poartă semnătura lui Grigorie ieromonah şi data 1768, cum se
Iipsi de a mai traduce diferite cărţi şi a Ie pune sub tipar... vă mai rog ca această întâmplă şi în cazul Antologhionului de la Bucureşti din 1777, la sfârşitul căruia
carte care a ieşit din a rnea dragoste internă, să o cereţi şi să o primiţi întot- este trecut şi numele ierornonahului Ioachim, ca ostenitor la tipărirea acestei
deauna şi întotdeauna să o citiţi între voi şi să o explicaţi copiilorvoştri, ca să cărţi. În Ceaslovul tipărit de Dimitrie Petrovici în 1778, la Bucureşti, este
se facă oameni folositori şi pentru Dumnezeu şi pentru omenire" Anul 1768 .
reprodusă de două ori gravura Hristos stăpânitorul lumii semnată de Dimitrie
a dat şi alte cărţi în greacă, din prefeţele cărora aflăm Iucruri bune despre Popovici, 1778. Numele de Dimitrie Petrovici apare pe foaia de titlu a
domnitorii-ctitori. Astfel, în Manualul despre superioritatea Ierusalimului şi a Catavasierului din 1793, de la Bucureşti, cu o prefaţă semnată de arhimandritul
Sfântului Mormânt, ed. a I1 —a (prima a apărut în 1 728), se vorbeşte despre Grigorie Râmniceanul, dedicată Domnului Alexandru Constantin Moruzzi
clădirea „din temelie a unei biserici frumoase în localitatea Văcăreşti, în depăr- (Muruzi), în primul an de domnie al acestuia. Mitropolit era Filaret. In anul
tare de trei mile de Bucureşti, unde scaunul domnesc, înconjurând-o cu ziduri şi urrnător, acelaşi tipograftipăreşte un Molitvenic şi o Pravoslavnică mărturisire
ridicând o clopotniţă naită ca să se audză de toţi... şi a dăruit cărţi bisericeşti şi şi în 1 796 lucrarea Oarecare secreturi ale lucrării pământului, care nu au
profane în diferite Iimbi, anume greceşti, Iatineşti, greco-latine, arăbeşti, etc. gravuri.
orânduind ca să fie doi profesori pentru filozofie şi matematică acolo, întâi a n deceniul şapte, Stanciu Iogofăt începe să tipărească la Bucureşti o carte
închinat-o sfintei şi de aceiaşi fiinţă şi dătătoarei de viaţă şi nedespărţitei treimi, rară gravuri, dar cu o predoslovie înduioşătoare, semnată de Filaret mitropolitul
apoi arătând dorinţa sa din inima şi pietatea ce o are pentru Sf. Mormânt, care a Mirei Lichiei: Slujba cuviostilui Dimitrie de la Basarabov, Bucureşti 1779, din
primit pe Dumnezeu, o închină Sf. Morrnânt pentru care a racut şi cheltuială care reproducem un fragment: „şi mergând vestea în toate părţile de af1area
negrăit de mare clădind această biserică minunată" Tipografia Nouă tipăreşte
.
sfântului, au ajuns şi la urechile domnului din Bucureşti, carele îndată au şi
numai greceşte, în paralel cu cea de la Mitropolie, care tipăreşte în româneşte şi trimis preoţi şi boieri să aducă pre sfäntul la biserica curţii domneşti; şi mer-
în greceşte. Constantin tipograful râmnicean continuă să tipărească Ia tiparniţa gând trimişii aceia la Basarabov, au luat pre sfântul şi au purces să rneargă la
Mitropoliei din Bucureşti şi în anii care vin. În 1774 scoate un Apostol, „tipărit Bucureşti; şi sosind până aproape de Ruşi unde este o fântână (sfântul) n-au
a patra oară", pe care-I înfrumuseţează cu gravuri din alte cărţi, precurn cea vrut să mai meargă înainte; care văzând preoţii şi boierii acea minune, neştiind
reprezentându-l pe Sf Luca, semnată Ursul Zugrav; un Octoih, în care reia ce să facă, s-au socotit cu sfat de obşte de au înjugat doi junci tineri neînvăţaţi,
stema din Evanghelia de la 1 682 şi pentru care foloseşte ca model Octoihul de ca să vază voia sfântului unde iaste să meargă; şi aşa, s-au întors îndată sfântul
la Râmnic din 1750 —judecând după faptul că nota ieromonahului Macarie din la Basarabov în mijlocul satului şi acolo au stătut; iară preoţii şi boierii,
„sfânta mânăstire Dragomirna" privitoare la greşelile de tipar este preluată întorcându-se la Bucureşti, au spus toate ce au văzut... lară cănd au fost cursul
întocmai; o Psaltire, cu gravura Psalmistului David reluată şi ea. Chivernisi- anilor leat 1769, aprinzîndu-se focul războiului între turci şi între muscali, cari,
toriul, purtătoriu de grijă al acestei cărţi este Ioachim ieromonah, iconomul călcând Ţara Moldovei, s-au întins şi pân toată ţara noastră şi cînd au fost la
tipografiei în această perioadă este Grigorie ieromonah (Învăţătură biseri- leatu 1 774, în luna iulie, trecând anşăful gheneralul Petru Salticovu Dunărea, au
cească, Buc, 1774), iar „smeritul tâlcuitor" este ieromonahul Macarie (Macarie dat războiu tare cetăţii Rusciucuiui şi, neizbândind a o lua, s-au întins de au
eghipteanul, Omilii, Bucureşti 1 775). Grigorie ieromonah, a cărui primă carte călcat satele de peste Dunăre şi oraşul Cernavodă şi altele, între care au călcat şi
este Triodul, Bucureşti, 1 769, pune în cărţi gravuri săpate din nou după rnodele satul Basarabovului unde se af1ă moaştele sfântului, care, luându-le, vrea
mai vechi, unele semnate Grigorie şi datate 1768. Grigorie lucrează în ambele numitul ghenărariu să le trimăţă în ţara rusească, iar un blagocestiv creştin ce
Iimbi la tipografia „prea sfântului şi învăţatului mitropolit kir Grigorie". s-au întâmplat pe lângă ghenerar, anume hagi Dimitrie Me... au căzut cu
Dimitrie Petrovici este tipograful al cărui nume este trecut pe foaia de titlu rugăciune ca să nu să înstrăineze sfintele moaşte, ci în Iocul prăzilor şi jafurilor
şi stricăciunilor ce au pătimit ţara să o mângâie cu acest har al sfintelor moaşte
şi, înduplecându-se ghenăraru, l-au hărăzit ţării. ... Şi aşa, primindu-l cu mare
15BRVIIpg. 187. cinste şi evlavie tot norodul, s-au aşezat în biserica cea mare a sfintei Mitropolii
16
BRV, vol. 11, pg. 189. din Bucureşti, în zilele prea sfiinţitului Mitropolit al ţării, Chir Grigorie, şi

Prefaţa Ia Apostol, Buc. 1 774.
20 21
T-

îndată au simţit norodul ocrotirea sfântului, că nu numai flacăra războiului au rative baroce, bogate în volute fitomorfe, capete de îngeri, capete de animale,
potolit, ci şi boala ciumii cea grozavă au contenit şi. Stanciu tipograful
. .“ figuri umane, dar întâlnim, de exemplu în Istoria sfântă, Bucureşti, 1716,
bucureştean va lucra intens Ia Bucureşti, dând Liturghiile din 1780, Psaltirea ancadramente sobre, cu voiute arhitecturale clasicizante. Scarlat Grigore Ghica
din acelaşi an, pe a cărui foaie de titlu îşi completează numeie, adăugându-i-l pe şi Grigore A1. Ghica voievozi propun alte steme duble. Cea din Triodul de la
acela de Tomovici (Thomovici) Bucureşteanu, pentrti care taie în lemn o nouă Biicureşti, din 1769, a lui Grigore Al. Ghica, spectaculoasă prin cele două
foaie de titlu. Următoarele cărţi le va semna cu numele Stanciu Popovici tipo. acvile afrontate care susţin scuturile, este reluată de C. Moruzzi în Molitvenicul
bucureşteanu (Prăvălioară I 78 1, Penlicostar 1 782, Apostol, 1 784, cu gravuri din 1794.
semnate Stanciu P.tip. un Ceaslov, la 1785, care are o gravură cti text grecesc,

un Antologhion Ia 1 786 cu o gravură mare care-i reprezintă pe Sjinţii Impăraţi Foile de titlu de pe cărţile tipărite la Bucureşti sunt tipografice sau cu două
Constantin şi Elena, un Octoih mare (ce pe greceşte se chiamă Paraklitiki) în benzi ornamentale în susul şi josul paginii sau sunt construite pe motivul poarta
1792, un Penticostar la 1800, care are gravtiri şi ornarnente. Acest Penticostar cărţii. De-a lungui secolului, decoraţia foilor de titlu se reia adesea, desigur cu
este ultima tipăritură bucureşteană înainte de începutul noului secol. alt text şi cu numele altui tipografînscris pe foaia de titlu. Aşa se întârnplă cu
Nicolae şi Ioan Lazăr, tipografi din Ianina, tipăresc la Bucureşti cărţi în foaia de titlu a Antologhionului de la 1 736, tipărit de popa Stoica lacovici, care
greceşte, în tipografia nouă înfiinţată „sub strălucita ocrotire şi apărare Dorn- ea însăşi reia în partea de sus a foii de titlu un frontispiciu rnai vechi, întâlnit în
nească a prea înaltului şi piosului nostru Domn loan Nicolae Constantin Cara- Evaiighelia de la Snagov din 1 697, tipărită de Antirn (Isus, Sf Fecioară şi Sf
gea". Ei tipăresc un Abecedar mare, 1783, Insemnărizilnice de IosifMisiodax, Ioan în cartuşe rotunde), iar în partea de jos sunt reprezeritaţi Sf Îrnpăraţi
1784, în vremea Iui Ioan Mihai Constantin Şuţu voievod. ĺn 1789, adună şi Constantin şi Elena pe iin scut susţinut de lei, în feltil în care sunt structurate
tipăresc împreună „în tipografia de la Izvorul tămăduirii de la Cişmea, înfiinţată stemele. Acest tip de ornarnentaţie a foii de titlu îl întâlnim, identic, pe foaia de
de curând cu sprijin domnesc, în Bucureşti" Faptele vitejeşti ale lui Mavro- titlu a cărţii Sirneon al Tesalonicului, Voroavă, 1765, tipărită de Iordache
gheni, scrise de Manolache Persiano şi „închinată de dânşii cu umilită plecă- Stoicovici tipograful. Şfinţii Impăraţi Constanlin şi Elena, încadraţi de Sf Ioan
ciune prea cinstitei sale Înălţimi". Foaia de titlu în greceşte se încheie cu şi Sf Fecioară Maria, apar ca frontispiciu la poarta cărţii Apostoluliii de Ia
rnenţiunea „De Dimitrie Tipograful". 1743, tipărit de Dirnitrie Pandovici, ale cărei verticale sunt constituite din
Dimitrie Mihailovici tipograful râmnicean tipăreşte la Bucureşti, în 1796, coloane cu vrejuri de viţă. Aceeaşi structură are şi foaia de titlu a Triodului de
o Psaltire, care reia ediţia de la Râmnic din 1779, Liturghiile din 1797, un la 1769 şi ea ne duce cu gândul la foaia de titiu a Octoihului de la Buzău din
Triod în 1798, cu versuri pentrtl Domnul Constantin Gheorghie Hangerli şi 1700, din care lipseşte sterna din registrul inferior, cu toată compoziţia din
prefaţă semnată de arhimandritul Grigorie. rnotive fitomorfe care o acornpaniază.
În acelaşi an 1743, Bucureştiul dă o altă foaie de titlu, cu scene şi figuri de
O stemă foarte îndrăgită de către tipografii bucureşteni şi, prin urmare, sfinţi, curn am rnai întâlnit pe Penticostarionul tipărit de popa Stoica Iacovici.
foarte des folosită este cea din Noul Testament de la Bucureşti din 1703, carte Sfânta Treime, în medalion oval, între Sf Fecioară şi Sf Ioan în registrul
tipărită de Antirn Ivireanul, pentru care acesta foloseşte caracterele Bibliei de la superior, Sjînţii Impăraţi Constantin şi Elena, încadraţi de Sf Procopie şi Sf
1688. Această sternă, care ne duce cu gândul la stema lui Brâncoveanu din Ecaterina, în registrul iilferior, Sf Petru şi Pavel şi Sf Nicolae şi Grigorie pe
Pravoslavnica inărturisire (Buzău 1 69 1, reluată şi în Molitvenicul Buzău 1 70 1, laterale, iar în colţuri Arhanghelii Mihail şi Gavril şi Sjinţii Gheorghe şi
va fi reluată în multe tipărituri de la Bucureşti. În 1706 se tipărea Psaltirea Dimitrie. Această foaie de titlu se reia în Triodul de la 1746 şi Antologhionul de
arabă care cuprinde între paginiie ei o variantă a sternei lui Constantin Ia 1 777. Numai că ea este de fapt gravura foii de titlu a Triodului de la Buzău
Brâncoveanu din Noul Testament de la 1703, cu un ancadrament impresionant. din 1700. Păstrând structura acestei foi de titlu, tipograful Stanciu Tomovici
Al. Nicolae Mavrocordat proptine diferite variante de steme. Ele poartă însem- construieşte o ornamentaţie nouă pentru Antołoghionul de la 1786. Scena Sf.
nele Ţării Româneşti şi ale Moldovei. Reproducem în repertoriu pe cele din în Treimi este înlocuită cu scena Inălţării, iar Sf. Îrnpăraţi Constantin şi Elena
Triodul săptărnânii rnari din 1 726, Pravos/avnjca mărurisire, 1 745, Triod, sunt înlocuiţi cu reprezentarea unei biserici. Este o gravură nouă, tăiată în Iemn
1746, Liturghii 1747. Ancadramentele acestora păstrează încă elemente deco- de o altă mână, cu un alt fel de expresivitate decât gravura a cărei structură o

22 23
reia, cu acel caracter popular al figurilor pe care-1 întâlnim în pictura bisericilor chipul Sf Ioan Damaschin într-o gravură nesemnată, care va fi reluată în
epocii. Domnul ţării şi ctitorul cărţii este Nicolae Mavrogheni, iar biserica Octoihul de la 1731, care este de fapt o reluare a celui din 1720. Gravurile trec
reprodusă în josul gravurii poate fi bisericuţa Mavrogheni. adesea de la o carte la alta şi nu arareori vom întâlni numele lui Ioanikie Bakov
Cu totul specială, aş spune unică, este gravura foii de titlu de la Penticos- sau al lui Ursul zugravul pe gravuri din cărţi apărute la mult timp după ce
tarul de la 1782, tipărit de Stanciu Popovici, tipograful bucureştean, care-şi accştia nu mai lucrau. La 1 736, se relua în Antologhionul şi Octoihul tipărite la
spune în alte cărţi Tomovici. Pitorescui este caracteristica principală a repre- Bucureşti gravura la Duminica Tuturor Jînţilor, pe care o întâlnim în Cheia
zentării scenei Învierii, în medalion mic înconjurat de simbolurile evangheliş- Înţelesuhii, Bucureşti 1678, datată şi semnată Ioanikie Bakov.
tilor pe frontonul porţii cărţii şi a Sf Impăraţi Constantin şi Elena, în partea
inferioară a gravurii. Laturile sunt casetate şi în spaţiile create sunt însemne din Diferitele ediţii ale Triodului, cea din 1 726 (gravura Învierii semnată de
Vechiul Testament. Gravura este semnată de Stanciu tipograful. Tot Stanciu Ioanikie, preluată din Triodul de la Buzău din 1700), cea din 1746 (tipărită de
Tomovici gravează şi foaia de titlu a Apostolului de Ia 1784, gravură cu multe popa Stoica Iacovici, cu toate gravurile preluate din acelaşi Triod de la Buzău),
scene dominate de cele trei scene de pe fronton: Sf Treime, Invierea şi cea din 1769 (cu gravuri semnate de Grigorie ieromonah tipograful) şi cea 1782
Înălţarea. Pe latura stângă: Vălul lui Hristos, Adormirea Maicii Domnului, (care preia gravurile din Triodul de la 1 769) sunt înfrumuseţate cu frontispicii
Întômpinarea Domnului, Naşterea, Intrarea în biserică; pe latura dreaptă: scenă, gravuri pe jumătate de pagină şi gravuri mici (scena Vameşul şifariseul,
Ingroparea, Răstignirea, Schimbarea lafaţă, Naşterea, Buna Vestire; Ia colţuri care apare pe prima pagină de text a oricărui Triod), letrine, viniete. Scena
sunt reprezentaţi ceipatru evanghelişti. De.isis apare cu prccădere în frontispicii. Ea se reia adesea, dar se întâmplă ca la
o nouă săparc în lemn, gravorul să se semneze. Este cazul lui Grigore
În cărţile de Bucureşti din primele decade aie secolului sunt reluate gravuri ieromonahul, care semnează frontispiciul reprezentând această scenă în Triodul
din tipăriturile lui Antim Ivireanul de la Bucureşti şi Snagov, de dinainte de de Ia 1769. Scena Răstignirii, sub diverse reprezentări, apare în frontispicii, dar
1700. Este cazul gravurilor care-i reprezintă pe cei patru evanghelişti în şi în gravuri pe jumătate de pagină. În Triodul de la 1769, ea este semnată de
Evanghelia de la 1723, 1742, 1775. Vorbind despre Evanghelia greco-română Grigorie ieromonahul, în Triodul de la 1782 este semnată de Gheorghe pópa
de la 1693, Gabriel Strempel afirmă în lucrarea dedicată Iui Antim Ivireanul: Costandin, deşi este identică cu cea din Triodul de la 1769, iar în altele nu este
„Suntem înclinaţi să atribuim această explozie de artă xilografică lui Antim"18. semnată. Învierea lui Lazăr, Intrarea în Ierusalim, Scenele din viaţa lui Iosj
Este clar că tablele gravate nu 1-au urmat pe Antim la Râmnic şi că nici nu s-au gravura Celor zecefecioare din Sfônta marţi cea mare, Isus în casa lui Simon —

săpat table noi pentru ilustrarea diferitelor ediţii ale Evangheliei, tipărite Ia Ungerea cu mir a picioarelor lui Isus, Cina cea de taină, Răstignirea, Punerea
Bucureşti. Tipografii bucureşteni, spre deosebire de ceea ce s-a petrecut la în mormônt, sunt preluate sau tăiate din nou de tipografii-gravori, aleatoriu, în
Râmnic, au folosit vechile table aflate în dotarea tipografiei domneşti şi poate funcţie poate de materialele sau de timpul af1at la dispoziţie, aşa încât se
au tăiat altele noi când cele vechi s-au tocit, dar nu au schimbat nimic din întâmplă ca seriile să nu fie compiete. Nu mai vorbim aici de soarta cărţilor şi a
structura şi felul de reprezentare a sfinţilor. Gravura reprezentându-1 pe Sfôntul gravurilor adăpostite în paginile lor de-a lungul timpuiui şi care a permis, nu
Apostol Luca, prezentă în toate aceste cărţi, este reluată şi în Apostolul de la rareori, scoaterea gravurilor de Ia Iocul lor.
1743. Seria de evanghelişti din cărţile bucureştene se diversifică odată cu
apariţia Evangheliei de la 1760 pentru care Vasilie Dobromirski sapă în lemn Gravurile din diversele ediţii de la Bucureşti ale Penticostarului (Invierea,
noi reprezentări ale evangheliştilor. Dintre ele, acesta semnează doar gravura Necredinţa Tomei, Isus se arată Mariei Magdalena, Vindecarea slăbănogului,
reprezentându-1 pe evanghelistul Ioan, de altfei cea mai deosebită de spiritul Isus în templu, Isus şi samariteanca, Vindecarea orbului, Inălţarea, Cinci-
gravurilor anterioare dintre toate gravurile din carte. zecimea) sunt reluate şi ele din cărţile mai vechi. Este cazul gravurilor din
Penticostarul de la 1743, dintre care unele poartă chiar semnătura lui Ioanikie
În ediţia din 1720 a Octoihului, tipărit de Radu 1ogofatu Iacovici, apare Bakov (scena Isus şi samariteanca, scena Vindecarea slăbănogului). Spre
sfârşitul secolului (1782), Stanciu tipograful taie o serie nouă de gravuri în
18
G.Sirempel, Antim Ivireanul, Bucureşti 1997, p. 99.
ciclul Penticostarului, cu explicaţii în limba română în câmpul gravurii, unele
24 25
semnate cu numele întreg, aitele în monograrnă, altele nesemnate. Scena în care acestea Sf Constantin din Cuvânt panegiric apărut în 1 70 I, Sf. Visarion din
îngerul le vesteşte pe cele trei femei venite la mormântul lui Isus că acesta „Nu Slujba Sf Visarion, 1759 şi SJ Simeon, din Voroava Sf. Simeon aI Tesa-
iaste aicea s-au sculat" este semnată cu numeie întreg aI gravorului, scena Când lonicului din 1'765. Gravurile nu sunt semnate. În perioadele apariţiei acestor
s-au arătat Hristos Patriarhului Petru de Alexandria (scenă nu prea des cărţi, tipografii de la Bucureşti sunt Barbu, Gheorghe Stoicovici şi Iordache
întâlnită în iconografia Penticostarului în cărţile româneşti) şi scena Soborul Stoicovici.
Maicii Đomnului sunt semnate cu iniţiale ST.TP., altele, scena Vindecării
slăbănogului şi cea a Întâlnirii cu femeia samariteancă nu sunt semnate. In toate
scenele, gravorul pune în câmpul gravurii cuvintele rostite de Isus, emblernatice RÂMNIC
pentru scena respectivă: „Vei să fii sănătos" (Vindecarea slăbănogului), „Dă-mi
să beau", îi spune Isus samaritencei lângă puţul lui Iacov, pe care nu este Zorii tiparniţei de la Râmnic sunt vegheaţi de Constantin Brâncoveanu şi
posibil să-l confundărn pentru că numele îi este gravat pe ghizduri. de Şerban Cantacuzino, biv vel paharnic, de mitropolitul Theodosie şi de
proaspăt episcopul Antim Ivireanul. Ea funcţionează pe Iângă Episcopia Râm-
Apostolul a avut la Bucureşti patru ediţii, în secolul al XVIII-Iea: în 1743 nicului, începând cu 1705, cu material tipografic şi tipografi aduşi de Antim de
tipărit de Dimitrie tip., 1764, 1774 tipărit de popa Costandin tipograful la Snagov. Va funcţiona de-a lungul întregului secol, prin grija spiritelor
râmnicean cu gravuri semnate de Ursul-zugravul, 1784, tipărit de Stanciu lurninate care au fost episcopii de Râmnic, care au continuat şi îmbogăţit
Tomovici tipograful, cu gravuri de Stanciu P(opovici). Ilustraţiile trec de la o tradiţia impusă de Antirn: Damaschin, cel care a lăsat în urma lui nenumărate
ediţie la alta cu uşurinţă, aşa încât, în Apostolul de la 1774 întâlnim gravurile manuscrise cuprinzând traduceri de cărţi necesare cultului, Inochentie, cel care
tăiate în lemn de Ursul pentru Apostolul din 1704 de la Buzău. După cum vom a tipărit rnulte din tălmăcirile lui Damaschin, Climent, care a continuat să
întâlni şi gravuri de pe care numele gravorului a fost şters la săparea din nou a tipărească tălrnăcirile lui Damaschin, Chesarie, episcopul cu idei iluministe,
tablelor de lemn. În ediţia din 1743, tipograful Dimitrie Pandovici, alături de exprimate în prefeţele cărţilor care s-au tipărit prin grija lui (N.B. prefaţa la
ilustraţii preluate, introduce un frontispiciu-scenă nou, structurat în două regis- Psaltirea din 1 779 era preluată peste ani în Psaltirea tipărită de Petre Bart la
tre. Isus Pantocrator între lujeri cu flori, în registrul superior şi Sf Fecioară Sibiu, în 1791), traducător al mineelor, alături de urmaşul lui, episcopul Filaret,
Maria cu Sf Petru de o parte şi alta a unui cartuş cu decor fitomorf şi cap ‘ Filaret, traducător, editor al lui Ianache Văcărescu, Nectarie etc.
înaripat, în registrul inferior. Stanciu tipograful înnoieşte ornamentaţia Aposto- Prima carte tipărită aici este Învăţături pre scurt, în 1705, o cărţulie de
lului pe care-l tipăreşte în 1784. În acest Apostol întâlnim o gravură intitulată format rnic, rnodestă arn zice, sub raport grafic, cu o foaie de tiţlu eminamente
de el Soborul Sjînţilor Apostoli şi frontispicii nou tăiate, precum cel care îi tipografică, rară măcar o baghetă, şi totuşi cu o gravură pe toată pagina, pe
reprezintă pe sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena încadraţi de Isus şi de Sfônta verso titlului, reprezentând un Đeisis, nesemnat, destul de împăstat la impri-
Fecioară. mare, gravat în lemn.
La Rârnnic s-a format un corp de tipografi, tipografi-gravori, gravori,
Hristos pânea cea de viaţă, Închipuirea Sfôntului Điscos, Isus Mare corectori de elită, farnilii care acoperă aproape întreg secolul îşi transmit
Arhiereu sunt gravurile, nesemnate, din Liturghiile de la 1728, apărute în rneştcşugul din tată-n fiu, îşi pun numele pe foile de titlu ale zecilor de cărţi
perioada în care la Bucureşti lucra Stoica tipograful. Aceste gravuri, să le irnprirnate la Rârnnic.
spunem metodologice, sunt executate cu acurateţe, dar sunt nesemnate. In plus, Antim Ivireanul îl aduce cu sine la Rârnnic pe Mihai Iştvanovici, al cărui
la începutul textului este aşezat un frontispiciu-scenă reprezentându-i pe cei trei nume apare pe a doua carte imprirnată la Râmnic, Slujba Născătoarei de
autorj ai liturghiilor, Sjînii Vasile, Grigore şi Ioan. În celelalte ediţii ale Dumnezeu, 1706, tipărită cu cheltuiala şi osârdia arhimandritului Sfintei
Liturghiilor, cea din 1729, 1741, 1746, 1747, 1780, 1797, evoluţia sub raportul Mânăstiri Hurezi, Kir Ioan. Deja rândurile se strâng. Hurezii vor fi foarte
ornamentaţiei nu este spectaculoasă. prezenţi în activitatea tipografiei de la Râmnic, mai ales prin asistenţa pe care
au acordat-o pentru corectitudinea textelor, cei mai mulţi diortositori ai cărţilor
În cărţile tipărite Ia Bucureşti întâlnim şi câteva gravuri speciale. Între râmnicene venind de la Mânăstirea Hurezi: Lavrentie Dimitrievici în deceniile
26 27
patru-cinci, Rafail, în deceniile şapte-opt ale secolului al XVIII-lea. pat de frunze şi flori, surmontate de coroana susţinută de sceptru şi sabie, în
Alte două cărţi apărute tot în 1706 mai poartă numele Iui Mihai Iştvanovici diferite ancadrarnente fitornorfe, cu iniţialele diferiţilor dornnitori (în Octoih,
ca tipograf, un Molitvenic, de fapt un Liturghier şi un Molitvenic propriu-zis, Rârnnic, 1742, ale Iui Mihai Racoviţă, în Antologhion, 1745 şi în Evanghelie,
primele ediţii tipărite în Valahia, şi un Octoih, acestea având pe paginile lor 1746, ale lui Constantin Nicolae Alexandru Mavrocordat, în Octoih, Rârnnic,
steme, ornamente şi gravuri, unele semnate Ioanikie, deci imprimate după 1750, ale Iui Grigorie Ghika, în Triod, Rârnnic, 1761 şi în Anlologhion,
tablele de Iemn aduse Ia Râmnic în zestrea lui Antim Ivireanul. Râmnic, 1766, ale lui Scarlat Grigorie Ghika, în Octoih, Râmnic, 1763, ale lui
Antim însuşi este tipograful unora dintre cărţiie de început de la Rârnnic, Constantin Mihai Racoviţă, în Evanghelie, Rârnnic, 1794, cu iniţialele lui
între care un Antologhion, adică Floarea cuvintelor, din 1 705, câteva cărţi Alexandru Constantin Moruzzi), şi o nouă stemă a Ţării Rornâneşti, repre-
greceşti, între care Tomul bucuriei ( l 705) şi câteva Ciivinte panegirice Logos.

zentând corbul cu crucea în cioc în variate ancadramente, de regulă fitomorfe,
În 1708, episcopul Antim devine mitropolitul Ungrovlahiei şi rnută tiparniţa de cu iniţialele diferiţilor dornni (în Antologhion, 1752, a lui Matei Grigorie Ghica,
la Rârnnic la Târgovişte, unde aceasta rămâne până în 1 715, după care o duce la ‘ în Molitvenic, Rârnnic, 1758, ale lui Constantin Nicolae Mavrocordat, în
Bucureşti, la Mitropolie. Penticostar, Rârnnic, 1767, ale Iui Alexandru Scarlat Ghica, şi peste ani, în
Deceniul doi este deceniul în care se inaugurează regirnul fanariot în Ţările Evanghelia din 1784 cu iniţialele lui Mihai Constantin Şuţu, în Antologhionul
Române (171 1 în Moldova, 1716 în Valahia) şi începutul ocupaţiei austriece din 1786 cu iniţialele lui Nicolae Petru Mavrogheni, în Minei octombrie,
asupra Olteniei. Din 1718 până în 1739, episcopia Râmnicului s-a aflat sub Râmnic, 1776, Octoih, 1776 şi Triod, 1777, cu iniţialele lui Alexandru Ioan
jurisdicţia Mitropoliei sârbe de la Carloviţ. Abia spre sfârşitul ocupaţiei, Ipsilanti). Vodă Nicolae Constantin Caragea taie o stemă nouă a Ţării Româ-
Rârnnicul îşi reia activitatea tipografică, în vremea păstoririi episcopului Ino- neşti, prezentă în Triodul din 1 782, în care corbul se sprijină pe un amuzant cap
chentie de la Brâncoveni. Activitatea este reluată tot cu un Molitvenic, pe a de leu.
cărui foaie de titlu, de concepţie arhitecturală, apare numele primului tipograf
dintr-o familie de tipografl care va lucra decenii la rând, Ieremia Athana- Foile de titlu, atunci când sunt ornamentate, sunt construite pe sisternul
sievici. Lui îi vor urma Mihai Athanasievici (deceniul patru), un Mihai decoraţiei poarta cărţii, cu coloane şi scene, cu lujeri de viţă şi frunze cle acant,
Athanasie Popovici (în deceniul cinci), Constantin Athanasievici (care sern- cu capete înaripate şi simbolurile evangheliştilor.
nează uneori Costandin), un diacon Costa în deceniile şase-şapte. Alţi tipografi Un tip de foaie de titiu este cel cu care se deschide Molitvenicul din 1730,
sunt Vlad Gherghievici, Dimitrie, Costandin Mihai Popovici, Climent, popa pe care apare gravat nurnele lui leremia Athanasievici, nu în locul unde apare
Costandin, cel care tipăreşte seria de Minee din deceniul al optulea, Mihai menţionat de obicei numele tipografului, ci în josul paginii, în afara ancadra-
Popovici, Dimitrie Mihai Popovici (fiul Iui Mihai Popovici), Constantin rnentului: „De Ierernia Athanasievici". Calitatea lui este, în acest caz, cea de
Mihailovici- fratele lui Dimitrie, Sandul, Gheorghe Popovici Constandin gravor, curn, de altfel, se întâmpla frecvent în Ţările Române, unde, spre
(fiul lui Constantin). Unii dintre ei sernnează gravurile cu care sunt înfru- deosebire de ţările apusene, meşteşugul tipografic presupunea adesea că tipo-
museţate cărţile. Lor li se adaugă Macarie ieromonahul diortositorul tipo-

graful este şi tăietorul literelor şi gravorul şi desenatorul viitoarei irnagini
grafiei, ierodiaconul Anatolie diortositor, Grigorie diortositor, ieromonahul

irnprimate, cu precădere, prin tehnica gravurii în lemn. Foaia de titlu a
Ioachim, Gheorghe Nicolaevici Atanasie, Grigorie — purtători de grijă ai Molitvenicului din 1 730 are în registrul superior un Đeisis, Isus Pantocrator
tipografiei. între Sf Fecioara Maria şi Sf Ioan, în cartuşe rotunde, susţinut de două
Pe prirnele cărţi tipărite la Rârnnic apare, firesc, stema lui Constantin coloane simetrice în jurul cărora se răsucesc lujeri de viţă cu struguri şi de un
Brâncoveanu, cea din Pravoslavnica rnărturisire de la Buzău, 1691 — în arc care are pe boltă un cap înaripat cu mătănii la gât. AIte două capete
Molitvenicul (cu Liturghie) din 1 706 sau o alta mai mare şi mai bogat ornată,

înaripate ocupă spaţiile triunghiulare dintre arc şi registrul superior.
datată 1700 şi semnată de Ioanikie Bakov în Octoihul in folio din acelaşi an
— —
Un alt tip de foaie de titlu este cea din Antologhionul din 1737, în care
tipărit de Iercmia Atanasievici, stemă reluată în celelalte cărţi din perioada de structura arhitectonică există, dar accentul se pune pe portretele de sfinţi care se
început (Octoih, 709). Apoi începe să apară sterna reunită a Moidovei şi Ţării înşiră, încadrând textul. În registrul superior, central, este reprezentată o Sf
Româneşti, cu bourul înstelat şi corbul cu crucea în cioc în cartuşe aşezate pe Troiţă, în cartuş oval încadrat de Sf Fecioară Maria şi Sf Ioan. În colţuri Sf.—

28 29
Petru, în stânga, şi Sf. Pavel, în dreapta. Pe Iatura stângă sunt reprezentaţi sťinţi, patru personaje înaripate af1ate la graniţa dintre îngeri şi putti. Aceste elemente
patriarhi, episcopi. În josul paginii. separat de titlul cărţii, este menţionat abundă în paginile cărţilor apusene încă de la începutul secolului. La noi, ele
numele gravorului-tipograf: „De Dimitrie Popovici tipograful". pătrund, iată, destul de târziu, chiar foarte aproape de sfârşitul veacului, cu un
Foaia de titlu a Octoihului din 1750 este de asemenea concepută cu decalaj de tirnp irnportant, decalaj datorat faptului că urgenţele şi interesele
medalioane cu sťinţi şi reia în registrul superior Scena Sf Troiţe încadrate de Sf rnajore ale românilor rnergeau în direcţia rnenţinerii tradiţiei, ca element al
Fecioară Maria şi Sf Ioan, dar rară sťinţii Petru şi Pavel. În registrul inferior Iiiptei lor pentru păstrarea ťiinţei naţionale. Legături cu ceea ce se petrecea în
este reprezentat Sf Nicolae aşezat, încadrat de Isus şi Sf Fecioară Maria. In tiparul european existau însă şi această foaie de titlu nu este singurul argument.
colţurile dinjosul paginii: Sf Ioan Zlatoust, în stânga şi Sf Grigorie, în dreapta. Gheorghe Popa Costandin tipograful râmnicean semnează o compoziţie
Pe latura stângă, în trei medalioane distincte: Sf Cozma, Ioan-monah. Mitrofan. unică între gravurile-ilustraţie ale textului din cărţile râmnicene, anurne o
Pe latura dreaptă, respectând simetria faţă de Iatura stângă, sunt reprezentaţi Sf Înviere, în varianta apuseană, cu peceţile rupte, în care veşmintele personajelor
Ioan Damaschin, Theofan-monah, Theodosie Studitul. Această cornpoziţie este şi acoperămintele capetelor lor ne aduc arninte de tunica şi coiful soldatului
sernnată. La baza coloanelor, deasupra registrului inferior, popa Costandin roman şi de pelerina cezarilor. Ca să nu rnai vorbim de atitudinea lui lsus cel
tipograful râmnicean şi-a săpat numele în tabla de lemn pe care a gravat această înviat din rnorţi, care seamănă cu cea a irnperatorilor romani cuceritori ţinân-
foaie de titlu. du-şi discursurile în Forum.
La fel procedează şi diaconul Costandin Mihai Popovici, tipograful rârn-
nicean, atunci când îşi pune numeie la baza coloanelor care constituie poarta Dintre tablele de lernn gravate de Ioanikie Bakov, aduse la Rârnnic împre-
Psaliirii din 1764 „Diacon Costa". Este un alt fel de foaie de titlu, rară scene, ună cu rnaterialul tipografic de către Antim, sunt reproduse în Molitvenicul de
doar cu ornamente ťitomorfe, lujeri de viţă cu struguri, flori cle acant şi rozete, la 1 706 o Răstignire sernnată Ioanikie, cu un chenar lat cu elernente-simbol din
dispuse pe coloanele şi frontonul porţii cărţii. Vechiul şi Noul Testament, şi două gravuri reprezentându-i pe Sf Ioan
Simplă, dar echilibrată şi aerată este foaia de titiu a Evangheliei din 1746, Zla[oust, nesemnată, şi pe Sf. Grigorie, semnată toanikie. Regăsirn în aceste
în care lateralele sunt realizate din grupaje de ornarnente tipograťice, iar gravuri acurateţea gravurilor din Triodul de la Buzău, din 1700.
registrul superior îl reprezintă pe Sf Nicolae, aşezat pe un jilţ generos, încadrat În urrnătorul Molitvenic tipărit la Rârnnic de Ieremia Athanasievici, în
de Isus şi de Sf Fecioară Maria. Spaţiile vitale ale personajelor sunt delirnitate 1730, cel ce semnează gravura în pleine-page reprezentându-l pe Sf Nicolae,
de coloane şi arce cu denticuli. Toată compoziţia este realizată „De cucernicul aşezată pe verso titlului, unde de obicei găsirn sterna, este gravorul Dimitrie.
între preoţi popa Mihai Athanasievici tipograful rârnnicean". Aceeaşi structură Sfântul, în veşmânt bogat ornamentat, purtând crucea şi toiagul, este încadrat de
a paginii este prezentă şi în Evanghelia din 1794, nurnai că scena din registrul rnici reprezentări ale lui Isus Hristos şi Sf Fecioare pe nori. În planul secund,
superior este înlocuită cu un Deisis nou, altul decât cel din Molitvenicul din două ansarnbluri arhitectonice urbane identice, cu biserici dominând peisajul.
1730, tăiat în lemn de Dirnitrie Mihailovici tipograful rârnnicean şi de Gheor- AIte gi•avuri, pe jurnătate de pagină, reprezintă Rônduiala Botezului şi Rân-
ghie fiul popei Constandin tipografuł râmnicean, care îşi pun numele în josul duiala Sfôniului Maslu, ambele nesemnate. În rânduiala Botezului, preotul şi
foii de titlu. naşii, în dreapta irnaginii, oťiciază cufundarea în cristelniţa în jurul căreia este
O cornpoziţie cu clare sugestii antichizante, aşa curn este şi de aşteptat în construită scena, în faţa părinţilor însoţiţi de un alt prunc. Duhul sfânt în formă
secolul al XVIII-Iea, este cea semnată de alt Popa Costandin tipograful pentru de porurnbel domină scena. Interesant este că, deşi scena se petrece în interiorul
Triodul din 1782. Este o noutate pentru tiparniţa de la Râmnic această foaie de unei biserici, în câmpul gravurii sunt reprezentate acoperişuri de turle cu cruci —

titlu, în care ťigurile sfinţilor sunt aşezate în 29 de mici medalioane rotunde care în dreapta şi exteriorul aceleiaşi biserici, în peisaj în stânga. Scena cealaltă,

se înşiră precum mătăniile într-un şirag af1at la gâtul Mântuitorului Isus Hristos, Rânduiala Sfôntului Maslu, se petrece, contrar aşteptărilor, afară. Bolnavul stă
a cărui ťigură domină compoziţia dintr-un cartuş încoronat, aşezat în centrul pe unjilţ cu baldachin, şapte preoţi oficiază Ia sfânta rnasă aşezată alături, totul
acesteia, în registrul superior. Irnportante pentru trimiterile spre o estetică se petrece în faţa zidurilor lăcaşului, cu toate că sunt prezente şi coloane de
clasicizantă sunt cele două capiteluri, aflate la baza compoziţiei şi cele două interior. Gravurile sunt executate curat, cu tranşe sigure, cu interes pentru
piedestale cu capete rornane de la nivelul titlului propriu-zis, precum şi cele amănunt, vestimentaţia personajelor, ornamentele ţesăturii, cărărnizile, ţiglele

30 31
sunt desenate cu mare grijă. Dimitrie poate fi cel care a executat şi aceste lemn, este lămuritor cu privire la această scenă: „Hristos stând întrejidovi carii
gravuri, deşi nu le-a semnat. dascăli să numea. Şi ochii tuturor la dânsul privea şi să întreba. Iar ei pre sine să
L făcea ucenici lui Moise proroc. Şi de învăţăturile lui Hristos îşi bătea joc. Deci
Mihai Athanasievici semnează două din gravurile în pleine-page din Litur- Hristos dintru a lor scriptură de la proorocul Isaia încă le dovedea pre sine a fi
ghia de la 1733 un Sf Ioan Zlatoust, semnat în stânga jos „Mihai" şi un Sf eI Mesia. Şi spunându-Ie că să va lăsa casa lor pustie. Căci (zise) nu aţi crezut
Grigorie semnat în stânga jos „Mihail Râm." şi datat „1733", în dreapta jos. proorocilor ci mie". Pe soclul pe care este aşezat Isus este scrisă data 1737.
Cei doi sfinţi sunt reprezentaţi frontal, cu mâinile în lateral, cu sceptrul şi ruloul Perspectiva inversă creează, ciudat, impresia de adâncime şi spaţiu. Personajele
în mâna stângă, dar ornamentele ţesăturii veşminteior sunt diferite. Sf. Ioan din planul mai îndepărtat sunt mai mari decât cele din primul plan, iar Isus, deşi
Zlatoust are un veşmânt cu ornament fitomorf, iar Sf. Grigorie, cu ornament aşezat, este cumva imponderabil, pentru căjilţul este încă şi mai în adâncime.
geometric. Gravura reprezentându-1 pe Sf Vasilie este semnată cu iniţiala „M", Gravuriie de dimensiuni mici înviorează paginile, marcând sărbătorile de
desigur autorul ei este tot Mihai Athanasievici, judecând şi după structura peste an, începând cu prima lună a anuiui după calendarul religios, luna
gravurii şi fantezia gravorului în ceea ce priveşte ornamentul veşmântului septernbrie: Sf Simion Stôlpnicul, Naşterea Sf Fecioare, Ínălţarea SJîn(ei
sfântului. Cruci, Sf Evanghelist Ioan, Sf Dimitrie, Arhanghelii Mihail şi Gavril, Sf Ioan
Gravura reprezentându-I pe Isus Mare Arhiereu, care apare în Ceaslovul Zlatoust, Intrarea Fecioarei în biserică, Sf Apostol Andrei, Naşterea lui Isus
din 1731, este reluată în Liturghia de la 1733 şi este nesemnată, dar modul de (Adoraţia magilor), Tăierea împrejur, Sf Vasile cel Mare, Botezul lui Isus, Sf
rezolvare a postamentului scenei, asemănător celui din celelalte gravuri din Teodosie, Cuviosul Antonie, Patriarhii Atanasie şi Kiril, Cuviosul Eftimie, Sf
Liturghii şi nepracticat de Dimitrie, ne îndeamnă să i-o atribuim lui Mihai Grigorie Blagoslovul, Simion îl primeşte pe pruncul Isus, SJînţii 40 de muce-
Athanasievici. nici, Buna Vestire, Sf Mare Mucenic Gheorghe, Naşterea Sf Ioan Botezătorul,
În 1737 apare cea mai ilustrată carte tipărită la Râmnic, care este, de fapt, şi Sf Apostoli Petru şi Pavel, Sf Ilie în pustie, Schimbarea la faţă, Adormirea
cea mai ilustrată carte tipărită în veacul al XVIII-Iea, în Ţările Române. Este Maicii Domnului, Tăierea capului Sf Ioan.
Antologhionul tipărit de Dimitrie Popovici tipograful, după cum ne anunţă foaia Gravura reprezentându-l pe Sf Nicolae cu scene revine la slujba de pe şase
de titlu. Sunt 36 de gravuri în această carte, de dimensiuni diferite, în decembrie. ocupând o jumătate de pagină. la fel curn se întâmplă cu gravurile
pleine-page, pe jumătate de pagină sau de mici dimensiuni, aşezate la sărbă- care-i reprezintă pe Preacuvioasa Paraschiva pe tron, în chenar cu scene din
torile mari de peste tot anul. Cele mai multe sunt semnate de Mihai Athane- martiriul ei şi aducerea moaştelor ei la Iaşi, şi pe Arhanghelii Mihail şi Gavril,
sievici tipograful râmnicean cu diferite forme prescurtate ale numelui: „Mihai", această din ultimă gravură fiind datată 1736, dată scrisă cu cifre Iatine în spaţiul
„Mihai râmniceanu", „Michael", „M I H A I L" cu spaţii între majuscule, „MI", propriu-zis al gravurii încadrate de chenarul fitomorf prezent Ia gravura repre-
„Mi... Ath", „M. ..A", „mihail. .Ath", „Mihai Ath. Râm.", „M". Una dintre
. zentându-1 pe Isus întrejidovi, desigur redus ca dimensiune. Mihai Athanasie-
gravuri, Isus întrejidovi, este datată 1 737. vici a lucrat intens în anul 1736 pentru pregătirea acestei cărti şi multe din
Prima gravură îI reprezintă pe Sf Nicolae, aşezat pe un jilţ aproape gravurile din Antologhion sunt datate 1736. Gravorul migăleşte asupra por-
somptuos, între Isus şi Fecioara Maria în nori, într-o compoziţie amplă cu tretelor sfinţilor, a decoraţiei veşmintelor, a cadrului în care se desfăşoară
chenar realizat din scene din viaţa srantului. Oltenia se afia sub stăpânire scenele, fie că este natural sau urban, se joacă cu motivele ornarnentale ale
austriacă, prin urmare pe foaia de titlu a acestei cărţi citim: „...acum întôi fipărit podelelor. Sunt scene riguroase, statice, care impun prin imobilism hieratic, dar
în rumôneşte supt stăpônirea prea înălţatului Maiestatea-Sa împărat al Romei, sunt şi scene care transrnit o tensiune şi un dramatism deosebit, cu liniatură
Karol al şaselea, Jîind director... excelenęa sa groful de Valeş..." De aceea, în nervoasă, cu elemente pitoreşti, înduioşătoare. Gravura care-i reprezintă pe
locul stemei, pe verso foii de titlu, se afiă o gravură cu subiect religios. Gravura SJînţii Ioan Zlatoust, Vasile cel Mare şi Grigorie Blagoslovul, toţi trei Ia un loc
este semnată cu iniţiale MI. într-o gravură pe jumătate de pagină, dar puşi şi individual pe diferite pagini,
O compoziţie pe pagină plină, cu chenar lat fitomorf, semipalmete, flori de degajă smerenie şi putere calmă, ca şi Sfinţii Constantin şi Elena din scena
bujor, fiori de măceş, daiii ce se înlănţuie într-un desen alb pe fond negru, îl lnălţării SJîntei Cruci, Sf. Simion Stâlpnicul, Sf. Nicolae, lsus şi Ioan din scena
reprezintă pe Isus în templu între jidovi. Textul explicativ, gravat în tabla de Botezuliii, Sfintii Teodosie, Antonie, Patriarhii Atanasie şi Kiril. Pe de altă
32
33

b
această carte este acelaşi Mihai Athanasievici,
parte, simbolul Sf. Evangheiist Ioan, corbul, seamănă mult cu cocoşul de numai că acurn şi-a adăugat Ia
Hurezi, aşa cum îl găsim şi astăzi în bâlciuri, iar scena, amplasată în faţa unei nume şi calitatea Iui de popă. Astfel, în spaţiul gravurilor vom găsi semnătura
grote din munţi, pare o întâlnire familiară, un taifas cu îngerii, al căror întreagă „P. Mihai Tipograf râmnicean" sau iniţialele „P. M. Tip." după cum
reprezentant este în plin zbor dinspre ceruri spre păinânt, cu picioarele spre cele mai multc dintre gravuri nu sunt scmnate. Gravura Invierii, foarte apro-
înalt şi capul Iângă capul sfântului, întors spre a primi şi privi parcă spre raza piată ca realizare de gravura Învierii din Penticostarul de la Bucureşti din
care-i aduce slava lui Dumnezeu. Principiul răului, însuliţat şi călcat cu piciorul acelaşi an 1 743, inclusiv titlul în slavonă, nu este semnată, dar gravura cu titlul
de sfântul soldat Dimitrie, este cam supt Ia faţă şi cu trăsăturile feţei căzutc, iar Necredinţa Tomei este semnată cu iniţialele „P. M. Tip.". şi datată 1 7.., ultimele
încercarea de a se ridica este lipsită de rezultat. Gravorul şi-a Iuat răgazul să cifre nu sunt săpate în tabla de lemn. Prin urmare putem presupune că gravura a
spună fiecare poveste biblică, cu mulţime de amănunte specifice, combinând fost făcută mai demult şi abia acum şi-a găsit întrebuinţarea, uitându-se să se
uneori subiecte adiaccnte, cum este, spre exemplu, cazul scenei intitulate mai adauge ultimcle cifrc la momentul imprimării. (Jrmătoarea gravură repre-
Naşterea lui Isus, în care staulul este mai degrabă evocat decât prezent, prin zintă momentul venirii ferneilor la mormântul Iui Hristos. Pentru un plus de
figurarea celor două capete ce par a fi mai degrabă capete de căprioare, claritate cu privire la scenă şi la personajele ei, gravorul, care semnează
gravorul insistând pe adoraţia crailor veniţi cu daruri, pe reacţia păstorilor „P-Mihail tipograf râmnicean", gravează numele scenei şi aI personajelor: „Pe
saiutând cu efuziuni steaua magilor. Tăierea împrejalr este şi ea cornpusă cu iel căutaţi, nu iaste aici, că sau sculat"; pe lespedea mormântului, intactă, stă
tihnă şi evidentă plăcerc, parcă gravorul le povesteşte celor ce nu citesc, ci doar Îngcrul cu numcle scris deasupra aureolci; femeile sunt Maria Fecioara, Maria
privesc, cum se oficiază un asemenea cvcnimcnt, cum operaţia impune res- Liaco, Maria Salomi. În spatele coamei, Isus înviat şi, în faţa lui, Fecioara
pectul asistenţei, afiate dincolo de şirul de coloanc mici ce ţine mulţimea la Maria. La fel, în scena Vindecării slăbănogului, în câmpul gravurii sunt săpate
distanţă de preoţii care oficiază. Asistenţii acestora au figurile în umbră, au cuvinte lămuritoare. Domnul Isus Hristos îI binecuvântează pe bolnav şi-i
atitudini sfielnice, de parcă nici n-ar fî acolo, deşi sunt, ca să ţină făclia la spune: „Vei să fii sănătos"; în spatelc bolnavului se afiă şchiopii şi orbii, după
lumina căreia să se citească din carte tipicul. Imaginea transmite fiorul momen- cum scrie deasupra capetelor personajelor; sus, de fapt în planul doi, printre
tului, nu este rezultatul unei execuţii reci a unei scenc, ci al participării afective oamenii care lucrează şi alte vieţuitoare, reprezentate de un soi de barză
a gravorului la munca lui. simpatică, Ingerul Domnului domină scena. Din imagine nu lipseşte cetatea
Destul de rar prezentă între filele cărtilor, scena în care Sf. Ilie, în pustie, Ierusalimului, aşezată de gravor în fundal, în dreapta gravurii. Povestea con-
primeşte hrană pământească de la corb i-a plăcut iarăşi, în mod deosebit, tinuă cu întâlnirea dintre Isus şi femeia samariteană, în scena cu titlul Duminica
gravorului, care insistă asupra figurii sfântului, o figură care exprimă ideea că el samaritencei. Numele femeii este Fatima, ea scoate apă din puţul lui Iacov, iar
ştie că are dreptate, ştie de la cine îi vine ajutorul şi-1 primeşte cu demnitate. Isus îi spune: „Dă-mi să beau". Şase dintre apostoli asistă ca întâlnire, retraşi în
Schimbarea la faţă are Iimpezimea lucrului săvârşit, definitiv şi înălţător, spatele unor deluşoare, dincolo de care se afiă cetatea. Scena vindecării orbului
dramatic pentru martorii evenimentului, pentru unii dintre ei chiar fundamental lămureşte şi cum s-a făcut, tehnic, minunea: „Tină făcând i-au uns ochii
dramatic, de vreme ce personajul din dreapta este aruncat la pământ, de pe orbului". Acesta este textul din partea se sus-stânga a gravurii, cu o ortografie
stânci, cu capul în jos. În scena Adormirii Fecioarei atmosfera este imobilă, oarecare, pauzele dintre cuvinte fiind la întâmplare. Scena Inălţării Domnului
înţepenită, cu haşurile îngheţate, doar cădelniţa este lansată în sfâşierea aerului nu are alte texte lămuritoare, dar gravura la Duminica Tuturor sjînţilor lămu-
cu fumul ei aromat. Naturalismul scenei Tăierii capului Sf Ioan este evident. reşte cine sunt cei ce participă Ia sărbătoare: „Aikă (aici) ţarii, aikă apostoli,
Sângele ţâşneşte cu stropi din gâtul celui sacrificat, Salorneea ţine tipsia pe care aikă îngeri, aikă arhangheli, aikă mucenici, aikă prooroci, aikă bărbaţi şi
se afiă capul sfântului, soldatul, în zale, cu coifroman, înarmat până în dinţi, cu femei". Simbolurile celor patru evanghelişti sunt însoţite de iniţialele evan-
pumnal şi sabie, îşi recapătă echilibrul stricat de efort. Mâna lui dreaptă este gheliştilor. Cele două scene respectă tipicul, fără accente deosebite. Mai rară
ridicată, într-o poziţie care încheie, firesc, balansul mişcării prin care a retezat, este scena în care Isus i se arată Patriarhului Petru al Alexandriei, cu acest titlu
dintr-o lovitură, gâtul sfântului. scris pe o bandă albă în partea superioară a gravurii: „Când s-au arătat Hristos
Seria gravurilor în pleine-page din Penticostarul de la 1473 începe desigur Patriarhului de la Alexandria". Scena se desfăşoară în interiorul bisericii, iar
cu Învierea, în varianta Coborârea la Limbi. Tipograful-gravor care lucrează Isus copil îi apare Patriarhului stând pe Sfanta masă.

34 35
Râmnicul dă o nouă serie de gravuri reprezentându-i pe cei patru evan- O gravură de mici dimensiuni revine de mai multe ori între paginile
ghelişti. Aceştia sunt reprezentaţi în cartuşe ovaie, în acelaşi ancadrament Octoihului de la 1750. Este o reprezentare a Sfintei Treimi, în varianta Cina de
arhitectural pe care-1 ştim din Evanghelia greco-romônă de la Bucureşti din la Manivri, nesemnată. O altă variantă a acestei scene, cu titlul înscris în
1793 şi cea de la Snagov din 1797. Evangheliştii sunt însă creaţia Iui Popa cârnpul gravurii, Sfônta Troiţă, o întâlnim în Octoihul de la 1 776, semnată
Mihai Atanasievici tipografui râmnicean, care semnează „Popa Mihaii tipo-

„Dim(itrie) Pop(ovici) M(ihailovici)". Cei trei arhangheli sunt vegheaţi de
grať' gravura reprezentându-l pe Sf. Evanghelist Marcu. Ele vor fi folosite

Apostolul Petru şi Fecioara Maria.
pentru prirna dată în Evanghelia de la 1746 şi vor fi reluate în cea din 1784 şi Reprezentarea lui Avram şi Sara, într-o gravură de mici dimensiuni,
I 794. Evangheliştii sunt reprezentaţi stând în picioare, desculţi, veşmintele le nesemnată, răsare pentru prima dată între filele Octoihului din 1742, gravura
sunt bogate în falduri, volumele sunt bine sugerate printr-un joc inspirat de fiind reluată ulterior în toate ediţiile de la Râmnic ale Octoihului. Tipograful
haşuri. Simbolurile fiecărui evanghelist constituie elemente pitoreşti prin natu- acestui Octoih este Popa Mihai Atanasievici, care a imaginat probabil această
raleţea cu care sunt tratate, ca nişte studii după natură în care îndemânarea scenă din Vechiul Testament.
gravorului iese din tipicul strict al reprezentării sfinţilor. Fiecare gravură are un Psalmistul David, în cartuş oval cu textul: „Mîinile rnele au făcut organu şi
mic text în subsol: degetele mele au racut psaltira şi cine va vesti Dumnezeului meu. . .“ alb pe
„Ioane prea fericite, Al lui Hristos Apostol. Că Dumnezeul cel prea fond negru, este aşezat asemeni Sf. Damaschin în Octoihul din 1763, prezentat
puternic te-au ales ca pre un vrednic. Ca pre creştini să-i întăreşti şi pre eretici anterior, într-un interior cu coloane brâncoveneşti. Orga este aşezată în planul
să-i smereşti; ultirn al gravurii, iar iniţialele sfântului Dv. Pr. (David Prooroc) sunt de o parte
O atee Levieane. Pierzătorul Doamnelor celor vicleane. Ţie dintr-ale tale şi de alta a capului sfântului, sub un candelabru cu două braţe, care ne duce cu
Matee sfinte. Acest odor aducem cu suflet fierbinte; gândul la lămpile olandeze. Gravura, semnată „Pop(a) Costandin Ti(pograful)"
O Luco preaiuminate, întru toate ai pus nevoinţă, Ca să ne scoţi pre noi la se af1ă pe fila liminară 3 a Psaltirii de la 1 75 1. O compoziţie care reuneşte
credinţă; desigur aceleaşi elemente definitorii pentru reprezentarea Proorocului David
O Marco apostole prea sfinte, N-ai pregetat prin cuvinte". este cea din Psaltirea de la 1 764 semnată cu iniţialele „D(iac) C(ostantin)".
Acelaşi „Popa Mihai Atanasie (Popo)vici tipograf râmnicean", cum este Este totuşi o altă gravură, cu un altfel de scaun, o altfel de masă, cu o draperie
scris pe foaia de titlu, îşi gravează numele pe tabla de lemn în care este săpat care se încolăceşte în jurul unui stâlp-coloană pătrat, cu amuzante smocuri de
chipui Sf Ioan Damaschin, din Octoihul de la 1 750. Gravura este tăiată din nou iarbă la colţurile dalelor pardoelii. Textul, negru pe alb, care înconjoară
după gravura din Octoihul de la Buzău, din 1700, cu respectarea apropiată a gravura este, desigur, acelaşi. Pe foaia de titlu, numele tipografului este
reprezentării cadrului arhitectural, a jilţului pe care este aşezat sfântul şi cu „diaconul Costandin Mihai Popovici tipograful râmnicean". Această gravură va
fi reluată în Psaltirea de la 1784, care reia, de altfel, şi foaia de titlu semnată
deosebiri minuscule în liniatura veşmântului şi a chipului srantului. Sfântul este
aşezat la pupitrul de scris, citind. Numele gravorului este imprimat pe o bandă „Diacon Costa", prezentă şi în Psaltirea din 1764 şi în cea din 1779. Şirul
neagră cu litere albe, sub scena gravată. Sub gravură citim: „Sfântut oan reprezentărilor Psalmistului David continuă cu gravura din Psaltirea de la
Damaschin cuminte prea înalţă, Întru ale lui canoane besearicii arată, Pre 1779, în care decorul interiorului, definit prin elementele cunoscute: coloane,
Dumnezeu a toate în trei feţe proslăvit, Şi pre Maica Fecioară cu poheale o au uşă cu arcadă,jilţ, masă cu instrumente de scris, este diferit de celelalte gravuri,
slăvit." O altă reprezentare a Sf Damaschin, „tocmind canoane şi tropare bine ca veşmântul sfântului şi litera textului de pe banda care descrie ovalul ce
mărturisind Naşterea pre sfintei Fecioare", mai aerată, cu alte proporţii, cu încadrează scena. Chiar şi f1euroanele care umplu colţurile gravurii sunt diferite
sfântul reprezentat central, aşezat pe un scaun la fel de înalt ca masa pe care se de cele din gravurile anterioare. Gravura este semnată tot de un „Popa
af1ă instrumentele de scris, întâlnim în Octoihul de la 1763. Gravura este Costandin tipograť', deşi de la prima gravură reprezentându-1 pe Psalmistul
nesemnată. Tipograful al cărui nume este imprimat pe foaia de titlu este Popa David s-au scurs 28 de ani.
Costandin Atanasievici. Aceeaşi gravură apare în Octoihul de Ia 1 776, numai că
pe traversa scaunului pe care stă aşezat sfantu1 este gravat numele lui „Popa Liturghiile tipărite la Rârnnic prezintă, normal, pe autorii liturghiilor:
Costantin Mihai(Iovici) tipograful", tipărit cu alb pe negru. Sfôntul Grigorie, Sfôntul Ioan Zlatoust, Sfôntul Vasile, precum şi gravuri-expli-

36 37
caţie a momentelor liturghiei Sfânta Proscomidie, Sfântul Discos. Gravurile

întârnplărilor, care nu sunt văduvite de nici unul dintre elementele lor defi-
din ediţia 1733, tipărită de Vlad Gherghievici, după cum suntem anunţaţi la nitorii. Gravura, foarte densă, are şi ea un titlu în slavonă, titlu care atrage
sfârşitui cărţii, poartă semnătura Iui Mihai râmniceanu. Pentru Liturghiile de la atenţia că ilustraţia cuprinde două scene. Ideea despre palmieri a gravorului este
1759, s-au tăiat table noi. Sfinţii sunt reprezentaţi în picioare, frontal, bine- arnuzantă şi înduioşătoare, aşa cum amuzantă este toată scena în care copiii taie
cuvântând cu braţele Iarg desfacute, în chenar liniar dublu şi într-un alt chenar crengi pentru a Ie aşterne Ia picioarele Mântuitorului. Iniţialele gravorului „P
făcut din fleuroane tipografice. Gravorul insistă asupra modelelor irnprimate pe C." separă, curnva, cele două scene. Pilda celor zece fecioare, cinci harnice şi
ţesătura din care sunt facute veşmintele. Corectitudinea şi acurateţea sunt cinci nepregătite, are titluri în slavonă, copiate probabil după gravura respectivă
caracteristicile acestor gravuri. Ele vor ft reluate şi în ediţia din 1767, a cărei din Triodul de Ia 1 73 1, dar scena este gravată din nou, are sobrietate, o altă
foaie de titlu este identică, din punctul de vedere al ornamentului, cu foaia de volurnetrie decât cea atribuită lui Ioanikie Bakov şi este semnată cu iniţialele
titlu a Psaltirii din 1764 şi deci poartă semnătura Diacului Costandin (Mihai P.C. Cele patru scene din Viaţa lui Iosf cu aceleaşi explicaţii în slavonă, nu
lovici Popovici). E1 trebuie să fie şi gravorul ilustraţiilor din Liturghia de la poartă semnătura popei Costandin, dar nu sunt nici preluate din Triodul
1759. anterior. Scenele au altă dispunere în spaţiul gravurii, sunt lucrate cu migală şi
Seria de scene din perioada Triodului: Vameşul şifariseul, Răstignirea, au şi un oarecare dinamism. La fel şi scena Spălarea picioarelor lui Isus în
Învierea lui Lazăr, Intrarea în Ierusalim, Fecioarele mironosiţe, Scene din casa lui Simon, care nici ea nu este semnată. Gravurile din acest Triod sunt
viaţa Sf Iosf Isus în casa lui Sinion, alcătuiesc o galerie de gravuri asupra folosite şi în Triodul de la 1777. Totuşi este necesară o menţiune. Mica scenă
cărora s-au aplecat meşterii gravori în lemn de la Râmnic, dar, şi acesta este Vanieşul şifariseul, prezentă pe prima fiiă de text a oricărui Triod, este preluată
cazul Triodului din 1 73 1, tipografii au folosit şi tabiele de lernn gravate pentru în Triodul de la 1777 şi în cel anterior, numai că, acolo unde, în Triodul din
Triodul de la Buzău, din 1700, atribuite lui Ioanikie Bakov, aduse la Râmnic de 1761, este o casetă haşurată, în Triodul din 177'7 se afiă o semnătură cu iniţiale:
Antim. „Dim..trie M. Ti. R." (Dimitrie Mihailovici tipograful râmnicean). Pentru
Triodul din 1782 au lucrat Popa Costandin tipograful râmnicean, Dimitrie
Primul vâlcean care sapă în lemn scene pentru Triod este Popa Costandin tipograf (de fapt gravorul frontispiciilor cu scenă, foarte apropiate de cele din
Atanasievici, care şi semnează pe câteva dintre table cu iniţialele. Este cazul Triodul de Ia Buzău, 1700), Gheorghe popa Costandin tipograf, semnat ca atare
gravurii Răstignirea, pe jumătate de pagină, în care regăsim plăcerea de a în cartuşul în care în Triodul din 1777 era semnat Dimitrie, pe frontispiciul
povesti a acestui gravor-tipograf. Îngerul strânge într-un pocal sângele care care-i prezintă pe Moise şi Ilie încadrându-l pe lsus şi pe gravurile reprezentând
ţâşneşte din coasta îrnpunsă a lui lsus, soldatul ît înţeapă pe Isus cu o foarte Răstignirea. Învierea lui Lazăr, Intrarea în Ierusalim, Viaţa lui Iosj Pilda
lungă suliţă, despre care putem spune că este aşa de lungă pentru ca soldatul să celor zece fecioare, Spălarea picioarelor în casa lui Simion. Titlurile scenelor
o poată folosi din Iocul în care se afiă, adică de undeva din spatele Fecioarei sunt în română.
Maria şi al Mariei-Magdalena, unde se află retras, ca şi cum ar respecta durerea Sfântul Nicodim Sjinçitul, gravură semnată de „P.C.Tip." (Popa Costandin)
celor două. Aceeaşi sftală o resimţim şi la soldatul (şi tovarăşii lui bănuiţi, după îrnbogăţeşte cărţulia Slujba osebită a Sf Nicodim, tipărită la Râmnic în 1767.
vârfurile suliţelor, a se afla în spatele lui), figurat în dreapta gravurii. Aştrii Reprezentat stând în picioare între coloane, sub un arc în acoladă, sfântul
asistă la scena care are o solernnitate tragică, sugerată de trupurile încovoiate al bínecuvântează ţinând în mâna stângă Evanghelia, cu o expresie sobră, oarecum
Fecioarei, al Mariei-Magdalena şi al Sf. Ioan. Desigur, nu lipsesc indicaţiite distantă, pe figLtră.
scrise. În afară de numele actorilor din scenă, pe laterale, putem citi: „Întăreşte Între gravurile din cărţile tipărite la Râmnic, există o suită de gravuri pe
Doamne Biserica Ta care o ai răscurnpărat cu scump sângele tău". Interesant aramă, portretele unor sfinţi sârbi, aşezate între paginile Pravilei de rugăciuni
este că titlul gravurii este în slavonă, iar textele explicative sunt în limba tipărite în anul 1761. Episcopul Grigorie Socoteanu, om de cultură care a
română. O explicaţie ar fi că modelut gravurii provenea dintr-o carte în slavonă, sprijinit tiparul râmnicean, ctitor de biserici, a tipărit această carte Ia rugămintea
şi gravura a fost respectată ca atare, dar scopul gravurii fiind, în mod clar, episcopului sârb de la Arad, Sinesie Jivanovici. Desigur, tablele gravate au fost
explicativ, gravorut a acţionat în acest sens. Urrnătoarea gravură reuneşte scena puse la dispoziţia tipografilor de la Râmnic, care au intrat astfet în contact
Învierii liii Lazăr şi pe cea a Intrării în Ierusalim, într-o consecuţie firească a direct cu ceea ce se petrecea în apus în domeniul artelor adiacente tiparului, iar

38 39
r
cartea păstrează primeie gravuri în aramă folosite de meşterii tipografi români. în italiană de Del Chiaro, din italiană în greaca vulgară „ma non senza notabile
Multe din cărţile tipărite la Râmnic nu fac obiectul acestei investigaţii, alterazione" de Giovani Abrami (Ioan Avramiu), predicator aflat atunci în
pentru că nu au ilustraţii sau ornamente noi, altele decât cele pe care le întâlnim serviciul Principelui Brâncoveanu, şi din greacă în română de Antim. Tot Ioan
pe paginile cărţilor despre care am vorbit. EIe au însă alte elemente deosebit de Avramiu a tradus şi Maximele fîlozojîceşti, tipărite în acelaşi an, tot la
interesante din alte puncte de vedere. Deşi sunt în principal cărţi religioase, ele Târgovişte, după cum spune Manu Apostol în prefaţa sa: „Şi pentru că mulţi
au prefeţe scrise de episcopii luminaţi pe care i-a avut Râmnicul, în care este le-au socotit vrednice de tipărire şi folositoare tuturor, pentru muitele şi
exprimată ideea latinităţii, a unităţii, se lămuresc Iucruri legate de originea, deosebitele sfaturi pe care le cuprind, am conlucrat şi eu pentru dragostea
rolul şi puritatea sărbătorilor creştine, sunt promovate ideile iluministe şi se neamului meu să se dea la lumină şi să se tipărească cu cheltuiala mea spre
prezintă românilor nume şi fapte nu numai din spaţiul răsăritului ortodox folosul prea iubitei noastre mame obşteşti a Greciei, pentru ca să se folosească
conservator, ci şi din Apusul inovator etc. şi din acestea fii ei cei iubitori de învăţătură şi câţi sunt doritori de sciinţă şi de
filozofie".
Cărţile tipărite la Târgovişte i-au fost, credem, tare dragi lui Antim. Sunt
TÂRGO VIŞTE între ele cărţi cu conţinut dogmatic, sapienţial (maxime, pilde), sfaturi adresate
lucrătorilor bisericeşti, deci altceva decât cărţile liturgice propriu zise. EIe nu au
Tipografia de Ia Târgovişte activează între 1708, anul numirii lui Antim ilustraţii. Doar câteva steme, reluate din alte cărţi: stema Iui Constantin
Mitropolit aI Ungrovlahiei, şi 1715, când materialul tipografic, adus de altfel de Brâncoveanu din Pravoslavnica mărturisire de la Buzău 1691, stema aceluiaşi
Antim de la Râmnic, se mută la Bucureşti. Cei care au lucrat Ia Târgovişte sunt din Noul Testament de Ia Bucureşti din 1703, stema Iui Ştefan Cantacuzino,
Antim însuşi, deşi era mitropolit, (este menţionat ca tipograf pe Slujba Sf. acvila cu corbul pe piept, aşezată pe dosul foii de titlu al Ceaslovului de la
Ecaterina şi Proschinitarul Sf. Munte, din 1710), Ieromonahul Mitrofan Gre- 1 71 5.
goras din Dodona, îngrijitor şi corector pentru limba greacă, Gheorghe Rado-
v ic i.
Citim în prefaţa Octoihułui de la Târgovişte, din 1712 „această carte SIBIU
Octoihul tălmăcită de pre limba grecească şi slovenească pre limba noastră cea
rumânească. Sfiintia sa, cunoscând folosul cei suf1etesc pe care voi cucernicii Sibiul reîncepe să tipărească în anul 1709, după ce dăduse românilor
preoţi şi ceilalţi creştini puteţi să luaţi dintru această carte.. .n-au cruţat
.
Tetraevangheliarul tipărit de Filip Moldoveanul în 1546. De fapt, în 1709,
cheltuiala, ..au dat-o în tipariu pentru ca să poată şi ceata bisericească şi copiii Sibiul dă un Catehism catolic tipărit cu litere latine, catalogat de Nerva Hodoş
creştinilor, cari să nevoiesc Ia învăţătura sfintei scripturi, să o câştige pre lesne şi Ion Bianu în BRV, cu sursa bibliografică'9. Abia în 1781 va începe un
şi să o citescă nu numai în şcoalele şi casele sale, ce şi în sfintele biserici.. .“
program mai compact de tipărituri, care va începe cu Oda la moartea Mariei
Acest pasaj vorbeşte clar despre programul mitropolitului în Iegătură cu Tereza, şi care va cuprinde mai ales cărţi cu conţinut Iaic, precum: Bucoavna în
introducerea Iimbii române în biserică şi grija pentru educarea copiilor. romôneşte şi nem;eşte din 1 788, istoria lui Álexandru cel Mare în 1 794, Achile
Liturghia de la 1713 este singura carte cu ilustraţii dintre cele tipărite la la Schiro a lui Metastasio şi Gramatica romônească a lui Radu Tempea în
Târgovişte, dar acestea sunt reluate după Liturghiile de la Buzău din 1702, 1 797, Bertoldo şi Bertoldino a Iui Croce în 1 799, Arghir şi Elena a lui Barac în
tipărite de Mitrofan, cu ilustraţiile lui Ioanikie şi Demetrios. Stema este cea din 1801, etc. Cărţile religioase nu lipsesc şi ele sunt mai degrabă de metodologie,
Pravoslavnica nărturisire. cum este Iucrarea Preoţia sau Îndreptarea preoţilor, 1789, ed a II-a (prima a
La Târgovişte. Antim a fost sprijinit nu numai de Domn în întreprinderea apărut Ia Viena în 1786), tipărită cu privilegiul Consistoriului neuniţilor, după
sa, ci şi de Kir Manul al lui Apostoli „cu asupra cheltuială". Antonio del cum ne spune Ioan Popovici, vicăraşul neuniţilor care semnează autorizaţia de
Chiaro, citat de Ion Bianu în BRV I pg. 489, vorbeşte despre periplul Pildelor tipărire reprodusă în carte. Dăm un fragment din prefaţa acestei cărţi: „Care
jîlozojîceşti prin Iimbile Europei, până la a ajunge să fie tipărite la Târgovişte,
prin grija Mitropolitului Antim. Astfel, cartea a fost tradusă din Iimba franceză ‚
.vezi BRV I pg.480.
40 41
Iipsă a duhovniceşti remedii cei dumnezeieşti văzând-o că apururea se întâmplă carte de metodologie.
în besearicile noastre şi nefiind povăţuire de o îndreptare ca acesta în Iimba Achile la Schiro, tradus din greacă de Iordache Slătineanu, care spune în
noastră părintească rumânească, ne-am osârduit cu mare poftă sufletească a o prefaţă: „Este mică adevărat, dar cuprinde mari moraliceşti pilde ce privesc spre
tălmăci din Iimba slovenească şi al doilea de pre cea grecească, care carte se îmbunătăţirea şi pornirea celor două repezi patimi de care se bântuieşte inirna
afIă în două Iimbi tipărită însă şi greşealele ce să întâmplează în Oltariu omenească, a dragostii şi a iubirii de slavă" este tipărit de un alt tipografsibian,
îndreptate, iară în nearnul rnieu lăsate şi neîndreptate. Dinu ce? Din Iipsa şi din Martin Hochmaister, căruia, Ia 1786, i se închinau versuri tipărite sub titlul
scumpetea cărţilor celor trebuincioase." Tipograful acestei cărţi este Petru Pustia dragoste, cu ocazia nunţii lui2 Acesta va continua să tipărească, ca şi
.

Bart, al neofiţilor, din crăiasca cetate a Sibiului, iar diortositorul, dascăiul Petru Bart, mult după sfârşitul secolului, în prima decadă a secolului următor.
Gheorghe Haineş. Bart a tipărit Gramatica lui Radu Tempea, dar şi cărţi Această carte, Metastasio, Achile la Schiro, apărută Ia Sibiu în 1 787, este cartea
pentru pruncii românilor, cum este Ceaslovul de Ia 1 790, din a cărui prefaţă care cuprinde în sine ilustraţii în adevăratul gust neoclasic al epocii. Gravorul
cităm: „Pravoslavnice cititoriu, Dă laudă lui Durnnezeu că prin rnila prea este H. Benedicti şi tehnica este gravură cu dăltiţa. Sunt desigur gravuri aduse
Înălţatului şi prea Milostivului nostru îrnpărat losifal doilea arn dobândit atâta din afara ţării de către Martin Hochmaister.
slobozenie ca să poci la legea grecească neunită de tot felul de cărţi a tipări.
Însă pe lângă alte cărţi ce spre trebuinţa Scoalelor normaliceşti neunite arn
tipărit, m-am îndemnat şi acest Ceaslov a da în tipariu, pre care primiţi-1 cu L4ŞI
drag, că după izvodul cel de la Râmnic s-a făcut . Semnează ‚Petru Bart,
privileghiatul tipografal neuniţilor din Ardeal, la Sibiu". De la Râmnic vine şi Iaşul reîncepe să tipărească în 1714, prin voinţa domnitorului Ioan Nicolae
modelul Psaltirii tipărite de Petru Bart cu ajutorul „feciorilor tipografîei Mihai Alexaiidru Mavrocordat voievod, cu sprijinul Patriarhului Ierusalimului Hrisant
din vestita cetate a Sibiului şi Radui din sfânta episcopie a Râmnicului", în şi prin strădania tipografului leremia Marcovici, la tiparniţa Sfântului Mormânt
1791, care preia predoslovia episcopului Chesarie al Rârnnicului din Psaltirea (Sf. Sava). Cartea apărută în acest an, un Sinopsis, are pe foaia de titlu o
de Râmnic de la 1779. Explicaţiile oferite în prefaţa cărţii lui Croce, Bertoldo şi gravură reprezentând Inălęarea, care este emblema tipografîei Sf. Mormânt, o
Bertoldino, 1 799, tipărită tot de Petru Bart, sunt consideraţii amuzante privind gravură reprezentând Buna Vestire pe una dintre fîle şi o stemă a Moldovei în
istoria ediţiilor acestei cărţi: „Scriitorul acestei rnici istorii este [ulius Chesar cartuş ovai. În 1715, tot la tipografîa Sf. Mormânt, Ieremia Marcovici tipăreşte
Croce, care de la lira, rumâneşte numindu-să cobză, au luat porecla sa, pentru o Liturghie, care are gravurile sfînţilor autori ai liturghiilor şi o nouă stemă a
că eI aşa I-au pus nurnele ticăloasei, care o bătea pe uliţele cetăţii Bononiei, Moldovei, tot a lui Ioan Nicolae Alexandru Mavrocordat, care va fi reluată în
asemănându-se cu cântăreţii podului celui nou din Paris. Să zice că acesta întâi rnulte din cărţile tipărite ulterior în Iaşi. Tiparniţa de la Mânăstirea Sf. Sava, a
ar fi cântat viaţa lui Bertoldo în stihuri, după aceea scriindu-să mai pre larg au Sf. Mormânt, era închinată patriarhului Ierusalirnului şi în 1715 a tipărit, în
avu trecere. În anii cei mai depre urmă a vieţii sale au adăogat Croce la viaţa greacă, «De ojiciis» a lui Hrisant al Ierusalimului, «Arătarea credinţei orto-
Iui Bertoldo şi a doua parte care cuprinde viata lui Bertoldin feciorul lui, dar doxe» a Sf. Ioan Damaschin, în care este reluată stema din Liturghii.
aceasta nu-i aşa desfătătoare ca cea dintâi. După moartea Iui Croce, Camil
Scaligher de la Fratta au scris a treia parte. . . .“Dascălul normal neunit din Urniează o pauză de zece ani şi, în anul 1726, prin grija Domnului Ioan
Avrig, Ion Popovici Barac, care semnează prefaţa cărţii în versuri Arghir şi Mihai Racoviţă, tipograffîind Ieremia Simeon tipograf, activitatea tipografîcă
Elena, 1 80 1, tipărită tot de Petru Bart, face acea paralelă între poveste şi a Iaşului este reluată. Octoihul din acest an are gravuri (Sf Ioan Damaschin şi
neamul rornânesc: „Intru această poveste să înţelege supt Arghir, Traian, iară Răstignirea sernnată de Ieremia Mrcv). În 1731, Ieremia Simeon dă o Psaltire
supt fecioara pustiită cea cu părul de aur să înţelege Ardealul pentru băile lui care are obişnuita gravură a psalmistului David, nesernnată.
cei de aur, care de rnult au fost vestite. Nurnai întru al doilea rând poate Arghir,
ca şi Traian Ardealul, să-şi dobândească pre Elena, care cu moarte pedepseşte Începând cu anul 1743, în cărţile ieşene îşi face apariţia numele lui Duca
pre sluga sa care 1-au împiedicat, ca şi Traian pre îrnpiedicătorii săi".
În 1793 vicăraş era Ioan Halmaghi, care tipărea ivĺâna lui Damaschin, tot o
20vezi BRV 11, pg 315.
42 43
Sotiriovici de Ia Thasos tipograful, tipărit, pentru prima dată, în Psaltirea din şi care vor deveni mai frecvente în secolul al XIX-Iea. Epoca lui Mihail
1743, ca semnatar al versurilor la stema Moldovei. Tot el semnează prefaţa Strilbiţki depăşeşte Iimita secolului şi graniţele ţării. El tipăreşte în română şi
acestei cărţi, din care extragem câteva rânduri ce reprezintă o adevărată rusă, (în rusă în ultima decadă a secolului) şi are propriile lui tipografii la Iaşi,
profesiune de credinţă a tipografului: „Deci, devreme ce eu altă putere nu arn Dubăsari şi Movilău. În 1793, în tipografia din nou reVacută a Mitropoliei
spre agiutoriul aproapeiui meu rară numai meşteşugul tipografiei, nu voi lipsi a Iaşului, cârmuită de Mitropolitul Iacov, se tipăreşte Hrisovul de aşezământ aI
folosi de acum înainte după putinţă-mi pe ai mei den Hristos fraţi, tipărind cărţi lui M. C. Şuţu, tipograf1 f1ind popa Mihalache şi Gherasim tipograf1. In anul
folositoare şi de suflete rnântuitoare. Deci auzind, prea înălţate Doamne, de urrnător, nurnele lui Mihai Strilbiţki apare pe Bucvarul slavonesc tipărit la
oarecari învăţaţi, precum să fi fost obiceiu vechi, că fieştecare meşter şi învăţat Dubăsari, în rusă, deci din 1794 acesta nu rnai Iucrează la Iaşi. Gherasim
să aducă cele mai dentâi ale meşteşugului său ale învăţăturii lui de toate întâi colaborează cu Pavel Petrov, tipograf, cu Inochente-diortositoriul, cu Theo-
îrnpăratului sau Domnului locului. Şi aceasta zic că o face pentru două pricini: doru şi Ioan zeţarii la tipărirea Gramaticii teologiceşti a lui Amf1lohie

una pentru că să cade şi este cu dreptate şi alta ca să f1e lucrurile lor mai Hotiniul, a Geograjîei de obşte tradusă după Buffet tot de Arnf1lohie Hotiniul şi
rneşteşugite, mai vârtosu şi certate puindu-le înaintea ochiului împăratului". a Aritmeticii aceluiaşi, în anul 1795. Pe linia celorlalte feţe bisericeşti care s-au
ln aceeaşi perioadă cu Duca Sotiriovici, lucrează la Iaşi Ieremia Marcu străduit să lumineze poporul pe care-l păstoreau, Amf1lohie Hotiniul a dat
tipograful şi Sandul copilu zăţaru, care dau în 1749 un Molitvenic, care nu neamului românesc lucrări cu conţinut Iaic. Cităm din prefaţa sa la Elemente
interesează prezenta lucrare, diaconul Ioan Simionovici tipograful ardelean, Aritmetice: „. .am silit din toată prostia ştiinţei mele de am tâlcuit-o şi am
.

care dă un Penticostar în 1753, al cărui diortositor este Cosma ieromonahul aşezat-o după al nostru obiceiu de numărare şi în lirnba noastră moldovenească,
valahul, carte în care întâlnim stema Moldovei cu iniţialele lui Mihai Racoviţă f1ind atâta de trebuincioasă în toate trebile vieţii noastre, căci nimica nu se
în chenar Iat fitornorf şi o gravură reprezentând Învierea, Grigorie Stanovici, poate face unde să nu intre acest meşteşug, că de vom vrea să căutăm pentru
Sandul tipograful acelaşi cu Sandul zăţarul, Gheorghe zăţarul, Ierei Mihai Iucrurile cereşti, au poate-să rară aceasta? Asemene când să căutăm şi pentru a
(Strilbiţki) şi monahul Teofan, care semnează gravurile din Evanghelia de Ia pământului şi a sa îrnpărţire, curn şi pentru chivernisire şi apărare de toate cele
Iaşi din 1 762, tipărită de Grigorie Stanovici şi Sandul bucureşteanul şi diorto- înpotrivitoare, au pute-vom rară a pune rnai nainte toate în orânduială, că
sită de Evloghie rnonah, Damaschin diacon Tudurache, care lucrează împre- arătatu se vede întru facere de negustorie, a cumpăra şi a vinde, că fară de
ună cu Grigorie Stanovici un Molitvenic în 1764, Ilie, aşezătorul slovelor, care aceasta nu să poate. Meşteşug şi învăţătură cu adevărat întru toate folositoare de
se adaugă echipei pentru Psaliirea din 1766. Pe gravura de titlu a Ceaslovului la cari ne vine toată cea bună stăpânire şi chivernisire, că rară de aceasta noi am
de la Iaşi din 1777, ca şi pe gravura reprezentând-o pe Fecioara cu pruncul petrece o viaţă întunecată şi încurcată, neştiind nici cum şi nici câte să fie
Isus, apare numele protoiereului Mihai Strilbiţki, iar la sfârşitul cărţii se face lucrurile." Cu aceste trei cărţi se încheie activitatea tipograf1că în Iaşul secolului
menţiunea „s-au tipărit de Mihai Braşoveanul tipograful". Acesta va semna al XVIII-lea.
multe gravuri din cărţile ieşene ale veacului al XVIII-Iea şi echipa lui de
tipografi îi va cuprinde pe Gherasirn, Constantin şi Anton zeţari, Policarp

Nicolae Alexandru Mavrocordat a cornandat o sternă nouă pentru Sinopsis,
(f1ul lui Mihail Strilbiţki) gravorul cu care Mihai Strilbiţki va lucra la Calen- Iaşi 1714 şi o alta pentru Liturghiile apărute la Iaşi în 1715. Aceasta este sterna
darul de la Iaşi, din 1785, din a cărui Predoslovie cităm: „În multe chipuri şi în cel mai frecvent întâlnită în cărţile ieşene. Tipograf1i schimbau numai iniţialele,
multe feluri omul iubeşte a cerca ştiinţele şi cele vrenice de învăţături curn din potrivit domnitorului af1at în funcţie la momentul apariţiei cărţii, şi chenarul
istoriile cele vechi aşa şi din scripturile cele nouă. Mai ales şi pentru doftoriile care încadra stema uneori. Mitropoliţii erau cei care vegheau asupra tipăririi
cele cu lesnire şi rară de cheltuială ce să găsesc pe la casele celor săraci ca să le cărţilor pentru români şi erau şi mai stabili în scaunele Ior. Mihai Racoviţă
folosească la vremea boalelor Ior. Bine iaste ca să ştie ornul şi cele patru vremi cornandă o altă sternă pentru Penticostarul din 1753 şi Ioan Theodor (Callirna
ale anului cum va purta grija la iconomia casei lui... Acest calendariu s-a racut chi) o alta pentru Liturghiile de Ia 1759. Şi ele Ia rândul lor vor fi reluate
ca să poată sluji Ia trebuinţele iconomiei casei şi având omul o vreme slobodă şi adesea. Dar, numeroase şi variate ca structură sunt stemele mixte, care repre-
petrecând-o cu veselie, socotesc că va fi prirnită această rnică osteneală de către zintă atât Moldova cât şi Ţara Românească, atât bourul, cât şi vulturul. Grigore
cetitoriu". Aceasta este printre primele lucrări de sfaturi practice tipărite la noi Ghica cornandă o stemă nouă pentru Triodul de la Iaşi, 1 747, Matei Ghica, o
44 45
alta pentru Antologhionu], Iaşi I 755. Constantin Racoviţă Mihai Constantin tolul de la 1 756. alături de gravurile obişnuite preluate, nesemnate (Învierea,
Şuţu, Constantin Moruzzi sunt între domnitorii care au avut, şi ei, asemenea Soborul Maicii Domnului), întâlnim cornpoziţii noi, care impun printr-un soi de
steme. măreţie şi de amploare, sernănând mult cu icoanele sau chiar frescele din
Alături de stemele domneşti, întâlnim în cărţiie ieşene steme mitropolitane, biserici. Isus în nouri şi raze, înconjurat de îngeri, binccuvântând, şi Sfântul
stema mitropolitului Gavriil în două variante, ambele semnate de gravorul Apostol Luca, însoţit de sirnbo[ul lui, în peisaj, mergând, sunt rcprezentaţi în
Mihail Strilbiţki, şi embleme de tipografii, cum este emblerna tipografiei Sf. două gravuri în pleine-page semnate de Grigorie şi Sandul, care degajă forţă şi
Mormânt de pe Sinopsisul de la Iaşi, citat deja. dinamisrn.
În acelaşi an, 1756, Mihai Strilbiţki realizcază portretul lui Maureoides,
Gravurile de titlu ale cărţilor de la Iaşi respectă tiparele deja cunoscute. autorul Mrejei apostolice, un portret de inspiraţie vest europeană ca manieră de
Nurnai că, fila de titlu a Antologhionului din 1726 are chcnar tipografic şi un tratare.
frontispiciu nou reprezentându-1 pe Isus Pantocrator în cunună de spice cu cap Inconfundabile sunt cele trei gravuri din Liturghiile de la 1759, gravuri cu
înaripat, încaclrat de îngeri. Tipografeste Ieremia Sirnion. inscripţii greceşti, care-i reprezintă pe Sfinţii Vasile, Grigore şi Ioan. Gravorul
Antologhionul din 1755 se deschide prin poarta cărţii de concepţie arhi- este Theofan, care le semnează pe două dintre ele. Sfinţii sunt reprezentaţi în
tecturală de care am vorbit deja, cea preluată de Petru rârnniceanul Ia Blaj. Cei picioare, în planul secund al gravurii se zăreşte oraşul. Smerenia personajelor
care au irnaginat-o sunt Grigorie şi Sandul tipografi. este dublată de forţa sugerată prin proporţiile şi dispunerea lor în cadrul
Duca Sotiriovici crează pentru Triodul de la 1 747 o gravură de titlu în gust gravurii. Plăcerea cu care gravorul se ocupă de arnănuntul vcstimentar, minu-
baroc, cu coloane şi flori, cu ghirlande care delirnitează spaţii pentru repre- ţiozitatea cu care este realizată volumetria, prin haşuri tăiate în direcţii care
zentarea Sf Fecioare şi a celor patru evanghelişti. Este o gravură de titlu care diferă în limita unui centirnetru de gravură sunt evidente. In carte este inserată
ne trimite cu gândul la gravura de titlu a Cheii Inţelesului, apărută cu aproape şi o gravură tăiată cu un an înainte de apariţia cărţii „Aceasta este pâinea care
80 de ani înainte. din ccriu coboară... Trupul mieu este adevărata mâncare". Seria de gravuri care
ilustrează Sfintele Evanghclii în veacul al XVIII-lea se îrnbogăţeşte cu cele
Ilustraţiile din cărţile ieşene sunt sernnate Ieremia Grigorie (scris uneori patru gravuri tăiate de Mihaii Strilbiţki şi Theofan monah pentru Evanghelia de
Gligorie) şi de Sandul, de Theofan monahul, de Mihai Strilbiţki, sau de ultirnii la Iaşi din 1762. Se poate vorbi de o şcoală de gravură la Iaşi în acea epocă.
doi împreună. Sunt şi multe gravuri nesemnate, preluate sau săpate din nou. Nivelui artistic şi calitatea tehnică a execuţiei ne îndreptăţesc să o facern. Că
Spectaculoase sunt însă cele de autor. Ieremia semnează gravura la Duminica este aşa, dovedesc şi celelaltc gravuri pe care le reproducern în repertoriu:
tuturor sjinţilor din Antologhionul de la Iaşi din 1726. Scena cunoscută este Psalmistul David şi Isus sfônta uşă din Psaltirea de la Iaşi din 1 782, Sf

executată cu acurateţe şi sobrietate. Un Împărat David în Adunare de rugăciuni, iVicolae şi Psalinistul David din Psaltirea de la 1 790, care se va rełua îri
Iaşi 1751, tipărită de Duca Sotiriovici, ne prezintă un nou mod de tratare a Psaltirea de la Movilău 1796, executate de Mihail Strilbiţki, gravurile din
temei: Împăratul îngenuncheat prirneşte binecuvântarea cerului prin intermediul Calendartil din 1785, gravurile din Ceaslovul de la 1792 executate de Mihail
arhanghelului care i se înfaţişează purtat de nori. Policarp Strilbiţki etc.
Bogat ilustrat este Penticostarul de la Iaşi din 1753, tipărit de Ioan Mihail Strilbiţki va instala tipografii în Dubăsari şi Movilău şi va scoate
Simionovici şi corectat de Cosma diortositorul. Gravurile Invierea, Mirono- acolo cărţi româneşti ornate cu propriile lui gravuri, parte din acestea preluate
siţele muieri, Vindecarea slăbănogului (sernnată cu iniţiala „M"), Vindecarea din cărţile ieşene.
orbului, Ínălţarea degajă sobrietate şi dezvăluie un alt fel de concepţie privind
proporţiile în realizarea personajelor, o anume maiestuozitate a lui Isus şi a
însoţitorilor lui. Grigore şi Sandul lucrează îrnpreună la ornamentarea Antolo- CLUJ
ghionului tipărit Ia 1755, care este plin de frontispicii deosebit de bogate, letrine
şi viniete. Chipul lui Isus răsare în centrul unor compoziţii fitomorfe care ne La 1744, la Cluj, în „Tipografia cinstitei Akademii" (Tipografia Societăţii
amintesc de frontispiciile cărţilor tipărite în vremea lui Vasile-vodă. În Apos- Academice a Iezuiţilor), Mihai Betzkereki tipăreşte o Bucoavnă în română, cu
46 47
r
litere chirilice şi latine, cu o mică gravură reprezentând-o pe Fecioară cu Evanghelia de la Blaj de la 1765, tipărită la sfanta Mitropolie, Petru râmni-
pruncui Isus, gravură frecvent folosită în abecedare. ceanul Papavici (care tipăreşte cărţi Ia tiparniţa Mânăstirii Buna Vestire —

În I 791 se publică la Cluj Supplex Libbelus Valachorurn Transilvaniae, Evanghelia de la 1 776), şi Petrus Tekeld, diaconul Ioannis Endredi. Revi-
editor fiind Josephus Carolus Eder, desigur fără elernente care să intereseze zorul cărţiior este Ieronim Calnochi, canonic, iar diortositor, Ierornonahul
această lucrare, dar rămas în istoria românilor ca un monurnent al luptei pentru Gherman, după cum aflăm din Aprobaţia din Liturghia de la Blaj, 1775. Din
emancipare. 1783, cărţile se tipăresc Ia Tipografia Seminarului, revizori fiind Stefan Sabo şi
Ioan Halmaghi, teologi de la Mitropolia Făgăraşului, diortositor fiind Grigorie
râmniceanul. Pe Molitvenicul tipărit în 1784 apare stema Austriei şi gravura
RĂDĂUŢI Mirtul Botezului. La tipografia Seminarului se tipărea, în 1 792, un Octoih în
care întâlnim numele lui Dimitrie Finta, pe gravura reprezentându-I pe Sf. Ioan
În acelaşi an, 1744, Domnul Moidovei Io Ioan Nicolae Mavrocordat Damaschin. Tipografia Seminarului Sfintei Episcopii din Blaj este cea care va
voievod, rnitropolitul Moldovei, Nechifor şi episcopul Rădăuţilor, Varlaam, da Biblia de la Blaj 1795, a lui Ioan Bob. Ultima carte tipărită la BIaj în veacul
înfiinţează tipografie nouă în scaunul nou înfiinţatei episcopii, unde vor apărea al XVIII-lea este un Triodion, în 1800, tipărit la Mitropolie (de fapt la
în 1745 un Catavasier, unicat la Biblioteca Academiei Române, şi un Ceaslov tipografia Serninarului), cu gravuri semnate Petru Papavici tipograful râm-
cu gravuri semnate G.S (Sf. Nicolae), Grigorie T. Sanclu T. Lg, (Buna Vestire, nicean (foaie de titlu cu însemnele evangheliştilor şi cu scena Buna Vestire, altă
Apoteoza Domnului Hristos, Îngerul păzitor, Sţ Curninecătură cu Isus în centru Buna Vestire pe verso titiului şi alte gravuri.
care binecuvântează pâinea şi vinui, cu sfinţii Iacov, Vasile cel Mare, Ioan Gură
de Aur, Grigorie, în colţuri, cu o echipă consistentă de meşteri, tipograf fiind Pe cărţile de la Blaj apare stema lui Iosifal doilea (Molitvenic 1784), dar şi
Grigorie Stan braşoveanul, îndreptătorii tiparelor Iosif de Ia Ms. Neamţ şi

steme rnitropolitane. cum este sterna lui Petru Pavel Aaron în Votiva appre-
Sandul fiul lui Ieremia tipograful ot Iaşi, zeţar Necula, drugari
— —Ion catio, BIaj,1760.
Buliandră şi iarăşi Ion, pilcari Lupul Marăşu şi Simion, posluşnic Ştefan
— —

şi, tot în 1745, dar sub episcopatul lui Iacov episcopul Rădăuţilor, Liturghia Sf Foile de titlu din cărţile tipărite la Blaj ne pun în faţa unor compoziţii care
Ioan Gură de Aur, care reia o parte din gravurile din Ceaslov, tipograful impresionează, realizate cu acurateţe şi iscusinţă, cu atenţie pentru amănunt.
acesteia din urmă fiind Ieremia. Foaia de titlu a Penticostaruluj de la anul 1 768 are structură arhitecturală,
cu coloane drepte susţinute de un postament solid şi unite în partea de sus cu un
fronton care închide în sine scena
Isus Pantocrator. Coloanele sunt casetate şi
BLAJ în cele opt spaţii create sunt reprezentaţi opt sfinţi, ale căror nume sunt gravate
sub fiecare dintre reprezentări. În partea inferioară este reprezentată scena Buna
La mijlocul secolului al XVIII-lea, Blajul începe să tipărească cărţi pentru Vestire, scenă care, de altfei, aproape că nu lipseşte din decoraţia nici uneia
români la tiparniţa de la Mânăstirea Sfintei Treimi, tipografi fiind Dumitru dintre cărţile cu gravuri de la Blaj. În colţuri, sunt reprezentate simbolurile
râmniceanul, Mihai Betzkereki Cărţile destinate practicii religioase erau în evangheliştilor. Gravura este semnată de Petru Papavici râmniceanul şi o vom
rornână, dar la Blaj, desigur semn al activităţii reprezentanţilor Şcolii Ardelene, regăsi întocmai pe foaia de titlu a Triodului de Ia 1771. Numai că această
se tipăresc cărţi de doctrină, în limba Iatină. Episcopul Făgăraşului era Petru compoziţie a fost preluată, retăiată, de către Petru Papavici râmniceanul, după
Pavel Aaron, care în 1757 dă Doctrina Christiana, tipărită „In Monasterio gravura de titlu a Antologhionului tipărit la Iaşi în 1755, gravură semnată de
Sanctissimae triadis typis edita Balasfalvae per Michal Betskereki". Gravura Grigorie şi Sandul tipografi. Petru Papavici schimbă însă scena din registrul
reprezentând-o pe Maica Domnului cu pruncul Isus este sernnată Vlaicu şi inferior. În foaia de titlu de la Blaj aceasta reprezintă Buna Vestire. Tot el
datată 1751. E1 semnează şi gravura Mănăstirea Sfintei Troiţe de la Blaj, din semnează şi gravura foii de titlu a Strasnicului din 1773, construită dintr-o suită
Molitvenicul de la Blaj 1757 tipărit de Ioan râmniceanul. După 1759, Ia Blaj de medalioane în care sunt reprezentate următoarele scene: Inviere, Răstig-
lucrau Petru sibianul, Sandul tipograful care sernnează şi gravurile din nirea, Punerea în rnorrnônt (pe fronton), Cina cea de taină, Via Đolorosa (pe

48 49
v-
Iatura stângă), Coborărea de pe cruce şi Batjocorirea lui Isus Isus cu coroană

Dirnitrie Mihai Popovici (fiul Iui Mihai) în deceniile şase-şapte. Petru, cel care
de spini (pe latura dreaptă), Sărutul lui Iuda, Buna Vesĺire şi Inălţarea (în tipăreşte la Blaj în aceeaşi perioadă, îşi spune râmniceanul şi semnează
registrul inferior). Sub scena Bunei Vestiri este gravat numeie gravorului: Petru Papavici, dar în Bucoavna de la Blaj din 1777 semnează Petru Popovici
Papavici rârnniceanul. râmniceanul. Petru poate aparţine famiiiei de tipografi de la Râmnic şi poate că
Foarte îndrăgită de tipografii de Ia Blaj este gravura de titILi care apare întâi de la Râmnic au venit modelele gravurilor.
pe Sjîntele şi Dumnezeieştile Evanghelii de la anul 1765, o compoziţie rnai
simplă — un chenar lat casetat —‚ mai aerată, sernnată de Sandul tipograful, Invierea, în varianta Coborârea la Limbi, se regăseşte între filele Apos-
gravură care va fi reluată în multe alte cărţi (Apostol — 1 767, Evanghelia —
tolului de la 1 767, ale Penticostarului de la 1 768, ale Strasnicului de la 1 773,
1 776, Arhieraticon 1 777) tipărite de Petru Papavici
— (semnat Popovici pe foaia reluată şi nesemnată. Este aceeaşi scenă în toate aceste cărţi menţionate şi,
de titlu a Evangheliei de la Blaj, 1 776). Isus Pantocrator este scena din partea ciudat, titlul inscripţionat în câi-npul gravurii este în slavonă Voscresenie. Este

superioară a „porţii cărţii", sfinţii Petru şi Pavel străjuiesc titlurile cărţilor de pe deci preluată de tipografii şi gravorii acestor cărţi din cine ştie ce materiale
laturi, iar în partea inferioară este reprezentată îndrăgita scenă a Bunei Vestiri. tipografice şi aşezată între filele cărţilor Ior. Este de menţionat, de exernplu, că
În colţuri simbolurile vanghe1iştilor sunt însoţite de nurnele fiecărui evan- cel care a tipărit Apostolul de la Blaj din 1767 este Petru râmniceanul, dar cel
ghelist. Tipărirea Evangheliei de Ia 1765 s-a racut „In sfânta mitropolie a Bla- care semnează gravura de titlu a acestei cărţi este Sandul-tipograf.
jului", iar Apostolul de la 1767 şi Evanghelia de la 1776 „în tipografia
mânăstirii Bunei Vestiri în Blaj", după curn citirn pe foile de titlu. Tiparniţa de la Blaj a funcţionat la Mânăstirea Sfintei Troiţe şi era norrnal
ca una dintre gravurile din cărţile tipărite la Blaj să ne ofere imaginea acestei
În 1791, nui-nele lui Petru rârnniceanul apare în câmpul gravurii de titlu al i-nânăstiri. Cel care a realizat gravura este Vlaicul şi ea se afiă pe verso foii de
Acatistului din acel an, o compoziţie ciudată, realizată din joc de volute vege- titlu a Molitvenicului din 1 757. Este o coi-npoziţie pe două registre: în registrul
tale, care ne duce cu gândul la o ramă de fotografte în gust romantic. inferior este imaginea mânăstirii şi în registrul superior o scenă în care
elementul principal este Duhul Sfânt în chip de porumbel.
Sfântul Ioan Damaschin este reprezentat într-o gravură tăiată şi semnată de
Ioannis Endredi în Octoihul de la 1760 şi o alta semnată de Ditnitrie Finta, în Scena Buna Vestire ajunge preferata gravorilor de la BIaj. În Triodiil de la
Octoihtd de la 1 792. Diferă tratarea spaţiului în care este reprezentat sfântul: 1771 tipărit de Petru, ea este o mică compoziţie dreptunghiulară încadrată de
prima gravură trimite încă la gustul decorului baroc, cu draperii bogate şi fleuroane tipografice. Ingerul stă în faţa Fecioarei îngenuncheate, Duhul sfânt
ciucuri, cealaltă are rigoarea şi uşoara severitate a decorului în gust neoclasic. în chip de porumbel îşi trimite raza asupra Mariei-fecioara dintre nourii
vălătuciţi în colţurile din partea de sus a gravurii. Această gravură este reluată
Sandul tipograful de la Iaşi gravează chipurile evangheiiştilor din Evan- în Acatistiul de Ia 1774 şi în Liturghiile de Ia 1775 şi poartă semnătura Iui Petru
gheliarul de la Blaj din 1765, păstrând structura gravurilor aşa cum o ii-naginase Papavici tipograful. Păstrând acelaşi tip de reprezentare, scena Bunei Vestiri
Antim, aceea în care evangheliştii sunt reprezentaţi în spaţii ovaie străjuite de din Acatistul din 1791 este imprimată după o altă placă de lemn, în câmpul
elet-nente de decor fttomorf sau cu elemente arhitecturale de sorginte barocă, căreia gravorul a săpat şi iniţialele BV slavone (Buna Vestire).
totul încadrat într-un chenar dreptunghiular. Aceste gravuri vor fi reluate în
Evanghelia de la 1776. Gravurile sunt executate cu acurateţe şi irnaginile sunt Tipografii blăjeni se interesează de asemenea destul de mult de tipărirea
însoţite de explicaţii în limba română, aşa cum am mai întâlnit în cărţile tipărite Acatistierelor, pe care Ie şi ilustrează cu numeroase gravuri. Drept este că
la Râmnic. gravurile tăiate de Petru Papavici pentru Acatistierul de la 1774 sunt reluate în
cel din 1791 de la Blaj, dar şi în cel din 1792 de la Sibiu. Fecioara Maria —

Suita de gravuri din Penticostarul de la 1768 cle la BIaj, Înviere, Vin- izvorul cel de viaţă, Soboriil şfintilor şfânt, sjiînt, Domnul Savaot, Isus

decarea slăbănogului, Inălţarea poartă semnătura lui Petru Papavici tipograful stăpânul lumii, Sf Nicolae mare ierarh, Isus Eu sunt pâinea sunt scenele

rârnnicean. La Râi-nnic au tipărit Costandin Mihai Popovici, Mihai Popovici, gravate pe care le întâlnim între paginile Acatistierelor de Ia Blaj şi SibiLi.

50 51
Creatorui lor este Petru râmniceanul. Sunt gravuri de factură deosebită, atât prin din acelaşi Ceaslov, reprezentându-l pe Isus pôinea şi vinul vieţii este datată
subiectele lor, mai rar întâlnite, cât şi prin realizarea tehnică, atenţia dată I 790 şi are inscripţie în lirnba rusă.
amănuntului vestimentar şi chipurilor şi prin grija pentru echilibrul compo-
ziţiilor.
MOVILĂU
Acelaşi Petru taie în lemn sceneie din Strasnicul de Ia 1773, pe care le
semnează. Astfel scenele Intrarea în Ierusalim, Răstignirea, Punerea în mor- Protopopul Mihail Strilbiţki înfiinţează o tipografie în Movilău şi tipăreşte
mônt, cu explicaţii în cârnpul gravurii, sunt amplasate ca frontispicii la începu- acolo, în 1 796, Istoria Alexandrului celui Mare, carte adresată copiilor, care se
tul paginilor de text sau ca gravuri în text. Titlul pentru gravura ce reprezintă deschide chiar cu câteva sfaturi pentru copii: „De va fi în casă neorânduială
Intrarea în Ierusalim este „De duminica jloriilor", gravura este şi datată —
despre slugi, văzând şi auzind, îndată părinţilor tăi se cade să le spue şi nici un
1773. Numele celor care asistă la răstignirea Mântuitorului sunt: Nicolae, Ioan, fel de prietenie cu slugile sale să nu aibă, că prin acele prietenii, tâlhărie şi
Salomi, Maria, Ioan (Botezătorul). Într-o viziune narativă, Scena Punerea în răsipul casii să nu să pricinuiască şi la mare milă să nu-I apropie, păzindu-te de
mormônt este combinată cu scena Luarea de pe cruce. vicleşugul celor ce din fire, cât şi de zavistii, ce-l au asupra stăpânului lor, iară
mai la urmă, aşa sunt datori copiii pe părinţii lor a-i socoti cum însuşi ei de la
Cum era de aşteptat, Petru se va ocupa şi de ilustrarea Liturghiilor cu copiii lor voiesc a avea cinste". Această carte nu are gravuri, dar următoarea
gravurile reprezentându-i pe autorii acestora. Astfel, în Liturghiile de la 1775, carte tipărită la Movilău, o carte religioasă, Psaltirea de Ia 1796, are numeroase
întâlnirn gravuri care-i reprezintă pe Sf. Ioan Zlatoust, pe Vasile cel Mare şi Sf. ornamente, între care şi emblema lui Mihail Strilbiţki, pe care o ştirn din
Grigorie. Toate sunt reprezentări cu aer monumental, sfinţii sunt reprezentaţi în tipăriturile de la laşi.
picioare în chenare cu motive fitomorfe, poartă veşminte arnple, din rnateriale
bogat ornamentate, figurile nu sunt neutre, ci sunt purtătoare de expresie,
atitudinea sfinţilor este marcată de hieratismui sfiriţilor bizantini. Gravura BUDA
reprezentându-l pe Sf. Vasile este reluată în Árhieraticonul din 1 777.
Tipografia Crăieştii universităţi-Buda dă în 1780 două Catehisme tipărite
Cărţile de la Blaj sunt înfrumuseţate cu letrine, viniete în text şi viniete cu caractere latine, cu ortografie maghiară. In 1 797, apare o Bucoavnă Spre
finale în genul celor pe care le găsim în general în cărţile vechi româneşti, iar folosul Şcoalelor neamului romônesc, a cărei foaie de titlu este scrisă cu
aspectul filelor este asemănător celor tipărite dincoace de munţi. caractere fraktur. Retorica lui Ioan Molnar, apărută în 1 798 la „Crăiasca
tipografie orientalicească a Universităţii Peştii", scrisă cu caractere chirilice.
Autorul se adresează în prefaţă „Tuturor de aleasă vrednicie iubitori de ştiinţă
DUBĂSARI de la Dumnezeu", spunându-le: „Pun înaintea voastră învăţătura graiului fru-
mos şi a vorbei împodobite ce să iveşte acurn întâia dată în lirnba rornânească.
În 1794, la Dubăsari apare un Ceaslov rornânesc, tipărit de Mihail Strilbiţki Incât şi scolasticilor le iaste lipsă, că prin canoanele ei trag inimile tinerilor spre
„întru însuşi a sa tipografie în târgul Dubăsari". Cartea are rnulte gravuri, unele îndreptare. Măcar de ar fi şi tari la inimă, o moaie şi cu osârdie o durnereşte
semnate chiar de tipograful ei, care era şi iscusit gravor. Gravurile Îngerul să-şi plângă faptele greşealelor sale cele neîncuvinţate şi-I deşteaptă să se
păzitor. semnată de „protoierei Mihail", şi Învierea, cu textul: „Isuse tu eşti cela prefacă într-un om nou şi bine plăcut lui Dumnezeu". În 1 799, în tipografia
ce ai prădat iadul" sunt încadrate de chenare în cel mai bun gust baroc, lujeri cu Crăieştii Universităţi de la Buda, în aceeaşi Iimbă românească cu ortografie
frunze, cu flori de crin, bujor şi acant. Gravura la praznicul Inălţării Sfintei maghiară este republicată Evanghelia tradusă de doarnna consilier Margareta
Cruci, şi gravura la duminica după naşterea Dornnului, a lui Iosifşi a lui David Tomejan, tipograffiind părinteie David Biro, în 1769.
Împărat, reprezentându-l pe Psalmistul David sunt gravuri de rnai mici dimen- In acelaşi an, apare la Buda lucrarea lui Paul Iorgovici, Observaţii de limba
siuni, amplasate pe pagini cu text, semnate de Mihail Strilbiţki. O altă gravură, rumônească, din prefaţa căruia, adresată Preasfinţitului Domnului domn Iosif

52 53
T
Ioanovici de Şacabent, episcop al Verşeţului, Caransebeşului, Logojului, proastă poveste: însă altă rnai adâncă înţelegere să tâlcuieşte supt această
Orşavo-Mehadiei, ş.a., spicuim: „În spre datoriile neclintite ce eu am atins în poveste. În vrernea de dernult stăpânea Ardealul un nearn puternic anurne dacii.
cărticica aceasta stă giura Ta care me obligă a conosce pre tine ca pre cel ce se Aceştia avea în veacLil al doilea un crai anume Decebal, care răzbind pre
îngrijesce de fericirea Naţii şi a şcoalelor, cătră care şi eu am cutezat a areta Dorniţian Chesarul Rornii, i-au siiit ca Rornanii cei puternici să plătească
ardoarea me. Deci primeşce cărticica aceasta ca fructurii cei mai dintâi a dacilor dajde pre tot anul. Însă s-au schirnbat norocul în zilele lui Traian
înveţeturilor rnele sub acoperemântul Teu cel dulce cu care tu pre toţi cei ce se Chesarul Rornii, care în două rânduri venind spre Ardeal...1-au supus puterii
serguiesc în ştiinţe acoperi ca să fie mila ta spre aintate şi îndemânare către cele Romanilor. Acesta este înţeiesul lucrLilui.... Întru această poveste să înţălege
ce sunt spre folosul Patrii şi a Naţii." „Patronii" acestei cărţii „cei ce din supt Arghir, Traian; iară supt fecioara pustiită cea cu părul de aur să înţelege
dragoste de fer de asemenare cătră Naţia Românească, ca neşte aşezători întâiu Ardealul pentru băile lui cele de aur, care de mult au fost vestite."
de temeiuri, spre fericirea fiitoare a Naţii acesteiaş au îndemnat şi au ajutorat
cătră tipărirea cărticichei acestei Naţionale", sunt citaţi Ia sfârşitul cărţii:
Vichentie Lustina, arhirnandrit, Hagi Kyrilă Radulovici, neguţătoriu etc.
Ultimele cărţi tipărite la Buda înainte de începerea noului secol sunt
traduceri făcute de Samuel Clain după Baumaister: Logica, 1799, Legilejîrii
sau Filosojîa cea lucrătoare, 1 800 şi Traducerea lui Mollnar Ia Istoria Uni- j
versală a lui Millot, 1 800.
Cărţile de la Buda nu excelează prin ilustraţii şi ornamente. Atenţia
tipografilor era îndreptată spre promovarea lirnbii române mai mult decât spre
înfaţişarea cărţii şi explicaţiile pe care ilustraţiile le constituie.

Dacă prirna parte a secolului aI XVIII-lea înseamnă, sub raportul decoraţiei


cărţilor, păstrarea tradiţiei în ceea ce priveşte elementele ornamentale şi pre-
luarea sceneior religioase, spre sfârşitul veacului al XVIII-lea se remarcă o
diversificare a rnodului de tratare a temelor iconografice, pe de o parte şi, pe de
altă parte, o atenţie rnai mare acordată acestora în raport cu elementele strict
ornamentale: frontispicii, viniete, letrine. Elernente de factură neoclasică îşi fac
apariţia în cornpoziţiile foilor de titlu şi în ilustraţiile pleine-page în cărţile
tipărite la Iaşi, Blaj, Sibiu, Râmnic. Multe cărţi tipărite în acest secol nu au nici
un fel de ornarnent. Sunt rnai ales cărţile cu conţinut didactic, teologic,
lingvistic sau chiar şi unele religioase, scoase în condiţii de precaritate.
Cuvântul tipărit devine instrument de luptă pentru păstrarea coeziunii naţionale.
Tiparniţele româneşti, deşi toate funcţionau pe Iângă Iăcaşuri de cult, vor
produce rnulte cărţi cu conţinut laic, racând trecerea spre rnodernitatea veacului
urrnător, care a însernnat înrădăcinarea scrierilor originale şi trecerea la alfa-
betul latin, atât în cartea laică cât şi în cea religioasă.
Prirna carte tipărită în secolul urrnător, Arghir şi Elena, de Ioan Popovici
Barac, Sibiu, 1801 oferă o prefaţă-sinteză a preocupărilor spiritelor cultivate ale
naţiei, în care sunt prefigurate idealurile rornânilor din veacul al XIX-lea:
„Mulţi cetesc Istoria lui Arghir...., rară de a socoti alt ceva într-însa decât o

L
54 55
ILUSTRAŢII
Fig. 1 Stema Ţării Româneşti (Constantin Brâncoveanu),
Psaltirea arabă, Alep, 1706

59
r—

Fig. 2 Stema Moldovei


(Ioan Alexandru
Mavrocordat), Sinopsis,
Iaşi, 1714
Fig. 4 Stema Ţării Româneşti
( Ştefan Cantacuzino)
Ceasoslov, Târgovişte, 1 7 1 5

Fig. 5 Stema dublă


( Nicolae Alexandru
;Z.r:; ••f•• ... Mavrocordat),
...“....s.
‚..
..-

‘•C. F ..
-

. ‚• r,
-.... •

‘‘t L í
•.-.


Triodul săptămânii
r ‚i .1l.W e. ł... ;‘ L; lci
j

4 .
mari, Bucureşti, 1726
ĺ
I ţ

‚ .
!*
Ą Â
‚s‘ lI

Fig. 3 Stema Moldovei 11 o ř i. Fig. 6 Stema dublă


(Ioan Alexandru (Nicolae Alexandru Mavrocordat),
Mavrocordat) - Triodul săptămânii mari,
-

Liturghie, Iaşi, 1715 Bucureşti, 1726; detaliu


60 61
Fig. 1O Stema dublă Fig. 11 Stema dublă
(Constatin Nicolae Mavrocordat), (Grigore Ghica),
Molitvenic, Buzău, 1 747 Triod, Iaşi, 1747
Fig. 7 Stema dublă (Mihail Racoviţă), Octoih, Râmnic, 1742

Fig. 8 Stema dublă (Constantin Fig. 9 Stema dublă


Nicolae Mavrocordat), ( Constantin Nicolae Mavrocordat),
Triod, Bucureşti, 1746 Liturghii, Bucureşti, 1747 Fig.12 Stema dublă (Mihai Racoviţă), Octoih, Râmnic, 1750
62 63
Fig. 13 Stema Fig. 1 5 Stema
Moldovei Ţării Româneşti
(Mihai Racoviţă), (Constantin Nicolae
Penticostar, Iaşi, Mavrocordat),
1 753 Octoih, Râmnic, 1758

Fig. 14 Stema dublă


(Matei Ghica),
Ántologhion, Iaşi, Fig. 16 Stema
1755, reluată de Moldovei (Ioan
Constantin Racoviţă în Teodor Calimachi),
Apostol, Iaşi, 1'756 Liturghii, Iaşi, 1759
64 65
Fig. 17 Stema dublă 11&t;t Fig. 1 9 Stema dublă
(Scarlat Grigorie Ghica), (Grigore Ghica),
Lafsaicon, Bucureşti, 1760 Triod, Bucureşti 1 769
reluată de Constantin
Moruzzi în Molitvenic,
Bucureşti, 1794

Fig. 1 8 Stema lui Fig. 20 Emblerna


Petru Pavel Aaron, Mitropolitului
Votiva Apprecatio, Moldovei din
Blaj, 1760 Catavasier, Iaşi, 1 778
66
Fig. 2 1 Stema Ţării Româneti (Alexandru Ipsilanti),
Manual de legi, Bucureşti, 1'780

-1t

oJ.

ř:

Fig. 22 Stema Ţării Româneşti (Nicolae Constantin Caragea), Fig. 23 Stema Mitopolitului Gavril al Moldovei,
Triod, Bucureşti, 1782 Prăvălioară, Iaşi, 1784

68 69
Fig. 24 Emblema Fig. 27 Stema
tipografului Mihail Ţării Româneşti
Strilbiţki, Prăvălioară, (Nicolae Petru
Iaşi, 1784 Mavrogheni),
Đescrierea Valahiei «
de Bauer,
Bucureşti 1789

Fig. 25 Stema lui


Iosit' al II-lea al Austriei,
Molitvenic, Blaj, 1784

Fig. 26 Stema Ţării


Româneşti (Nicolae Petru
Mavrogheni), Antologhion, Fig. 28 Stema Ţării Româneşti în Manolache Persianu,
Bucureşti, 1786 Faptele vitejeşti ale lui Mavrogheni, Bucureşti 1 789

70 71
ĺi IŢĆJĄ
‚ A 4 r .‚
IA .qC?I?ff roA'r2 CA1?ćiA ‘t(
‚ ‘

AClr(t EfffH''flJ(T1 ‘ro'r


MI 4ir'1et ‚‘ffA1c'rA ItHflI rr'flJlt(rI WHĂWIŞA'fI
Fig. 29 Stema dublă (Constantin Şuţu), Hrisov, Iaşi, 1793 1I'AI jý(Stki.

IŻľÖ1 Ą'I ţí Xc
K1#'ľ'

S l Ű —
%A ‚.
IAAI #i ws tKlntroI#f tii tś' Ero oitie wet
trttEAA fl w'' ţsron M" Q&IC'Ô

C(ltf ‘I'E A' Otp, I(fH$AW A' Xc if5(3% (X1t


Ă1I OfO.
C; Hflý V' ‘rfOflOĄţ

ŚIJ1 !MAI Ct'rtt ‘Ae1' f( Ič


Xć.
A'11 3$Ą#'ýi A'M CAA

J. Văii(.111 vnorAI.

Fig. 30 Stemă dublă (Constantin Moruzzi),


Molitvenic, Bucureşti 1794 Fig. 31 Antologhion, Iaşi, 1726, tipografleremia Simeon
72 73
oI
‘A'ľ CfA ‘11 K1jI Ą
cfirii npšrr T(ľ -

?i AWů1š J111 ln

*EAE j,OMlt, W

rorotiY i erq KIATrAA


‘j Miiiroçii,q'& ś

.
cfrt tTroncA . ‚

( ĄA j2cMJ,.

t1ii [WqHîhnA
wi Tnorp4A.

I ‘

I PÁtđ
Fig. 33 Antologhion, Bucureşti, 1736, tipograf Stoica Iancovici
Fig. 32 Molitvenic, Râmnic, 1730, (preluată şi de Iordache Stoicovici în
tipograf Ieremia Athanasievici Simeon al Tesalonicului, Bucureşti 1765)
74 75
LL
9L
( ()Ĺ I /)o!.Íí u! irioiio.ii P ! iin1.id
TJUTQ juodi ‘LLI ‘3iTJIuI ‘uozti.'olou •E:'!J
!! ‘P''1'd !.‘l!'!(1 .i1J0C1! ‘tĹ I ‘/O1.'NI—'
- -
— r —
- — —---= -

tr
II U j ‚v
ii mYv1 «1;4y ť . ‘‘
.9X ‚ )
•iŕ rv -:
ryYv wOiLW lr
.L !uiFvYjśri :e. ru
\1Il mrou i.L'
“ ţIIjyo.&ľ •!.L1ă vv
rn j I 1! í
—‚ fl ł JjID -

. eVMIQIiiVf vi.% ‚ ljf
‘ )‘
93
.!!‘?‘ „ VVI Z.LVOJiN NW Wli9J o,L>1J'f
- ‚/1)

! RJ

yijg' iir irp,uijiwv ji' .‘1 o1•aJ
.
.
ilţ

%*‘ .[j
• IJ,JO IJIVŢ WV$J?tfl
yzPT, şđs.m yiwwiv.ş avv -• .-: ţ
. il fw4 t'' • vv
ijiuM Ł i,)j v iivjVzrpy icif Oj,jI)lŚ) ‘
Ă
VIJIVVą,iI1 ilv .;Jrti • 4
vjj v, 5łY,i YJ3 i Ila
.
( 1? ‘
•Y •
: ‘ĺ
_4
ZFOY
‘Ę
.‘-. .-. .1Ą
i -=—?
‚-. .--Í-..:

:
J -
:r
; . .
___________

oTne3oK A

:íj j
*u Tn,i"v frp ÂA
JWMhIf
t1ľ tfMtiIji Ănp'L AIHţjtr)ą,4
ii;; trr .4,o'MttŁ

K Cř qf ‘r i•i
ror.IOIIA ‘!F' Qr'.I
HlroKIoAHq' .Il.

‘ (Ziľ
rr KĺMr1nA.I
C.IĂI OZvr.OpŰIA'H &‚ J,Mti

K h
ls ‘

.v cąrĂ c riwn. &

Ą .I t',ş' AM:.
íi.I

—-
‚‚r
K řIHKA

wf'.srţiĺIpíwt ĺIÓtl.I l tłt1
Tor? itti .

Fig.36 Penticostarion, Bucureşti, 1743, tipograf Stoica Iacovici Fig. 37 Evanghelie, Râmnic, 1 746,
(preluat şi de Dimitrie Petrovici în Antologhion Bucureşti 1777) tipograf Mihai Athanasievici
78 79
ir

Fig. 39 Octoih, Râmnic, 1750, gravor Constantin tipografu


Fig. 38 Triod. Iaşi, 1747, tipograf Duca Sotiriovici râmnicean,
tipograf Mihai Athanasie Popovici 81
80
(69L1 I P .11J11JSd 9LĹI 1/!0Q u' iś i°) inpu iś !JO!JD ijiodi ‘ÇÇLI ‘śi1 017 1
!° ‘odo I!IN U!pUSUO) nuOoip JJod !
rś U[.UUO) UO3t'I) JOÂJ ‘ UUIt' ‘./i,l/D'J Ţi,7 J
‘9ĹI
: Y.iO&nJ •VłNyO
———.—---- ...
—-———‘f
UtC7 .
iJ1t7 Orwťy Y :
.-pŢ
ţ .:
. J1ć,dcp ‚‚i vissij
.
IY$jIII)WJ UQUiU,J .‚.‚
r
. . •
ii) •
IiIĐk51 1roj_ vy ivi' ‘m'1-
-°°‘ ‘‘at ‘J.tO!l \1
“( [()JJ1 )1J
. ‘I I @) I V
TNWO'r WJYYfl1!YflW
‘. f 7[ L.$!6J
• IiJvoy wť+ $dJs ‘rm mro 1WIOJÄIl
j u. “
-SJI Y.LYOJ lîfl
31 • !I()HW ű;

l:f w ě .; .‚
• ‘
JJ. OI'!'JIOJYW
i' - . ‚.


jL'C) V1R il1 U Iv,v
‘1 RJI1IórJJ 5" •
J1ţ[ VV1'rj
‘w•I .
Y I&1j 3jVWľ dnW
‘Ý
J.1i .IiJji Iłć1z
3f : mi' ! ‘I11 ‘HlIl'zP,v mv,j1
‘J 7ąff ...
VMV ?JiYOJi N113 Ç.h' HWU \J'
• ţj)AO y -05j : 9 VJ*ţlil vov J?IW
• IW)j'ťI &lsOi, 5ť? awv
‚ ‚ ‘ r •;-.
. ţ'. _ł .t
•* ‘
r; .
. lHO!tt8[V. .
r
r
[/

j
r

Fig. 42 Evanghelie, Blaj, 1 765, gravor Sandu tipograf


(reluată de Petru râmniceanu în Apostol Blaj 1 766,
în Evanghelie Blaj 1 776 şi în Arhieraticon Blaj 1 777) Fig. 43 Triod, Blaj, 1771
84 85
Fig.44Strasnic, Blaj, 1773, tipograf Fig. 45 Triod, Râmnic, 1782, tipografi Climent ieromonahul
Petru Papavici Râmniceanu tipograf şi popa Constandin
86 87
r ___ ____
____

4r\ l—-_
— —- _ —

l' ‘

A.Ot ‘


ť l, •1O
ApE vrę CHHt “

taIA (Jo''roĄTAO ‘i
nCri i''r L'ft. JKA4 ( H
ľs ‘

Jt N' W1 II MĎ1I 11 .-
.

MVP îOp,Ot'Vř wi *W'


‚ ‚‘ U'&Zlj ‘(1A opő' V'I •

h,?nlt
Hľ'ĄfI
ci ix

CfA ĄI

4'
aA ‘t 1i1 at:t .

ir' wAlCił wn'rţ


3
Ťvrzpiij I'iśpeLpH rvw-
łj
EĄĂHEP'AYijXC,

ewřť TVflOľÄ

Fig. 46 Penticostar, Bucureşti, 1782, tipograf Stanciu Popovici Fig. 47 Apostol, Bucureşti, 1784, tipograf Stanciu Tomovici
88 89
r

IflljiAOPL ľit 111114*1 C1AO' ‘IPO


ťiiqt. u*i A( N*O 1jJE flt'ť ‘T
15'Ai ‚ %r-
Ą.A 1ř'Jt I1tI —r' i

iţOJśl1 4flĘ'Í 4'l'Alĺ JoUL.

1siJ Şa 1îľnOArL RL Orrpo*XTil lii Kţ'. ‘

— /
ťnCiiii fl'Í C411I 441

41ć' f 4flHŚ 4
A* ptpc lrtncrfTA c4t'r
‘ jktroao*łr. tJĘt rtţ' 1IŁ ‘r.l*4 cttt— \
jĚ 1T rl*11rL

‚i_•

Fig. 48 Evanghelie, Râmnic, 1'784, tipografi Climent ieromonah Fig. 49 Antologhion, Bucureşti 1786,
şi popa Constandin tipograf Stanciu Thomovici
90 91
:• x..... .:•. ..< ... .. . ... ‚

—. ţ.

“: O1fi1 LU
.: OIQK

: ÷:÷
: :
..
.fL'rp At'ľL H1 . iH..
4.
AIAt IIE AMti,iirr,jtś ‚ 11lt II'E
rt(L'rĂt1 ö
.

: . ....
:•‘
. ‘- .

..

. . ... . „
.‘ .

.‘
4 1.ircr.,cg,tj [11 O ĺ'PtI TNo- + + i

‘.
.:
.
. ..
. :
• .:
S. ‚ „
.t .- lt K IťO.iTL C)f.pÂ(t.1 LIJ?1 friA ĺI'r
: OtI
. -.
.
.

..
.
.

.+ + ‚ .
+
.j Owr nl(on;I


7Á ‘

. ; YpfI .& ttrD(ĺ t.li It C)

irri 0i[Ic'ni I<wttvr.itś T ť I


.! .-‘!i s•.'

Fig. 5 1 Evanghelie, Râmnic, 1 794, tipografi Dimitrie Mihailovici


Fig. 50 Acatist, Blaj, 1791, gravor Petru tipograf şi Gheorghie sân popa Constandin
92 93
Fig.52 Isus mare
Arhiereu, în
Învăţături, Buzău,
1 702, gravură
semnată Ursul.

Fig.53 Sf. Grigorie, Fig.54 Sf. Vasilie, în Liturghie, Buzău, 1'702,


în Liturghie, Buzău, 1'702, gravură semnată Dirnitrios şii datată 1698 (prezentă şii în
gravură semnată Ioanikie. Liturgierul greco-arab de la Snagov din 1701).
94 95
Ĺ6 96
OLI ‘nZfl ‘alt/21fl,l17 UTp I'I ÇÇ'I
H1I)
e ‚im ‚4viY im ţ
IJ&WL wm ‘SW1YW 7Yfl YVJ' iJ1JggyO,t
Hłl,1)O
. IJjJv
•OOLI PI0I ULU JflAJ .
1IWLII LJ .im ‘Ii?
‘170L1 ‘fl1ZflEI ‘1OJSodJ7 U ‘1JiAUI 9LI
s 1V>i
‚.. -•. -.
_1.fJ3V J,
‚ . JU')IJ
. ‘
iioj1i JJ,
‘jzuL' uwj' vw %‚
1 k1 ‘ •
‚. ‘ - .
‚ ‘‘ ‚
‘. —‘

‚ / łIů
Ă
‘‘
ms jy;Ivj1 s i
.
T / .‚ s ‘.Z# đ - —‘
Pi'

- . YQJVJ$)VV im' #lvw

‘ ţ H1
:
.-
:
:
.I.

----...-. ---..‘ ..

‘ ‘ fl. .
‚jţ )1% )ţ 7 • j jj •

Fig.57 Sf. Ioan Zlatoust, Fig.58 Sf. Vasilie,


în Liturghii, Buzău, 1 769, gravură semnată P. Ghyrie în Liturghii, Buzău, 1769, datată 7254 (1746)
98 99
Fig.59 Sf Grigorie, Fig.60 Sf. Evanghelist Ioan, Evanghelie,
în Liturghii, Buzău, 1769, datată 7254 (1746) Bucureşti, 1 723
1 00 101
-‚

Fig.61 Sf. Evanghelist Matei, Fig.62 Sf. Evanghelist Luca,


Evanghelie, Bucureşti, 1 723 Evanghelie, Bucureşti, 1 723, gravură sernnată Ursul
1 02 103
t1KIl ‘T'J

Fig.63 Sf. Evanghelist Marcu, Fig.64 Isus mare arhiereu,


Evanghelie, Bucureşti, 1 723 Liturghii, Bucureşti, 1 728
1 04 1 05
‚-
j *.‚
)C'
)
Q ą)
.—
÷
oo

:— )
Q
a
.-
tiVĹAITŠ r1t'pA, ‘1AA «f# i nr 8ňR,UJ
ľA.
t fliĄ .flAt flE A1F/ t1ii

Ą#
UH; 141 A fl#

OfVAŰA1. FOiAC&TfI ÄMAPIH&


llItt IAW c(j»trt Tonq'i ittt
Fig.67 Sf. Ioan Damaschin, Fig.68 Duminica Tuturor sfínţilor, în Antologhion,
în Octoih, Bucureşti, 1 73 1 Bucureşti, 1 736, cu semnătura lui Ioanikie Bakov
1 08 1 09
o
rj

o
t
Q...
.
••

p

. =.

l r

ľ-ct

ç)

wa

sJ
Fig.73 Isus şi sarnariteanca,
Fig.71 Mironosiţele fernei, în Penticostar, Bucureşti, 1 743, gravură sernnată Ioanikie B.
în Penticostar, Bucureşti, 1 743

Fig.72 Vindecarea slăbănogului, Fig.74 Vindecarea orbului,


în Penticostar, Bucureşti, 1 743, gravură sernnată Ioan (ikie) în Penticostar, Bucureşti, 1 743, gravură semnată Ioanikie B.
112 113
Fig.75 Înălţarea, în Penticostar, Bucureşti, 1743,
gravură semnată Ioanikie B.

ľ
IO'í'ĹÍhJ1ĂJ l f
t/ CŢrrt uńçk ii., ?.
‚ ui' ‘:çJ 1( :‚ ‚
.‚ •:
.fl:I ff.
.

; ‘.• ‚ 1'

: —
.

.
. : ‚ • ::
.‘Ł•i1 •. : ‚
. • • •
•-.—.-•—•. .

OAtr CA .TTgH1KA'r,
c%i
—. •ť ... ‚ : &wi ‘ roiiw ‘IAUL
Os, AA CrlA,AP
rtf

A'(yf, flf
.. Iititi CA AMli1A'ľL: • ‘ ‚‘
if
‘Ie'L I' ‘1AL l1 t,:ir.
EHJrOP$A1 ř 14II1 i II

Fig.76 Frontispiciu, Isus, Fecioara Maria şi Sf. Petru, Fig.77 Răstignirea,


Apostol, Bucureşti, 1 ‘743 Triod, Bucureşti, 1 746
114 115
LII 911
(JnAJ flO 9l I ‘i3.inonH ‘pouJ 9t'L 1 ‘POL
‘30ţ3J Ţ J0133 P1cI 8Ĺ!:1
‘Il1J Ifl1UA 6E!I
•qInw p
vz iysi VJi3ş,
ILI !HM1 ‘*. iw ‘ -‘

iw iYbitiLL ‚
!1IJ H1iII šI q.t,iUfV YO
: I'I ? ?vrlJt iww şjhy
VVkV IłJ IWJjQ WTt' 3)Ji VV Jiliwj
‘JJUĆ38VU iiO1J $)I ‚V$flłWV 3 ! :
i
‘NI1q JiVrn YVO
• Im 1i)i!i 31)3) Li3rtl I )
?V$ž?iwy : HJ)d 3iiaou idu
I •.: °ri
I1 vi uV
1WW13W3 3W!I3 H)W3 V3
jj 13ŐLJ Zbvrł+ !&)3t 7V)łY ¶đYI ..‚
W$»Y4) Y31
e ‘ :
I
‘rn .ł1i voj J ‘
.
JIľM
¶. ‚y'ł,w i,Y q.wj l
- -
V rdw
‘ • HV VjVWD 7 .isuw1 ‘Jy4' ‚wiwiI w
i7Đ7 SWWWLĂ w t VSK t ‚Yrgjijo tn ‘YwwJ)tl4lu
$>f JłŮt&3 3l SVII. IWHW 3U3 iJVflVT1LIz iVŞIJ)Y vŢţl
I3 iUii19HJiVW JJĐirn Jh iJ&yY svi
fM HI. l HOJiW'tO 3H
‘‘r'iJ' «1 SiwVVVJ ‘IJi'łw)w?sJ JJk9VW14M
OW IŐU VM bIyJi %WW Z3 -OWJ i"yJ& ń H!fl ‘ ‘łWHYHi(J lU
ivOJ&u$Jiww JIh SWVjJIłlflfőJ •JY$3 ‘wvI4
:JiJ9
‚ ‚lJ1.i2)l.U ‘iW3& iswin
‚ 4
lV S'łIĐJ1 ZHIU lłI.HV iV JJ&J
*. ‚ ‘w
V VV3ł TWI4hIIWJ)Y J14J SWO HIfl ‘v
: •
IVSl! „
srr Vl1W
‚‘ ‚
SvOJ1MlĂjs I4dM,v $M b4rhi
.O3' JJJ Jl iJiNJU ; 3rnV9 M •
!IJ VTO
&Â7 uvi WI a !lr. 7M$U$V!.U iv
$J&Ht
%JH1 il $iJiIiIU I ŁIJSV!p $iW
ľOV>f)łji IłIfJJ3I4) IJi i $IJ&iiI
•vliw ‘ iw$řJţ li
‚J' 3J&Jt 3H1
• ‘T"P
‘v
611 81•1
917L I ‘!°EI ‘pOUj 917Ĺ 1 ‘iJnont ‘pouj
‘iiuisij nioidsiuojj I gij ‘u1 3 3 fliidijuoi O8I
‚iLI .y:i 4C5C)'D $ VM
wv ! ‚ŐIV —r V31 3Yi4W1 IY 3!ţ
‘•
; I' ViOJiWH 7W p !‘ i $TiJi ‘i'rnhlz) b' V$JIJY4)z) Ił
ii tfl !?OOfJ 3vasuwy iH ţ yJ,winioj vm lrdwijo
iiMw Wt L1YY
• cvvi.ł jr •
— 1WŁD iLi$I VJ 9V,I 3Vt'!W+ Ji"ł v: ŞiV $l.iuiii i. vVii JjI,
v31 31 IW iim •Iv,il'kY iiY $v ii ţi;
l%' IVJ. t viv'
ś J$Jt lL*il) ?! ‘ľ ‘ Ovrl.1 lrŢ.
HV 7VV ;‘ vi,. iwh ilu
If4 dJSJU
*j j3W 3I2 ‘ V 1111 Ji9w 3J: 43Y$Ś i4aVI mvwŮoM3y
H ;ł JI3)I JJ(1IJI' )!‚ ls3Zi vlij ĐYi,iiwou wv łlfl ‘TJjV3( 3JJll $i 3JYH1L)vo5
I)W1j fWśY W 4••
‘ ňv !(
?Véy iw ‘ywV JiWI?I' 3Y 3.114J1ł$34 • io!ţwYjI
.
1Ifl vv.'I rił$j
:Jv* 54 yJ4 3JlSt 73l?HJYsU VlI.
Ii!IIU m j+ I71wWJ • ih iCiiLw : vr
• 4ŰW 3w I ii1f JiLJ3 IIriI 11
‘Tľ?rJ3Q 1 1lij il?JJ LY111)z) VV
N )JIiJ iid ‚. l V3lOp ViU'J •1iJi32l.
—y» V3 lVy 2tV
; lJiVh V I!ţ YI, ‘114
HJi W11Ji71J V lJ
W' W!1 V J4HY • $ ¶ 4
: V)
(1 viw ji 3$J JU • j 111
iii ‘
WJ& ‘ 3JJ JU 3l _4'WU 3Vb4IV3WJ t IW 34 WL4WYYÄ
VJ V*OJ !
Ş$ wi,,13 ‘ 437 * 1.l IU
ltI J.tz L&
Id HI sJi3 lJ
• 1 3V wf 3V?JV. —9
IVj : hjjy st -WHI ‘.‘ .tziJT$V
% ‘ ţw3i VIVfl 3VOJ
s 1L
%‘ *
.p.
‚ •
• iî o
vőM łr1t!
J.?: ‘ Yw w i. v)&
.1) dv
lJ
00 .“- - ‘

c --

l_

. o
•‘
-
..
:
: .-...

:
••

S>c • ---

‚-
- . — .. ‚‘ ‘. -..

-.

-
- E
‘- -
-.s-,
: —

_-. :•-‘ -- •

S
. - -
‘. .
-. - —.•..
-. ..
• • • ;:• . .-
‚ n

-

• • • • •

c)

.ç.
0C
kk)

cJ

o —.

‘J.4 —

—.

c
c

-_— :
-
—* __: — - —

. ...—.....-. ——— -*. — —

s - —. -

‚‘

l l

II

7I
î ‚1

Fig.84 Sf. Visarion, Slujba Sf Visarion, Fig.85 Sf. Evanghelist Ioan, Evanghelie,
Bucureşti, 1 759, gravură semnată Iorda (che) tip Bucureşti, 1 760, gravură semnată Vasilie Dobromirschi
1 22 1 23
Fig.86 Sf. Evanghelist Matei, Fig.87 Sf. Evanghelist Luca,
Evanghelie, Bucureşti, 1760 Evanghelie Bucureşti, 1 760
1 24 1 25
p

ír kiYx.

*e
x*
n
k*
n
ţq
n
k*
*l te
g* k*
n
*e
kk
g* k*
k*
ac*
k*
**
‚g

ďifl
TOfl

f ĄŹ

ÉT Totš:
1śÂ&oqfl.
4

ś &
& ‚
‚.‚‚

7 :.
‚4

Fig.88 Simeon al Tesalonicului, Simeon al Tesalonicului, Fig.89 Învierea,


Voroavă, Bucureşti, 1765 în Pentieostar, Bucureşti, 1 768
1 26 1 27
«

‚ ‘

Fig.90 Frontispiciu. Răstignirea, Fig.92 Frontispiciu, Isus, Proorocul Moise, Proorocul Ilie,
Triod, Bucureşti, 1 769, semnat Grigorie, datat 1 768 Triod, Bucureşti, 1 ‘769

---.-..-‚.

_‘•c

.
..
:.‚.;•a

Fig.91 Frontispiciu, Isus, Fecioara Maria şi Sf. Ioan, Fig.3 F'ronlispieiu. Cina eea de taini.
Triod, Bucureşti, 1769, semnat Grigorie ierornonah Trid. Bueureti. 1 7V
128 1 29
rg fl IAWĐ Kw
‘rátn& tj:JH

sr tşj
Iří Â%I
ţt w

Fig.94 Frontispiciu, Sf'. Împăraţi Constantin şi Elena,


Triod, Bucureşti, 1 769


•. ..._.

- a 1f(f
. ‚
i- ‚ R *. fLL'j .
:
••-: • •

- . ť ;-i C • - npi Tr,i


:. 2''' j' .;. &pilr ‘•ťW ‘ri • ji

ť. ť 1 ĂI'L : ••. •I

Fig.95 Vameşul şi fariseul, Fig.96 Răstignirea, Triod, Bucureşti, 1769,


Triod, Bucureşti, 1769 gravură semnată Gheorghe popa Constandin
1 30 131
ZI
69L I ‘OJfl3fl ‘poj ‘IŚ3Jnoni
69L I ‘P°{L
‘(iw n uç1) uoinis !I s3 U SflS 86'i ‘UJifSflJ3] u jj:ţu L6
• iŰyuoI.r ‚
IW'J?ťW A ‘‘‘
-• ‘‘‘G Ă'yv
ii lJ,$ b ll'iIIvy(Jj) ‚ V31 lW) V)' 4410 3li i,3Ů
; 3?O1MU .Li O IFIY
ş.1P# t t1wwJ V*, Y414, 4l ‘VT.JVj b?3Ţ
‚i ‘‘v Y IUJVLNI) ‘ ť'ty
Jlt

lJj ť?JlYdU+ L.bVl
eţi.i VV ll,Il4 g1 VH H$V
. ‚
VWl)j1
: 3lh..Ll»
V ‚I
I ‘v
L"?'P
l V9,'r;dc'j W%JwfJ,) 1J )vwfl ‘ý,
‘WJLUWHł vdş. $?11 vir. ll3l YJl..l
‚.‚
ţlrfl 4l'Z.Jii' %lwl ‚.
YAY44ľt1 1,)la łl4l
VŮJj ?Si1U' ;l,W
:‘.‘“
¶Vi litJjili'l •Jl : )W'4 7ťűv H0Ji
V7.N' $ŮJllłţI', IAVJI. C JPpJ 4fT
)l ŢV Lą ł4J 3lI
I!W —z
‘ł Yii;11'ii Hrb,o'?443 PJt) ‘1.
‚‘.VJilłiU: ż't% ¶y

‘ ‘VJ JY,Wil31j . ji;p,'jo,,
‘% L ‘IYi ‘“‘F
—wŮ.&i) IV' “j “tJJeM rwir
; 1IJlVO. S VJl44 :zŮJaT.L.' i' ¶“. vwVY.ł
. ‘łr :w'u&Ji v44l14iY
flVőJjU şisu;stý' wm ‘VJ
‚ wm 44441WVa, ..vu ţtdy ‚d?.
9'
: W4l -lt ¶J,VJ7.Iy vr iJJ'4 i.•
¶3lJi Uj4lWI' l' svw ‚
‘ ‘r'
J)WJIJ33 wm JI'IIW1 Jj T.
tY
tl : •
ş'l. JłÂw ş.N*.il. JNJ'
‘J qY)l, ¶ l,ll ‘l' ¶‘JJilU IV,ŞW ¶V13iJy(ţ
rt,.
i ; vN?lkWY(W ¶Jilio l).
‘y im •j.?
;vil, L4V34 )Jll4 l. 41W ¶N''U2.Jj ¶44h4 V34 IYI'JY V.'f
wtJfl' •?
‘m ‘vá.&u ‘Li ¶4 • rL3 11VI' WW%) VM :
yYw 1V ţfli Jyvs1y,lw ;ti lJJoiyI
3J,IWY il44), ¶‘1L'139 ‘ť
J*
: :
çI l7 I
I7LL I ‘losodí7 17LLI ‘Jfl3fl{ ‘o,zsocJj,
‘InInTJwocf ii3ij, jnioqog ooii ‘OJiAUI 66=I
‚ •
3$1 I- ‘‘ ‘ YsJ Ił
‘ŤP ‚
v.1ť' vr vo3 i1'ď JVJii ivu4' ‚
‘•)‘ ‘ ‘.
áł?i) HY$WW'1' ‘Y.bĘ1YU JI 1
!IT
J'Jt?ÁV S'tZ I ‘JW4sO J.tPW ! vwt ś
I) Ju •
‘Ş.tlł ?s.1*VOtj iI1*' J.II
VH)U YQt ti
yY,i ‘A a$
iWV tJ v» iwi ťJ
‘U :
şr 1
‘‘‘?T ‘‘‘ ‘“ $‘[Î .=t
s
‘ iiii? v'
-
• - j
!J1I1W ŞjJţą JJW • V YVłW ‚ 1- ‘I
c ?1'3
? “ vąvr 1fdJ + ţjjjg
ł? w'r ‘j
- iw' ‘1 : YM V€ 3
j;hoi ‚ ovJorV iirn ‘ij ‘‘:
‘ t• ....
-- .đ' • .
wrĺ1ťfj?
ľ :
____

Fig. 1 O 1 Mironosiţele, Fig.103 Isus şi samariteanca,


Penticostar, Bucureşti, 1 782, gravură semnată Stanciu tip. Penticostar, Bucureşti, 1 782

* **? *
J ..

*‘

*e . *

t *e

1. *e

t .—.— ___.*

Fig. 102 Vindecarea slăbănogului, Fig. 104 Când s-au arătat Isus patriarhului Alexandriei,
Penticostar, Bucureşti, 1782 Penticostar, Bucureşti, 1782, gravură semnată cu iniţialele ST. T
136 137
6I
• fl!3U iJflAJ • n uIUS JflAJ ‘8L I ‘jo1sod
‘78LI ‘j01S0CIJ7' ‘tJiAUI 9OI ‘1ninuoa noj/j 1noqog ÇOI:I
4VV) t
złť
b yvlWH1 IlTfl O1 g.łî1JJt tt €
Nt . 3
:- 1l 3K3
. 31 ţiU c)W ť' iJţ,y1' ţm ‘1l)IlW VO 1.jiţ1 )I
V'1 liYţi. €$ U3I13fJH' I1ţ UwI1 rJiI' JUJ • 7.LWL') VII
iu iiii 3ţvuwJv1y/ Jj
? ‘3 J?UWłłJJ ‘I%1V)3+ U31 I W)
‚: 1H 4
• jjjliI Su$
3J .!ilijł YW ltJ1 łJII
• oy vWv Vlł rr3 SJi H111 3ţ VYif,
3ii.kUĺI3 ‘1II4 ‘il
I4I13ĺJ •
t'
JJiV3 I1W$V 3Jl
.1śi 3)YJ v'YU 7jA[.
v 2ullW$'ł ;łł 1vs.
.ţj'1JIl VWI Jj31 • 11J1ĺ •
3V J)!I iimJ II111I1ą i3
iigť tť
3uwf €
ł $Jj' J )VL
‘z,oj' w cv;Is+ivw
wi iY;iiuv4 $.!l I11yllJJ3:wv
!‘$T 3JŠW ţ1 ‘lł% I1V3WU 3j3ľ* ŢJ 1V$I1
• tI 11'.t* ( (
_ţjy jťjj.ij$iiľ*'w )łł m J1J3áłł1m .7v15 !JiVO.$i
ţlj
VO3 !j) VWt WV
W4ULJ*& J)11Jł
. JI1 Ils 3I$3I1V
y,W V;I1W ‚rJ3bi *1O
• lłł
)HW 11ILi
v.& şiI1H)dOW
‘ vłłpJo ;i
p) jl
::
çi
1171 0171
‘ šJfl3fl ‘ţozsoJy
t—Ĺ 1 !l-''1 /fl1.%()(ij-. t78LT
! fl.Il'cI !1S0LI- J0I!1LlS IflJO4O () I !:I ‘IU LO T •:I
irhv
•! V1 •wY bTLi 7)t''
ţJ $ ‘I. :
v,iz,.J l?li,
!%
v. ţţ 3Ii1t ‘ ii.wfc I ‘: ţł :i ‘Ą

3'i'J IJIf,.1 Li ii'iY Ir iT' J&)'ţ'
Ii 7.Lţł ivs!y l J.ll3 ib3ui. ‘ YJ ‘ ‚ii l
v • WIIW rvl'
h, I,vyv,Ţ
:
i'%?JťJir v,1w. ‘
Iy.bJL'iY ‘ZlJ'i.J bTdlJ 11ą 7V „i.!',J
TJ7iV ?Yi lJJJ&lli.m+ť'1 $‘m C ‚IWV'TIV
/.- ţţij0 (‘fl ‚jmů IJ,ťJi',dv ‘ ‚ţ'w'7 Ją ţ'i.,z rL'
p! € D
i•.
I .
?WIţJi'1l %TIťł
JII13 JjjJ JJţłľj, i,ii im vc'j
4i ! ‘
1,. $3 JV ‘ly3IJd[l ‘
x •‘jwi'
cij iiou 7..bi c4' ‘ ţml'4 ‘u .jľ
• .
• ! - ł‘1
‚ . v i.im lW()I? ijtij'4 $V
. ‘ JJibOJi Jt ‘
‘.. ?. ‚.
_‚(J €iVi41n iy,i r",JTHY iv' .
i\ \ l ‚
: ‘Tł .Ji'(' . ‘łJ iť ‘. .• • •
•.Ş.W VţWH TJTl “Ji'J 1YA311WY .7P ‘WţłIliI 1Jj31 VJ,' • JI .j
‘1tJ..I J&H'fWLU 7Ji0J1 JJIJIdU H(fl lV Jţţw ijijjji. rv J,iT,hv ‘,-
‚Ti''', lJ!. T.i:
. ...;.
‘. f'- . ‘,

1i
.•:i.;.
:
:
-. Ţi
:‘
w 1i(1 ‚J(t' l :— -
w
•H
.•.‘:
-
.‘.. ‘. OY -.
1J “
1 ‘
. .• •
‘‘.‘ V1?b'l,ťJi
21 ‘‘‘ i;iJs;tJ ‚J.iiit
?‚ ‘$i H
‘ •i i
‚j•wj yjvV $%l 7J&Y3w vj
Il'Jł'3V • 7PJ 3Li l.7iWIllu 7V,J 71ţllţ3ţłi,
.‘) IJI I,5 wţţjjj JJiIiMVIINWţW €1ľ(( ‘
‚ ‚
L . ..:. .
i
Ttpt&lf‘r'r cfrirg ? ( IIJAE tiIlI
n?r C IiIlp'ť rr . IAJrCrOtELy,
Krii. Í1,Ş?ţi T1i ‘I'AE j,MiiP. I1iii
nęi Ul ‘1ŕrr.iri ntrtrrp
frlI1HAt fl lś&'rOJ?llI j
LIIi 1I1
PÇK 11011

O* í'n'r' î'lr'r OfiiTr i J.AtIĘK Á?tçp' 7gj


.j : t : lI'H
Ą1.4lI .íj:
.

Fig. 1 09 Duminica Tuturoi• sfînţilor, Fig. i i 0 Răstignirea,


Antologhion, Bucureşti, 1 786 în Molitvenic, Râmnic, 1 706, gravură semnată Ioannikie
1 42 1 43
a :
:

Fig. 1 1 1 Sf. Ioan Zlatoust, Fig.112 Sf. Grigorie,


în Moliivenic, Râmnic, I 706 în Molitvenic, Râmnic, 1706
1 44 1 45
: Ä 1Iľľ I
Fig. 1 1 3 Taina botezului,
în Molitvenic, Râmnic, 1'730

Fig.115 Sf. Nicolae,


în Molitvenic, Râmnic, 1730, gravură semnată Dimitrie

Fig. 114 Râmnuiala Sfîntului Maslu, Fig. 1 1 6 Vinietă fna1ă,


în Molitvenic, Râmnic, 1730 în Triod, Râmnic, 1 ‘73 1, semnat Demiter şi datată
1 46 1 47
r-
‚J

6ń1KiÍ ťX6Ľ6R X.
:

Fig.117 Isus Mare Arhiereu, Fig.118 Sf. Ioan Zlatoust,


în Liturghie, Râmnic, 1733
în Liturghie, Râmnic, 1'733, gravură semnată Mihai
1 48
1 49

i
‚ ‚ ‚
TťOÂfť'
Fig.119 Sf. Vasile, Fig.120 Sf. Atanasie şi Kiril,
în Liturghie, Râmnic, 1733 în Antologhion, Râmnic 1737
1 50 151
.
ą;= 1rt riĄ •
/i r —.
-
(7-


Ă' —:
f ţř'
rJ
.(

‘ j_ . .. - ‚ •\
:•
- .‚

.- Î
; -“ TI, ( —
. Wlr poTt.%Ą; TrlA.

( ‚[ÍjE'J,T OK1.


&‘
AF r1stIlII)

() ti pI3flo'lUÂC Uffl:;'.

$ -

Fig. 121 Sf. Grigore, în Liturghie, Râmnic, 1733, Fig.122 Isus în templu, înÁntologhion, Râmnic, 1737,
gravură semnată Mihail Rmn. şi datată 1733 gravură semnată Mihai Ath. Rmn
1 52 1 53
Fig.123 Sf. Simeon stâlpnicul,
Fig. 1 25 Naşterea sťintei Fecioare Maria,
înAntologhion, Râmnic, 1737
în Antologhion, Râmnic, 1737

1TH!d Wł tbt
*

Fig.124 Sf. Nicolae cu scene din viaţa sa, Fig.126 Înăłţarea Sfintei Cruci, înAntologhion,
în Antologhion, Râmnic, 1737, gravură semnată cu iniţialele MI Râmnic, 1737, gravură semnată Mihail râmnicen
1 54 1 55
— -

u' dr1

Fig.128 Cuvioasa Parascheva cu scene din viaţa ei,


în Antologhion, Râmnic, 1737, gravură semnată Michael

Fig. 1 2'7 Sf. Ioan Evanghelis[ul, Fig.129 Sfinţi arhangheli, în Antologhion, Râmnic, 1'73'7,
în 14ntologhion, Râmnic, 1 737, gravură sernnată cu iniţiala M. gravură semnată cu iniţiale MI şi datată cu caractere latine 1'736
156 1 57
şs . B P

(47

Fig.130 Sf. Dimitrie, în Antologhion, Fig. 1 3 1 Naşterea lui Hristos,


Râmnic, 1737, gravură semnată cu iniţialele MI. în Antologhion, Râmnic, 1737, gravură semnată Mihail
1 58
- W;

1f

) ‚
ĄŞĄ I;A
Fig.132 Tăierea împrejur, Fig.133 Botezul, înAntologhion,
în Antologhion, Râmnic, 1737 Râmnic, 1737, gravură semnată cu iniţialele M ATH
1 60 161
.

Fig.134 Sf. Teodosie, Fig.135 Cuviosul Antonie,


înAntologhion, Râmnic, 1737 în Antologhion, Râmnic, 1737
162 1 63

L
__

•pŁ iÇIť ÍI I1ŚÁI &ţi ĺ)Ă . rĄ& ř1ŽOfL{JE ÍI&Ą


j•__ rr..w'Ľ---

F —-- -

‚ ;-•.:• ‘-
.s • _i
-


•- r ‚
t"
..‚
‚v

.Ef i

..
_:.

f_ 4'•

‘.

-„ ‚L

•*ţ
_‘3 . - :-

!‚ 4 •
Ę1 •

3t' :
..a ‚

ś •ţrţ

‘‘‘ : ‘

ŕdť. \;i2:I

-
I_,
.‘J ?
‚.

!9'-.

„„ \ ť;I,k'ď \J -‘ fa
‘ ‚ ;.‚
Jłđő'
-
-

& -‚- -.

. • ‚— . -
— —=-2

Fig.136 Cuviosul Eftimie, Fig. 1 37 Sf. Grigorie Blagoslovul, în Antologhion,


înAntologhion, Râmnic, 1737 Rârnnic, 1737 gravură semnată cu iniţialele M A.
1 64 1 65
.. pr
A I -— AJJpi pí •

ťELJ

;ń' r

$_ -

Fig.139 Sf. Ioan, Vasile şi Grigorie,


înAntologhion, Râmnic, 1737

r'ţ,î, ii A'M

Fig.138 Sf. Ioan Zlatoust, Fig.140 Sf. Simion cu pruncul Isus,


în Antologhion, Râmnic, 1737 gravură semnată cu iniţialele Mi.r. în Antologhion, Râmnic, 1737 gravură semnată Mihai
1 66 1 67


:
‚l

tI &r
..
‘?

‚—ą'.•.•
b1. <:.

!
ŕ-w r

Fig.141 Sfinţi prooroci, în Antologhion, Fig.142 Buna Vestire,


Râmnic, 1 73'7 gravură semnată cu iniţialele Mi. Ath. în Antologhion, Râmnic, 1737
1 68 1 69
LI Q144 WLĺIJItVÍI.1

(1 :

Fig.143 Sf. Mucenic Gheorghie, în Antologhion, Fig.144 Naşterea lui Ioan Botezătorul, în Antologhion,
Râmnic, 1 737, gravură semnată cu iniţialele Mi. Ath Rârnnic, 1737, gravură semnată cu iniţialele Mi. Ath.
1 70 1'71

(rrą ĂtÇ31

Fig.145 Sf. Petru şi Pavel, în Antologhion, Fig.146 Sf. Ilie în pustie, în Antologhion, Rârnnic, 1737,
Râmnic, 1737, gravură semnată cu iniţialele Mihai Ath gravură semnată cu iniţiala M.
1 72 1 73
117 41
tJf
. ‘
A,4t

.-e— -

Fig. 147 Schimbarea la faţă, Fig. 148 Adormirea Maicii Domnului,


în Ántologhion, Râmnic, 1737, gravură semnată Mihai Ath.rmn. înAntologhion, Râmnic, 173'7
1 74 1 75
r — — — r —
• — •—— — — ———
r — r
ti ątitt

Fig.150 Avraam şi Sara,


în Octoih, Râmnic, 1742

Fig.149 Tăierea capului Sf. Ioan, Fig.151 Învierea,


în Antologhion, Râmnic, 1737 în Penticostar, Râmnic, 1 743
1 ‘76 1 ‘7'7
;*#

**
**

‘, ‚

Fig. 1 52 Necredinţa Tomei, în Penticostar, Fig. 1 54 Vindecarea slăbănogului,


Râmnic, 1'743, gravură semnată cu iniţiale P.M. T în Penticostar, Râmnic, 1 743

Fig. 1 53 Mironosiţele femei, în Penticostar, Fig. 1 55 Isus şi samariteanca,


Râmnic, 1743, gravură semnată p. Mihai tipograf în Penticostar, Rârnnic, 1'743
I 78 1 ‘79
ôV fl'? ‚*
[Lu

#eś

Fig. 1 58 Când s-au arătat Isus patriarhului Alexandriei,


Fig. 1 56 Vindecarea orbului, în Penticostar, Râmnic, 1 743
în Penticostar, Râmnic, 1 743 (reluat la BIaj Pentic. 1768 semnat Petru)
z11

Fig. 1 57 Înălţarea, Fig. 1 59 Duminica Tuturor Sfnţi1or, în Penticostar,


în Penticostar, Râmnic, 1 ‘743 Râmnic, 1743 (reluat la Blaj Pentic. 1768 semnat Petru)
1 80 181
______

“rr'

T'4Ă(t gł'l ľE.ittiiCi. M'ť,eE . AA HIÂL!rE

ţI cft'rí . ‚

J&Ok .i.'śfMl, piflrf.

Fig. 1 60 Evanghelistul Ioan, Fig. 1 6 1 Evanghelistul Matei,


în Evanghelie, Rânanic, 1746 în Evanghelie, Râmnic, 1746
1 82 1 83
i

Fig. 1 62 Evanghelistul Luca, Fig.163 Evanghelistul Marcu,


în Evanghelie, Râmnic, 1 746 în Evanghelie, Râmnic, 1746
1 84
185
6AIHA6 ÖĽIpeI
C; ‚rĘ
ż

ĺ44 ‘ĹWi ťj
Fig.164 Frontispiciu, Isus,
în Evanghelie, Râmnic, 1746, semnat Costandin

Fig.165 Cina de la Mamvri, Fig. 1 66 Sf. Ioan Damaschin,


în Octoih, Râmnic, 1750 în Octoih, Râmnic, 1750, gravură semnată popa Mihai Tipograf
l 86 1 87
Fig. 1 69 Frontispiciu, Isus, Maria, Ioan,
în Octoih, Râmnic, 1750, semnat Gheorghe ierom

Fig. 1 67 Gravură mică de sfârşit de capitol,


Sf. Fecioară, în Octoih, Râmnic, 1750

Fig. 1 68 Vinietă finală, Fig.170 Psalmistul David,


în Octoih, Râmnic, 1750 în Psaltire, Râmnic, 1 75 1
1 88 1 89
f?J

Fig.171 Sf. Ioan Zlatoust, Fig.172 Sf. Grigorie,


în Liturghii, Râmnic, 1759 Liturghii, Râmnic, 1759
1 90 191
r

Fig.173 Sfânt sârb, Fig.174 Sfânt sârb,


în Pravilă de rugăciuni, Râmnic, 1761 în Pravilă de rugăciuni, Râmnic, 1761
1 92 19
Ç i1; c

Ą ‚ tł
—- ‚ / . /

/
oV'b, C'Vli,
E fl t c'it /

;of3U
1
ł-.tfţlcio
/ Ţ

Ił r<ţ:tią3 i'c /
‚ ĄH.?ł'11
C?[IÍL ct'fzrIo'ľo X,Eto'i'& CIi,EtY( ( C've

Fig.175 Sfânt sârb, Fig.176 Sfânt sârb,


în Pravilă de rugăciuni, Râmnic, 1761 în Pravilă de rugăciuni, Rârnnic, 1761
1 94 1 95
a[ p4'1i ů
‚ tkt;

I ‘iţ
-

1O
—7-- [‘1ź'r Hľ
Ytk-1 ţl
‚ ţ F.v&pFblwk iOO
î1 IIC () ĺ i ťj
‚i
/ IO łĺ 2p'l-t ‚
E'ž C'I1 jjJQJţjt ţ1
io C'rc'ri.
:i cct
-.

łA'b c
Fig.177 Sfânt sârb, Fig.1'78 Sfânt sârb,
în Pravilă de rugăciuni, Râmnic, 1761 în Pravilă de rugăciuni, Râmnic, 1 76 1
1 96 1 97
/ _‚

‘ .*
‚ :
ĺ (‚‘ľt[t Cf3VJt J16f
;ľ1,LL,t O WŁu'1 ; CKÍI

ŕ. .-

CF'&y,jocŢr,. Ccuctt ýf31U'í cof1c P\' t:11 I't llc


;tc'c'ri io F1i'i Cc ii c h C C .
.‚
. .t lk t'V'I. 1Í'l's
ţc1ci «h'h ţl?'ţ ;:
đj_
i1c;i' .)1iţţ/1íţ
;t€ ľ1OtIÍ4 Ofhl;l
ii .t C .i Y. .j

Fig.179 Sfânt sârb, Fig.18O Sfânt sârb,


în Pravilă de rugăciuni, Rârnnic, 1 76 1 în Pravilă de rugăciuni, Râmnic, 1 76 1
1 98 1 99
ţil( Cti

jĺ111,

L-tAľW (MEUH 1I(M4HA ‚

ľ) c c î i ‚ t c FIi ţ'f'[o - tIQtU'4CA ł4H


i ?po, Mri ľo't114
I-{ Ht1L CľÇl1 lt1Xjz, Ť'icc.t
M4C'1{Í1t.
; 1

Fig.181 Sťinţi sârbi, Fig.182 Sfânt sârb,


în Pravilă de rugăciuni, Râmnic, l 76 1 în Pravilă de rugăciuni, Râmnic, 1761
200 20 1
I

Fig. 1 84 Răstignirea,
în Triod, Râmnic, 1761, gravură semnată cu iniţialele P.C.

/
) .

6v Ă
‘O { ‚ flOt1 ‚

Qjrj
nPcv,ti At3p1 ‘i C''(' FOCĄ1I,1rC

Fig.183 Sfânt sârb, Fig. 1 85 Învierea lui Lazăr şi Intrarea în Ierusalim,


în Pravilă de rugăciuni, Râmnic, 1 76 1 în Triod, Râmnic, 1761, gravură semnată cu iniţialele P.C.
202 203
Fig.186 Pilda celor zece fecioare,
în Triod, Râmnic, 1761, gravură semnată cu iniţialele P.C.

Fig.188 Isus în casa lui Simon,


în Triod, Râmnic, 1761

Fig.187 Scene din viaţa lui Iosif,


în Triod, Râmnic, 1761
204 205

Qi1'L J, rro
‘::.

trţ

_‘•v

lJ.li J
źšite prii flíi.pr c'ri

Fig.189 Sf. Ioan Damaschin, Fig.190 Psalmistul David,


Octoih, Râmnic, 1'763 în Psałtiře, Râmnic, 1764, idem Psaltire Râninic, 1784
206 20'7
r

: 3E' ď €-3 _1,)

jP)

Fig.191 Sf. Ioan Zlatoust, Fig. 1 92 Sf. Vasilie,


Liturghii, Râmnic, 1767 Liturghii, Râmnic, 1767
208 209
33j

JD

. tJ3

€‘

Fig.193 Sf. Grigorie, Fig.194 Sf. Nicodim,


Liturghii, Râmnic, 176'7 în Slujba SJ'. Nicodini, Rârnnic, 1767, gravură semnată P.C.tip.
210 211
Fig. 1 97 Vameşul şi fariseul,
în Triod, Râmnic, 1777,
gravură semnată
Dumitru Mihailovici

Fig.195 Sfânta Treime, în Octoih, Râmnic, 17'76,


gravură semnată Dim. Pop. M. (Dimitrie Popa Mihailovici)

Fig.198 Psalmistul David,


în Psaltire, Râmnic, 1 779,
gravură semnată
popa Costandin tip.

Fig.196 Sf. Ioan Damaschin,


în Octoih, Râmnic 1776, gravură semnată pop. Const. Mi.tip.s
212 213
Fig.199 Vameşul şi fariseul, Fig.201 Intrarea în Ierusalim, în Triod,
în Triod, Râmnic, 1782, gravură semnată Gheorghe pop. C. Tip. Râmnic, 1782,gravură semnată Gheorghe popa Cos. Tip. Rm.

4( LjÍ fl

1i: flIĄ

rd
37 -

ÇJ)

Fig.200 Învierea lui Lazăr, în Triod, Râmnic, 1782, Fig.202 Scene din viaţa lui Iosif, în Triod, Râmnic, 1782,
gravură semnată Gheorghe popa Cos. Tip. Rm. gravură semnată Gheorghe popa Cos. Tip. Rm. şi datată 1 782
214 215
()

KYFK'[ťR
Fig.203 Pilda celor zece fecioare, Fig.205 Frontispiciu, Isus,
în Triod, Râmnic, 1782, în Triod, Râmnic, 1'782, semnat (Dimitrie)
gravură sernnată Gheorghe popa Cos. Tip. Rrn. şi datată 1782

Fig.204 Isus în casa lui Simon, în Triod, Rârnnic, 1 782, Fig.206 Letrină S chirilic,
gravură sernnată Gheorghe popa Cos. Tip. Rm. în Triod, Râmnic, 1782
216 217
k

Fig.209 Letrină A chirilic,


în Triod, Râmnic, 1782

Fig.207 Frontispiciu, Punerea în mormânt,


Triod, Râmnic, 1782, semnat Dimtrie tip

Fig.210 Vindecarea orbului,


Fig.208 Frontispiciu, Isus, Moise, IIie, în Penricostar, Rârnnic, 1785,
în Triod, Râmnic, 1782, sernnat Gheorghie C. gi•avură sernnată Gheoi•ghe po. Cost. Tip. Rm. şi datată 1785
218 219
Fig.2 1 1 Înălţarea, în Penticostar,
Rârnnic, 1785

Fig.212 Învierea, în Penticostar,


Râmnic, 1785, gravură semnată Gheorghie Pop. Cons. Tip. R
220 22 1
Fig.2 1 3 Vinietă, în Penticostar.
Râmnic, 1785

Fig.214 Proorocul David, Fig.215 Răstignirea cu chenar casetat,


în Psaltire Râmnic, 1787 în Octoih, Rârnnic, 1788
222 223
Fig.216 Buna Vestire, Fig.217 Sf. Nicolae,
în Ceaslov, Sibiu, 1790 înAcatist, Sibiu, 1792
225
224
xr
ţ

ľÇ(7
Ą Tcr
E1{ ĹIJ kHU ‚

rc Wľţ

c' ri ţ;

‚ ‘i ĄfE

rr f CLC

ZY !€ľCTĽE.

TT AíÎo .
jjy

ťr'Z C,Ç'Z ‚ U

LÁi ZY
crf.r'Z Tf t
Wi-

Fig.218 Vinietă, Fig.219 Gravură din Metastasio. Achile ia Schiro,


în Metastasio, Achiie, Sibiu gravul•ă în arairiă sernnată de H. Benedict
226 227
-

ĺt'
)_.‚ -..

Fig.220 Gravură din Metastasio, Achile la Schiro, Fig.221 Gravură din Metastasio, Achile la Schiro,
gravură în aramă semnată de H. Benedict gravură în aramă sernnată de H. Benedict
228 229
Fig.223 Înălţarea, embleiria tipografiei Sf. Mormânt
de la Sf. Sava, laşi, în Sinopsis, Iaşi, 1714
Mi'rs tns

Fig.222 Gravură din Metastasio, Aehile ia Schiro, Fig.224 Gravura la Duminica Tuturor sfinţilor,
gravură în aramă sernnată de H. Benedict sernnată Ierernia, în Antologhion, Iaşi, 1 726
230 231
r

f51 ‘ f; 7A !1I*
i1H? pśś' plą'
r.Ck1y rl?
t
A3' A; . cs fťsÝ4 K' s
Fig.226 Vameşul şi fariseul,
iţ»4frI1

tJ1
în Triod, Iaşi, 1747
‘‘ A'F
QA i
• r .

ç râ

‚ .
LUÍII
4fM'* 11WM
. ‘
ł
irtś .. j iKAA łM
ořtş IOpHUHtA
ři.çw

o tIwnGPMW
liŕ1 HU s ttÍ flAtI 5Ą0
ŚaĘ1M1' fnř.,1 I

Fig. 225 Fron[ispiciu, Isus Pantocrator,


în Antologhion, Iaşi, 1726

Fig.227 Vinietă fna1ă,


îfl Molitvenic, Iaşi, 1 749
232 233
t


—:

Fig.229 Învierea lui Isus Hristos, în Penticostar, Iaşi, 1753


ţ(

Fig.228 Îrnpărtu1 David,


în Aduna,'e de rugăciuni, Iaşi, 1751 Fig.230 Mironosiţele, în Penticostar, Iaşi, 1753
234 235
Fig.23lDurninica slăbănogului, semnat cu iniţiala M,
în Penticostar, Iaşi, 1 753 Fig. 233. Înălţarea, în Penticostar, Iaşi, 1 753

Fig.234 Sf'ânta
Fecioară
cu pruncul Isus,
Fig.232 Duminica orbului, în Penticostar, Iaşi, 1 753 în Bucvar, Iaşi, 1755
236 237
Fig.236 Isus Emanuel, în Antologhion, Iaşi, I 755

I#JĄ 1'fl1 l CĄ Í ‘i'ś “r4


-4
Ai W1 a ArO ‘ c w i;

I1II i7J
X . .2'w.t . 11I rr'L ‘1n ‚

1
c H
M
: IU ri rI ‚

łĄ,ś,,*, i4 ‚Í. Ą tU1 ‘4 C4 V 4 M Ą j . ‘.

IU ‘; łś.4 ‚„

l P44 * U144 śi' A44 ‘c „ ł{', . IJ1,


. wś'r j'Ą; ‚ťci ‘‘ K,4.
‚ .
. Ă PI I1» . .
-‘fl4

í' • LJ hUA t:4'4'i Ą4 ľ,'4.w


:‘“
i
* . ‚‘i i' . : ““

“tli 1l i'L í' tOLV,

‘V ‚ K' ľ:W1ł(r'.


K4li MĄ'ź:A,
41 .ľtArI 314 . îi fl
4ĺ C K ;‚1,fr& 1I'Ä żKA L
3Irl.&l • 7 141ttľ. 14A ilrupi 1( 1MI. A1112
Ą1 I5IS1( 414' I(2i' ś őtA

a jIP4-4

Fig. 23 5 Fronti spiciu, Isus Pantocrator, Fig.237 Învierea lui ‘Isus Hristos, cu frontispiciu,
în Antologhion, Iaşi, 1 755 în Apostol, Iaşi, 1756
238 239
irtir ?E 1Op(,AII ‘r', W1 F)ÇeCĄO'IE wcirL
‘Vtgtqf 8.<E4 *rpari ‚

i ĄI żŚtit

• 1(A ‘tii AMIłlin V? Of%1f.UI5 ‘ ( r' . * ‘ir'. ‘riţ ar*;


.Ą tTV( ‘ľ(Ar,7, UJlj nr I1O1rOĄH A )‚4l CjH'J'* ?H Qi(MÍJĄrI.
‚ ) Ări r' ‘rc*'r CA'rf f1OflOK(ĄÇ1',
itr sJA"ri . 11Ii c' .
.ir'i Tpiw t'rt
rt M Ot'rłŚ'ftjJ(
. ‘‘‚
4j At Ai
‚( (ć'r( p, ‘fIJ.
ĄAI PI 1A%A&J . JA ‘I'Łi1 ‘tE(A 1. l.

Â
t ‘f'LA ‘1l(' A AMlr VA WA
‚ Ąiitrť s'rt • lli,vr1 3ttt: Ja,
jjH CĄ
M ľit OrAHoli
tV'MT ‘ oAin, Wi ‘r CKoA% UIs MOUH . W' ‘ĺ
1ŚĄ
A&iiu X Oo;o'rii.s AO$b Vă
A III'LtŚ( *qć Ą AĺtŁli, ‚t* t(A I f
.
Fig.238 Soborul Maicii Domnului, Fig.239 lsus pe Muntele Elionului,
Apostol, Iaşi, 1756 Ap()stol, iaşi, 1756
240 24 l
Fig.240 Sf. Apostol Luca, Fig.24 1 Portret Maureoides din Mreaja apostolică,
în Apostol, Iaşi, 1756, tipograf Grigorie Stanovici Iaşi, 1756, semnat ierei Mihail Strilbiţchi.
242 243
f1L(
-‘,*

Ą,qA €ś'rw ie P°.


IAW I ŁA ĄA Vl4 %i

.$

EI1
1j

‘.s
:i

as(
.s,

?q

Î
‘s,

TnA mT Ap.rr MHłćpf ‚

*s,, IIL( c;şHyÍţI

‘s,

Fig.242 Isus „trupul rneu este adevărata rnâncare


şi sângele rneu este adevărata băutură",
Liturghii, Iaşi, 1759, gravură datată 1758
l Fig.243 Sf. Dimitrie,
în Liturghii, Iaşi, 1759
244 245
Fig.244 Sf. Vasile, Fig.245 Sf. Grigorie,
în Liturghii, Iaşi, 1 759, gravură semnată „rnonah Theofan' în Liturghii, Iaşi, 1759, gravură sernnată cu iniţialele M.TH
246 247
Fig.246 Sf. Evanghelist Ioan, în Evanghelie, Iaşi, 1 762, gravură Fig.247 Sf. Evanghelist Matei în Evanghelie, Iaşi, 1 762, gravură
semnată ierei Mihail şi monah Theofan şi datată 1761 semnată ierei Mihail Strilbiţki şi rnonah Theofan şi atată 1761
248 249
Fig.248 Sf. Evanghelist Luca, în Evanghelie, laşi, 1762, Fig.249 Sf. Evanghelist Marcu, în Evanghelie, Iaşi, 1762,
gravură sernnată ierei Mihail i rn(onah) Theofan şi datată 1761 gravură semnată ierei Mihail şi monah Theofan şi datată 1761
250 25 1
Fig.250 Împăratul David, în Psaltire, Iaşi, 1 766, Fig.251 Împăratul David, în Psaltire, Iaşi, 1782,
gravură semnată Grigorie Tipograf şi datată 7265 ( 1757) gravură semnată ierei Mihail S(trilbiţki) şi datată 1782
252 253
Ctb Mf 4ÍA
s
CA IiJt A
LLIÎ LA L1] flU.i?rI A

Fig.253 Cornpoziţie cu portretul Mitropolitului Gavriil al


Moldovei (Sf'. Mucenic Gheorghe, Arhanghelul Mihail,
Fig.252 Isus „Eu sunt uşa prin mine de va intra cineva Sf. Gheorghe omorând balaurul), semnată de protoierei Mihail
se va mântui", Psaltire, Iaşi, 1 782 Strilbiţchi, datată 1 784, în Prăvăiioară, Iaşi, 1 784
254 255
Fig.254 Evanghelistul Marcu, în Calendar, Iaşi, 1785, Fig.255 Zodiac,
gravură semnată protoierei Policarp Mihail Strilbiţki în Calendar, Iaşi, 1785
256 257
ŕ:XO ttAš'

Fig.256 Sf. Ioan Damaschin, în Octoihul mic, Iaşi, 1786, Fig.257 Sf. Neculae, în Psaltire, Iaşi, 1 790,
gravură cu emblema tipografului Mihai Strilbiţki gravură semnată cu iniţialele G.S. (Grigorie Stanovici)
258 259
Fig.259 Fecioara Maria încoronată
Fig.258 Isus, în Ceaslov, Iaşi, 1792, „Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viaţa cea adevărată",
gravură semnată protoierei Mihail Policarp în Ceaslov, Iaşi 1792, gravură semnată ierei Mihail
260 26 1
t nl ç,
I'rA c'ri ŚA *sr ‚fĄ
ĹL
a,1 ťA / * ‚ .
Á*[
c) IA pe!"r ‚ic r'

Fig.260 Punerea în morrnânt, în Ceaslov, Iaşi, 1792, Fig.261 Isus viaţa veşnică, în Ceaslov, Rădăuţi, 1745,
gravură semnată protoierei Mihail gravură semnată cu iniţialele G.S.
262 2 63
T


S..

ĺW

Fig.262 Mânăstjrea Sf. Troită din Blaj, Fig.263 Sf. Joan Damasclj1
în Molit'enic, aşi, 1 757 în Octojh, Blaj, 1 760, gl'avură semnată Joannjs ( Endredi)
264
265
Fig.264 Sf. Evanghelist Ioan, Fig.265 Sf. Evanghelist Matei,
în Evanghelie, Blaj, 1 765, gravură sernnată Sandul (tipograf) în Evaizghelie, Blaj, 1 765, gravură sernnată Sandul (tipograf)
266 267
Fig.266 Sf. Evanghelist Luca, Fig.267 Sf. Evanghelist Marcu,
în Evanghelie, Blaj, 1765 în Evangheiie, Blaj, 1765
268 ‘
269
E 55.

c;)
B4 .4

(14

g (1T1. ltĄ1. Cłl W


1IIRL. ‚

(i'J iO(AÔ'1ÎE ip 2rll(,! lC

MÍ GZ

‘IEĄI. AR& šI'r& R


g ngtr& I
: ntz ‘rf š1r'Sĺ(t
I' c
ŚEErOAFÝĄWL flIE1 /U r9I. fl
(.tEľt ‘I•oĄ'T ĹEt
‘ ‚ w* c uii rt jAI
lE UŚ'IE LtE íľ
l RĄTVE
‘ľE DE b'flI flJ
Uii EllŚ I' ‘ťLAI
‘ŚtE ETLOEL ‚ľAl1ĄcE Au1.. ĹLIt O
1IE

Fig.268 Fecioara Maria cu pruncul Isus, Fig.269 Învierea, în Apostol, Blaj, 1767,
în Apostol, Blaj, 1767 reluată în Penticostar, Blaj, I 768, reluată în Strasnic, Blaj, 1773
270 27 1
;L2 Z /2
JflA1J ‘89L { ‘[I ‘Jsoa!JuaJ Ui uiuu jodi i3iAdd 1UUI3S JflA1J
J. c
‘!n[nuuIop iui zLz!I ‘89L{ ‘Í[I ‘i?'Jso)ijtIaJ U ‘!.I!nWIs0I01!IAI OLZ!I
.- I'
ĺi .j.c mrjj ‘

-
J'J ‘M .‘WQW V VJ ‘ I)1Jţj Y')1W
WI11II J)W3W
“ ‘./- Ű ‘
VWJj ‚
1 2 “‘
.•ţ vv 31J WVJ ))
II ‚‘ i
‚ r “ ‘,
‘ 1l)W I3' ZJí1,j ‘ 1lWI.
3' 1v' iJj3 zi
\ f ?L1lO
3J3l ‘Jjţţ UlM1j
)J ‘ ‘11 ‘oil3 1łI3
i i: t3Wą,Jil'JJ Z3 IV' 3I
s. ‚ Y 1171 ‘ -lJVVIJ ţJjĚ Ii3 )Y
- e' /
Ĺ.-'- YŁI ‘11J1!S"/W ‘IIJ1Y WlI.) »i;,,u ¶J.i»Ę)
?JJWsY UI I JiZI ił ‘ N'JA
.i"I' “
J'V$ ţj rZ.J3 YLI ‘ lLl JrZ WłI4'J ‚HjI5J
1 ‘ Z'Y Z p1 ‘iwkV(jv W.1W 2I
•V'I ĺlil) ‘V 3k wm : hww I
__a_ —
V) 1VllJ'WľJ ‘1lk»Z vv
3 )wČ7V! ‚i wuww ‘
lwz aJlYO43 vwOwo
ĹjJod!) flJJ uUUJS 3JflAJ ‘89L I ‘[‘ii ‘1ĺ3JS0311uaJ u' ‘ Vl' ‘,
vw ii: ‘IIw ç1
‘inj nouq Ís J3PU!A Lz •! ?4 ‘
wi 1,11 1 LII
.‚ -‚ ‘
l
‘J. ‘ lj “
—_——-————:2_---
I
i
i /
J w
/ tíţ ) ‚(
- -- ‘,
lo3e -?
e ‘i

• ‘
‚- M3wilA
L7
I LL I ‘Çii ‘P°!{L U! ILLI ‘‘[I ‘P°!{L U! ‘UO J I ĹIţi\ JOi33 ‘flS
‘1'!" r'L3 ‘LUIC1 t'LĚI 3d
I-npuu3z3Jd3.T níoidsiuoj
p
v
11L: ‚ ‘ yWll •
f l ‘
‘ 1


l ‚
l ‚‘ ţş
1 l,U 11U4 1l Ul ?
‘ Z
l U
Ąl 111'
lJ )1I'J11 1III1 i ‘ Ç11 ) ‘l 1Ľ
l ‘l1,l
l i) ‘lil) j'l Î •‘ Zill ‘•
• I) 1, 1
l
Ą1 1I Ą' ‘ Jl ‘l
1ť11 lJ Z
Ul7l
$ ‚
UY r
( ‘j J (tl I
‘: •ŕtUv UW ll 11 i
‘;•
Ł ‚. 1q
‘ ‘ ‚ ht*[tI iW> rj*'ti : ‚
ś ş+ v» iwV' v>
V3 1!J Jľt'
l Ä1 UW II
I1I1 IbV vo'ţ YW V
Ş ‘»ii
: ‘ ¶llJ m1O3 ¶V l 1I1
( ‘
» Z ‘ WZV
ł
; lwUb, l IflIW? U l
V ‘ U%!l1 ‘ l v um łhl1I
ťl1l ‘ U$1J l Z 3UK
1)l ZJ Il ww3i
:
.f i'rť ‘zţii; x;:; .

ć'4
ii; 1ií l11i jje) Í ŕi1Í ‘-k
- ‚ . IT L
. ‚

1 t . ś_ţw
; ĺ .‚

.

ţ ‚ 1t1U tI(
t f
( i f
L ‚

• k - ‘-

--
t ‘ i
( t
t •

-.- _t_t .
—.. j.,__

Fig.275 Varneşul şi fariseul, în Triod, Blaj, 1771, Fig.276 Bunavestire,


i•eluată în Liturghii, Blaj, 1 775, gravură semnată Petru T. în Triod, Blaj, ľ771
27 6 2'77
Fig.2'77 Învierea, Fig.279 Răstignirea în Strasnic, BIaj, 1773,
în Strasizic, Blaj, 1 773, gravură sernnată Petru.T gravură semnată Petru (tipograf)

: : ;

Fig.278 Intrarea în Ierusalim, în Strasnic Blaj, 1 773, Fig.280 Coborârea (Luarea) de pe cruce şi Punerea în rnorrnânt,
gi•avură sernnată Petru P. tipograf şi datată l 779 în Srasnic, 1 773, gravură sernnată Petru. T.
278 279
Fig.281 Sf. Nicolae, Fig.282 Sf. Ioan Zlatoust,
în Strasnic, 1 773, gravură sernnată Petru. P.T.
înLiturghii, Blaj, 1775
280
28 1

j
iZ.'..yp iZp i .i #- pţ-Z-- ‘

i2)

33

c_)
c:
A)
•%C)
(2
._s!:3
r

C'

Fig.283 Sf. Vasilie cel Mare, în Liturghii, Blaj, 1775, gravură Fig.284 Sf. Grigorie,
semnată Petru Papavici, rełuată în Arhieraticon, Blaj, 17'7'7 în Liturghii, Blaj, 1775, gravură semnată Petru P. (tipograf)
282 283
Fig.285 Sf. Fecioară „Izvorul cel de viaţă", Fig.286 Domnul Savaot „Sfânt, Sfânt, Sfânt, Dornnul Sava
ot",
în Acatist, Blaj, 1791, gravură reluată în Acatist, Sibiu, 1792 în Acatist, Blaj, 1791
284 285
Fig.287 Isus „Eu sunt pâinea", Fig.288 Bunavestire,
în Acatist, Blaj, 1791, gravura se reia în Acatist, Sibiu, 1792 înAcatist, Blaj, 1791, gravură semnată Petru (tipograf)
286 287
:jii II Jr :/
. ..-..———-
.

7. :J ĺĺ\\ 1i T
l Iĺĺ/\ 1I-í
I .ii: iii “Áft\
? i
I..
i -//I
-f
. .
.

-J
vĺ/ L&
;;rĄ

‘ĺ1 _.—7''
•‘!I Ít ——
••

‘:

ý 4 y
l


-

T
...._ !

:j2X lsus. Ii.2O Sľ. kn Diirschin.


în .1.aiisi. Blij. l 7 1 rvur
. inni[ l[ru P.T. u Qiih. Rkij. l 72. grivur snoitt 1 )imitri Fini
288 289
6Z 06Z
06L1 ‚‚‘ ‘‘6LI ‘1JSqn ‘0l' UT 0081 ‘po Ui
‘oUpJo I°'- Z6J ‘inoiudiiî U1?O[ JS 161
‘uV,ttsVl ţ sgu wWtW** T)ihŁ
*z ‘iw4 ‚ši qii,2j im 1.$l şłJiŁ'iŁJ iiIŁ'l
1i v4'v ql 1VŁ •v *3 VĄVi*t' lil
*3
•4
¶1$ *z •mi. I1łT tii •VJiiiŁi 33
7.3 iti ‘ ‚h i*ii' •%ř q) •5y iHŁiW ¶łÔi* !O i%ř
‚i tm iz • i3ii) •Y ¶h #%ř ir
‘jłri is%řu*oY sł*** ‚V z3j tu#43 1i3t
%‘.;. ri ‚ ui S'ÔUV *)
•#I *#SM Ł'Ł,(# •ŁV !
fl i rV qiy vz ‘z • j,Ji • slfO iłu i,rm iJii.
Iv *l ş #flY Wi,H rł ;V*fl lioiW v%ř ‚3#iw J) i.O
¶Il lm • yWl'l iVV IM riv,v ł*#z ‚‚#ii? i
um *3 • ‚łiin. ş,iiwi, ‚vri
‚i4 u #n ‘,oiV
)‘O ţ%' m11
. *.w4z i iii,iJ4
1II' Ű)IVV$) iIÎ1 p.l1iI V?k43 s ‘u*,. sL, w#oi ‘
Mi ‚u,%' *&‘rn ii!* • iV um •
lhV(U I)ŞL(I iQl ‘UÔJ'3'
?fL» jrr HH1 i iiŁ Ł1&
tvoi um S *
Ç*O
ilfl ‘ -HiVVJ iV ‘ S)li Łi
1%JłVII Fii
>ii ii •riłj_4i 8bvsi iv)1, i ‘ŁIH%' ¶n, ‘iij •% „iiw IiŁV$i'Ł1 If%ř • 1,'iiw
IM)1 TMn)i 1!). SW1, »!i IiO ¶J
•vj_i. . łi,3iv Ş.L*J.V 1.ŁV
•Y łvi*w v,,v i,i, um vj,,r,iv li.i,U • ‚ĺułtu
C*1' k1V Vi)S1V *i V'l TViJ z • ‚TiO wtj_Ł 1Íii
•f 3iiv
V VLt 1V)(%iI y iv • iW*b *
urn ‘ţjv* IV tU4' n 4Ł
• ‚‘ j, • ovmi
siiiV i*.3.» • • !ii,j_ł*ui3 wi »‘i,q » ‚i
r* iiii, ‘ L'fl'1IJ VV Jiii,V . •J2ĺi Il. ţłiwji. I#,V S,tŁ*)4
i33 ¶1(H') Jil 13 ‘3' •ij3ti •ši ş'. .uimO ŞlU :H
Iil V)li ‘ 51*j_U ‘ ‚ĺj.*ii niw*r
‘:O şro •i iJ,,ii* şłii svi 3v • ‚t.vi ł'.fv Ji
Ł'H* ‘ii31U swoJj.) O •Jiii Ş.lS #ih)i* lvr
i)i*)21 !i'' ŁiiiWvrn 3Ji)I#)J ţJiŁV(#+ #*SiV ii3ţ
11, )3* ¶)J1.O 31, 1*9.1, JŁ'W)U $H ď*V IJI)j.!ł*Ł#*
¶ ł' ł'V 1 l5ř3 W :
4*$.)1J)O ł'tTJ J$( 1.1,1 ‘
V
vtiw) 44
$4'ł*i14 Zl1 ‘ řI4 )‘Ł1Ł' ‘ ‘VWUVł')
‚JiLJA3
TJI1lt*3 7[
ţJ1
;
;
;

;r -.
Fig.293 Isus, tu eşti acela ce ai prădat iadul, Fig.294 Buna Vestire, în Ceaslov, Dubăsari, 1794,
în Ceaslov, Dubăsari, 1 794 gravură semnată de protoierei Mihail
292 293
ŁISTA IL USTRA ŢHLOR

I Sterna Ţării Rornâneşti (Constantin Brâncoveanu), Psalíirea ai-abă, Alep, 1706


2. Sterna Moidovei (Ioan Alexandru Mavrocordat), Sinopsis, Iaşi, 1714
3 SternaMoldovei (Ioan Alexandru Mavrocordat), Liĺnrghie, Iaşi, 1715
4 Stenia Ţării Roniâneşti ( Ştefati Cantacuzino) Ceasoslov, Târgovişte, 1 7 1 5
5 Sterna dublă ( Nicolae Alexandru Mavrocordat), Triodul săpfărnânii inari, Bucureşti, l 726
6 Sterna dublă ( Nicolae Alexaiidru Mavrocordat), Triodnl săptăinânii rnari, Bucureşti, 1 726,
detaliu
7 Sterna dublă (Mihail Racoviţă), Octoih, Râninic, 1 742
8 Sterna dublă (Coiistantin Nicolae Mavrocordat), Triod, Bucureşti, 1746
9 Steiiia dublă (Constantin Nicolae Mavrocordat), Liturghii, Bucureşti, 1 747
10 Sterna dublă (Constatin Nicolae Mavrocordat), Molitvenic, Buzău, 1747
I I Sterna dublă (Grigore Ghica), Triod, Iaşi, I 747
12 Stenia dublă (Mihai Racoviţă), Ocioih, Râniiiic, 1750
13 Sterna Moldovei (Mihai Racoviţă), Penticosiar, laşi, 1753
1 4 Sterna dublă (Matei Ghica), Anologhion, Iaşi, 1 755, reluată de Constantin Racoviţă în
Aposíol, laşi, 1756
1 5 Steiiia Ţării Rornâneşti (Constantin Nicolae Mavrocordat), Octoih, Rârnnic, 1 758
16 Sterna Moldovei (Ioan Teodor Caliniachi), Liiurghii, Iaşi, 1759
1 7 Stenia dublă (Scarlat Grigorie Giiica), Lafsaicon, Bucureşti, 1 760
18 Sterna lui Petru Pavel Aaron, VotivaApprecatio, Blaj, 1760
19 Sterna dublă(Grgore Ghica), Triod, Bucureşti 1769 reluată de Constantin Moruzzi în
Molitvenic, Bucureşti, 1794
20 ErnblernaMitropolitului Moldovei din Catavasier, Iaşi, 1778
21 Sterna Ţării Roniâneşti (Alexandru lpsilanti), Manualde legi, Bucureşti, 1780
22 Sterna Ţării Rornâneşti (Nicolae Constaiitin Caragea), Triod, Bucureşti, 1 782
23 Sterna Mitopolitului Gavril al Moldovei, Prăvă/ioară, Iaşi, 1784
24 Ernblernatipografului Mihail Strilbiţki, Prăvălioară, Iaşi, 1784
25 Sterna lui Iosifal I1-lea aI Austriei, Molitvenic, Blaj, 1784
26 Stema Ţării Roniâneşti (Nicolae Petru Mavrogheni), Aníologhion, Bucureşti, 1 786
27 Stenia Ţării Româneşti (Nicolae Petru Mavrogheni), Descrierea Valahiei de Bauer,
Bucureşti 1 789
28 Stenia Ţării Româneşti în Manolache Persianu, Faplele vitejeşti ale liii Mavrogheni,
Bucureşti 1 789

29 Sterna dublă (Constaiitin Şuţu), Hi-isov, Iaşi, 1 793


30 Sternă dublă (Constaiitin Moruzzi), !víolitrenic, Bucureşti 1794
31 Antologhion, Iaşi, 1726, tipograflerernia Sirneon
32 Moliívenic, Rârnnic, 1 730, tipograf Ierernia Atlianasievici
33 Anto/oghion, Bucureşti, I 736, tipograf Stoica Iancovici (preluată şi de Iordache Stoicovici în
Sinzeon al Tesaloiiiciiliii, Bucureşti 1 765)
34 Antologhioii. Râmnic, 1 737, tipograf Dirnitrie
35 Apostol, Bucureşti, 1743, tipografDirnitrie Pandovici (preluată şi de Grigorie lerornonah în
Fig.295 Sfânta Treime, în Noua jedagogie, Triod, Bucureşti 1 769)
36 Penticostarion, Bucureşti, 1743, tipografstoica Iacovici (preiuat şi de Dirnitrie Petrovici în
Viena, 1797 (în aromână) Antologhion Bucureşti 1 777)
37 Evanghelie, Rârnnic, 1 746, tipograf Mihai Athanasievici
38 Ti•iod, Iaşi, 1747, tipografDuca Sotiriovici
2 94 295
39 Ocioih, Râmnic. 1 750, gravor Constantn tipograťu räninicean,
tipograf Mihai Athanasie 84 Sf. Visarion, Slujba Sf l'isarion, Bucureşti, l 759, gra'vură semnată lorda (che) tip.
Popovici
85 Sf. Evanghelist loan, Evanghelie, Bucureşti, l 760, gravură semnată Vasilie Dobrornirschi.
40 rlníologhion, laşi. 1755, tipografi Grigorie şi Sandul
86 Sf. Evanghelist Matei, Ei'anghelie, Bucureşti, l760
41 Psalţire, Rârnnic, 1764, gravor diacon Constantin şi
tipografdiaconu Constandin Mihai 87 Sf. Evanghelist Luca, Evanghelie, Bucureşti, l 760
Popovici (reluată şi în Ocžojh 1 776 şi în Psalíirea de Ia l 769)
88 Simeon al Tesalonicului, Simeon al Tesalonicului, Voroavă, Bucureşti, 1765
42 Evanghelie, Blaj, 1 765, gravor Sandu tipograf(reluată
de Petru râmniceanu în Aposlol Blaj 89 lnvierea, în Penticosiar, Bucureşti, 1 768
1766, în Evanghelie Blaj 1776 şi în Arhie,aíicon Blaj 1777)
90 Frontispiciu, Răstignirea, l'riod, Bucureşti, 1 769, semnat Grigorie, datat 1 768
43 Triod, Blaj, 1771
91 Frontispiciu, Isus, Fecioara Maria şi Sf. loan, Triod, Bucureşti, 1769, semnat
44 Strasnic, Blaj, 1773, tipografPetru Papavici Rârnniceanu
Grigorie ieromonah.
45 Triod, Râmnic, 1782, tipografi Climent ieromonahul tipografşi
popa Constandin 92 Frontispiciu, Isus, Proorocul Moise, Proorocul llie, Triod, Bucureşti, 1769
46 Peniicosíai', Bucureşti, 1782, tipografstanciu Popovici
93 Frontispiciu, Cina cea de taină, Triod, Bucureşti, I 769
47 Apostol, Bucureşti, l 784, tipograf Stanciu Tomovici
94 Frontispiciu, Sf. Irnpăraţi Constantin şi Eleiia, Triod, Bucureşti, I 769 (poza5O)
48 Evanghelie, Râiiinic, l 784, tipograf Clinient ierornonah
şi popa Constandin 95 Vameşul şi fariseul, Ti'iod, Bucureşti, I 769
49 Aniologhion, Bucureşti 1 786, tipograf Stanciu Tlioniovici
96 Răstignirea, Triod, Bucureşti, l 769, gravură sernnată Gheorghe popa Constandin
50 Acaíist, Blaj, 1791, gravor Petru tipograf
97 Intrareaîii lerusalim, Triod, Bucureşti, 1769
5 1 Evanghelie, Râiiiiiic, l 794, tipografi Dimitrie Mihailovici
şí Gheorghie sân popa Constandin 98 Isus în casa lui Simion (Ungerea cu rnir), Triod, Bucureşti, 1769
52 Isus niare Arhiereu, în hivătături, Buzău, 1702, gravură
sernnată Ursul 99 lnvierea, .4posiol, Bucureşti, 1'774
53 Sf. Grigorie, în Liinrghie, Buzäu, 1 702, gravură semnată
loanikie 100 Soborul Maicii Domnului,Aposto/, Bucureşti, 1774
54 Sf. Vasilie, în Liinrghie, Buzău, 1702, gravură sernnată
Diniitrios şi datată 1698 (prezentă şi 101 Mironosiţele, Peniicostar, Bucureşti, 1782, gravură semnată Stanciu tip.
în Litnrgierul greco-a,'ab de la Snagov din 1 70 l)
1 02 Vindecarea slăbănogului, Peniicostar, Bucureşti, I 782.
55 Filă din Liizirghie, Buzău, 1702
56 Invierea, în Apos(ol, Buzău, 1 704, gravură seninată loanikie I 03 lsus şi samariteanca, Peniicosíai', Bucureşti, 1 782.
şi datată 1 700 104 Când s-au arătat Isus patriarhului Alexandriei, Penlicosiar, Bucureşti, 1782,
57 Sf. Ioan Zlatoust, în Liiurghii, Buzău, l 769, gravură
seiiinată P. Ghyrie gravură semnată cu iniţialełe ST. T
58 Sf• Vasilie, în Liinrghii, Buzău, 1769, datată ‘7254 (1746)
105 Soborul Maicii Domnului, Aposíol, Bucureşti, 1784, gravură semnată cu
59 SfGrigorie, îii Liíiii•ghii, Buzău, 1769, datată 7254 (1746)
60 Sf. Evanghelist loan, Ei'anghelie, Bucureşti, 1723. iniţialele ST. T.
1 06 lnvierea, Aposíol, Bucureşti, 1 784, gravură semnată Stanciu t.
61 Sf. Evanghelist Matei, Evanghelie, Bucureşti, 1723.
107 Inălţarea, Apostol, Bucureşti, 1784.
62 Sf. Evaiighelist Luca, Evanghelie, Bucureşti, 1 723,
gravură sernnată Ursul 108 Soborul SfiniţlorApostoii,Aposio/, Bucureşti, 1784
63 Sf. Evanghelist Marcu, Ei'angheĺie, Bucureşti, 1723.
1 09 Duminica Tuturor sfinţilor, Aníologhion, Bucureşti, 1 786
64 Isus rnare arhiereu, Lilzirghii, Bucureşti, 1728
1 1 O Răstignirea, în Molitvenic, Râmnic, 1 706, gravură semnată loannikie
65 Iiicliipuirea Sfíiitului Discos, Liiurghii, Bucureşti. 1728
1 1 1 Sf. loan Zlatoust, în Molitvenic, Râmnic, 1 706
66 Isus- pâinea cea de viată, Ližiii-ghii, Bucureşti, 1 728
l 12 Sf. Grigorie, în Moliívenic, Râmnic, 1706
67 Sf. loan Darnaschin, în Ocioih, Bucureşti, 1731
1 1 3 Taina botezului, în Molitvenic, Râmnic, 1 730
68 Durninica Tuturor sfíntiłor, în rlniologhion, Bucureşti,
1736, cu seninătura lui 1 14 Râmnuiala Sfîntului Maslu, în Aĺo/itvenic, Râmnic, 1730
Ioanikie Bakov
1 1 5 Sf. Nicolae, în Alolitvenic, Râmnic, 1 730, gravură semnată Dimitrie
69 Frontispiciu, Isus, fecioara Maria şi Sf'. loan, Antologhion
, Bucureşti, 1 736 1 16 Vinietăfinală, în Triod, Rârnnic, 1731, semnat Deniiterşi datată
70 Sf. Evanglielist Luca, Ei'anghelie, Bucureşti, 1 742 (prezent
şi în Evanghelie, I 17 Isus Mare Arhiereu, în Liturghie, Râmnic, 1733
Bucureşti 1723)
71 Mironosiţele feiiiei, îli Peniicosíar, Bucureşti, 1743 1 1 8 Sf. Ioan Zlatoust, în Liturghie, Râmnic, ] 733, gravură semnată Mihai
72 Vindecarea slăbănogului, în Peiilicosiar, Bucureşti, 1 19 Sf. Vasile, în Liturghie, Rârnnic, 1733
1 743, gravură sernnată Ioan (ikie) 120 Sf. Atanasie şi Kiril, în Aniologhion, Râmnic 1737
73 lsus şi saniariteanca, în Peiiíicosiai', Bucureşti, 1743,
gravură seninată Ioanikie B. 121 Sf. Grigore, în Litiirghie, Râmnic, 1733, gravură semnată Mihail Rmn. şi datată l'733
74 Vindecarea orbului, în Peiiíicosíai', Bucureşti, 1 743,
gravură seninată loanikie B. 122 Isus în tempłu, în Aníologhion, Rârnnic, 1737, gravură semnată Mihai Ath. Rmn.
75 lnăltarea, în Penticostar, Bucureşti, 1743, gravură seiiinată
loanikie B. 123 Sf. Simeon stâlpnicul, în Antologhion, Râmnic, 1737
76 Frontispiciu, lsus, Fecioara Maria şi Sf. Petru, Apostol,
Bucureşti, 1743. 124 Sf. Nicolae cu scene din viaţa sa, în Aníologhion, Râmnic, 1737, gravură semnată
77 Răstignirea, Ti-iod, Bucureşti, 1746 cu
78 Pilda celor lO fecioare, Triod, Bucureşti, 1746 iniţialele M1
79 Varneşul şi fariseul, Triod, Bucureşti, 1 746 (filă 125 Naşterea sfintei Fecioare Maria, în Anto(oghion, Râmnic, 1737
cu gravură) 126 Inălţarea Sfintei Cruci, în Antologhion, Râmnic, 1737, gravură semnată Mihail râmnicen
80 Frontispiciu Cina cea de taină, Triod, Bucureşti, 1 746
81 Frontispiciu Răstigiiirea, Triod, Bucureşti, 1746 127 Sf. Ioan Evanghelistul, în Amologhion, Râmnic, 1737, gravură semnată cu
82 Frontispiciu puiierea în iiiorrnăiit, Triod, Bucureşti, iniţiala M.
1 746 (reluat în Triod, Bucureşti, 1 769) 1 28 Cuvioasa Parascheva cu scene din viaţa ei, în Antologhion, Râmnic, 1 737, gravură semnată
83 Psaliiiistul David, Psaliire, Bucureşti, 1756, tipografBarb
u bucureşteanul Michael
296
297
129 Sfinţi arhangheli, în Aniologhion, Râmnic, 1737, gravură sernnată cu initiaie Ml şi datată cu 1 73 Sfâilt sârb, îii Pravilă de rugăciiíni, Rămnic, l 76 1
caractere Iatine I 736 1 74 Sfânt sârb, în Prai'ilă de Jiígăciiíni, Rârnnic, l 76 1
130 Sf. Dimitrie, în Antologhion, Râmnic, 1737, gravură scmnată cu iniţialele Ml. 175 Sfânt sârb, în Praviiă de rugăciiini, Rârnnic, 1761
131 Naşterea lui Hristos, în Aníologhion, Rârnnic, 1737, gravură semnată Miliail 1 76 Sfâllt sârb, Î11 Pravilă de riigăciiíni, Râmnic, l 76 1
132 Tăierea îiilprejur, Îfl Antologhion, Rârnnic, 1737 1 77 Sfânt sârb, în Pravilă cle rugăciuni, Râmnic, 1 76 1
133 Botezul, în Aniologhion, Râillnic, 1737, gravură semnată cu iniţialele M ATH. 1 78 Sfânt sârb, în Pravilă de rugăciuni, Râmnic, 1 76 1
134 Sf. Teodosie, în Aníologhion, Rârnnic, 1737 1 79 Sfânt sârb, În Pravilă de Ingăciuni, Rânlnic, 1 76 1
135 Cuviosul Antonie, înAntologhion, Râmnic, 1737 1 80 Sfânt sârb, în Pravilă de rugăciuni, Rânlnic, 1 76 1
1 36 Cuviosul Eftirnie, în Antologhion, Râmnic, 1 737 1 8 1 Sfinţi sârbi, în Pravilă de rugăciuni, Râmnic, 1 76 I
137 Sf, Grigorie Blagoslovul, în Antologhion, Râmnic, 1737 g1avură semnată cu 1 82 Sfâiit sârb, în Pravilă de riígăciiíiii, Rârnnic, 1 76 1
iniţialelc M A. 1 83 Sfânt sârb, În Pravilă de riígăciiíni, Rânlnic, I 76 l
138 Sf. Ioan Zlatoust, în Aníologhion, Râmnic, 1737 gravură senlnată cu iniţialele Mi.r. 1 84 Răstignirea, în Triod, Râillnic, 1 76 1, gravură sernnat cu iniţialele P.C.
139 sf. loan, Vasile şi Grigorie în Aníologhion, Râlllnic, 1737 1 85 Invierea lui Lazăr şi Intrarea Îl1 lerusal im, În Triod, Râmnic, 1 76 1, gravură sernnată cu
140 Sf, Sirnion cu pruncul lsus, în Aniologhion, Râmnic, 1737 gravură semnată Mihai iniţialele P.C.
141 Sfinţi prooroci, în Aníologhion, Râmnic, 1737 gravură semnată cu iniţialele Mi. Ath. 186 Pildacelorzcce fecioare, în Triod, Râninic, 1761, gravurăseninatăcu iniţialele P.C
142 Buna Vestire, în Aníologhion, Rânlnic, 1737 187 Scene din viaţa lui Iosif, În Triod, Rămnic, 1761
143 Sf. Mucenic Gheorghie, în Antologhion, Râmnic, 1737, gravură semnată cu 188 Isus Îil casa lui Simion, în Triod, Râilliiic, 1761
iniţialele Mi. Ath. 189 Sf. Ioan Danlaschin, Ocíoih, Râmnic, 1763
1 44 Naşterea lui loan Botezătorul, în Antologhion, Râmnic, 1 737, gravură semnată cu 190 Psalmistul David, în Psalíire, Râmnic, 1764, ideill Psaltire Râninic, 1784
iniţialele Mi. Ath. 1 45 Sf. Petru şi Pavel, în Antologhion, Râmnic, 1 737, gravură semnată cu 191 Sf. Ioan Zlatoust, Liítírghii, Râmnic, 1767
iniţialele Mihai Ath. 192 Sf. Vasilie, Liíiírghii, Râmnic, 1767
146 Sf. Ilie în pustie, Î11 .4níologhion, Rârnnic, 1737, gravură sernnată cu iniţiala M. 193 sf. Grigorie, Liítirghii, Rârnnic, 1767
1 47 Schinlbarea Ia faţă. în Antologhion, Rânlnic, 1 737, gravură semnată 194 Sf. Nicodirn, În Slujba Sf. Nicodini, Râllinic, 1767, gravură senlnată P.C.tip.
Mihai Ath.rrnn. 1 95 Sfânta Treime, în Octoih, Râmnic, 1 776, gravură sernnată Dini. Pop. M. (Dimitrie
Popa
148 Adormirea Maicii Doillnului, în Aníologhion, Râmnic, 1737 Mihai Iovici).
1 49 Tăierea capului Sf, Ioan, în Antologhioii, Râmnic, 1 737 196 Sf. Ioan Dainasclijn, în Ocíoih, Râmnic 1776, gravură semnată pop. Const. Mi.tip.s
1 50 Avraanl şi Sara, în Octoih, Râmnic, 1 742 I 97 Vanleşul şi fariseul, În Triod, Râmnic, 1 777, gravură semnată Dumitru Mihailovjci
151 Invierea, în Penticostar, Râmnic, 1743 1 98Psalmistul David, în Psaltire, Rârnnic, l 779, gravură semnată popa Costandin tip.
1 52 Necredinţa Tonlei, în Peníicostar, Râmnic, 1 743, gravură sernnată cu iniţiale P.M. T. 1 99Vameşul şi fariseul, în Triod, Rârnnic, 1 782, gravură seninată Gheorghe pop. C. Tip.
153 Mironosiţele femei, în Peníicosíar, Râmnic, 1743, gravură semnată p. Mihai tipograf 200 Invierea lui Lazăr, în Triod, Râmnic, 1 782, gravură semnată Gheorghe popa Cos. Tip. Rm.
1 54 Vindecarea slăbănogului, în Penticosíar, Râmnic, 1 743 201 Intrarea În Ierusalinl, în Triod, Râmnic, 1782, gravură semnată Gheorghe popa Cos.
155 Isus şi samariteanca, În Penticostar, Râmnic, 1743 Tip .Rrn.
156 Vindecarea orbului, în Peniicosíar, Râmnic, 1743 202 Scelle din viaţa lui Iosif, În Triod, Râlilnic, l 782, gravură semnată Gheorghe popa
Cos. Tip.
1 57 Inălţarea, în Peníicostar, Rârnnic, 1 743 Rnl. şi datată l 782
158 Când s-au arătat Isus patriarhului Alexandriei, în Peníicosíar, Râmnic, 1743 (reluat la Blaj 203 Pilda celor zece fecioare, în Triod, Râmnic, 1 782, gravură sernnată Gheorghe popa
Cos.
Pentic. 1 768 semnat Petru) Tip. Rrn. şi datată 1782
159 Duminica Tuturor Sfinţilor, în Peníicostar, Rânlnic, 1743 (reluat la Blaj Pentic. 1768 204 Isus în casa lui Sirnon, în Triod, Râmnic, 1782, gravură semnată Gheorghe popa
semnat Petru) Cos. Tip. Rm.
160 Evanghelistul loan, în Evanghelie, Râmnic, 1746 205 Frontispiciu, Isus, Îfl Triod, Rârnnic, I 782, senlnat (Dimitrie)
161 Evanghelistul Matei, în Evanghelie, Râmnic, 1746 206 Letrină S chirilic, în Triod, Rârnnic, 1 782
162 Evanghelistul Luca, în Evanghelie, Râmnic, 1746 207 Frontispiciu, Punerea în mormânt, Triod, Râmnic, 1 782, semnat Dimtrie tip
163 Evanghelistul Marcu, în Evanghelie, Râmnic, 1746 208 Frontispiciu, lsus, Moise, llic, în Triod, Râmnic, 1 782, semnat Gheorghie C.
164 Frontispiciu, lsus, Îfl Evanghelie, Râmnic, 1746, semnat Costandin 209 Letrină, A chirilic, în Triod, Râmnic, 1782
165 Cinade laMarnvri, în Ocioih, Râmnic, 1750 210 Vindecarea orbului, în Peníicosiar, Râmnic, 1785, gravură semnată Gheorghe popa.
Cost.
1 66 Sf. Ioan Damaschin, În Ocíoih, Râmnic, 1 750, gravură semnată popa Mihai Tipograf Tip. Rm. şi datată 1785
1 67 Gravură rnică de sfârşit de capitol, Sf. Fecioară, în Ocíoih, Râmnic, 1 750 2 1 1 Iilălţarea, Îfl Peiiíicosíar, Rârnnic, 1 785
168 Vinietă finală, în Ocíoih, Râmnic, 1750 212 Invierea, în Penticostar, râmnic, 1785, gravură semnată Gheorghie Pop. Cons. Tip.
R
169 Frontispiciu, lsus, Maria, loan în Octoih, Râmnic, 1750, semnat Gheorghe ierom 213 Vinietă, Îil Penticostar. Rânlnic, 1785
170 Psalnlistul David, În Psaltire, Râmnic, 1751 214 Proorocul David, lii Psalíire Rârnnic, 1787
171 Sf. loan Zlatoust, în Liíurghii, Râmnic, 1759 2 1 5 Răstignirea cu cheiiar Casetat, în Ocloih, Rârnnic, 1 788
172 Sf. Grigorie, Liítirghii, Râmnic, 1759 216 Buna Vestire, Îii Ceaslov, Sibiu, 1790
298 299
217 Sf. Njcoiae, în Acatist, Sibiu, 1792 258 lsus, în Ceaslov, laşi, 1 792, gravură seninată protoierei Mihail Po]icarp
21 8 Vinietă, în Meiastasio, Achile, Sibiu 259 Fecioara Maria încoronată „Născătoare de Durnnezeu, tu eşti viaţa cea
adevărată", în
219 Gravură din Meíasiasio, Achile la Schiro, gravură în ararnă sernnată de H. Benedict Ceaslov, Iaşi 1 792, gravură sernnată ierei Mihail
220 Gravură din .t'ieiasíasio, Achile la Schiro, gravură în ararnă semnată de H. Benedict 260 Punerea în morrnânt, în Ceasiov, Iaşi, I 792, gravură semnată protoierei Mihail
221 Gravură din Metastasio, Achile la Schiro, gravură în ararnă semnată de H. Benedict 261 Isus viaţa veşnică, în Ceaslov, Rădăuţi, l 745, gravură seninată cu
iniţialele G.S.
222 Gravură din Metastasio, Achile Ia Schiro, gravură în aramă sernnată de H. Benedict 262 Mânăstirea Sf. Troiţă diii Blaj, în Moliívenic, Iaşi, l 757
223 Înăltarea, ernblema tipografiei Sf. Mormânt de la Sf. Sava, Iaşi, în Sinopsis, Iaşi, 1714 263 Sf. Ioan Damaschin, în Ocíoih, Blaj, 1760, gravură seninată loannis Endredi)
(
224 Gravură la Durninica Tuturor sfinţilor, sernnată leremia, în Anžologhion, laşi, 1 726 264 Sf. Evanghe]ist loan, în Evanghelie, BIaj, 1 765, gravură semnată Sandul
(tipograf)
225 Frontispiciu, Isus Pantocrator, în Aníologhion, Iaşi, I 726 265 Sf. Evanghelist Matei, în Evanghelie, Blaj, 1 765, gravură sernnată Sandul
(tipograf)
226 Vameşul şi fariseul, în Triod, Iaşi, 1 747 266 Sf. Evanghelist Luca, în Evanghelie, Blaj, 1 765
227 Vinietă finală, în Molitvenic, laşi, 1 749 267 Sf. Evanghelist Marcu, în Evanghelie, Blaj, 1765
228 Împăratul David, în Adunare de rugăciuni, Iaşi 1751 268 Fecioara Maria cu pruncul Isus, în Apostol, Blaj, 1 767
229 Învierea lui Isus Hristos, în Peniicosiar, Iaşi, 1753 269 Invierea, în Aposiol, Blaj, 1 767, reluată în Penticostar, Blaj, 1 768,
reluată în
230 Mironosiţele Mirelui, în Peníicosíar, laşi, 1753 Sírasnic, Blaj, 1773
23 1 Duminica slăbănogului, semnat cu iniţiala M, în Penticosiar, Iaşi, 1 753 270 Mironosiţele-rnuieri, în Penticostar, Blaj, 1 768, gravură semnată Petru
Papavici tipograf
232 Duminica orbului, în Peniicosiar, laşi, 1 753 râmnicean
233 lnălţarea, în Penticosiar, Iaşi, 1753 271 Vindecarea slăbănogului, în Peniicostar, BIaj, 1 768, gravură semnată
Petru (tipograf)
234 Sfânta Fecioară cu pruncul lsus, în Bucvar, Iaşi, 1 755 272 Jnăltarea Doninului, în Peniicostar, B]aj, l 768, gravură sernnatä Petru P.
T.
235 Frontispiciu, Isus Pantocrator, în Antologhion, Iaşi, 1755 273 Frontispiciu reprezentându-i pe Isus, Fecioara Maria şi Sf. Ioan, în Triod,
Blaj, 1771
236 Isus Emanuel, în Antologhion, Iaşi, 1755. 274Vinietăfinală,în Triod,Blaj, 1771
237 lnvierea lui lsus Hristos, cu frontispiciu, în Aposíol, laşi, 1 756 275 Vameşu] şi fariseul, în Triod, Blaj, 1771, reluată în Liíurghii, B]aj.
1775, gravură sernnată
238 Soborul Maicii Domnului,Apostol, laşi, 1756 Petru T.
239 Isus pe Muntele Elionului, Aposiol, laşi, 1756 276 Bunavestjre, în Triod, Blaj, 1771
240 Sf. Apostol Luca, în Aposíol, laşi, 1 756, tipograf Grigorie Stanovici 277 Invierea, în Slrasnic, Blaj, 1 773, gravură semnată Petru.T.
241 Portret Maureoides din Mreaja aposiolică, Iaşi, 1756, semnat ierei Mihail Strilbiţchi 278 Intrarea în lerusalim, în Sžrasnic, Blaj, 1773, gravură semnată Petru
P. tipograf
242 lsus „trupul meu este adevărata mâncare şi sângele meu este adevărata băutură", Litłirghii, şi datată 1779
laşi, 1759, gravură datată 1758 279 Răstignirea în Sírasnic, Blaj, 1 773, gravură semnatä Petru (tipograf)
243 Sf. Dimitrie, în Liíurghii, Iaşi, 1759 280 Coborârea (Luarea) de pe cruce şi Punerea în rnormânt, în
Strasnic, 1 773, gravură semnată
244 Sf. Vasile, în Liturghii, Iaşi, 1 759, gravură semnată „monah Theofan" Petru. T.
245 Sf. Grigorie, în Liíurghii, Iaşi, 1759, gravură semnată cu iniţialele M.TH 281 Sf. Nicolae, în Strasnic, 1773, gravură semnată Petru. P.T.
246 Sf. Evanghelist Ioan, în Evanghelie, Iaşi, 1 762, gravură semnată ierei Mihail şi monah 282 Sf. Ioan Z]atoust, în Liiurghii, B]aj, 1775
Theofan şi datată 1761. 283 Sf. Vasilie ce] Mare, în Liturghii, Blaj, 1 775, gravură seninată
Petru Papavici, reluată în
247 Sf. Evanghelist Matei în Evanghelie, Iaşi, 1762, gravură semnată ierei Mihail Strilbiţki şi Arhieraíicon, Blaj, 1 777
monah Theofan şi datată 1761 284 Sf. Grigorie, în Liíurghii, Blaj, 1775, gravură semnată Petru P.
(tipograf)
248 Sf. Evanghelist Luca, în Evanghelie, laşi, 1 762, gravură semnată ierei Mihail şi m(onah) 285 Sf. Fecioară „Izvorul cel de viaţă", în Acaiist, Blaj, 1791, gravură
reluată în Acaiist, Sibiu,
Theofan şi datată 1761 1 792
249 Sf. Evanghelist Marcu, în Evanghelie, Iaşi, 1762, gravură semnată ierei Mihail şi monah 286 Domnu] Savaot „Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot", în Acatisž, Blaj,
1791
Theofan şi datată 1761 287 Isus „Eu sunt pâinea" în Acaiisi, Blaj, 1791, gravura se reia în
Acatisi, Sibiu, 1792
250 lmpăratul David, în Psalíire, laşi, 1766, gravură semnată Grigorie Tipografşi 288 Bunavestire, în Acaíisţ, Blaj, 1791, gravură semnată Petru
(tipograf)
datată7265 ( 1757) 289 Isus, în Acaiist, Blaj, 1 791, gravură sernnată Petru P.T.
251 Jmpăratul David, în Psaliire, laşi, 1782, gravură semnată ierei Mihail S(trilbiţchi) şi datată 290 Sf. Ioan Damaschin, în Octoih, Blaj, 1 792, gravură semnată Dimitrie
Finta
1782 (idern 24, tăiată din nou) 291 Sf. Ioaii Stâ]pnicul, în Triod, Blaj 1800
252 Isus „Eu sunt uşa prin mine de va intra cineva se va mântui", Psaítire, Iaşi, 1782 292 Isus sângele credinţei, Ceaslov, Dubăsari, 1 794, gravură datată 1 790
253 Compoziţie cu portretul Mitropolitului Gavriil al Moldovei (Sf. Mucenic Gheorghe, 293 Isus, tu eşti cela ce ai prădat iadul, în Ceaslov, Dubăsari, 1 794
Arhanghelul Mihail, Sf. Gheorghe omorând balaurul), seninată de protoierei Mihail 294 Buna Vestire, în Ceaslov, Dubăsari, 1 794, gravură semnată de
protoierei Mihail
Strilbiţchi, datată 1 784, în Prăvălioară. laşi, 1 784 295 Sfânta Treime în Noiia Pedagogie, Viena, l 797, (în aromână)

254 Zeul Marte, în Calendar, laşi, 1785, gravură semnată protoierei Policarp Mihail Strilbiţchi
255 Zodiac, în Calendar, laşi, 1785
256 Sf. Ioan Damaschin, în Ocioihnl rnic, Iaşi, 1 786, gravură cu ernblema tipografului Mihai
Strilbiţki
257 Sf. Neculae, în Psalíire, Iaşi, 1 790, gravură semnată cu iniţialele G.S. (Grigorie Stanovici)
3 00 30 1
BIBLIOGRAFIE GENERA LĂ

Basin. Germain. C/asic, baroc, rococo, Bucureşti, Meridiane, 1970 CUPRINS


Bădărău, Doru, Tiparul ro,nôizesc Ia jôryi1u1 seco/u/zíi a/ XVJI-/ea şi íncepulu/ secoluhíi al
XVIII-lea, Brăila, Muzeui Brăilei, 1998
Bârcă, Meda Diana, Caríe şi socielate în Transilvania secolului aI XVIII-/ea, Cluj Napoca,
Argonaut, 2002 REPERTORIUL ILUSTRAŢIILOR 5
...................................................•.........

Bianu, Ion, Hodoş, Nerva, Bib1iograjza Roínônească Veche, Bucureşti, 1 889 BUZĂU
Bouchot, Henri, Le /ivre, l ‘i/lusíraiioiz, Ia re/iure, Paris ( l 886)
14
Buluţă. Gheorghe, Culiiira sc;'isă /a i'onzôni, Bucureşti, 1996 15
Cartier, Roger, Lecíz,ri şi cititori în Franţa Vechiii/iii Regi;n, Bucureşti, Meridiane, 1997. BUCUREŞTI ................................................................................
................16
Cazimir, Ştefan, Aljizbetzi/ de tranziţie, Bucureşti, Oscar Print, 1 996 RÂMNIC 27
Cândea, Virgil, Raţiunea donzinantă— Coníi'ibu(ii la isío;'ia uinanisi;zzilui io,nônesc,
Cluj Napoca, 1979
TÂRGOVIŞTE ............................................................
.................................40
Dahl, Svend, llis1oire dii /ivre, Paris, 1960 SIBIU 41
Al.Duţu. Coordonale a/e ciiliiirii ;‘ornôneşli în secoluIXVlII, Bucureşti, 1969 IAŞI 43
Al. Duţu, Uinanişiii t'oinôni şi culíura europeană, Bucureşti, 1 974 CLUJ
Flocon, Albert, Universnl cărţii, Bucureşti, Editura ştiinţifică şi Enciciopedică, l 976 47
Folkierski, Wladislaw, Iníre clasicisill Şi ronzaizíisrn, Bucureşti, Meridiane, 1 988 RĂDĂUŢI 48
Frederick, Tristan, Le n;onde â I'envers, Paris, Hachette, 1980 BLAJ 48
Gagea, Adriana, Coniribu;ii la istoř•ia ciilíiíi'ii ronzôneşii, Bucureşti, 1990 DUBĂSARI
Grancea, Mihaela, Din civilizaţia cărţii, Sibiu, Alrna Mater, 2002 52
Iliescu, Ion, Biblio,ţilia, Timişoara, Mirton, 2001
MOVILĂU 53
Isioria arieloi'plasíice îiz Ro;zzônia, Bucureşti, 1970 BUDA 53
Labarre, Aibert, Isíoria căríii, Iaşi, Institutul European, 2001. ILUSTRAŢII
Macsirn, Gheorghe, Trăindprinire cărţi, Ploieşti, Biblioteca Judeţeană N. lorga, s.a.
57
LISTA ILUSTRAŢIILOR 295
Meyer, Franz Sales, Ornanzentica, Bucureşti, Meridiane, 1988
Mitric, Olimpia, Din istoria cărţii ronzôneşíi, Suceava, Universitatea Ştefan cel Mare, 2002 BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 302
Nedelcea, Tudor, Civilizaţia cărţii, Craiova, Scrisul Românesc, l 996 CUPRINS 303
Pavel, Eugen, Carte şi tipar Ia Bălgrad, Cluj, Clusium, 2001
Păcurariu, Mircea, lsíoria Bisericii Oriodoxe Ronzăne, ed. Ştiinţa Chişinău. 1993.
Popa, Silviu, lstoria scriszihii, cărţii, presei, biblioiecilor, Braşov, 1997
Radu, Măriuca, O istorie a íipariíliíi şi tipăriiurilor, Braşov, Universitatea Transilvania. 2002
Râpă-Buicliu, Dan, Bibliogra,Jia Roniônească Veche (adenda), Galaţi, Alrna, 2000
Roget Portallis, Baron, Les dessinaíeurs d'i/lusíraíions aiz dix-hziitiérne siécle, Paris, Carnascene
Morgand et Charles Fatout, 1 877
Serge, Alexandre, L ‘il/iisti•aíion du livre de 501 a 1831 dans les collections de l'Université de
Liége, Bruxelles, Crédit Cornrnunal 1998
Soare, Ion, Lurnina că;ţii /a Rônznic, Rârnnicul Vâlcea, Conphys, 2001
Teodorescu, Dorin, Caríea veche ro,nôizească de secohil al ‚YVIII-lea ditz jiide(ii/ OIi, S/aiina,
Fundaţia Universitatea pentru Toţi, 1998
Turdeanu, Emil, Oarneni şi cărţi de a/iădată, Bucureşti, Ed. enciclopedică, 1997

3 02 3 03
Editura VREMEA XXI
Consilier editorial Silvia Colfescu

O 1 063 1, Bucureşti, sector 1


Str. Constantin Daniel 14
telefon 335.81.31
fax 311.02.19
e-mail vremea®fx.ro
http ://www.edituravremea.ro

Tiparul executat de Multiprint SA Iaşi


Coli tipar: 19 I
Hârtie offset A, 70 gr./m2, format 16/84/54 J