Papa și ecumeniștii

ÎNTÂLNIRE CU GHERONDA GAVRIIL

de la chilia Cuv. Hristodul din Patmos
a Sf. Mănăstiri Cutlumuș,
Careia, Sfântul Munte

Întâlnirea a avut loc luni, 18 noiembrie 2014 la Pylaia de Tesalonic la 7:15 a.m. și a durat aproape
o oră și jumătate.
Doi frați în Hristos, unul între două vârste și unul tânăr, aveau nedumeriri cu privire la Papa cu
cele ce se auzeau despre unirea Bisericilor, cu vizita iminentă a Papei în Fanar.
Au vrut să afle care este poziția Sfinților noștri Părinți, călăuzitori nerătăciți ai Ortodoxiei, despre
toate acestea.
Bătrânul Gavriil a dat binecuvântare pentru această întâlnire de cu seară și, astfel, ea a avut loc
cealaltă zi dimineața.
De asemenea, a dat binecuvântare să fie utilizat un reportofon pentru a nu uita ceva din cele spuse.
Cum a răspuns Bătrânul la întrebările lor:
- Părinte Gavriil, binecuvântați!
Dumnezeu să vă binecuvinteze pe dvs. și pe toți ai dvs. în toată viața și în toată veșnicia!
Mă rog să dăruiască Dumnezeu tuturor oamenilor pace și pocăință. Când a înviat Domnul nostru,
S-a arătat ucenicilor Săi și le-a zis: «Pace vouă!». Aceste cuvinte extraordinare, această pace mă rog și eu
pentru toți!
Mă rog, la fel, ca Domnul să învieze Grecia noastră și să o scoată din încurcăturile duhovnicești și
economice. Să aibă toți grecii serviciu și să trăiască cu vrednicie.
- Părinte, Papa ce este până la urmă? Ce este valabil pentru el, conform cu Părinții Bisericii
noastre?
- Papa este:
Începătorul ereziilor, Conducătorul învățăturilor eretice și înainte-mergătorul lui Antihrist, după
Sfinții Părinți.
Cel mai mare arhi-ereziarh și atot-ereziarh din toate veacurile și epocile.
Inventatorul cel mai dibaci al dogmelor neortodoxe.
Născocitorul cel mai destoinic al răsturnării adevărului.
Cel mai mare izvoditor, reformator al predaniilor apostolice și patristice.
Căpetenia și fondatorul a tot felul de cacodoxii (învățături rele).
Falsificatorul cu totul neîntrecut al învățăturii ortodoxe.
Falsificatorul de neimitat al dogmelor drepte.
Corupătorul învățăturii sănătoase cu totul incomparabil.
Papa este personificarea desăvârșită a amăgirii și întruparea absolută a ereziei.
Cârmuitorul excelent al erodării și înstrăinării adevărului.
Prezentatorul și protagonistul în întregime incomparabil al inițiativelor anticanonice și anti-
tradiționaliste.
Principele distrugător și disprețuitor al canoanelor apostolice și al canoanelor Sinoadelor
Ecumenice și Locale.
Dezbinătorul și distrugătorul fără pereche al hainei țesute de sus a Bisericii.
Plin de egoism luciferic și nestăpânit, de vreme ce se proclamă pe sine infailibil și se pune mai
presus de Sinoadele Locale și Ecumenice.
Aflătorul cel mai iute al învățăturilor inovatoare și păcătoase.
Este vrăjmaș neîmpăcat al lui Dumnezeu și al Preasfintei și prieten preaiubit al diavolului.
Conductor izolator al cugetelor și părerilor rele eretice.
Inovator și reformator al predaniilor apostolice și patristice, care nu are rival în toată istoria
omenirii.
Lucrarea unică și exclusivă a Papei sunt tot felul de invenții și cacodoxii, pe care le-a introdus în
omenire și să nu urmeze dogmele apostolilor, ale Dascălilor și ale Sfinților Părinți.
Prezentator în multe feluri al miilor de invenții în credință, viață și Biserică.
Stă în frunte la tot răul și pierzarea pentru toată omenirea.
După învățătura Sfinților Părinților noștri, Papa este hristos mincinos și antihrist, cel mai mare
eretic din toate veacurile și epocile.
Ceea ce au fost arienii pentru primul veac sunt acum papistașii.

1
 Părintele Filothei Zervakos, unul din cei mai mari luptători contemporani ai papismului și al
închinătorilor Papei, a spus că papismul este înainte-mergătorul lui Antihrist.
Sfântul Cosma Etolul, cel egal cu apostolii și mucenic al neamului, propovăduia: «Pe Papa să-l
blestemați, pentru că el va fi cauza răului» (proorocia a 90-a).
Cuviosul Iustin Popovici, acest mare Sfânt sârb contemporan, ne-a învățat că «în istoria neamului
omenesc există trei căderi principale: a lui Adam, a lui Iuda și a Papei» (Omul și Dumnezeul-Om).
- Părinte Gavriil, Biserica papistașă este Biserică?
- Biserica papistașă nu este Biserică. Nu are Taine.
Hristos a întemeiat pe planeta Pământ o Biserică. Când spunem Simbolul Credinței, ce
mărturisim? Credem: «Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică».
Nu a întemeiat Hristos multe Biserici.
Nu este Biserică Papa. Nu au Taine papistașii.
Sfântul Nicodim Aghioritul spune în Pidalion că «latinii sunt eretici străvechi, în primul rând
îndată din aceasta sunt nebotezați, după marele Vasile» (Pidalion, tâlcuirea canonului 46 apostolic).
- Părinte, ce este valabil pentru papistași în realitate?
- Papistașii sunt vrăjmași ai lui Dumnezeu și ai Preasfintei.
În minunea cu monahul aghiorit chiliot de la Zografu, în epoca când au venit papistașii să-i
înduplece pe Părinți să facă unirea sub Mihail al VIII-lea și Patriarhul Bekkos, însăși Maica Domnului
spune ce sunt în realitate papistașii.
Atunci l-au spânzurat pe Sfântul Cosma, Protosul [Athosului], pe alți monahi din Careia i-au
decapitat. Pe iviriți i-au înecat.
În vremea aceea, afară de Mănăstirea bulgărească, la o chilie, era un bătrânel. Și, într-o seară, când
spunea aproape de icoana Maicii Domnului Acatistul, când a pronunțat și a zis: «Bucură-te, Mireasă
nenuntită!», i-a vorbit Maica Domnului și i-a zis: Bucură-te și tu, bătrânule al lui Dumnezeu!
Bătrânelul s-a temut și i-a spus Preasfânta:
Nu te teme! Aleargă la Mănăstire și spune părinților că vin vrăjmașii mei și vrăjmașii Fiului meu.
Și, câți vor să fugă în pădure, să se salveze! Câți vor să rămână, să lupte!
Atunci bătrânelul a alergat la mănăstire și a spus părinților cele pe care le-a spus Maica Domnului.
Câțiva părinți au fugit în pădure. Douăzeci și șase de părinți cu egumenul s-au închis în turn și Maica
Domnului a mers acolo ea singură să-i însuflețească. Au mers latinii și le-au zis să recunoască pe Papa
drept cap al Bisericii. Au refuzat și au zis că noi numai pe Iisus Hristos Îl recunoaștem drept cap al
Bisericii. Le-au dat foc. Numele lor sunt înscrise în Ceasloavele bulgărești.
Se menționează și că un ascet a văzut afară din chilia lui într-o seară pe Maica Domnului cu doi
bărbați cinstiți. A alergat și a pus metanie și a spus: Maica Domnului, să vii și să binecuvintezi și chilia
mea!
Și Maica Domnului i-a spus: Nu vin pentru că ai înăuntru pe vrăjmașul meu.
Bătrânul s-a mâhnit. Nu avea nimic înăuntru. De curând împrumutase o carte de la un alt ascet. Și,
citind la sfârșit, avea două cuvinte ale lui Nestorie împotriva Maicii Domnului, unde o numea Născătoare
de Hristos și Născătoare de om, nu Născătoare de Dumnezeu.
Aceasta era cauza pentru care Maica Domnului nostru a zis: Nu vin pentru că ai înăuntru pe
vrăjmașul meu.
Oricine are prietenii cu vrăjmașii lui Dumnezeu și ai Maicii Domnului devine automat și el
vrăjmaș al lui Dumnezeu și al Maicii Domnului și se va pierde cu ei.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune: «Cel ce are prietenie cu vrăjmașii împăratului nu poate să fie
prieten al împăratului, ba nici de viață nu se învrednicește, ci piere cu vrăjmașii».
- Mulți Patriarhi și Stăpâni, Gheronda, auzim că spun că Papa este cu adevărat Biserică. Noi ce
trebuie să facem? Trebuie să facem ascultare de ei?
- Suntem datori cu ascultare față de stăpânii noștri, față de conducătorii noștri duhovnicești, când
învață drept cuvântul adevărului lui Hristos. Totuși, când nu învață drept cuvântul adevărului și spun
lucruri eretice, nu numai față de ei nu trebuie să facem ascultare, ci nici față de un înger din cer, dacă s-ar
coborî și ne-ar spune lucruri contrare cu cele ce le învață Biserica, nu trebuie să facem ascultare.
Avem îndatoriri față de Părinții noștri duhovnicești și îndatoriri față de Dumnezeu. Îndatoririle
față de Dumnezeu sunt mai presus de îndatoririle față de Părinții noștri duhovnicești. Dacă vreo îndatorire
față de Părinții noștri duhovnicești se ciocnește cu îndatorirea față de Dumnezeu, atunci încetează să aibă
valoare, este anulată.
Avem exemplu Sfânta Scriptură. Ce citim în Faptele Apostolilor? Cărturarii și fariseii, arhiereii
iudei erau conducătorii duhovnicești în epoca Domnului nostru. Îi prindeau pe apostoli, îi băgau în
închisoare și le spuneau să nu mai propovăduiască. A venit îngerul Domnului și i-a scos și le-a spus să
propovăduiască. I-au prins din nou și le-au spus: Ce v-am spus? De ce nu faceți ascultare? Noi suntem
2
conducătorii duhovnicești!
Atunci s-a apărat Apostolul Petru, spunând: «Trebuie să ne supunem lui Dumnezeu mai mult decât
oamenilor» (Fapte 5:29).
Apostolul Pavel ce spune către galateni (1,8): «Ci, chiar dacă noi sau înger din cer v-ar binevesti
altceva decât v-am binevestit, să fie anatema!».
Era posibil atunci să vină un înger la galateni și să propovăduiască altfel decât cele pe care le-a
învățat Apostolul Pavel? Sigur că nu! Ei, atunci de ce scrie Apostolul aceasta? Este fără rost? Este în
plus? Este zadarnic? A pus așa degeaba și la întâmplare?
A pus-o ca să nu fim atrași și să mergem. Stăpânul nostru este Sfânt. Înviază morții cu rugăciunea,
îndreptează pe paralitici, deschide ochii orbilor, mută munții cu o poruncă a Sa. Toate acestea de le face,
câtă vreme spune ceva care nu este în acord cu Biserica, nu trebuie să facem ascultare de el.
Citiți în viața Sfântului Simeon Noul Teolog.
Sfântul vrea să plece din egumenie și cheamă pe noul egumen și toată obștea și le dă sfaturi. La
sfârșit ce le spune?
Chiar dacă el, ca om, face ceva ce nu este în acord cu Biserica, cu cele ce le învață Biserica, atunci
să faceți ascultare temporară, cei mai bătrâni să meargă să-i spună să facă îndreptare. Și, dacă nu face
îndreptare, nu numai față de el să nu faceți ascultare, ci nici față de înger din cer, dacă ar veni să vă spună.
Pe teme în care nu este însemnată încălcarea poruncii lui Dumnezeu sau a canoanelor apostolice
sau a rânduielilor, sunteți datori să ascultați în toate și să vă supuneți lui ca Domnului. Iar în cele care
primejduiesc Evanghelia lui Hristos și legile Bisericii Lui, nu numai lui nu trebuie să vă supuneți când vă
îndeamnă și vă poruncește, ci nici față de înger care abia a venit din cer și vă binevestește lucruri diferite
de ceea ce v-au propovăduit văzătorii Cuvântului (Sf. Nichita Stithatul, Viața lui Simeon, 66).
Vin unii preoți la chilie și-mi spun:
Mi-a spus stăpânul să cunun un ortodox cu un eterodox.
Și, când îi spun că interzic aceasta canoanele, Sf. Nicodim în Pidalion…
Spune să faci ascultare de noi. Ce spune Apostolul? «Ascultați de mai-marii voștri și vă supuneți
lor…» (Evr. 13:17).
Și cer de la preoți să facă ascultare și în lucruri care sunt contrare cu învățătura Bisericii.
Cum explică Sf. Ioan Gură de Aur «Ascultați de mai-marii voștri și vă supuneți lor…»?
Întreabă Sfântul: Ce se întâmplă când e rău, zice, și nu ne supunem?
Și întreabă și povățuiește astfel: «În ce fel rău spui? Dacă din cauza credinței, fugi de el și
renunță, nu numai dacă ar fi om, ci chiar dacă ar coborî înger din cer» (Tâlcuire la Epistola către evrei,
Omilia 34).
Spun unii creștini: „Dacă spune vlădica, trebuie să facem ascultare”.
Și noi întrebăm: Dacă vlădica ți-ar spune să nu mănânci șase luni, ai face ascultare?
- Nu! La aceasta nu facem ascultare!
- Deci la mâncarea materială nu facem ascultare pentru că ne vatămă ceea ce spune vlădica. La
cele duhovnicești, care ne vatămă și se referă la veșnicie, cum facem ascultare?
- Când stăpânul spune ceva care este în acord cu Biserica, vom face ascultare. Dar, când spune
ceva care nu este în acord cu Biserica, cum vom face ascultare?
- Celor ce spun că trebuie să facem ascultare orbească, un bătrân sfânt fericit aghiorit a spus:
Aceștia sunt evlavioși înapoiați!
Marele Atanasie, stâlpul Ortodoxiei, spune în scrisorile sale:
«Dacă episcopul sau preotul, care sunt ochii Bisericii, răstoarnă și smintesc rău poporul, trebuie
ca ei să fie scoși. Căci este mai de folos să se adune fără ei în casa de rugăciune decât a fi aruncați cu ei
în gheena focului ca Anna și Caiafa. (PG 35, 33).
Acolo vom merge, cu Anna și Caiafa, în gheena focului dacă urmăm pe Stăpânii noștri care spun
că Papa este Biserică și are Taine și trebuie să ne unim.
Dacă unul, fie Patriarh să fie el, fie Arhiepiscop să fie, fie Episcop, orice ar fi, nu respectă
canoanele apostolice, nu respectă canoanele Sinoadelor Ecumenice și Locale, nu ține cele ce le-au învățat
marii Părinți ai Bisericii, acesta nu este bun păstor. Ce este?
Ne spune un mare Părinte al Bisericii noastre din primul veac:
«Tot cel ce spune sau săvârșește altfel decât cele rânduite, chiar de-ar fi vrednic de credință,
chiar de-ar posti, chiar de-ar fi feciorelnic, chiar de-ar face semne, chiar de-ar prooroci, să-ți fie arătat
ție lup în piele de oaie, care lucrează stricăciunea oii» (Sf. Ignatie Teoforul, PG 5, 912).
Patriarhul, Arhiepiscopul, Episcopul, orice-ar fi, care spune lucruri care nu sunt în acord cu
Biserica, cu cele pe care le învață Sfinții Apostoli și Părinții Bisericii, nu este păstor adevărat, este păstor-
lup și vrăjmaș al lui Dumnezeu și al Maicii Domnului.
Mulți spun:
3
 De vreme ce este Episcop și spune aceasta, vom face ascultare.
Atunci când Nestorie, care era Patriarh, a spus despre Maica Domnului că este născătoare de om și
născătoare de Hristos, creștinii a trebuit să facă ascultare de el pentru că era Patriarh? Și să spună, de
vreme ce o spune Patriarhul, că vom face ascultare?
Ce ar fi devenit astfel? Ar fi devenit toți eretici și ar fi dispărut. Nu s-ar fi mântuit nimeni dacă l-ar
fi urmat.
Vin la chilie unii ce urmează să devină preoți și spun: Au binecuvântare să devină preoți?
Îi întreb: Ai impedimente la preoție?
Și-mi spun:
- Da, am, dar episcopul a spus că pot.
Le răspund: În ziua Judecății nu te va judeca Episcopul tău, ci Stăpânul Hristos.
Și oamenii îmi spun: Dacă există pocăință practică, dragostea lui Dumnezeu poate să acopere.
Nu are importanță ce spun eu sau ce spuneți voi… sau ce vă spun alții. Are importanță ce spun
Sfinții și care este voia lui Dumnezeu.
- Părinte, ce poziție trebuie să luăm noi, mirenii, în fața preoților papistași și a propriilor noștri
preoți filo-papistași?
- În epoca stăpânirii france, în Cipru, episcopii erau prigoniți și era impusă în bisericile ortodoxe și
în mănăstiri pomenirea episcopilor latini.
Poporul ortodox nu mergea la bisericile lor deoarece erau pomeniți atunci episcopii latini.
Sfântul Gherman al II-lea al Constantinopolului (1222-1240) scrie o epistolă către ciprioți atunci
și le spune:
«Vă jur pe toți mirenii care sunteți fii adevărați ai Bisericii Ortodoxe Sobornicești să fugiți
degrabă de preoții care au căzut în ascultare de latini și nici la biserică să nu vă adunați cu ei, nici să nu
luați vreo binecuvântare din mâinile lor. Este mai bine să vă rugați lui Dumnezeu în casele voastre
singuri decât să vă adunați în biserică împreună cu latinofronii. Altfel, veți fi supuși aceleiași pedepse cu
ei» (Iosif Vrienie, Operele găsite, vol. 2, Tesalonic, 1990, Π-Θ. 140, 620A).
- Părinte, este importantă păzirea precisă și nefalsificată a credinței? Trebuie să ne luptăm pentru
păstrarea ei?
- Citim în viața Sf. Paisie cel Mare, în 19 iunie, următoarele:
A trimis cândva Sfântul pe un ascultător pentru o slujbă în cetate. Pe drum, ascultătorul a găsit un
evreu. El, văzând că monahul este simplu, i-a spus: «Iubitul meu, de ce crezi într-un simplu om răstignit,
în vreme ce El nu a fost deloc Mesia cel așteptat? Altcineva este vorba să vină, nu El. Încă nu s-a născut,
îl așteptăm. Și ascultătorul a spus:
«Poate că sunt corecte cele ce le spui.»
Când s-a întors în pustie, Cuviosul Paisie nu i-a adresat nici o vorbă. În final, după multe
rugăminți ale ascultătorului, Sfântul i-a spus:
«Cine ești tu? Nu te știu. Ascultătorul meu era creștin și avea deasupra lui pecetea Sfântului Duh,
iar tu nu ești așa. Dacă ești realmente ascultătorul meu, atunci harul Botezului te-a părăsit și chipul de
creștin s-a stricat.»
Ascultătorul i-a povestit cu lacrimi discuția lui cu evreul și Sfântul a răspuns:
«Ticălosule! Ce poate să fie mai rău și mai fără minte decât aceste cuvinte cu care te-ai lepădat
de Hristos și de dumnezeiescul Lui Botez? Acum mergi și te plângi pe tine cum vrei pentru că nu ai loc cu
mine. Numele tău a fost scris cu aceia care s-au lepădat de Hristos și împreună cu ei vei fi judecat și
chinuit.»
Ne vom referi iarăși și la Marele Atanasie. Ani întregi a fost chinuit. A fost în exil. Chiar și marele
Constantin l-a exilat pentru că a fost atras de Eusebiu de Nicomidia și de fratele lui, care aveau cugete
ariene. S-a luptat pentru un ι (iota).
Arienii spuneau că Fiul este omiusios (de o ființă asemănătoare) cu Tatăl. Sfântul le spunea că nu
omiusios, ci omousios (deoființă). Aveau aceeași ființă. Cele trei Persoane dumnezeiești aveau împreună
una și aceeași ființă dumnezeiască.
Și aducea o pildă: Câinele se aseamănă cu lupul, totuși câinele nu este lup. Arama se aseamănă cu
aurul, dar arama nu este aur. Argintul se aseamănă cu cositorul, totuși argintul nu este cositor.
Nu putem să ne trădăm credința și să ne lepădăm chiar cât de puțin.
- Părinte, există situația de a primi cândva pe Papa și pe papistași?
- Pe Papa îl vom primi și ne vom uni cu el când se leapădă de toate părerile lui eretice și acceptă
ceea ce primește Biserica noastră. Atunci ne vom uni.
Dar aceasta este foarte dificil. Poate să înceteze cândva Soarele să răsară de la răsărit și să meargă
să iasă de la apus, totuși Papa nu va nega niciodată primatul, niciodată nu va nega infailibilitatea,
niciodată nu va nega Filioque. Poate să facă în altele mai mici concesii, dar în acestea nu va face niciodată
4
concesie.
Filioque este erezie. Sfinții Bisericii noastre l-au condamnat ca erezie. Este erezie. Sfântul Duh
purcede numai de la Tatăl, nu și de la Fiul.
În Sfânta Treime există monarhie, nu și diarhie.
- Părinte, unii clerici ne spun că putem să ne rugăm împreună cu catolicii. Că nu există nici un rău
să se roage unul aici și altul acolo (unul lângă altul).
- În 1716 turcii au asediat Corfu și de pe uscat, și de pe mare. Sfântul Spiridon a salvat atunci
Corfu în mod minunat.
Administratorul insulei, Andrei Pizanis, vrând să-i mulțumească Sfântului pentru salvare, a decis
să pună în biserica Sfântului un jertfelnic, un altar ca să se facă pe el Taina dumnezeieștii Euharistii după
dogma latină alături de Sfânta Masă a ortodocșilor. Și acolo s-ar fi făcut de preotul latin dumnezeiasca
Liturghie.
Sfântul Spiridon a apărut două nopți consecutive în vis lui Pizanis cu îmbrăcăminte de monah
ortodox și i-a zis să nu-l facă, altfel îi va părea rău. Administratorul nu a făcut ascultare.
Cealaltă seară, santinela de la intrarea fortăreței aproape de depozitul de explozivi vede un monah
că înaintează cu o făclie aprinsă în mână și intră în Fortoreață. L-a strigat: «Cine ești?». A auzit: «Sunt
Spiridon». Fortăreața a sărit în aer cu toate casele dimprejur. S-au tulburat mii de persoane și Pizanis.
Nu se întâmplă să se amestece Ortodoxia cu papismul. Nu se întâmplă!
Nu putem să ne rugăm împreună cu ereticii. Aceasta o interzic sfintele canoane.
Nici să primim catolici în biserică. Nici să le dăm anafură.
Canonul apostolic 45 spune:
«Episcopul sau preotul sau diaconul care numai se roagă împreună cu eretici, să fie afurisit… Iar
dacă le îngăduie să lucreze ceva ca și clerici, să fie caterisit!»
Așadar Patriarhul care a adus la sărbătoarea Tronului pe Papa în 2006, l-a pus la dumnezeiasca
Liturghie și i-a îngăduit să spună Tatăl nostru, conform acestui canon 45 apostolic, este afurisit și caterisit
în potență. În fapt, trebuie să se facă un Sinod ca să-l scoată.
- Părinte Gavriil, sunt unii sfințiți care spun că papistașii au preoție. Ce răspundem acestora?
- Că nu au preoție. Ce spun Sfinții. Sfântul Nicodim spune în Pidalion: Latinii sunt nebotezați,
sunt eretici străvechi. Cum au preoție?
Și după aceea întrebăm pe acești preoți care spun că biserica papistașă este Biserică și trebuie să
ne unim cu papistașii și să-i punem în Biserică și să le dăm anaforă:
Când săvârșesc dumnezeiasca Liturghie și spun rugăciunile catehumenilor, ce spun de acolo
înainte?
Câți sunteți catehumeni, ieșiți… catehumeni, ieșiți… câți sunt catehumeni, ieșiți! Să nu fie cineva
din catehumeni.
Cine sunt catehumenii? Sunt cei scriși în fișele Bisericii și sunt catehizați și peste puțin vor deveni
și ei mădulare ale Bisericii.
Și totuși nici pe ei nu-i lasă Biserica să ia parte la dumnezeiasca Liturghie.
Când faceți dumnezeiasca Liturghie, jucați teatru? Nu cumva nu credeți în cele pe care le spuneți?
Cum vei pune pe un eretic și-i vei da anaforă?
- Părinte, care este efectul unei erezii în om?
- Au mers cândva la Avva Agathon părinții să-l ispitească. I-au spus: Ești desfrânat și mândru.
Sunt, a răspuns. Ești guraliv și bârfitor. Sunt. Ești mâncăcios. Sunt. Ești mânios. Sunt. Ești așa. Sunt. Ești
eretic. A reacționat.
I-au spus: De ce ai făcut aceasta?
Toate acestea pe care mi le-ați spus mai înainte nu mă despart de Dumnezeu. Totuși erezia mă
desparte de Dumnezeu.
Ereticii sunt vrăjmași ai lui Dumnezeu și ai Maicii Domnului. Nu trebuie să avem prietenie cu ei.
Papa este ereziarh de seamă, este înainte-mergător al lui Antihrist și organ al satanei.
Citiți anatemele! Vedeți ce anateme are Biserica în Duminica Ortodoxiei! Ce anateme are pentru
acești eretici!
- Părinte, în chestiuni de credință, cum îl vrea Dumnezeu pe om?
- Se menționează în cartea «Un episcop ascet», Cuviosul Nifon al Constanțianei, la capitolul
„Descoperire despre regele Solomon” următoarele:
A mers cineva la Sfânt și i-a spus: «Sunt supărat că regele Solomon s-a pierdut cu atâta
înțelepciune!». Spune Sfântul: «Și eu am avut această supărare». Atunci vizitatorul l-a silit pe Sfânt să-i
spună ceva pe acest subiect. Pentru că l-a silit mult, i-a spus: «Și eu am avut această părere, că Solomon s-
a pierdut, dar mi S-a arătat Hristos și m-a lămurit:

5
 Nu s-a pierdut sufletul regelui, cum credeți cei mai mulți. Pentru că nu M-a tăgăduit de tot. A fost
atras, desigur, de acele femei necredincioase și a construit temple pentru idoli și le-a adus tămâie conform
cu voia lor. Totuși niciodată nu M-a negat pe Mine categoric. Mai ales după moartea lui și până la
răstignirea Mea a șezut atâția ani „în întuneric și în umbra morții” (Lc. 1, 79), suferind lucruri
înfricoșătoare. Deci, când am coborât Eu în iad și i-am înviat pe morți din infern, am izbăvit și sufletul
lui… Pentru că sunt Dumnezeul dumnezeilor și fac ce vreau cu făpturile Mele și mântuiesc pe cine vreau
cu mila Mea infinită și nu poate nimeni să judece sfaturile Mele!».
În Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel se face referire la următoarele: „Căci nu-mi
ajunge timpul să povestesc de Ghedeon, de Barac, de Sampson și de Ieftae, de David și de Samuel și de
prooroci, care prin credință au biruit împărății, au făcut dreptate, au dobândit făgăduințele” (Evr. 11, 22-
23).
Sampson căzuse în păcatul trupesc cu Dalila, o idolatră. Totuși s-a pocăit și nu și-a negat credința.
De aceea Apostolul Pavel îl rânduiește printre cei mântuiți.
Dumnezeu va judeca cu îngăduință pe creștinii care avem neputințe și ne luptăm și ne pocăim.
Totuși pe subiecte de credință va fi foarte aspru. Nu se va mântui nimeni care s-a lepădat de
credința lui. Chiar de a făcut ceva foarte mic, o concesie foarte mică.
- O parte dintre clerici, Părinte, spun că face bine Patriarhul și se mișcă în felul acesta împotriva
papistașilor. Pentru că, dacă ne unim, toți acești romano-catolici (pe care mulți îi consideră deja
catehumeni!) vor recunoaște dreptatea credinței noastre și vor deveni ortodocși.
- Am spus mai înainte. Poate să înceteze soarele să iasă de la răsărit și să meargă să iasă de la
apus, poate se întâmplă asta cândva. Papa niciodată nu va nega infailibilitatea, primatul, Filioque.
Niciodată nu ne va urma pe noi Papa, ci ne-a cerut să-l urmăm noi pe el și să i ne închinăm.
Ce spune Apostolul Pavel către Tit: «De omul eretic, după întâia și a doua mustrare, ferește-te!»
(Tit 3, 10).
Consiliile Mondiale ale Bisericilor care se fac sunt nelegiuite pentru că nu au porunci din cer.
Nu știa Apostolul Pavel ce scria?
Un eretic nu se întoarce niciodată dacă nu intervine Dumnezeu să-l lumineze.
Fugi, păzește-te de el! Nu te ocupa cu el și fă rugăciune ca să-l lumineze Dumnezeu.
- Părinte, când ajungem la Potirul comun, să ne împărtășim noi de la catolici și catolicii de la noi,
când ajungem la punctul să se facă pomenirea numelui Papei la dumnezeieștile Liturghii ortodoxe, atunci
ce trebuie să facem?
- Ne vom despărți de ei și nu vom avea nici o comuniune cu ei pentru că, dacă-i urmăm, vom
merge împreună cu ei în muncă.
- Părinte, cred unii că o seamă dintre Patriarhi, Arhiepiscopi și Mitropoliți nu sunt creștini
ortodocși, ci sunt masoni de grad înalt și nu cred în Dumnezeu.
- Spun: Cum este posibil să fie ei ortodocși, de vreme ce încalcă cu neobrăzare canoanele
apostolice, canoanele Sinoadelor Ecumenice și Locale, resping și neagă învățătura marilor Sfinți Părinți ai
Bisericii noastre?
Se întreabă nu cumva în final nu cred în Dumnezeu, în învierea sufletului, în lumea nevăzută, în
îngeri și demoni, în chin și rai, în Judecata viitoare și răsplătire?
Nu cumva toate acestea le privesc drept basme?
Ne dorim să fie ortodocși și să creadă în Dumnezeu. Măcar să nu fie masoni și vrăjmași ai lui
Dumnezeu și ai Maicii Domnului și antihriști.
Dacă ei totuși sunt masoni și atei și necredincioși, cu distincțiile lor înalte, vor primi părțile cele
mai înfricoșătoare ale chinului.
Cele mai oribile și mai respingătoare nume de arhierei pe care i-a cunoscut lumea în toate epocile
ante-creștine și post-creștine în decursul veacurilor sunt două: Anna și Caiafa, ucigașii de Hristos și de
Dumnezeu!
Cineva care se adresează Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, cu respect nemicșorat față de Tronul
Ecumenic, izvor și apărător al dogmelor ortodoxe până la finalul secolului al XIX-lea, ar putea să-i spună:
Sanctitate,
Festivitățile acestea liturgice și câte sunt semnate inadmisibil drept acorduri și chipurile texte
teologice amintesc de Sinedriul lui Caiafa. Acel Sinedriu nelegiuit la care a fost pronunțată Răstignirea
Domnului nostru Iisus Hristos.
Concret, oricine privește și studiază toate mișcările își pune în minte cele la care se referă, printre
altele, Epistola către evrei: «Îl răstignesc lor a doua oară pe Fiul lui Dumnezeu și-L fac de batjocură»
(Evr. 6, 6). Aceasta, adică răstignirea din nou a lui Hristos, se întâmplă pentru că, deși credința în
dumnezeirea lui Hristos este decretată, totuși, când este schimbată învățătura dogmatică precisă, după

6
cum o ține Biserica noastră Ortodoxă, atunci simpla credință nu folosește și nu conduce pe om la
mântuire.
Și, după cum se pare, ecumenismul, cu toate accesoriile lui, desființează revelația unică a lui
Dumnezeu, care este asigurată prin învățătura noastră dogmatică ortodoxă precisă și neschimbată.
Pe de altă parte, după cum scrie și Sf. Iacov, fratele Domnului, în epistola lui sobornicească: «Tu
crezi că Dumnezeu este Unul; bine faci; și demonii cred și se cutremură» (Iac. 2, 19).
Vă purtați ca „Anne și Caiafe” contemporani. În lucrările și declarațiile voastre înfricoșătoare și
neortodoxe, la care noi reacționăm și nu le primim, firește, deși nu vă rupeți hainele, ne constrângeți, ne
mustrați, ne amenințați șamd pe noi, adevărații ortodocși, și ne-ați botezat antiecumeniști, fundamentaliști
șamd.
Adică vreți să fim de acord și să spunem: «Ia-L, ia-L, unește-ne cu rătăcirea papistașă!»,
echivalentul lui: Ia-L, ia-L, răstignește-L pe Hristos iarăși și adeseori!
Papismul susține că primește dumnezeirea lui Hristos, dar în esență tăgăduiește și batjocorește
dumnezeirea cu schimbarea și neacceptarea dogmelor.
Noi nu suntem de acord și nu e vorba să primim cele pe care le săvârșiți și le proiectați.
Noi primim deciziile Sfintelor Sinoade Ecumenice și învățăturile Sfinților și de Dumnezeu
purtătorilor noștri Părinți și propovăduim una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică.
Dar și acei Patriarhi, Arhiepiscopi, Episcopi care se luptă cu ardoare pentru unirea mincinoasă și
sunt filopapistași și disprețuiesc canoanele apostolice și canoanele Sinoadelor Ecumenice și Locale și
desființează învățătura Părinților Bisericii noastre se aseamănă cu arhiereii iudei. Să ia aminte să nu
întristeze pe Duhul Sfânt și să smintească pe credincioși!

7
 Părintele Paisie Aghioritul
Reacția plăcută lui Dumnezeu împotriva rătăcirii Ecumenismului

În Sfântul Munte, 23 ianuarie 1969

Prea Cuvioase Părinte Haralambie1,
Deoarece văd marea furtună care se face în Biserica noastră din pricina diferitelor mişcări filo-
unioniste şi a legăturilor Patriarhului [Atenagora] cu Papa, am fost cuprins şi eu de durere ca fiu al ei
şi am considerat că este bine ca, în afară de rugăciunile pe care le fac, să trimit şi eu o bucăţică de aţă
– pe care o am, ca un monah sărac – pentru a fi de folos, fie şi pentru a face o mică cusătură la
veşmântul rupt în bucăţele al Maicii noastre. Cred că veţi face dragoste şi o veţi folosi, publicându-o în
ziarul religios al Sfinţiei Voastre. Vă mulţumesc.
Mai întâi, aş vrea să cer iertare de la toţi pentru că îndrăznesc să scriu ceva, deşi nu sunt nici sfânt,
nici teolog. Îmi închipui că mă vor înţelege toţi că cele scrise de mine nu sunt altceva decât o durere pro-
fundă a mea pentru, din păcate, poziţia şi iubirea lumească a Patriarhului nostru Atenagora. Precum se
vede, el a iubit o altă femeie, una modernă, care se numeşte Biserica papistaşă, deoarece Biserica
noastră Ortodoxă nu-i face nici un fel de impresie, fiindcă este foarte cuviincioasă. Această dragoste,
care s-a făcut auzită din Cetate [Constantinopol], a găsit ecou în rândul multora dintre fiii lui, pe care o
trăiesc în cetăţi (oraşe)[2]. De altfel, acesta și este duhul vremii noastre: familia să-şi piardă menirea ei
sfântă din pricina unor astfel de iubiri, ce au drept scop dezbinarea, iar nu unirea…
Mânat cam de o astfel de dragoste lumească, şi Patriarhul nostru ajunge la Roma. În vreme ce s-
ar fi cuvenit ca mai întâi să arate dragoste faţă de noi, copiii lui, şi faţă de Mama noastră Bi serica,
el, din păcate, şi-a trimis dragostea foarte departe. Rezultatul a fost că a odihnit pe fiii săi cei
lumeşti, care iubesc lumea şi au această dragoste lumească, dar ne-a smintit profund pe noi toți, fiii
Ortodoxiei, mari şi mici, care au frică de Dumnezeu.
Cu toată durerea, dintre toţi filo-unioniştii pe care i-am cunoscut, nu am văzut să aibă nici miez
duhovnicesc, nici coajă. Totuși ştiu să vorbească despre dragoste şi unire, deşi ei înşişi nu sunt uniţi cu
Dumnezeu, fiindcă nu L-au iubit.
Aş vrea să-i rog cu căldură pe toţi fraţii noştri filo-unionişti: Deoarece tema unirii Bisericilor
este un lucru duhovnicesc – şi pentru asta avem trebuinţă de dragoste duhovnicească – să o lăsăm
în seama celor care L-au iubit mult pe Dumnezeu şi sunt teologi precum Părinţii Bisericii, iar nu
funcţionari, în seama celor care s-au dăruit şi se dăruiesc în întregime pe ei înşişi slujirii Bisericii (în
locul lumânării mari), pe care i-a aprins focul dragostei lui Dumnezeu, şi nu bricheta paraclisierului. Să
cunoaștem că nu există doar legi fizice, ci şi duhovniceşti. Prin urmare, viitoarea urgie a lui Dumnezeu nu
poate fi înfruntată cu o asociaţie de păcătoşi – căci atunci îndoită pedeapsă vom primi – ci cu pocăinţă şi
de împlinirea poruncilor lui Dumnezeu.
De asemenea, să cunoaștem bine că Biserica noastră Ortodoxă nu are nici o lipsă. Singurul ei
neajuns este lipsa ierarhilor şi păstorilor serioşi cu principii patristice. Cei aleşi sunt puţini, dar
aceasta nu trebuie să ne neliniştească. Biserica este Biserica lui Hristos şi El o conduce. Nu este biserică
(edificiu) care se zideşte din piatră, nisip şi var de către credincioşi şi se distruge de focul barbarilor, ci
este Însuşi Hristos. Şi „cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea îl va strivi”
(Matei 21, 44). Atunci când va trebui, Domnul va ridica Marci Eugenici şi Grigorii Palama, ca să
adune pe toţi fraţii noştri care au fost scandalizaţi, să mărturisească Credinţa Ortodoxă, să
întărească Tradiţia şi astfel să dea bucurie mare Maicii noastre.
În vremurile noastre vedem că mulţi fii credincioşi ai Bisericii noastre, monahi şi mireni, din
păcate, s-au desprins de Ea, din pricina filo-unioniştilor. Sunt de părere că nu este deloc bine să ne
despărţim de Biserică de fiecare dată când Patriarhul greşeşte, ci din interior, aproape de Maica
Biserică fiecare are datoria şi obligaţia de a mărturisi şi a lupta în felul său.

Selecție din broșura ,,Papa și ecumeniștii” - Monahul Gavriil Aghioritul – apărută în Grecia - 2015

1
Această Epistolă a fost trimisă către fericitul Părinte Haralambie Vasilopulos, fondatorul publicației „Stupul ortodox”, spre
publicare. Din nefericire, nu a fost publicată, probabil din cauza anonimității ei.
8