Anularea incetarii de drept a

contractului individual de munca

05 Iun 2018

Daca prin concedierea unui salariat, angajatorul nu respecta prevederile legale, concedierea sa
va putea fi anulata de catre instanta. Potrivit art. 80 alin. (1) din Codul muncii, instanta va dispune
anularea deciziei de concediere şi va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu
salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat
salariatul. In practica s-a ridicat insa intrebarea: ce poate face instanta daca nu o concediere este
anulata, ci o decizie de incetare de drept? Daca, de exemplu, angajatorul a decis incetarea de
drept a salariatului incadrat in invaliditate de gradul III, in temeiul art. 56 lit. c) din Codul muncii.
Dupa cum stim, Curtea Constitutionala a declarat neconstitutionalitatea acestui text, prin Decizia
nr. 759/2017, publicata in Monitorul oficial nr. 108 din 5 februarie 2018. Dar daca angajatorul,
necunoscand ca textul nu mai este aplicabil, a decis incetarea contractului individual de munca,
cum va putea obtine salariatul reintegrarea? Pentru ca art. 80 alin. (1) din Codul muncii se refera
numai la anularea concedierii, nu si la anularea incetarii de drept.

Intr-adevar, nu exista dispozitii privitoare la ipoteza anularii unei decizii de incetare de drept,
astfel incât se ridica intrebarea daca in acest caz ar ramâne aplicabil doar art. 253 alin. (1) din
Codul muncii, potrivit caruia: ”Angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor
raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situaţia in care acesta a suferit
un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligaţiilor de serviciu
sau in legatura cu serviciul.” Ar decurge ca instanta trebuie sa dispuna doar despagubiri, de
natura a acoperi prejudiciul cauzat de catre angajator prin emiterea deciziei de incetare anulate.

Dar trebuie sa observam ca art. 80 alin. (1) din Codul muncii nu constituie decât o aplicatie,
pentru ipoteza concedierii, a principiului retroactivitatii efectelor nulitatii, consacrat la art. 1.254
alin. (1) din Codul civil
 (“Contractul lovit de nulitate absoluta sau anulat este considerat a nu fi fost niciodata incheiat”).
Spre deosebire de concediere, incetarea de drept intervine nu ca urmare a unei manifestari de
vointa, ci a producerii unui eveniment de care legea leaga efectul incetarii raportului de munca in
absenta și chiar impotriva vointei partilor. Decizia angajatorului de incetare a contractului de
munca nu este in fapt o decizie, ea fiind impropriu numita astfel prin art. 56 alin. (2) din Codul
muncii. Acest act nu este expresia unei manifestari de vointa, ci constituie numai o baza formala
a realizarii inregistrarilor in registrul de evidenta a salariatilor.

Ca urmare, daca instanta constata ca incetarea de drept a contractului individual de munca in

realitate nu s-a produs, ea va anula decizia de incetare emisa de angajator ca neavand
fundament legal. Pe cale de consecinta, salariatul va fi repus in situatia anterioara acestei decizii,
dar nu prin aplicarea extensiva a art. 80 alin. (1) din Codul muncii, ci prin aplicarea principiului de
drept comun privind repunerea partilor in situatia anterioara. In plus, salariatul va avea dreptul si
la despagubiri, calculate potrivit art. 253 alin. (1) din Codul muncii.