Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Balazs Mihaela
Grădiniţa PP Lovrin, Judeţul Timiş
Un vechi proverb spune: ”Nu aştepta să culegi roade de la pomul pe care nu l-ai sădit”.
Nu putem aştepta ca generaţiile viitoare să iubească, să preţuiască şi să îngrijească natura
dacă nu sădim în sufletele copiilor dragostea de natură încă de timpuriu. Educaţia ecologică
trebuie să înceapă de la vârstă preşcolară, copiii înţelegând astfel că natura este un organism viu,
care în timp suferă diverse schimbări, că omul poate fi prietenul naturii sau poate deveni duşmanul
ei. Noi toţi suntem responsabili în a construi un mediu educaţional care să motiveze copilul în
procesul de protejare a naturii, fiind esenţial ca omul să fie educat în spiritul respectului faţă de
mediu.În acest sens grădiniţei îi revine importanta sarcină de natură inclusiv ecologică, aceea că,
încă de la cea mai fragedă vărstă copiii ajung să cunoască, să iubească şi să ocrotească natura.
Sentimentele şi atitudinile copiilor faţă de natură trebuie să fie de respect şi grijă, având permanent
convingerea că oamenii sunt parte integrantă din natură şi nicidecum superiorii acesteia.
Pornind de la aceste convingeri, împreună cu o colegă de la Grădiniţa PP nr. 5 Călăraşi am
iniţiat un proiect interjudeţean cu tema ”Prietenii naturii”. Am stabilit de comun acord
scopul(formarea unei atitudini pozitive faţă de natură; dezvoltarea sentimentelor de iubire şi
protejare a naturii; cultivarea interesului faţă de mediul înconjurător) şi obiectivele proiectului(să
se familiarizeze cu mediul înconjurător; să dobândească cunoştinţe referitoare la mediul natural
care îi înconjoară; să se implice în păstrarea sănătăţii mediului înconjurător; să-şi îmbogăşească
vocabularul cu cuvinte şi expresii specifice; să participe activ la acţiuni de îngrijire a spaţiilor
verzi; să comunice impresii pe baza activităţilor desfăşurate; să realizeze un album al grădiniţei cu
lucrarile primite de la parteneri.). Am căutat sprijin şi colaboratori în rândul părinţilor, a
conducerilor celor două unităţi şi în rândul comunităţii locale. Împreună am ales şi temele lunare,
urmând ca acestea să se realizeze în funcţie de nivelul de vârstă al copiilor şi resursele fiecărei
grupe.
Având ca punct de plecare parteneriatul interjudeţean şi multitudinea de întrebări puse de
copii pe parcursul plimbărilor în jurul grădiniţei şi în parcul din apropiere, am hotărât ca a doua
temă din cadrul parteneriatului să se desfăşoare sub forma unui proiect tematic intitulat “Să facem
cunoştinţă cu pădurea”. Am stabilit scopul şi obiectivele proiectului tematic, resursele materiale şi
umane, lista de probleme, invantarul de activităţi, am trimis scrisorile de intenţie. Cu sprijinul
părinţilor şi al copiilor s-a realizat centrul tematic şi harta proiectului care au fost expuse la loc
vizibil rămânând deschise pentru eventualele completări ulterioare.
Argument:
“ În urma realizării primei teme din cadrul parteneriatului educaţional (realizat printr-un
schimb de fotografii şi lucrări ale copiilor) curiozitatea copiilor a fost mare.O mulţime de întrebări
au început să apară: Cum putem deveni prietenii naturii? Cine are grijă de natură? Unde este aerul
mai curat? Le-am propus atunci copiilor să derulăm un proiect tematic intitulat Să facem cunoştinţă
cu pădurea. ”
Descrierea proiectului:
a) Grup ţintă: grupa mică;
b) Durata: o săptămână;
c) Resurse umane: copiii, educatoarele, părinţii, bunicii, membrii ai comunităţii locale, pădurarul;
d Resurse materiale: cărţi cu imagini, atlase, jetoane, cărţi de poveşti, fişe de lucru, creioane
colorate,
imagini din mediul înconjurător, pliante, alte materiale aduse de părinţi ;
e) Echipa de implementare: educatoarele grupei Balazs Mihaela, Popescu Maria;
f) Metode folosite: observaţia, conversaţia, explicaţia, problematizarea, învăţarea prin descoperire,
exerciţiul, etc.
g) Bibliografie: 1. Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Programa activităţilor instructive educative în
grădiniţa de copii, Bucureşti, 2005;
2. Silvia Dan, Daniela Lazăr, Angela Dumitrescu, Manuela Ploscar, Floare
Grijincu“Metoda proiectelor la vârste timpurii-Consideraţii teoretice şi aplicaţii
practice”,Editura Mirton, Timişoara, 2005;
h) Scopul proiectului: dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi înţelegere a mediului înconjurător,
stimularea curiozităţii pentru investigarea acestuia;cultivarea sensibilităţii copiilor , a respectului
faţă de natură şi mediul înconjurător;
i) Obiective de referinţă:
- să se familiarizeze cu mediul înconjurător;
- să dobândească cunoştinţe referitoare la mediul natural care îl înconjoară;
- să observe elemente din natură interacţionând direct cu acestea;
- să comunice impresii pe baza activităţilor desfăşurate;
- să sancţioneze verbal şi atitudinal comportamente negative;
- să participe la acţiuni simple de ecologizare;
j) Lista de probleme:
- ce stiu copiii: în pădure cresc copaci; în pădure trăiesc animale; lemnele copacilor ard în
sobe iarna;
- ce nu ştiu copiii: ce fel de copaci cresc în pădure; cine plantează copacii; de ce ard pădurile;
de ce unii copaci sunt groşi şi alţii subţiri; cum putem proteja pădurile;
k) Elaborarea hărţii proiectului;
e) Scrisori de intenţie:
-către părinţi:
“ Dragi părinţi,
-către pădurar:
“ Domnule pădurar,
Scrisoare de mulţumire,
(către părinţi, către pădurar)
În cadrul proiectului am realizat o excursie în pădurea din apropiere, unde ne-a întâmpinat
pădurarul. Am atras atenţia copiilor încă de la început asupra normelor de comportament civilizat: să
nu rupă crenguţele copacilor, să nu scrijelească scoarţa acestora, să nu arunce gunoi în pădure, să nu
aprindă focul, vorbindu-le despre pericolele pe care le implică nerespectarea acestor norme.
Pădurarul le-a povestit copiilor despre importanţa pădurii, despre animalele ce se adăpostesc în
pădure, despre aerul curat pe care îl produce ea. Ne-am plimbat însoţiţi de acesta şi am observat
copacii tineri, mai subţirei, copacii batrâni cu ramurile aplecate, trunchiurile tăiate ale unor copaci,
pădurarul povestindu-ne ce se întâmplă cu aceştia.
Obosiţi de plimbarea prin pădure, ne-am oprit într-o poieniţă unde copiii au mâncat şi s-au
jucat. După aceea, împreună cu ei, am strâns toate resturile rămase, şerveţelele, ambalajele, paharele
şi sticlele de plastic pe care le-am pus în pungile pentru gunoi pe care le aveam la noi. Am avut grijă
ca la plecare să lăsăm totul curat aşa cum am găsit.
Scopul principal al educaţiei privind mediul înconjurător este acela de a oferi fiecărui individ
posibilitatea de a manifesta o atitudine personală, responsabilă faţă de mediul în care trăieşte.
Educaţia ecologică are semnificaţia deprinderii unui anumit mod de a înţelege relaţia dintre om şi
mediul de viaţă, care nu este numai al său, ci şi al plantelor şi al animalelor. Punctul de plecare al
acestui demers îl constituie optica noastră ce trebuie să exprime respectul pentru mediul natural de
care beneficiem cu toţii şi pe care îl vor moşteni generaţiile viitoare. Pentru aceasta este important ca
noi, cei care avem misiunea de a-i educa pe cei mici, să avem o conştinţă ecologică bine conturată,
pentru ca acţiunile pe care le desfăşurăm să fie eficiente şi credibile în faţa copiilor.
În sprijinul realizării acestui demers educativ vine programul educaţional “Ecogrădiniţa”,
care-şi propune să contribuie la creşterea gradului de conştientizare al copiilor asupra problemelor de
mediu, punându-i astfel bazele dezvoltării durabile, prin acţiuni concrete. Prin proiectele întocmite în
cadrul acestui program se urmăreşte clarificarea apartenenţei copiilor la mediu. Sunt încurajate
discuţiile şi munca în grup, precum şi orice iniţiativă luată în protejarea mediului.
Putem spune deci că în grădiniţă se construieşte fundamentul conduitei ecologice, selectând
activităţile cele mai accesibile prin formă şi prin conţinut, care să-i conducă pe preşcolari spre
educarea dragostei lor faţă de natură, a dorinţei de a contribui la păstrarea frumosului, la educarea
capacităţii de a ocroti şi a respecta natura.
Astfel peste timp vom putea aprecia rezultatele şi ne vom putea bucura de roadele pomului
pe care l-am sădit încă de timpuriu.
Bibliografie:
1.Silvia Dan, Daniela Lazăr, Angela Dumitrescu, Manuela Ploscar, Floare Grijincu “Metoda
proiectelor la vârste timpurii-Consideraţii teoretice şi aplicaţii practice”, Editura Mirton,
Timişoara, 2005;
2.Viorica Preda, Mioara Pletea, Filofteia Grama, Aureliana Cocoş, Daniela Oprea, Marcela Călin
”Ghid pentru proiecte tematice-Abordare în manieră integrată a activităţilor din
grădiniţă” ,Editura Humanitas Educaţional, 2005;
3.Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei ”Revista Învăţământului
Preşcolar 1/2007”, Bucureşti, 2007;
4.Inspectoratul Şcolar al Judeţului Timiş “Revista Învăţământului Preşcolar Timişean, nr. 1/2006”,
Editura Orizonturi Universitare,Timişoara;
5.Silvia Breben, Elena Matei, Georgeta Puiu “Cunoaşterea mediului-ghid pentru învăţământ
preşcolar”, Editura Radical, 2001;
6.Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj - Asociaţia Educatoarelor “Revista Educaţia Ecologică,
nr.4/1998”
ANEXĂ:
Copiii,prietenii naturii