TESTUL BENTON

ESEU

Testul Benton a fost dezvoltat în 1970 de Arthur Benton, profesor de

practică clinică la Universitatea din Iowa. Prin observarea pe termen lung a
pacienților din Spitalul Mental al Universității din Iowa, el a constatat că există o
corelație directă între nivelul memoriei vizuale și diferite tulburări mentale.
Având în vedere că 80% din informațiile pe care subiecții le posedă sunt
obținute printr-un analizor vizual, testul poate oferi informații pentru diagnostic
diferențial fie prin evidențierea anumitor boli, fie prin stabilirea etapei de evoluție a
bolii.

Domenii de utilizare

Testul Benton este un instrument pentru studierea structurii inteligenţei în

cazul tulburărilor mentale şi este utilizat în neurochirurgie pentru a diagnostica
evoluția eficienței memoriei în diferite etape de recuperare.
Testul Benton este utilizat în farmaco-psihologie pentru a testa
medicamentele utilizate pentru îmbunătățirea memoriei şi este folosit ca test de
inteligență pentru a determina indicele de deteriorare mentală.
De asemenea, acesta este un instrument de diagnostic clinic utilizat pentru
diagnosticarea diferențială a tulburărilor memoriei vizuale și a tulburărilor cauzate
de micro-leziunile cerebrale.

Materiale de studiu

Există 3 forme paralele ale testului (C, D, E), deci poate fi aplicat aceluiași
subiect în etape succesive fără existent unor fenomene de învățare. Fiecare formă
include 20 de planşe, dintre care 10 planşe sunt folosite pentru prezentarea
articolelor grafice și 10 planşe sunt folosite pentru a alege prezentarea articolelor
grafice. Itemii sunt figuri geometrice care devin din ce în ce mai complexe în
aceeași serie.
 Modalităţi de administrare a testului

Modalitatea A

Fiecare planşă îi este expusă subiectului timp de 10 secunde, iar apoi

subiectul reproduce din memorie desenul. Subiectului i se înmânează o bucată de
hârtie albă format A5, un creion și o radieră. Subiectului I se spune că I se va arăta
o planşă cu unul sau mai multe figurine, va verifica planşa timp de 10 secunde, şi
ulterior va trebui să deseneze ceea ce a văzut. Planşele sunt prezentate în poziție
verticală, la 60 de grade față de suprafaţa biroului sau a mesei şi nu pe aceasta.
În unele dintre cazuri, subiectul va începe să deseneze înainte de expirarea
celor 10 secunde. Acesta trebuie oprit de către examinator care îi va spune să
verifice desenele cu atenție tot timpul. În acest caz, examinatorul poate folosi
sintagma „Știu că această imagine este ușoară, dar celelalte sunt mai grele. Sper că
te obișnuiești să te uiți la planşă la fiecare 10 secunde”.
Fiecare cartonaş e prezentat fără a spune ceva, cu excepţia desenului nr. 3,
unde apare o figură periferică, în acest caz, examinatorul îi va spune „Nu uita să
desenezi tot ce vezi!”.
În cazul în care subiectul omite imaginile secundare, periferice din
reproducerea figurii 3, examinatorul trebuie să facă aceeași observație înainte de
figura 4. Subiectul nu va fi lăudat spontan, ci va fi lăudat numai atunci când va
întreba despre calitatea reproducerii figurilor.

Modalitatea B

Este la fel ca modalitatea A, cu excepția faptului că timpul de expunere al

planşei este de 5 secunde.

Modalitatea C

Subiectul trebuie să copieze figura cât mai exact posibil. Dacă subiectul
pune o întrebare specifică ca de exemplu „Contează mărimea?”, examinatorul îi va
spune să copieze grafica cât mai exact posibil, nimic mai mult. Dacă subiectul nu
face tot posibilul sau nu înțelege, instrucțiunile generale ar trebui repetate. Dacă
desenează prea încet, va fi încurajat să deseneze mai repede.
 Modalitatea D

Fiecare imagine îi va fi arătată subiectului timp de 10 secunde și apoi

examinatorul îi va cere subiectului să o redea din memorie după o pauză de 15
secunde. La început, subiectului nu i se dau toate planşele, doar după expirarea
intervalului de expunere după 15 secunde. În caz contrar, se urmează modalitatea
de administrare A.
În unele dintre cazuri, subiectul încearcă să umple cele 15 secunde
conversând cu examinatorul. Acesta trebuie oprit şi încurajat să se concentreze și
să reţină desenele de pe planşe.

Modalităţi de interpretare a testului

În acest sens, se folosesc 2 sisteme de evaluare, respectiv, evaluarea
psihometrică şi evaluarea clinică.

a. Evaluarea psihometrică
Aceasta se referă la numărul de reproduceri corecte. Fiecare desen este
evaluat conform principiului totul sau nimic, acordând 1 punct sau 0 puncte. Prin
urmare, scorurile posibile sunt cuprinse între 0 puncte și 10 puncte.
Nu este luată în considerare mărimea desenului, ci doar respectarea
proporţiei desenului orginal.

b. Evaluarea clinică

Se referă la evaluarea erorilor şi se clasifică erorile după tipul lor, în acest

sens există 6 mari categorii de erori:
1) Adăugiri ori omisiuni
2) Perseverări
3) Distorsiuni
4) Erori de mărime
5) Rotaţii
6) Poziţionări greşite
 Evaluarea erorilor analizează caracteristicile calitative ale performanţelor
subiecţilor.

Tabel evaluare psihometrică

Puncte Benton Zonă Q.I. Calificativ
10 127 sau > Inteligenţă ridicată
9 119 - 120 Inteligenţă superioară
8 100 - 115 Inteligenţă medie
7 89 - 98 Inteligenţă submedie
6 75 - 88 Inteligenţă de limită
5 88 sau < Debilitate mintală
Observaţii:
Se aplică între 15 şi 45 de ani, fără puncte de corecţie. Între 45 şi 55 de ani se acordă 1
punct în plus, între 55 şi 65 de ani 2 puncte în plus, iar peste 65 de ani – 3 puncte în plus.

Tabel interpretare clinică

Coeficientul de inteligenţă Expectanţa erorilor după vârstă
premorbid
15-39 40-54 55-59 60-64

110 → I. superioară 1 2 3 4

105-109 → peste mediu 2 3 4 5

95-104 → mediu 3 4 5 6

90-94 → submediu 4 5 6 7

80-89 → aproape de 5 6 7 8
limită
70-79 → de limită 6 7 8 9

60-69 → deficient 7 8 9 10

< 59 → foarte deficient 8 9 10 11

Norme pentru administrarea A la adulţi

Numărul expectat de reproduceri corecte după estimarea premorbidă a Q.I. şi a vârstei.
Q.I. premorbid estimat Expectanţa reproducerilor corecte după vârstă

15 - 44 45 - 54 55 - 64

> 110 → I. superioară 9 8 7

95-109 → I. medie 8 7 6

80-94 → I. submedie 7 6 5

70-79 → de limită 6 5 4

60-69 → deficient 5 4 3

Norme pentru administrarea A la copii – expectanţa reproducerilor

Q.I. estimat Expectanţa reproducerilor corecte după vârstă

8 9 10 11 12 13-14

peste 105 → superior 4 5 6 7 8 8

95-104 → mediu 3 4 5 6 7 7

80-94 → submediu 2 3 4 5 6 7

70-79 → la limită 1 2 3 4 5 6

sub 69 → deficient 0 1 2 3 4 5

Norme pentru administrarea A la copii – expectanţa erorilor

Q.I. estimat Estimarea erorilor după vârstă

8 9 10 11 12 13-14

peste 105 → superior 8-9 7-8 6 5 4 3

95-104 → mediu 10-11 9-10 7-8 6 5 4

80-94 → submediu 12-13 11-12 9 7-8 6 5

70-79 → la limită 14 13 10-11 9 7-8 6-7

sub 69 → deficient 15 14 12 10 9 8