AUTORITATEA JURISDICŢIONALĂ

Termenul de jurisdicţie provine din limba latină, de la jurisdictio (jus – drept şi

dicere – a spune, a pronunţa), care înseamnă a pronunţa dreptul.
Conceptul de jurisdicţie are mai multe accepţiuni. Într-o primă accepţiune,
jurisdicţia desemnează totalitatea organelor prin care statul distribuie justiţia.
Într-o a doua accepţiune, termenul de jurisdicţie desemnează „activitatea de
soluţionare a proceselor civile, administrative, comerciale, penale, de muncă etc., de
aplicare de sancţiuni, de restabilire a drepturilor şi intereselor legitime încălcate”1.
Totodată, în literatura de specialitate, adesea, noţiunile de putere judecătorească
şi putere jurisdicţională se utilizează ca sinonime, ceea ce credem că nu este corect. În
primul caz, se are în vedere numai organele judecătoreşti care îndeplinesc funcţia
jurisdicţională, iar în cazul al doilea şi alte organe care nu sînt judecătoreşti, dar
îndeplinesc funcţii jurisdicţionale2 (de exemplu Curtea Constituţională).
În societăţile moderne, justiţia este o funcţie fundamentală a statului, iar
administrarea ei reprezintă unul din atributele esenţiale ale puterii suverane. Această
funcţie implică existenţa unor structuri statale apte să realizeze activitatea
jurisdicţională. Un atare serviciu public trebuie organizat pe baza unor principii
proprii, funcţionale şi autonome.
Doctrina nu este unanimă în ceea ce priveşte determinarea principiilor de
organizare a sistemului judiciar. Există principii ce se află într-o legătură indisolubilă
cu organizarea sistemului judiciar, unele vizează funcţionarea acestuia, iar altele
însăşi democratismul şi umanismul sistemului procesual, fie el cel civil sau penal.
Printre aceste principii, care sînt importante pentru existenţa unui stat de drept,
menţionăm: întărirea legalităţii, legalitatea instanţelor de judecată, înfăptuirea justiţiei
în numele legii, independenţa judecătorilor, inamovibilitatea judecătorilor,
independenţa reală a justiţiei, egalitatea tuturor în faţa legii, dreptul la apărare,
1
Ioan Muraru, Drept constituţional şi instituţii politice, Ed. Actami, Bucureşti, 1998, p.456.
2
Victor Popa, Drept public, Chişinău, 1998, p.351.
prezumţia de nevinovăţie.
Potrivit art.115 alin.1 din Constituţie, „Justiţia se înfăptuieşte prin Curtea
Suprema de Justiţie, prin curţile de apel şi prin judecătorii”.
Textul menţionat are semnificaţia recunoaşterii deplinei competenţe a instanţelor
judecătoreşti în soluţionarea cauzelor civile, economice, de muncă, de familie,
administrative, penale, precum şi în celelalte litigii pentru care legea nu stabileşte o
altă competenţă.
Organizarea modernă a instanţelor judecătoreşti este rezultatul unei interesante
evoluţii istorice. Puterea judecătorească a dobîndit o organizare independentă doar în
epoca modernă, respectiv o dată cu afirmarea tot mai puternică în Anglia, Franţa şi
apoi în alte state occidentale a principiului separaţiei puterilor în stat. Anterior, justiţia
se contopea în practică cu funcţia executivă şi era înfăptuită adeseori de aceleaşi
organe.
Organizarea actuală a instanţelor judecătoreşti este guvernată de Legea privind
organizarea judecătorească, nr. 514 din 06 iulie 1995, care potrivit art. 15 alin. 1
stipulează că, justiţia se înfăptuieşte prin intermediul următoarelor instanţe
judecătoreşti:
a) Curtea Supremă de Justiţie;
b) curţile de apel;
c) judecătorii,
iar alin. 2 spune că, pentru anumite categorii de cauze pot funcţiona, potrivit
legii, instanţe specializate (economice, militare etc.).
Judecătoriile funcţionează în sectoare stabilite prin lege. Numărul şi localităţile
de reşedinţă ale judecătoriilor sînt prevăzute într-o anexă la Legea privind organizarea
judecătorească.
Curţile de apel funcţionează într-o circumscripţie cuprinzînd mai multe
judecătorii. Numărul curţilor de apel, reşedinţele acestora, precum şi judecătoriile
cuprinse în circumscripţiile respective sînt prevăzute în anexa Legii privind
organizarea judecătorească.
Curtea Supremă de Justiţie este instanţa judecătorească supremă, care asigură
aplicarea corectă şi unitară a legilor de către toate instanţele judecătoreşti. Sediul
Curţii Supreme de Justiţie este în municipiul Chişinău.