Abdomenul acut

Abdomenul acut reprezinta cea mai frecventa afectiune pentru care pacientul se prezinta la
camera de garda. Pacientul acuza durere abdominala cu debut brusc si aparitie recenta.
Abdomenul acut este o provocare in stabilirea diagnosticului, istoricul amanuntit al bolii,
examenul clinic si investigatiile de laborator si imagistice fiind elementele importante si necesare.
Stabilirea precoce a diagnosticului este extrem de importanta in abdomenul acut. In stabilirea
diagnosticului este necesara cunoasterea anatomiei abdominale, mai exact ariile de proiectie ale
organelor abdominale si regiunile in care iradiaza durerea.

Examenul clinic
Anamneza aduce informatii despre debutul, caracterul, iradierea durerii. Debutul acut
informeaza despre severitatea durerii putand sugera perforatia viscerala, prezenta sangelui in
peritoneu (sangele este iritant) in urma ruperii unui anevrism aortic sau ruperii unei sarcinii
ectopice, ischemie mezenterica acuta, volvulus intestinal sau invaginatie. Durerea cu debut gradat
apare in colica intestinala, obstructia biliara sau ureterala sau in afectiunile inflamatorii precum
colecistita, apendicita sau pancreatita.
Durerea persistenta sugereaza un proces inflamator sau infectios. Localizarea si iradierea
durerii orienteaza diagnosticul. Astfel durerea din fosa iliaca dreapta apare in apendicita acuta, iar
durerea din hipocondrul drept sugereaza colecistita acuta. Dar nu intotdeauna aceste localizari
corespund diagnosticului precizat.
Cand durerea este asociata cu febra si frisoane se produce un proces inflamator sau
infectios. Greata si varsaturile apar devreme in afectarea peritoneului, in obstructia biliara si
ureterala. In apendicita durerea preceda varsaturile cu cateva ore. Continutul varsaturii poate fi
bilios, hemoragic sau fecaloid. Totodata este important de diferentiat daca varsatura este
secundara durerii sau este consecinta obstructiei.
Tulburarile de tranzit asociate cu scaderea ponderala, inapetenta si prezenta sngelui in
scaun sunt semne de prognostic nefavorabil (pot aparea in contextul neoplaziei).
Fiecare femeie trebuie anchetata in legatura cu data ultimei menstruatii. Durerea
abdominala ar putea aparea in contextul dismenoreei. Intarzirea menstruatiei si durere in etajul
abdominal inferior poate sugera o sarcina extrauterina.

Examenul fizic
Inspectia bolnavului furnizeaza informatii despre starea generala a acestuia. Pacientul cu
colica este nelinistit, agitat. Pacientul cu peritonita difuza, in schimb, sta nemiscat pentru a nu-si
exacerba durerea. Pacientul cu durere pancreatica sau de origine retroperitoneala prefera decubitul
dorsal. Pacientul poate fi letargic, cu status mental alterat secundar sepsisului sau
diselectrolitemiei.
Evaluarea semnelor vitale este foarte importanta. Tahicardia si hipotensiunea sunt semne
de alerta, ele indicand hipovolemie sau sepsis. Febra apare in inflamatie sau infectie, dar poate fi
ascunsa la batrani si la persoanele imunocompromise.
 La examenul abdominal se pot observa distensia abdomenului, cicatrici postoperatorii. Se
examineaza orificiile herniare. Palparea se realizeaza dinspre regiunea nedureroasa progresiv spre
zona dureroasa. Se pot aprecia apararea si contractura musculara, se localizeaza zona dureroasa si
se pot identifica regiuni tumefiate sau indurate.
La auscultatia abdomenului se pot decela zgomte de obstructie determinate de peristaltica
intestinului in incercarea de a depasi obstacolul; absenta zgomotelor intestinale poate fi un factor
de prognostic prost asa cum se intampla in ileusul din peritonita difuza.
Tuseul rectal constituie o componenta importanata a fiecarui examen clinic. Se pot
evidentia stricturi ale rectului produse de fibroza din procesele inflamatorii sau de neoplasmul de
rect. Un abces pelvic poate realiza compresie extrinseca asupra rectului. Pacientul cu inflamatie in
sfera pelvina prezinta sensibilitate la tuseul rectal. La sfarsitul tuseului rectal se observa manusa
pe care uneori poate exista sange, puroi sau mucus.

Investigatii
1. Teste de laborator
Hemoleucograma poate prezenta modificari: leucocitoza indica un proces infectios,
hematocritul crescut poate aparea in contextul hemoconcentratiei, iar un hematocrit scazut
semnifica hemoragie digestiva.
Varsaturile si diareea induc diselectrolitemii (hipokaliemie,hipocloremia). Deshidratarea se
reflecta in concentratii crescute ale ureei si creatininei.
Testele hepatice pot fi modificate in sindromul obstructiv de cai biliare cu concentratii
crescute de fosfataza alcalina si bilirubina. Modificarile se observa in colangita, pancreatita
detrminata de impactarea calculului in ampula Vater si colecistita.
Amilaza serica este crescuta in pancreatita acuta, dar este nespecifica.

2. Investigatii imagistice
Radiografia toracica poate evidentia pneumoperitoneu care indica perforatie intestinala.
Totusi la 20% din pacienti acest semn este absent. Insuflarea de aer sau decubitul lateral pot
imbunatati sensibilitatea radiografiei toracice in aceasta conditie patologica.
Radiografia abdominala pe gol in decubit dorsal releva dilatarea anselor intestinale cu
nivele hidroaerice in obstructia intestinala, prezenta ansei santinela adiacenta inflamatiei de organ
care determina ileusul localizat, litiaza renala  si calcificarile din pancreatita cronica
Radiografia abdominala in ortostatism poate evidentia numeroase nivele hidroaerice care
corespund obstructiei intestinale.

3. Ecografia abdominala
Este o investigatie neiradianta, ieftina, portabila. Este eficienta in diagnosticul afectiunii
biliare acute intrucat detecteaza litiaza biliara in 95% din cazuri. Poate fi stabilit diagnosticul de
colecistita acuta semnele ecografice fiind ingrisarea peretelui colecistic, lichid pericolecistic, si
uneori litiaza biliara localizata la nivelul gatului colecistului sau calea biliara principala destinsa
peste 1 cm in diametru. Totodata ecografia este o investigatie utila in evaluarea afectiunilor din
sfera genitala: ruptura de chist ovarian, torsiune de ovar, sarcina ectopica; in plus se poate
evidentia anevrismul abdominal aortic.
 4. Tomografia computerizata
Se realizeaza CT cu substanta de contrast orala si intravenoasa. Este necesara la pacientii
cu durere abdominala de cauza incerta fara semne clare de peritonita. Se pot evalua structurile
retroperitoneale, de exemplu la pacientii stabili la care exista suspiciunea de anevrism aortic
abdominal disecant. Alte indicatii de CT sunt masele neoplazice intraabdominale cunoscute in
istoricul pacientului, durerea abdominala acuta pe fondul unei afectiuni cronice (boala Chron).

Electrocardiograma (EKG) este realizata in scopul excluderii infarctului miocardului

inferior, precum si in evaluarea preoperatorie.

Analiza urinei este necesara pentru realizarea unei culturi bacteriene in scopul excluderii
infectiei de tract urinar si totodata se cauta hematuria care atunci cand este prezenta indreapta
diagnosticul asupra etiologiei urinare.

Cauze de abdomen acut

- abdomenul superior: ulcer peptic, colecistita acuta, pancreatita acuta
- abdomenul inferior: apendicita acuta, diverticulita acuta, obstructie intestinala, ischemie
mezenterica, ruptura de anevrism abdominal aortic
- alte cauze: ginecologice (boala inflamatorie pelvina, sarcina ectopica, ruptura sau torsiune de
chist ovarian), urologice (nefrolitiaza, pielonefrita) si infarctul miocardic inferior

Tratamentul chirurgical al abdomenului acut

1) tratamentul suportiv: rehidratare hidro-electrolitica cu urmarirea debitului urinar, transfuzie
sangvina, montarea unei sonde nazo-gastrice pentru decompresia stomacului si pentru a preveni
aspiratia cand pacientul are status alterat, antibioterapie
2) tratament simptomatic: analgezice
3) tratament specific: cura chirurgicala specifica fiecarei afectiuni

Concluzii
In cazul varstnicilor trebuie acordata mai multa atentie intrucat se pot intampina dificultati
in obtinerea anamnezei. Mai mult, simptomele la persoanele varstnice pot fi atipice, iar
comorbiditatile asociate pot intarzia diagnosticul. De asemenea, in cazul copiilor simptomatologia
poate fi atipica.
Cand diagnosticul este neclar se supravegheaza pacientul si se realizeaza investigatii
suplimentare diagnostice.