Prices Ne

Carte de cântări bisericeşti
PRICESNE
2013
SFÂNTA TREIME
PRICESNE ÎNCHINATE SFINTEI TREIMI

ŞI
MÂNTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS
2
Imnul ortodoxiei
Pentru ce te zbaţi în patimi şi-n păcat

Pe Iisus cel răstignit şi înviat
Să-l primeşti că El e mare
Şi e bun cu fiecare, orişicând
El te caută prin lume suspinând.
De ce fugi de jertfa crucii tot mereu?
Că ea ne-a spălat păcatul cel mai greu
Tu nu vezi că viaţa trece
Vine moartea groapa-i rece, pe vecii
Iară sufletu-i în iadul cu urgii.
De ce râzi de rugăciune şi de post?
De Biserica cu slujbele cu rost.
Tu nu ştii de rugăciune
Ce amară-nşelăciune , te-a rănit
Şi te-a amăgit satana cel smintit.
Azi Biserica te cheamă cu al său glas
Ca să vii la rugăciune la rugăciune-n orice ceas
Şi s-asculţi slujba cea sfântă
În Altar îngerii cântă lui Iisus
Heruvimi cu aripi multe vin de sus.
Şi toţi cântă cu preoţii într-un cor
Nevăzuţi de ochii noştii ai tuturor,
Numai de fiinţe alese,
Ce le-au dat darul prin mese , Duhul Sfânt
Ca să-ntărească credinţa pe pământ.
Credinţa cea ortodoxă a lui Iisus
Cu şapte Taine curate, cum le-a spus
Cine Trupul lui primeşte
Cu Iisus se-mpărtăşeşte , dragul meu,
El trăieşte , cu nădejdea-n Dumnezeu.
Şi Măicuţa lui ce sfântă-l va păzi
Cu puterea Sfintei Cruci îl va umbri
De satana cel smintit
Ce pe creştini i-a amăgit , ca un hoţ
Şi îi trage-n rătăcire mai pe toţi.
3
Proorocia mincinoasă s-a înmulţit
Şi satana multe sate-a dobândit
Formând secte-amăgitoare
De suflete pierzătoare,pe pământ
Hulind preoţia şi lucrul cel sfânt.
Să nu te laşi amăgit iubitul meu
De satana cel smintit , duşmanul tău ,
Vino-n Biserica Sfântă
Cu icoane-mpodobită
Şi răsplata o primeşti la Dumnezeu .
Biserica cea sfinţită să n-o uiţi
Că-i izvor de viaţă de la Sfinţi Părinţi
În ea vei găsi lumină
Mântuirea ta deplină, orişicând
Adevărul este unul pe pământ
Pământul cu ale sale-i trecător
Iar tu omule pe lume eşti un călător
Azi eşti tânăr şi-n putere
Frumuseţe , bani , avere , vrei să dobândeşti
Mâine-o mână de ţărână , tu mai eşti.
Toate se vor schimba ca şi cum nu au fost
Se va schimba pe vecie al vieţii rost
Fiecare-şi va lua plata după cum ne va fi fapta , dragul meu
Peste toate , împărăţi-va Dumnezeu.
4
Cântarea Sfintei Treimi
Lăudat să fii Părinte

Fiul Tău fie iubit
Care frate-n lupta vieţii
Să ne fie a voit.
Slavă Ţie Duh Preasfinte
Ce purcezi dintr-un părinte
Trei persoane , un Domn singur
Ce veghează peste noi.
Prin a dragostei putere
Singur a ne strânge fraţi
Fă-ne una ca şi Tine
Să-ţi dăm slavă-ntr-una toţi.
De-a păcatului prihană
Fă să fim cu toţi spălaţi
Şi de aspra-ţi judecată
La sfârşit să fim scăpaţi.
Doamne, fă cu vrednicie
Să stăm lâng-al Tău Altar
Inimile ni le-aprinde
De-al iubirii viu focar.
Iar în ceasul de pe urmă
Sus în cer să ne petreci
Ca-n Treimea nepătrunsă
Să te preamărim în veci .
5
Lumină lină mărită
Lumină lină mărită

Treime în trei unită
Ţie se-nchină Heruvimii
Îngerii şi Serafimii
Şi când apune soarele
Cu toate popoarele
Plecându-ne capetele
Ne-mpreunăm inimile.
Rugă fierbinte aducem
Jertfă de seară facem
Şi cu inimă înfrântă
Cântare cu totul sfântă
Ca să ne păzeşti Părinte
Prea puternice Cuvinte
Şi cu Duhul din preună
De relele ce s-adună.
6
Sfinte Dumnezeule
Sfinte Dumnezeule (Tatăl)

Bis
Tu eşti veşnic şi vei
Uită-te pe-acest pământ,
Vezi durerile ce sunt,
Şi dă liniştea sufletelor noastre
Sfinte Dumnezeule (Fiul) Bis
Vindecă-i pe cei bolnavi
Întăreşte-i pe cei slabi,
Ajută-i pe cei săraci
Sfinte Dumnezeule (Duhul Sfânt)
Bis
Tu eşti mântuirea mea
Întăreşte-ne credinţa ,
Alină-ne suferinţa
Sfinte Dumnezeule (Sfânta Treime)
Bis
Tu eşti mântuirea mea,
Iartă-ne că suntem răi
Dar suntem copiii Tăi,
Şi dă liniştea sufletelor noastre .
7
Sfânta Liturghie
(Aşa vorbeşte Domnul slavei)
Aşa vorbeşte Domnul slavei,

În glasul Sfintei Liturghi
Deşi M-am înălţat la ceruri,
Eu nu vă las orfani, copii.
În fiecare Liturghie
Eu iarăşi Mă cobor la voi
Din e coasta Mea împunsă
Şi-Mi curge sângele şuvoi .
Mă răstignesc din nou pe Cruce
În umbra Sfântului Altar
Primiţi-Mi Sângele şi Trupul
Să nu vin iarăşi în zadar.
Deschideţi inimile voastre
Că vreau în voi să locuiesc
Să vă împac din nou cu Tatăl
Şi de păcat să vă feresc
Eu vreau în voi să fiu de-apururi
Deschideţi nu mai amânaţi
Primiţi-Mă creştini cu toţii
Şi pacea Mea o s-o aflaţi
Şi din potirul Cinei Mele
Gustaţi iubiţii Mei cu toţi
Eu vreau în voi să fiu de-apururi
Să fiu viaţa tuturor.
Şi-n oricare fărâmiţă
Pe care-n taină o primiţi
Sunt Eu întreg cu toată slava
Şi-aştept spre Mine să veniţi.
8
Chemarea Bisericii Ortodoxe
Veniţi la mine fiilor,

Cu rănile care vă dor,
Veniţi cei plânşi de neam sărac
Veniţi , veniţi că eu vă-mpac.
Refren :
Veniţi la mine , veniţi
Veniţi la mine, veniţi
Veniţi că mamă vă sunt eu
Şi Tatăl vostru-i Dumnezeu
Veniţi părinţi îndureraţi

Veniţi bătrâni cu ochi secaţi
De jale după fii nepoţi
Veniţi , veniţi la mine toţi  R
Veniţi voi jalnici soţii
Ce n-aveţi tată la copii
Veniţi voi fete-n gând curat
Cu visul vostru îngropat  R
Veniţi orfani nemiluiţi
De toată lumea părăsiţi,
Veniţi că mamă vă sunt eu
Iar tatăl vostru-i Dumnezeu.  R
9
Iisus ne cheamă jalnic
Iisus ne cheamă jalnic
Cu glasul său smerit
Poporul meu drag spune
De ce m-aţi părăsit?
De ce m-aţi lăsat singur
Veniţi la mine iar ,
Cu dulce să petrecem
La Sfântul meu Altar.
Vă rog să-mi spuneţi Mie
De ce m-aţi părăsit?
Ce nu v-am dat în lume
De nu v-aţi mulţumit.
O! Nu vreţi să-L cunoaşteţi
Pe-al vostru Dumnezeu
Care vă ţine-n lume
Şi vă dă darul său.
Vă rog, veniţi la Mine
Şi nu întârziaţi
Şi vă rugaţi din suflet
Cât pe pământ mai staţi.
Căci va ajunge vremea
Când mă veţi căuta
Dar Eu fără de milă
Nu vă voi asculta.
Primiţi vor fi aceia
În Sfânt Locaşul Meu
Care trăiesc în lume
Uniţi cu Dumnezeu.
Şi noi te rugăm , Doamne
Cât trăim pe pământ
Să fim uniţi cu tine
În darul Tău cel sfânt.
Atunci când vremea aceea
Se va apropia
Primeşte-ne Iisuse
Cu milă-n turma ta.
10
Nădejdea mea
Nădejdea mea , e numai la tine , Doamne

Căci Tu ai zis , când ai venit în lume , Doamne
Veniţi , Veniţi la Mine
Toţi cei osteniţi şi împovăraţi
Şi eu vă voi odihni pe voi ( Aliluia de trei ori ).
Ochiul inimii mele
Ochiul inimii mele,

Îl ridic către tine Stăpână
Nu trece cu vederea
Puţina mea întristare.
Fii mie scut şi ajutătoare
În ceasul când va judeca
Fiul tău lumea.
Aliluia, Aliluia , Aliluia .
11
Ridica-voi ochii mei
Ridica-voi ochii mei la ceruri

De unde va veni, ajutorul meu
Ajutorul meu , de la Dumnezeu
Cel ce a făcut cerul şi pământul.
Întru Tine , eu mi-am pus nădejdea
Să nu mă depărtezi de la faţa Ta
Doamne, Doamne , Sfinte Doamne ,
Auzi glasul meu când mă rog Ţie .
Către Domnul , paşii mei voi duce
Şi Lege Lui va fii îndreptarea mie
Aliluia , Aliluia , Aliluia,
Slavă Ţie , Doamne .
Cu noi este Dumnezeu
Cu noi este Dumnezeu înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi , căci cu noi este

Dumnezeu.
Auziţi toate neamurile , căci cu noi este Dumnezeu .
Poporul cel ce umbla întru întuneric , a văzut lumină mare , căci cu noi este
Dumnezeu.
Cu noi este Dumnezeu , înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi , căci cu noi este
Dumnezeu .
Doamne al puterilor , fii cu noi , că pe altul afară de Tine , ajutor întru necazuri
nu avem ,
Doamne al puterilor , miluieşte-ne pe noi
Doamne de n-am avea pe sfinţii Tăi rugători şi bunătatea Ta milostivindu-se
spre noi , cum am îndrăzni , Mântuitorule , a Te lăuda pe Tine , pe carele bine
Te cuvântează neîncetat îngerii
Ştiutorul inimilor , iartă sufletele noastre .
12
Veniţi creştini la rugăciune
Veniţi creştini , la rugăciune
În casa Tatălui cel Sfânt
Veniţi creştini , plecaţi genunchii
Bis
Şi fruntea voastră la pământ
Când clopotele-ncep să sune
În zori cu glasul lor duios
Răsună-n undele lor tainic
Bis
Chemarea Domnului Hristos
Veniţi cei osteniţi la Mine
Cei osteniţi şi-mpovăraţi
Odihna , pacea mea cea sfântă
Bis
Şi alinare să luaţi
Răsună munţi, răsună dealuri
Pământu-ntreg de glasul sfânt,
S-apleacă-n faţa lui natura
Bis
Văzduhul tot cu nori şi vânt
Iar omul singura făptură
Împodobit cu chip ceresc
Azi nu mai vrea să ia aminte
Bis
La glasul cel Dumnezeiesc
Creştini noştri din vechime
Pe sub pământ zideau Altare
Şi pe furiş în miez de noapte
Bis
Veneau cu toţii la-nchinare
Azi lăcaşurile sfinte
Pe înălţimi strălucitoare
Dar câţi creştini le calcă pragul
Bis
În zilele de sărbătoare
Vai masa Domnului stă-ntinsă
Dar cei poftiţi nu vin la ea
Ei n-aud glasul Lui ce strigă
Bis
Veniţi creştini la masa mea
Veniţi, veniţi cu umilinţă!
În faţa Sfântului Altar ,
Veniţi să dezbrăcăm păcatul,
Bis
Şi să ne înnoim în har.
13
Pentru Tine
Pentru Tine, Doamne

Florile-nfloresc
Pentru Tine , noaptea
Stele strălucesc Bis
Pentru Tine, ploaia
Picură şi cântă
Şi-n grădină cerne
Bucurie sfântă .
Lângă Tine , Doamne ,
Cei săraci se strâng
Ţie-ţi cer iertare
Bis
Ochii care plâng
Pentru Tine candeli
În Altare ard
Tu la zile sfinte
Miruieşti cu nard.
Dă-mi răbdarea pietrei
Şi din cerul sfânt
Picură-mi pe gene
Rouă să te cânt Bis
Către Tine Doamne ,
Plec genunchi smerit,
Numai Tu Stăpâne ,
Nu mai părăsit .
14
Păstorul cel bun
A venit de mult de sus
Păstorul cel Bun Iisus,
Şi prin lume a umblat
Oi pierdute-a căutat. Bis
Să le ducă la izvoară,
Ca de sete să nu moară,
Uşa le-a deschis să iasă
La păşunea cea aleasă Bis
Dar oile n-ascultau
Cu capul se repezeau
Cu coarnele l-au împuns
Şi în coastă l-au străpuns Bis
De-a curs apă şi mult sânge
Cerul a-nceput a plânge
Soarele s-antunecat
Luna-n sânge s-a schimbat Bis
Acum El e dus din lume
Să caute la oi păşune
Şi poruncă a lăsat
Oilor ce-a păşunat Bis
Ca oile cele bune
Laolaltă să se-adune
Lupii să nu le mănânce
Tâlharii să nu le strice Bis
Păstorul cel blând şi bun
În ceruri e dus acum
Dar peste puţină vreme
Vine iară să le cheme Bis
Să le ducă-n-tr-o grădină
Unde-i apă şi lumină
Acolo-n pace vor fi
Mai mult nu vor flămânzi Bis
Nici nu vor însetoşa
Laolaltă vor umbla
Doar o turmă şi-un păstor
Şi va fi în viitor. Bis
15
Blândul păstor
Odată L-am văzut trecând
Cu turma pe păstorul blând
Mergea cu dânsa la izvor
Blândul păstor,blândul păstor.
Pe-o oaie ce căzuse jos
A ridicat-o El frumos
Ş-a dus-o în braţe iubitor
Pe alta care la pământ
Zăcea cu picioruşul frânt,
Blândul păstor,blândul păstor
El o lega mângâietor.
El le-a iubit cu dor nespus
Şi viaţa pentru oi şi-a pus
Şi pentru mântuirea lor
Iar mai târziu L-am întâlnit
Cu spini era împodobit
Într-o mulţime de popor
Blândul păstor ,blândul păstor.
Când L-am văzut L-am întrebat,
Cine sunt cei ce Te-au scuipat
Atunci a suspinat uşor
Şi mi-a răspuns duios şi lin
Ce-i ce Mi-au pus cununi de spini
Sunt oile ce le-am fost lor
Un blând păstor,un blând păstor.
Iar cei ce mă batjocoresc
Şi cei ce cruce-mi pregătesc
Sunt cei la care iubitor
Le-am fost păstor,le-am fost păstor.
Iar cei ce mă lovesc turbaţi
Sunt oile care pe braţ
Le-am dus la câmp şi la izvor
Ca un păstor,ca un păstor.
16
Tăcu şi ochii Lui senini
De lacrimii limpezi erau plini
Plângea de mila oilor
Blândul păstor, blândul păstor.
Ş-atuncea oile-au venit
Pe cruce sus L-au răstignit
Iar El plângea de mila lor
Înaintea Ta Iisus iubit

Înaintea Ta Iisus iubit
Vin azi încrezător
Că Tu deaceia Te-ai jertfit
Să-mi fii Mântuitor.
Din cât aflat-am că stă scris
Te-ascult în timp plăcut
Tu bucurii din Paradis
Mi-ai dat când ţi-am cerut.
Eu altceva nimic n-aduc
Decât o vină grea
Şi unde Doamne,eu s-apuc
Decât spre mila Ta.
În mine nimic nu e bun
Tot ce-am făcut e rău făcut
Nădejdea toată am s-o pun
În ajutorul tău.
Gol nimeni n-a venit înapoi
Din câţi Te-au căutat
Căci Tu pe toţi din mari nevoi
I-ai scos când Te-au rugat.
Deaceia dar acum şi eu
Cu lacrimi strig şi cer
Ah,mântuie sufletul meu
Nu mă lăsa să pier.
17
Iisuse,Iisuse primeşte-mă
Iisuse, Iisuse, primeşte-mă la tine

Că eu vin din dureri şi suspine
Refren:
La tine ,la tine Iisuse eu voi veni
Pe braţul tău mă voi odihni
Iisuse,Iisuse pieptul Tău fă-l căpătâi

Şi cu mâna Ta să mângâi R
Iartă-mă,iartă-mă Iisuse al meu iubit
Iartă-mă că eu mult ţi-am greşit R
Vino dar încrezător ,scumpul meu Mântuitor
Să-mi legi ranele care mă dor R
Slavă şi mărire,Ţie o Iisuse
Că tu-mi dai bucurii nespuse. R
18
Tu mi-ai fost
Tu mi-ai fost şi-mi eşti scăparea
Pururi Tu Iisuse al meu
Nimeni altul nu cunoaşte
Dorul şi necazul meu.
Refren :
Unde să mă duc ?
Unde să mă duc ?
Eu nu mă duc Iisuse bun
Dar te aştept plângând în drum
Eu nu mă duc Iisuse drag
Dar te aştept plângând în prag
Eu nu mă duc Iisuse al meu
Dar te aştept plângând mereu.
Unde să alerg Iisuse ?

Când sunt singur părăsit
Toţi cei dragi se duc,Tu singur
Eşti mereu nedespărţit R
O,de când te-am pe Tine
Sufletul întreg mi-e plin
Mâna Ta în viaţă-mi lasă
Pace şi belşug şi-alin R
O rămâi ,rămâi cu mine
Ca să fii pe veci al meu
Iar eu rob supus şi-umil
Să rămân al Tău mereu R
Fă să-ti cânt o veşnicie
Stând la pieptul tău dorit
După care -am plâns atâta
Şi pe care l-am iubit R
O rămâi în veci cu mine
Şi mă ţine-n veci cu Tine
Răscumpărătorul meu
Drag copil şi rob al Tău . R
19
Împărtăşania
Vai,cu buze necurate

Acum Doamne îndrăznesc
Să-ţi cer marea bunătate
Bis
Al tău trup Dumnezeiesc
Şi cu lacrimi mă rog Ţie
Doamne când mă-mpărtăşesc
Spre osândă să nu mi fie
Al Tău trup Dumnezeiesc Bis
Doamne dă-mi o picătură
Din al Tău sânge curat
Să-mi spăl întinata gură
Bis
Şi inima de păcat
Că eu dacă nu voi bea
Din sângele Tău preasfânt
Viaţă-n mine n-oi avea
Nici cu Tine nu mai sunt Bis
Doamne azi mă-mpărtăşesc
Cu al Tău trup preasfânt şi sânge
Căci viaţa îmi tânjeşte
Fără el în veci voi plânge Bis
“Luaţi mâncaţi acesta este
Trupul şi sângele meu”
Ce pentru mulţi se jertfeşte
Ia şi tu suflete-al meu. Bis
20
Imn euharistic
Fraţi creştini din lumea-ntreagă

Tresăriţi în cânt voios
Intonaţi un imn de slavă
Toţi cari credeţi în Hristos
Înfrăţiţi-vă popoare
De la Răsărit și-Apus
Şi plecându-vă genunchii
Cântaţi Domnului Iisus
Refren:
O, Hristoase-n Sfânta Taină
Ce doreşti să ne iubim,
Dă-ne nouă a Ta pace
Dorul Tău să-l împlinim.
Pentru noi venind pe lume

S-a făcut copil plăpând
Pentru noi murind pe cruce,
S-a jertfit ca Mielul blând;
Iar acum în chipul Pâinii
Din nou vine pe Altar,
Şi se dă cu totul nouă
S-avem viaţă , s-avem har.  R
Zbuciumat de ură mare,
Neamul nostru omenesc,
N-are linişte iar fraţii
Între ei se duşmănesc.
Potoleşte Tu furtuna
Stinge focul dintre fraţi
Şi fă să-ţi sorbim iubirea
La a Ta Masă-adunaţi. R
Te rugăm Hristoase Doamne
Să ne ierţi că am greşit
Pentru că străini de Tine
Pân-acum nu Te-am iubit.
21
Mişcă inimile noastre
Ca plângându-şi vina lor
Strânse-n juru-ţi să rămână
În toţi vecii vecilor.  R
Doamne, Tu ne-ai dat poruncă,
De cei mari să ascultăm,
Să-i iubim să le dăm cinstea
Pentru ei să ne rugăm.
De aceea eu acuma
Vin smerit în faţa Ta ,
Să primeşti cu bunătate
Pentru ei , azi ruga mea.  R
Tu pe Patriarhul nostru
Să-l ajuţi , să-l întăreşti
Pe Episcopi şi pe preoţi
Neîncetat să-i ocroteşti.
Tu pe al nostru cârmuitor
Milostiv să-l luminezi
Şi pe toţi ce stau la cârmă
Tu să-i binecuvântezi.  R
22
Un singur dor
Un singur dor mai am şi eu

Acela de-a sluji mereu
Lui Dumnezeu cel bun şi sfânt
Bis
Cât voi trăi pe-acest pământ
Acesta-i singurul meu dor
Şi cred că pentr-un muritor
Nu este un alt dor mai sfânt
Nici mai frumos pe-acest pământ Bis
O! Dumnezeul meu ceresc
Tu ştii prea bine ce doresc
Tu ştii că eu doresc să-ţi cânt
Cât voi trăi pe-acest pământ Bis
Iar când din lume voi pleca
O! Doamne eu te-aş mai ruga
Să mă învredniceşti să-ţi cânt
Şi-acolo-n cerul Tău cel sfânt
Bis
Ajută-mi Doamne , o sfinte
Ca şi de astăzi-nainte
Să te slăvesc mereu să-ţi cânt
Cât voi trăi pe-acest pământ. Bis
23
Când eram copil
Când eram copil Iisuse

O , Doamne , Doamne , Doamne
Nu te-am cunoscut de-ajuns
Nici n-am înţeles ce-ai spus
O Bun eşti Doamne . Bis
Dar de când te ştiu mai bine
O, Doamne , Doamne , Doamne
Arde-mi dorul după Tine
Cum să Te laud mai bine
O Bun eşti Doamne Bis
Cum să-ţi cânt să te slăvesc
O , Doamne , Doamne , Doamne
Şi cum să te preamăresc
Căci pe tine te iubesc
O Bun eşti Doamne Bis
Mi-ai dat să te iubesc
Cuvinte să te slăvesc
Şi cum să te preamăresc
O bun eşti Doamne
Bis
Num-atâta te-aş ruga
Să îmi dai răbdarea Ta
Ca să le pot îndura
Pe toate , O Doamne Bis
Pe duşmani eu să-i iubesc
Şi pe cei ce mă hulesc
Pentru că te preamăresc
Bis
O bun eşti Doamne
De-acuma toată viaţa mea
Facă-ţi-se voia Ta
Câte zile voi avea
O bun eşti Doamne
Bis
24
De la naşteri la mormânt
Să te laud şi să-ţi cânt
Cât voi trăi pe-acest pământ
O bun eşti Doamne Bis
Când din lume voi pleca
Num-atâta te-aş ruga
Să mă iei ca slugă a ta
O bun eşti Doamne Bis
La a ta venire mare
Să nu mă abaţi din cale
Ia-mă cu oile tale
O bun eşti Doamne
Bis
Cu-acei ce ţi-au slujit Ţie
Aliluia-n veci să fie
Slavă şi mărire Ţie
O bun eşti Doamne. Bis
25
Iisus prietenul meu
Iisus al meu , prieten bun

Din anii tinereţi
Cu tine eu călătoresc
Pân la sfârşitul vieţii.
În zori de zi când mă trezesc
Smerit m-aplec sub cruce
Că-n toată lumea nu găsesc
Un scut mai bun şi dulce
În calea vieţii când pornesc
Tu Doamne eşti cu mine
Să fie drumul cât de greu
E-aşa uşor cu tine
Şi nu mă tem că voi pierii
În marea de păcate
Că Tu , Preabunul meu Iisus
Mă izbăveşti din toate
Când am de suferit un chin
Tu , Doamne-mi dai putere
Să fie chinul cât de greu
Eu simt o mângâiere
Tu eşti comoara care-ai fost
De mine mul căutată
Dar astăzi nu te-aş mai lăsa
Nici pentru lumea toată
Că Tu mi-eşti sprijin ne-ncetat
În cânt şi în suspine
Iisuse al meu, prieten drag
Ce bine-i lângă Tine !
26
Iisuse veşnic călător
Iisuse veşnic călător
Prin lumea de păcate
Tu baţi străin şi iubitor
La uşile-ncuiate
Nimic tu nu ceri nimănui
Când baţi şi-aştepţi să vină
Şi vrei să laşi în casa lui
Din pacea ta divină
Ai vrea din viaţa Ta să-i dai
Căci viaţa lui e moartă
Dar el nu vrea , Tu plângi şi stai
Afară lângă poartă
Tu , Domnul dragostei ai sta
Pe veci de veci cu Dânsul
Şi baţi şi-aştepţi , dar el nu vrea
Şi stând Te scapă plânsul .
Eram copil când Te-am văzut
La poarta Mea străine
Şi să-ţi deschid ai tot bătut
Să intri şi la mine
Dar lumea-mi spune să nu vin
Că viaţa Ta-i amară
Am vreme colo mai târziu
Şi te-am lăsat afară
De-atunci trecură ani şirag
Din viaţa-mi amărâtă
Tu tot ai plâns străine drag
La poarta zăvorâtă
Târziu Te-am auzit din nou
Chemarea Ta duioasă
Înceată , stinsă , un ecou:
O , lasă-mă în casă .
O, lasă-n suflet să-ţi străbat
Cu pacea mea cerească
Cât ceru-n lung şi marea-n lat
Nu pot să-ţi dăruiască
27
Dar lumea-mi spune să te las
Afară şi-astădată
Tu tot la uşă ai rămasă
Şi uşa încuiată
Te-am auzit azi mulţi la rând
Chemându-mă pe nume
Dar n-am deschis
Iar tu plângând
Te-ai dus străin în lume
Iar astăzi singur mă-nfior
De-a mele fapte rele
Iisuse şi te chem cu dor
În noaptea vieţii mele
O , vino iar Iisuse
Mai bate iar odată
Te-aştept cu sufletul plângând
Şi uşa descuiată .
28
Noaptea
(Priceasna Vecerniei)
Noaptea e stăpână-n vale

Truda zile s-a sfârşit
Obosit m-abat din cale
Să te-ador Iisus dorit. Bis
Lampa veşnică mă cheamă
Să Te-ador să Te iubesc
Să-ţi spun dorul fără teamă
Bis
Pruncule Dumnezeiesc
Sfântă Jertfă a iubirii
Dumnezeu ne înţeles
Domn în cer şi--n univers
Bis
Din Altar Stăpân al firii
Îngerii Te înconjoară,
Arde focul cel ceresc
Te ador cum ei Te-adoră
Bis
Te iubesc cum ei iubesc
Cât e de frumos cu Tine,
Înaintea Ta să-Ţi cânt
Tu-mieşti singurul meu bine
Bis
Toate trec pe-acest pământ
Prietenii curând mă lasă
Lumea trece toate trec
Prietenia credincioasă
Bis
Singura-ţi va fi în veci
Primeşte a mea cântare
Al meu suflet , al meu dor
A mea inimă şi-ardoare
Pruncule Mântuitor
Bis
Doamne , eu mă duc acuma
Dar Te rog cu dor nespus
Fii cu mine-ntotdeauna
Slavă Ţie scump Iisus. Bis
29
Când pe norul luminos
Când pe norul luminos

Va veni Domnul Hristos
N-o fi lună , stele , soare
Bis
Ci numai o jale mare
Soarele s-o-ntuneca
Luna , stele vor cădea
Toţi din lume se vor strânge
Şi de jale toţi vor plânge
Bis
Întâi focul va veni,
Pe cei răi va nimici
Dup-aceea vor suna
Îngerii cu trâmbiţa Bis
Cei vii multe vor răbda
Până ce se vor scăpa
De-a trupului greutate
Bis
Încărcaţi cu grele fapte
De faţă vor sta preoţii
Cu-ai lor credincioşi cu toţii
Toţi domni mari şi muncitori
Stăpânii cu servitorii Bis
Şi părinţii vin la rând
Cu copiii lor plângând
Părinţii nu i-au învăţat
Copiii n-au ascultat Bis
Şi judecătorii iată
Ce-au judecat pentru plată
Stăpânii ce-au înşelat
Pe aceia ce le-au lucrat
Bis
În valea lui Iosafat ( Ierusalim )
Totul va fi judecat
Fiecare după faptă
Bis
Judecată grea şi dreaptă.
30
O Iisuse să ne spui
O Iisuse să ne spui
De sfârşitul veacului
Când va fi a Ta venire
Ce semne ne-or da de ştire
Fraţilor, vor fi războaie
Om pe om o să se taie
Neam pe neam o să se bată
Nu va fi aceasta-ndată
Vor ucide fraţi pe fraţi
Fii vor omorî pe taţi
Vor veni atunci pe lume
Suferinţe fără nume
Soarele s-ontuneca
Va sufla puternic vântul
De-a cutremura pământul
Vor urla-nfiorător
Valurile mărilor
Va fi foamete grămadă
De-a cuprinde lumea-ntreagă
Vor veni atunci pe lume
Suferinţe fără nume
Pământul va bea mult sânge
Toată lumea amar va plânge
Toţi vor merge la morminte
Şi vor striga în cuvinte
Ieşiţi morţilor afară
Că trăim o viaţă amară
Ieşiţi ca noi să intrăm
De vii să ne îngropăm
Că nu mai putem răbda
Pedeapsa mare şi grea
31
Care va veni de sus
Că n-am crezut în Iisus
Omule cu suflet rău
Nu uita de Dumnezeu
Că ziua cea-nfricoşată
Va veni neaşteptată
Nu trăi tu pe pământ
Fără Dumnezeu cel Sfânt
Că El te va judeca
După cum vei merita
Judecata lui cea dreaptă
Va pedepsi orice faptă.
32
Doamne , Doamne să ne spui
Doamne , Doamne să ne spui

De sfârşitul veacului
Ca să ştim mai dinainte
Ce semne ne vei trimite
Ca să ştim venirea ta
Ce semne vei arăta?
Semne le-am trimis pe toate
Nu v-aţi lăsat de păcate
De-aţi citit Scripturile
Aţi cunoaşte semnele
De-aţi citi ce este scris
Noi la toate am ajuns
Semne-n lună
Semne-n stele
Ape mari şi vremuri grele
Şi bate puternic vântul
De cutremură pământul
Valurile mărilor
Azi răsună-ngrozitor
Domnul vrea să se răzbune
Că nu facem fapte bune
Nu ne mai poate răbda
Că lucrăm Duminica
Celelalte sărbători
Ospeţe , beţii şi hori
Noi tot bine aşteptăm
De la rău nu ne-nturnăm
Niciun ceas pentru Iisus
Noi n-am pus
Şi-auzim din depărtare
Ape mari , cutremur mare
Multe sate s-au înnecat
Oraşe s-au cufundat
33
În fundul pământului
De mânia Domnului
Şi-au rămas făr-adăpost
Domnul mângâie pe toţi
Şi vedem şi pe la noi
Norii încărcaţi cu ploi
Cât de cât să ne-necăm,
Pune-ţi mila să scăpăm
Te rugăm şi strigăm tare
Să ai milă şi-ndurare
De copii de animale
Că-s lucrul mâinilor Tale
Dar dac-am avea credinţă
Am scăpa de suferinţă
De-aceea creştini şi fraţi
Pe gânduri să nu mai staţi.
În genunchi să vă rugaţi
Ca să nu fim înecați
Întoarce-te omule
Sfârşitul se-apropie
Domnul multe ne-a promis,
Dar mai multe ne-a trimis,
Că dacă n-am ascultat
Ape , fulgere ne-au certat
Căci în zilele din urmă
Va fi foamete şi ciumă
Oameni răi , pizmă şi ură
Şi n-auzi o vorbă bună
Crime , omoruri şi-ntâmplări
Boale fără vindecări
Şi zilele se scurtează,
Nimeni nu lăcrimează
Şi trăiesc fără de rost
Fiindcă nu-l au pe Hristos
S-aşteptaţi a lui venire
Să ne scape de pieire
34
Dar mult foarte nu va fi
Până Domnul va veni
Şi pe cei ce au făcut bine
Îi va lua Domnul cu Sine
Iar la cei răi le va spune
Să se-adune toţi din lume
În valea lui Iosafat
Unde vor fi judecaţi.
Dar voi iubiţilor fraţi
Nu sunteţi întunecaţi
Să vă prindă fără ştire
Acea ziuă de venire
Dar mai mare va fi
Când toate se vor prăbuşi
Soarele s-ontuneca
Şi toate vor fi-ntristate
Pentru c-am făcut păcate
Dar atunci va fi târziu,
Doamne la Tine-am să viu
Hai, creştini să ne-nchinăm
Pe Fecioara s-o rugăm
În genunchi cu lacrimi multe
Ca pe noi să nu ne uite
Să se roage pentru noi
Că suntem în mari nevoi
Să ne dea un cer senin
Totdeauna în veci , Amin.
35
Iar în zilele din urmă
Iar în zilele din urmă
Spune Duhul lămurit
Că mulţi vor fugi de turmă
Şi de păstorul iubit
Atunci vor fi vremuri grele
Oamenii vor trăi rău!
Înşelaţi de duhuri rele
Vor uita pe Dumnezeu
Aşa ne vorbeşte Duhul
Dar nimeni nu poate şti ,
Timpul când astfel de vremuri,
Peste oameni vor veni
Privind însă azi în lume
Vezi că-s atâtea nevoi
Şi mulți lupi intră în turmă
Îmbrăcaţi în piei de oi
Poftele cele deşarte
Surorile lui Satan
Se-nmulţesc văzând cu ochii
Mai în fiecare an
Lăcomia de avere
Pe mulţi creştini i-a cuprins
Şi orbiţi de-această mreajă
Se duc spre focul nestins
Ce citeşti prin multe locuri
Vai , Doamne te îngrozeşti
Numai crime , numai certuri
Toate lucrări diavoleşti
Şi aşa creştinii noştri
Merg din rău , încă-n mai rău
Se-nşală unii pe alţii
Şi-au uitat pe Dumnezeu
Nu cumva acele vremuri
Despre care ni s-a spus
Sunt tocmai cele de astăzi
Când am uitat pe Iisus?
36
“Privegheați” ne spune Domnul
Ne-ncetat să vă rugaţi,
Căci nu ştiţi ziua , nici ceasul
Când la cer veţi fi chemaţi.
La miezul nopţii
La miezul nopţilor va veni

Iisus cu pas domol
Şi vai de cei ce-i va găsi
Bis
Dormind cu suflet gol
O lumea asta de nevoi

Cum a orbit acuma
Crezând că vremea de apoi
Bis
A întârziat acuma
Din somn , treziţi-vă ,

Sculaţi că vă pândesc dureri
Şi unii pe-alţii vă-ndemnaţi
Bis
La sfinte privegheri
Căci vremea s-a apropiat

Să vină judecând
Tu suflet , ţine-te curat
Bis
Căci poţi cădea oricând
Şi fiecare , lucrul său

Să-l facă cugetând
Pentru venirea Domnului
Căci vine în curând . Bis
37
Omule
Omule ce-n astă lume
Zi şi noapte te trudeşti
Cât mai mult argint şi aur
Şi averi s-agoniseşti
Să-ţi câştigi măriri şi ranguri
Lăudat să fi mereu
Nu te mai gândeşti la moarte
Nu gândeşti la Dumnezeu!
Nu gândești că mâine poate
Dumnezeu te va chema
Şi-atunci câte-ai strâns pe lume
Ale cui vor rămânea
Cui va rămâne averea
Câte-n lume adunaşi,
Cui rămân a tale ranguri
Şi-al tău aur cui îl laşi?
Însă nu uita de suflet
Ca-i păcătuit mereu!
Şi-ale tale fapte rele
Cui le laşi , iubitul meu ?
Cine le-o spăla cu lacrimi
Ca să scapi neosândit?
Cine dacă tu-n viaţă
Nici măcar nu te-ai gândit !
Poate crezi că ai iertare
Şi că raiul dobândeşti
Dacă duci faci o slujbă , două
Şi-o pomană dăruieşti
Nu te înşela iubite
Tot de tine rău va fi!
C-o pomană şi c-o slujbă
Raiul nu vei dobândi
Trebuie să-ţi plângi păcatul
Şi să-ngenunchezi supus,
Lângă Crucea Împăcării
Lângă Crucea lui Iisus
38
Sângele vărsat pe Cruce
Te-o spăla te-o curăţii
Numai Dânsul frate dragă
Te mai poate mântui .
Mi se bucură inima în Domnul
Mi se bucură inima în Domnul

Căci puterile El mi-a-nălţat
Gura largă spre duşmani mi-a deschis
Cu-ajutorul său m-a bucurat
Refren:
Nimeni nu este sfânt cum e Domnul
Nu e alt Dumnezeu decât El
Nu e stâncă aşa cum e Domnul
Dumnezeu Sfântul lui Israil
Nu vorbiţi cu-atâta-ngânfare
Nu rostiţi al mândriei cuvânt
Căci El e Dumnezeu care ştie
Cântări-va tot ce faci pe pământ R
Arcul celor puternici El sfarmă
Cei slabi cu putere se-ncing
Cei săraci au acuma odihnă
Cei bogaţi azi de foame se plâng  R
Iară cei ce mă vor pe mine
Au primit fericiţii copii
Iară cei care vor o mulţime
Lânceziți au rămas fără fii.  R
39
Singurătatea
Privighetoarea dacă nu doarme toată noaptea

Şi lunile răsună de-al ei cântec duios
Ea simte a ei plăcere , aşa lăsând-o soarta
Găsindu-ţi mângâierea în versul preafrumos
Aşa şi eu ca dânsa iubesc singurătatea
Şi fac ca să străbată la ceruri glasul meu
Prefer numai natura , trăiesc cu simplitate
Şi-ntreaga mea viaţă i-o-nchin lui Dumnezeu
În miezul nopţii dacă un înger se coboară
Din slava cea cerească pe-acest fatal pământ
Când totul ie-n tăcere când totul dormitează
Pe mine mă găseşte adesea priveghind.
Şi luna când răsare tot astfel mă găseşte
A ei lumină stinsă îmi place să privesc
Şi sufletu-mi pare mai mult se umileşte
Şi-n linişte se suie la tronul cel ceresc
La stele la luceferi mă uit cu mult nesaţiu
Şi-n oricare aievea chip care zăresc
Un înger ce pluteşte în necuprinsul spaţiu
Cu toţii în cor intonă un imn dumnezeiesc
Când zorile apare şi soarele iveşte
Asale raze sfinte pe cadrul cel ceresc
Atunci opresc privirea şi plec jos a mea frunte
Se odihneşte totul în suflet sfântul dor
N-aud al lumi vaiet al ei plin plâns cu durere
Căci sufletu-mi pluteşte în sferele cereşti
Şi toată a ei dulceaţă a ei podoabe scumpe
Mormântul le închide , pământul le-nvelesc
Cu drag ascult pârâul ce curge colea-n vale
Zefirul ce deşteaptă lin sufletul meu
Ce pare ca şi mine că merg în a lor cale
De-mi jertfesc viaţa tot pentru Dumnezeu
40
Amară e durerea ce simte muritorul
Când vede căci căzut-a ca prada-n gheara rea
Când viciul îl doboară şi-n patimi îşi ia zborul
Când uită ca la ceruri să-ndrepte faţa sa
Să piară deci din lume urâta nepăsare
Şi-n suflete să crească nepreţuitul dor
Să-nfrângem cu credinţă să mergem prin răbdare
Şi-n inimile noastre să facem Sfânt Altar.
(Mn. Putna)
Aş vrea să intru-n mănăstire

Aş vrea să intru-n mânăstire
Aş vrea să mă călugăresc
Apune-mi măicuţa mea cea bună
Spune-mi de vrei să mă primeşti Bis
La mânăstire-s sarcini grele
Tu nu le poţi îndeplini,
Tu care-ai fost iubită odată
Bis
Nu te mai poţi călugări
Decât într-o rochiţă albă
Şi scurtă până la genunchi
Mai bine-ntr-o haină neagră
Bis
Şi lungă până la pământ
Mărire ţie mânăstire
Pridvor ceresc în prag de munţi
Ce vitejia vieţii mele
Bis
Biruitoare o înfrunţi
Tu eşti Altar de întărire
Credinţei noastre-n Dumnezeu
Tu ești cetatea de scăpare
Şi reazem sufletului meu
Bis
Izvor adânc de mângâiere
Năpăstuiţilor liman
Înviforaţilor pe marea
Ispitelor , din an în an Bis
41
Veniţi creştini la mânăstire
Veniţi la rugăciune sus
La Mânăstire pacea lumii
E slava Domnului Iisus Bis
Şi-ngenunchiaţi la rugăciune
Să zicem toţi şi toate-n cor
Greşit-am Doamne , iartă Doamne
Păcatul meu şi-al tuturor Bis
Învredniceşte-ne Stăpâne
Ca una-n dragoste să fim
Părtaşi Împărăţiei Tale
Cu toţi acei ce o dorim Bis
Şi-acolo-n cer cu Osanale
Slujindu-te cu drag mereu
Să fim cu toţi o Mânăstire
Frumoasă lângă tronul Tău. Bis
42
Dorul de ţara sfântă
Eu mă duc în Ţara Sfântă

Tatăl e departe
Şi de-abia te văd în vale
Tatăl e departe.
Bis
Am avut în Tine doruri
Fără împlinire
Suferinţe fără număr
Plâns şi fericire
Poate atât cât nimeni altul
Bis
Plâns şi fericire
Am avut duşmani în lume
Răul să-mi dorească
Dar au fost şi-atâtea inimi
Dragi să mă iubească
Însă şi duioase inimi
Bis
Dragi să mă iubească
O pământ , pământ sub soare
Am trăit o viaţă
Azi te lasă rămâi în urmă
Tot mai mic prin ceaţă Bis
Eu mă duc în Ţara Sfântă
Tot mai sus de stele
Unde Mirele şi-alesul
Dorurilor mele
După care-am plâns o viaţă
Bis
Tatăl e departe
43
Sus în cer
Pe pământ sunt străin şi pribeag

Nici averi , nici plăceri nu m-atrag
Toate sunt ca un fum , toate pier
Eu suspin ne-ncetat după cer.
Refren:
Sus în cer, sus în cer, sus în cer
Voi vedea pe Iisus
Şi în veci voi avea şi gusta
Bucurii de nespus.
Toate trec pe pământ , cum s-a scris

Ca un nor , ca un fum , ca un vis
Tot ce-a fost neplăcut voi uita
Când în cer pe Iisus voi vedea  R
El s-a Înălţat sus în cer şi s-a dus
Maica şi Fiul ei scump Iisus
Pe pământ nu găsesc să-mi alin
Nici dureri , nici necazuri , nici suspin .  R
Calea mea voi sfârşi-o în curând
Chiar de-ar fi s-o străbat tot plângând
Şi de-o fi timp urât şi ploios
Vreau să fiu tot senin şi voios .  R
Tot ce rabd pe pământ e puţin
Când privesc cerul sfânt şi senin
Sus în cer eu voi fi îmbrăcat
Cu veşmânt şi cununi de-împărat.  R
Pe pământ tot ce rabd , mi-e uşor
Când gândesc că-n curând am să mor
Tot ce-a fost neplăcut voi uita
Când în cer pe Iisus voi vedea.  R
44
Doamne Hristoase icoanei Tale
Doamne Hristoase icoanei Tale

Noi păcătoşii ne închinăm ,
Şi din această jalnică vale
Sus către ceruri rugi înălţăm.
Ne-apasă multe patimi şi chinuri
Tu ne-ascult-a noastre suspinuri.
Icoană sfântă a lui Iisus ,
Toată nădejdea în Tine-am pus.
Frânţi de necazuri , Doamne vom merge
Spre sânu-ţi capul ne vom pleca;
Lacrima noastră Tu o vei şterge,
Bune Iisuse , cu mila ta ,
Tu eşti a noastră dulce scăpare
Din-tr-a vieţii lupte amare;
Cu mari păcate Viaţa-ţi bună,
Blânde Iisuse noi am rănit
Dar de-acum toţi împreună
Vom face totul să fii iubit.
La-a Tale chinuri înfricoşate
Noi am răspuns cu mii de păcate.
Tu eşti a noastră dulce scăpare,
Toţi întru Tine nădăjduim.
Doamne ascult-a noastră strigare,
Şi vezi căinţa ce-ţi oferim.
Iartă-ne Doamne cu milă mare
Nu ne lăsa pe noi în pierzare.
45
Prin mijlocirea Preacuratei
Astăzi îţi cerem mii de-ndurări
Stinge Iisuse focul ispitei
Dă-ne tărie în încercări.
Fă-ne statornici pururea-n bine
Iar după moarte ia-ne la tine
Spune-mi mie Doamne
Spune-mi mie , Doamne , Dumnezeul meu

De ce nu mă-ngăduie suspinul greu .
Ochi-mi lăcrimează şi-s îngândurat
Eu cum voi răspunde pentru al meu păcat.
Eu te rog , Iisuse , Dumnezeul meu
Ai milă de mine , iamă-n braţul Tău.
Şi la judecată când vei judeca
După a mele fapte nu mă condamna.
O, suflete dragă, multe ţi-am iertat
Pentru a tale fapte ; viaţa Mea Mi-am dat.
Plânge şi te roagă şi fă voia Mea
Ş-apoi eu cu milă te voi judeca.
Nu te-oi da la muncă , ca să te munceşti
Te-oi duce cu Mine , să te veseleşti .
46
Ascultă Doamne , pe robii tăi
Ascultă Doamne , pe robii tăi

Şi nu uita ruga lor
Mântuieşte , mântuieşte poporul cel ce strigă
Şi caută îndurare
Spre milostivirea Ta.
O Doamne , Doamne , Aliluia , Aliluia , Aliluia , Aliluia .
Fraţii împreună
Iată acum cât este de bine

Şi cât e de frumos
A locui fraţii împreună .
Este bine şi frumos , este bine şi frumos
Cât este de bine şi cât e de frumos
A locui fraţii împreună . Fraţii , fraţii , iată fraţii împreună ; cât este de bine şi
cât e de frumos a locui fraţii împreună!
Aliluia , Aliluia , Aliluia .
Cât de mărit
Cât de mărit este Domnul în Sion , nu poate limba a tâlcui.

Mare este Domnul în cer pe tron şi până-n-tr-un fir de iarbă pe pământ.
Mare eşti pretutindenea Doamne , pretutindenea eşti mărit , în zi , în noapte cu
strălucire .
Aliluia , Aliluia , Aliluia.
47
Te ador Iisuse
Te ador Iisuse tainic Dumnezeu,

Taina aceasta sfântă e locaşul tău.
Inima mea-ntreagă ţie ţi-o jertfesc,
Când sub vălul pâinii , dornic te privesc.
Simţurilor mele Tu le eşti ascuns,
Singură credinţă taina ţi-a pătruns,
Cred tot ce ne-ai spus tu Fiule-ntrupat
Că Tu eşti Cuvântul cel adevărat.
S-ascundea pe cruce tot ce e ceresc,
Iar aici s-ascunde şi ce-i omenesc.
Cred că eşti de faţă , Om şi Dumnezeu ,
Mângâierea dulce a sufletului meu .
Ranele-ţi ca Toma, Doamne , nu le văd ;
Dar ca şi el Domn şi Dumnezeu te cred
Dă-mi credinţă vie, dă-mi ca să sperez
Şi-n iubire-aprinsă Ţie să-Ţi urmez.
Taină de-amintire-a morţii Domnului,
Pâine de viaţă eşti Tu omului.
Fii şi mie pururi dulce nutremânt,
Singura-mi dulceaţă pe acest pământ!
O, Iisuse bune , Miel însângerat,
Spală al meu suflet de orice păcat;
Căci din al Tău sânge , chiar şi-un singur strop
Poate ca să spele al relelor potop.
O, Iisuse Doamne , tainic Dumnezeu.
Împlineşte-mi dorul sufletului meu :
Fă să cadă vălul de pe faţa Ta,
Şi-n vecia-ntreagă să te pot vedea.
48
Întoarce-te la Domnul
Întoarce-te la Domnul
Şi-i spune-al tău păcat
Pe veşnicul Părinte
Destul l-ai supărat.
Trec zilele şi nopţi
Ba trec şi ani întregi
Creştinule creştine
De ce nu înţelegi .
Mângâietorul lumii
Te cheamă azi la har
A lui Hristos cuvinte
Să nu-ţi fie-n zadar.
Ascultă-l cu plăcere
La El aleargă-ndată
Şi-n Sângele lui spală-ţi
Al vinei tale pată.
Cu lacrimi de durere
Arată-i că-l iubeşti
Şi cugetul ţi-e slobod
De cele pământeşti .
Supune-te în toate
Ca unui bun părinte
Păzind cu râvnă pururi
Poruncile lui sfinte.
Tu cauţi fericire
Acolo unde nu-i
Credinţa ta în lume
Nesocotit ţi-o pui.
Hristos e fericirea
El e sprijin şi pace
Şi-n inima ce-l căuta
Lăcaş plăcut îşi face.
Fiinţa ta întreagă
Lui numai dăi-o azi
Şi nu te va înfrânge
Al relelor necaz.
49
În luptă şi răbdare
Găsi-vei bucurie
Căci Raiul fericirea
Te-aşteaptă-n veci .
Mai lângă tronul Tău
Mai lângă tronul Tău

Sufletul meu caută locul său
Dorit mereu.
Şi când umblă pribeag
Tu-l reîntorci cu drag
Mai lângă Tronul Tău
Sufletul meu
Spre bunătatea Ta
Inima mea înalţă
Ruga sa o Iisuse
Nu mă lăsa.
Iar în nevoia grea
Mă poartă mâna Ta
Chiar când aş dispera
Iisuse nu mă lăsa.
50
Iisus , Iisus cel răstignit
Iisus , Iisus cel răstignit

Te vrea ca să fii fericit
O vin la el suflet pribeag
Că El te aşteaptă cu drag.
E Mielul de pe Golgota
A dus durerea mea şi a ta
Şi-a dat viaţa-n chinul greu
Şi ne-a scăpat pe noi de rău.
O nu te doare rana lui
Căci pentru tine a stat în cui
Şi pentru tine a însângerat
Ca să te scape de păcat.
O vino nu mai sta pe gând
Că Iisus te cheamă cu glas blând
Să nu respingi chemarea lui
Vino-n Biserica Lui.
Că pe pământ şi-n ceruri sus
Nici un nume nu s-a spus
Că vom putea fi mântuiţi
Că doar prin El suntem primiţi.
51
Mi-e dor de veşnicie
Mi-e dor de veşnicie

Ca rana de balsam
Şi-inima pustie
Vreau pacea Ta s-o am.
Refren:
Tânjesc de dor
Mi-e sete de izvor
De râul cristalin
O vin Iisuse vin
Căci lumea-i rea
Noi n-avem loc de ea
Ne du cu Tine sus
O scump Iisus.
Aşa-i den veci Calvarul

Un drum de suferinţi
Acolo unde-i harul
E pacea ca-ntre Sfinţi.  R
N-am patrie sub soare
N-am linişte sub nori
O cheamă-a mea simţire
Cu sufletu-mi fiori.  R
Căci totuşi am o ţară
Un plai strălucitor
Şi doru-mi creşte iară
Spre ea , spre ea să zbor .  R
52
Ah cât mă simţesc de bine
Ah cât mă simţesc de bine
Când e Domnul lângă mine
Şi cu El trăiesc.
Însă ce jale m-apasă
Când mă depărtez de casă
Când Îl părăsesc.
Sufletul meu însetează
Şi ochii mei lăcrimează
Când n-am pe Iisus.
Eu atunci sunt ca pământul
Când îl bate mereu vântul
Şi e secetos.
De aceea frăţioare ,
Ca şi cerbul la izvoare
Eu alerg mereu.
Şi de-L aflu pe El iară
O frumoasă primăvară
E sufletul meu.
Doamne câtă mângâiere
Îmi aduci Tu cu durere
Iisuse iubit.
Când mă plec sub a Ta Cruce
Viaţa-mi este tot mai dulce
Şi sunt fericit.
Doamne , cât voi fi în viaţă
Ne-ncetat Tu mă învaţă
Ca să cânt mereu.
Eu voiesc tot înainte
Să te laud Doamne Sfinte
Aici pe pământ.
Doamne mai am o dorinţă
Şi Te rog cu umilinţă
Auzi ruga mea.
Vreau cât voi trăi în lume
Totdeauna să pot spune
“Fie voia Ta”.
53
Sfâşiat de chinuri grele
Sfâşiat de chinuri grele

Şi cu ochi secaţi de plâns
M-ai găsit atunci , Iisuse
Când la sânul Tău m-ai strâns.
M-amăgise rău păcatul
În prăpăstii fără fund
Şi de faţa Ta Iisuse
Mă făcuse să m-ascund.
Să n-aud a Ta chemare
Glasul Tău să nu-l ascult
Mă dusese-n depărtare
Tot mai tare, tot mai mult.
Când am fost în fund de vale
Plin de răni şi părăsit
Mi-a părut c-aud pe culme
Glasul Tău Iisus iubit.
Mă chemai duios pe nume
Peste groapa fără fund
Şi-aşteptai din clipă-n clipă
Din adâncuri să-ţi răspund.
Eu cuprins de-a morţii teamă
Şi cu ochi de lacrimi plini,
Am strigat : aicea-s , Doamne,
Plin de rane,-mor în spini.
Ţi-ai făcut cu mâna cale ,
Printre spini şi peste stânci
Şi Te-ai coborât la mine
Până-n fund de văi adânci.
Mâna Ta de rane plină
Dintre spini m-a ridicat
Şi-ale mele răni , cu milă
Mi le-ai uns şi le-ai legat .
54
Eu plângeam amar , cu capul
Stând în poala-Ţi sprijinit
O , mă poţi ierta Iisuse,
Pentru câte ţi-am greşit?
M-ai iertat şi glasu-ţi dulce
Iubitor , mă mângâia ;
Vezi să nu mai cazi în vale
Să nu mai păţeşti aşa.
Străin am fos odată
Străin am fost odată

Străin şi alungat
N-aveam nici fraţi nici tată
Nici mamă-nduioşată
Să mângâie vreodată
Obrazu-n lăcrimat.
Dar te-am aflat pe Tine
Iisuse preaiubit
În jale şi-n ruşine
La toţi le-a fost ruşine
Să vină lângă mine
Tu singur ai venit .
Necazurile toate
La tine m-au adus
De-atunci îmi eşti de toate
Şi milă şi dreptate
Şi mama mea şi frate
De toate scump Iisus.
Rămân deci până la moarte
Sub crucea Ta supus
Bucăţi de m-ar împarte
Pe drumuri să mă poarte
Tot nu mă vor desparte
De Tine scump Iisus.
55
Am pierdut pe Domnul
Şi-acum plâng amar
Dar că rog să-mi spuneţi
Cum să-l aflu iar.
Caut zi şi noapte
Bunul ce-am pierdut
Plâng cu lacrimi grele
Doamne ce-am făcut.
Rătăcesc în lume
Şi suspin mereu
Ajutorul meu.
Doamne , fără Tine
Traiul mi-e amar
Cheamă-mă Iisuse
Să te aflu iar.
Spuneţi-mi voi prieteni
Unde să-l găsesc
Căci eu fără Domnul
Nu pot să trăiesc.
N-am vegheat cu grijă
Nu l-am preţuit
L-am pierdut şi-amarnic
Am păcătuit.
Doamne, fără Tine
Nu pot să trăiesc
Cheamă-mă Iisuse
Iar să te găsesc.
56
Numai odată
Numai odată tu trăieşti

Şi cui ai vrea ca să-i slujeşti
Numai o inimă tu ai
Şi cui ai vrea să ţi-o predai?
O de-ai sluji tu lui Iisus
Şi inima s-o-ndrepţi în sus
Iisus ar fi Stăpânul tău
Şi tu ai fi copilul său
El ţi-ar aduce bucurii
Pe care tu nici nu le ştii
În clipe grele şi dureri
El ţi-ar aduce mângâieri.
În suferinţa cea mai grea
El pace-n suflet ţi-ar lăsa
Căci El ar fi Stăpânul tău
Iar tu ai fi copilul său
Atunci întreagă viaţa ta
Cu bucurie I-ai cânta
Şi-ai spune pururea oricui
Ce dulce-i fericirea Lui .
Viaţa pururi ţi-ai păzi
Dar voia Lui ai împlini
Căci Domnu-ar fi Stăpânul Tău
Iar tu ai fi copilul său.
57
Doamne , Doamne ceresc Tată
Doamne , Doamne ceresc Tată

Eu la Tine am venit
Părăsindu-le pe toate
Căci pe Tine te-am iubit.
Lumea-i moartă pentru mine
Iar eu mort sunt pentru ea
În inimă Doamne Sfinte
Numai Tu loc vei avea.
Eu nu am altă dorinţă
Să te rog să-mi împlineşti
Decât Doamne dă-mi putere
Să uit cele pământeşti.
Să păzesc în curăţie
Sarcina ce mi-am luat
Pân-la moarte să port haina
De creştin adevărat.
Fericirea cea mai mare
Pentru mine este atuncea
Când păzesc fără cârtire
Toate sfintele porunci.
Legământul ce făcu-am
Pân-la moarte vreau să-l ţin
Pân-la moarte numai Ţie
Mă voi închina . Amin.
58
RĂSTIGNIREA DOMNULUI
PRICESNE ÎNCHINATE SFINTEI CRUCI

PAŞTILOR ŞI EVANGHELIILOR
59
Iisuse Fiul meu iubit (Florii)
Duminică la Florii
Zis-a Maica către Fiu
Spune-mi Fiul meu iubit
Pentru ce eşti necăjit?
Căci de patruzeci de zile
Mi-ai rupt inima copile
N-ai băut nici n-ai mâncat
Numa-n rugăciuni ai stat.
Luni , marţi ce ai pătimit
Îţi spun Maică nu greşesc
Luni şi Marţi mă pregătesc.
Eu mă pregătesc la moarte
Să scap lumea de păcate,
Mă duc să fiu răstignit
Pentru lumea ce-a greşit.
Iisuse de la mama lui plecând
Timpul dureri sosind
Maica Domnului suspină
Şi întristată îl întrebă.
Iisuse Fiul meu iubit
Duminica unde vei fi ?
Atunci rege mare voi fi
Cu flori mă vor împodobi.
În zi de luni unde vei fi?
Atunci un călător voi fi
Şi nimeni nu mă va primi .
În zi de marţi unde vei fi ?
Profetul lumii eu mă fac
Vestind sfârşitul acestui veac.
Dar Miercurea unde vei fi?
Atunci un mieluşel eu sunt
Vândut pe 30 de arginţi .
60
În Sfânta Joi unde vei fi?
În zi de joi cam pe la prânz
Voi fi ca mielul cel mai blând .
Dar Vinerea unde vei fi?
O Maică dulce dac-ai şti
De s-ar ascunde această zi .
Căci Vinerea o Mama mea
Pe Crucea răstignit voi sta
Piroane-n mâini îmi sunt bătute
Iată sfârşitul meu cel dulce.
Duminica unde vei fi?
Îţi spun maică adevărat
Duminica oi fi înviat.
Duminica o mama mea
Din moarte eu voi învia
Port steagul de învingere
Încununat cu glorie.
Cu puterea cea mai mare
Să scap lumea de pierzare
Pe cei ce îmi slujesc mie
Şi ei pe veci să învie.
61
Duminică la florii (II)
Duminica de Florii
Zicea Maica , către Fiu;
Spune Fiul meu iubit
Duminica unde vei fi?
Căci de patruzeci de zile
Mi-ai rupt inima copile
N-ai băut nici n-ai mâncat
Numa-n rugăciuni ai stat.
Spune Fiul meu iubit
Luni , Marţi , Miercuri ce ai de pătimit?
Îţi spun maică nu greşesc
Luni şi marţi mă pregătesc.
Eu mă pregătesc la moarte
Să scap lumea de păcate
Mă duc să fiu răstignit
Pentru lumea ce-a greşit.
Miercurea ce-ai de pătimit
Să-ţi spun drept măicuţa mea
Pe Miercuri nu mi-ţi vedea.
Joi ce-ai de pătimit?
Joi sunt dat la judecată
De Pilat şi de-a lui ceată.
Vineri ce-ai de pătimit
Îţi spun maică de durere
Vineri sunt la chinuri grele.
Când va fi chinul mai mare
N-o fi lună stele soare
Atuncea Măicuţa mea
Cu spini m-or încununa.
62
Cina cea de taină (Joia cea mare)
Era seară liniştită
Era seară liniştită

Cu cerul senin
Când fu Cina pregătită
Fiului divin.
El veni cu-ai Lui la masă
În locul gătit
Şi-apoi cu vocea miloasă
Astfel a vorbit.
Fraţii Mei sosit-a ceasul
Să ne despărţim;
Voi să nu pierdeţi curajul
Căci iar am să viu.
Trebuie să vină toate
Cele ce s-au scris;
Voi fi judecat la moarte
Şi pe Cruce-ntins.
Dar vă spun mai dinainte,
Pentru ca să ştiţi,
Că din voi unul mă vinde
Pe treizeci de-arginţi.
Atunci , toţi se îndreptară
Către -nvăţător
Şi pe rând îl întrebară
Care-i trădător?
Când veni rândul lui Iuda
Întrebă şi el;
Nu cumva voi fi eu Doamne
Fiul cel mişel.
Tu eşti Iudo ! zise Domnul
Du-te mai curând,
Iată , acum sosit-a ceasul
Să faci ce-ai de gând.
63
El atunci îndată merse
Către acel sobor,
Unde s-aştepta cu sete
A Domnului omor.
Acolo-şi vându Stăpânul
Iuda cel mişel,
Şi printr-un sărut frăţesc
Îl predă pe El.
Ei L-au dus la judecată
Şi L-au osândit,
Ca pe cruce cu ocară
Să fie răstignit.
Însă El în ziua a treia
Din morţi a-nviat
Şi pe noi cei vinovaţi
Cu Tatăl ne-mpăcat.
Cinei tale cele-i de taină
Cinei Tale cele de taină , astăzi , Fiul Lui Dumnezeu , părtaş mă primeşte , că nu
voi spune vrăjmaşilor Tăi Taina Ta , nici sărutare Îţi voi da ca Iuda ; ci ca
tâlharul mărturisindu-mă strig Ţie; Pomeneşte-mă Domane , întru împărăţia
ta.
64
Golgota
Prin multe ţări frumoase
În viaţă am trecut.
Şi-atâtea căi şi dealuri
Frumoase am văzut.
Dar nici un deal din lume
Nu m-a atras aşa
C-acel al cărui nume
Se cheamă Golgota.
Acesta nu se-nalţă
Cu vârful pân-la nori.
Pe culmea lui zăpada
Nu cerne albe flori! …
Şi totuşi nici pe-un munte;
Nu m-am simţit aşa
De Dumnezeu aproape
Ca sus pe Golgota ! …
Nu-s brazi înalţi pe acolo
Nici iarbă verde jos ,
Dar este sus pe dânsa
Un lucru preţios;
E Crucea Răstignirii
Şi jertfa de pe ea ,
Ne dete mântuirea,
-Veniţi la Golgota!...
Şi nu sunt nici izvoare
Pe dânsa când priveşti
Nici râuri curgătoare
De ape pământeşti!
Dar iese de sub Cruce;
Izvorul minunat
Ce greşurile lumii
Le-a şters şi le-a spălat
De-acolo şi tâlharul
Se-ntoarce credincios,
Şi mântuit se-ntoarce
Căitul păcătos.
65
Acolo vezi pe Domnul
Când plângi sub Crucea Sa
Acolo-i Bucuria
Veniţi la Golgota!...
Tu omule ce-n lume
Suspinul nemângâiat,
Înalţă al tău suflet
Spre locul minunat!
Acolo mântuirea
Şi Pacea vei afla,
Acolo-i Fericirea
Veniţi la Golgota!...
66
A bătut la uşa ta , cineva
A bătut la uşa ta , cineva

Şi n-a răspuns nimenea,
În tăcerea negrei nopţi
Stă un om şi plânge,
Faţa lui e numai răni
Pieptul numai sânge
Bis
Cine eşti străin pribeag , cine eşti?
De-al cui dor tu pribegeşti?
Pentru cine ai răbdat?
Bice fără număr
Ce povară ţi-ai lăsat
Rana de pe umăr.
Bis
Eu sunt robul ce slujesc , tuturor
Un om al durerilor
Nimeni plată nu mi-a dat
Numai spini şi ură
Numai roşii sângiuiri
Bis
Pieptul mi-l umplură.
Eu sunt Pâinea ce s-a frânt
Lumii-ntregi
Eu sunt vinul Noii Legi
N-am venit să plâng în drum
Răni usturătoare
Plâng pe cei ce pierd acum,
Ultima chemare.
Bis
A Bătut la uşa ta , cineva
O! deschide nu m-ai sta
Nu-l lăsa să plece trist
Poate niciodată
Mâna Lui la uşa ta
Bis
N-are să mai bată.
67
Cu crucea-n spate
Cu crucea-n spate trec şi-acum

Însângerat pe-al lumii drum
Cu mâinile-n piroane vin
La uşi închise Eu suspin.
Cu mâinile-n piroane bat
La uşi închise de păcat;
N-aude nimeni şi pornesc
Sub crucea grea mă prăbuşesc.
Sunt plin de răni de sânge-s plin
N-aude nimeni când suspin
Izvoare curg din jertfa mea
Nu vine nimeni ca să bea.
Eu sunt Păstorul cel ceresc,
Dar oamenii mă ocolesc
Şi chem pe toţi , de toţi mi-e dor
Eu sunt Păstorul tuturor.
Vreau ca să intru-n casa ta,
Deschide-acum nu mă lăsa
Eu sunt al lumii Împărat,
Cu coasta-nsângerată bat.
Deschide-acum că anii fug,
Ia astăzi dulcele meu jug
Că jugul meu este uşor
Pe lume tu eşti călător.
Sunt viaţa sunt lumina ta
Deschide-acum nu mă uita
Căci apa vieţi-ţi voi da Eu
Voi fi Mântuitorul tău.
68
Drumul crucii
Şi eram copil Iisuse
Glasul când ţi-am înţeles
Drumul Crucii , Drumul Crucii
Bis
Suferinţă mi-am ales.
La-nceput era o pace
Calea plină de popor
Bis
Era dulce şi uşor.
Dar, când a venit ispita
Şi necazul mai târziu
Bis
Rămăsese mai pustiu.
Şi din ce mergeam cu crucea
Tot mai grea mi se părea
Drumul Crucii, Drumul Crucii
Bis
Tot mai sus , mai sus urca.
Crucea era grea şi spinii
Mă pătrunseră amar
Bis
Ajunsese la calvar.
Am căzut o mână dulce
Ridicatu-m-a în sus
Bis
Mă-ntâlnisem cu Iisus.
El mi-a arătat Golgota
Mi-a spus chinurile lui
Bis
El mi-a ajutat să-l sui.
Crucea-i grea , dar ce înseamnă
Eu sunt mic şi nu-nţeleg
Când va fi suit întreg.
Bis
Astea-s flori strânse în slove
Şi-n mănunchi le-am adunat
Bis
Suferind l-am învăţat.
69
Troparul Crucii
Crucii Tale ne închinăm Stăpâne şi Sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o mărim.
Mă duc la Golgota
Mă duc la Golgota , s-aud ce vorbeşte
Să-l văd pe Domnul meu , cum moare pe Cruce.
Ce mare durere pe El l-a apăsat!
El strigă :”Părinte , pentru ce m-ai lăsat?”
El nu se răzbună ; L-aud cum s-a rugat:
“Părinte iartă-le , că ei nu ştiu ce fac!”
Cum Maică-Sa plânge , mângâind-o zice :
“Vezi mamă , Fiul Tău ? Păzeşte-o amice!”
Iar pe acel tâlhar , aşa îl mângâie :
“Încă astăzi în rai vei fi cu Mine!”
“Setos sunt ” ! El strigă . “Durerile sunt mari “
Domnul nostru cel sfânt , pe cruce -ntre tâlhari
Plecând capul zice “Toate săvâtşitu-s-au!
Părinte-n mâna Ta , sufletul Meu Ţi-l dau !”
70
Simon Petru
Simone , spune tu , dacă mă iubeşti

Oile , oile să Mi le păzeşti
Că Eu ţi-am dat turma
Să-mi păzească urma ,
Pribegind printre munţi şi văi,
Pe cărări spinoase
Şi văi întunecoase,
Alungaţi de vrăjmaşii mei.
Tu veghează-mi turma
Şi păzeşte urma
Să nu-mi piară nici una din ea,
Căci lupul pândeşte
Şi le urmăreşte
Să doboare pe mulţi dintre voi.
Vezi de cea bolnavă,
Du-te la ea-n grabă
Ajutor cu iubire dă-i,
Şi în suferinţă
Arată credinţă
Ca s-o vindeci lângă ea să stai.
Pe oaia rănită
Căzută-n ispită
Ce-n dureri se zbate din greu
Ia-o cu blândeţe
Şi pe-a tale braţe
Să o duci la staulul Meu.
71
Vezi, cea bolnăvioară
N-o lăsa să moară
Că-i cu viaţă chiar din mâna ta,
Dă-i hrană bogată
Şi apă curată.
Că-i cu viaţă chiar din mâna Ta.
Cruce sfântă părăsită
Cruce Sfântă părăsită

Lângă margine de drum
Coperişul tău se strică
Lângă creştinii de-acum.
Cruce Sfântă , jalnic este
Tristă stai plecată-n jos
Şi nu-i nimeni să te-ndrepte
Oh, ce lucru dureros.
Oamenii nu-şi mai ridică
Pălăria-n dreptul tău.
Să se-nchine şi să zică
Doamne feri-ne de rău .
Cruce Sfântă cu putere
Tristă stai în locul tău
Cauţi la lume fără a cere
Ceva-n ajutorul tău.
Nimeni nu mai zice doară
Să te-ndrepte iar frumos
Bate vântul te doboară
Cu icoana lui Hristos.
72
Trandafir de pe Golgota
Aşa cântă Sfânta Veronica-n Rai
Dintr-al mucenicilor slăvit alai,
Cum s-a întâlnit ea cu Domnul cel sfânt
Şi cum i-a primit al Lui cuvânt:
Trandafir de pe Golgota , trandafir
Înflorea năframa mea cu flori de crin,
O năframă albă de mătase grea,
Ce aveam s-o port la nunta mea.
Cum stăteam la geamul casei părinteşti
Văd o ceată de ostaşi împărăteşti
Ce ducea la moarte pe un osândit
Ca să fie grabnic răstignit.
O cunună grea de spini pe cap purta,
Fruntea lui de sânge toată şiroia,
Lacrimi mari cădeau din ochii Lui divini,
Ochii Lui cei de iubire plini.
Eu atuncea de mila Lui m-am biruit
Cu năframa-n mână-n cale am ieşit,
Ca să-şi şteargă chipul lui însângerat
Eu năframa mea atunci i-am dat.
El şi-a şters obrazul Lui dumnezeiesc
Şi mi-a zis apoi cu glasul lui ceresc;
“Mulţumesc, Serafia , copila Mea,
Veronica de-azi te vei chema!”.
Trandafir de pe Golgota, trandafir
Pe năframa mea în loc de flori de crin
Faţa Lui cea blândă s-a întipărit
Şi L-am cunoscut pe osândit.
E Mesia , despre care-au prorocit
Toţi profeţii ce prin veacuri au trăit ,
El a fost acel ce cruce-a suferit
Şi pe noi de iad ne-a mântuit.
Trandafir de pe Golgota , trandafir,
Am urmat chemarea sfintei Lui iubiri,
Mi-am jertfit viaţa pentru chipul Său
C-am ştiut că El e Dumnezeu!
73
Pe crucea din dealul iubirii
Pe Crucea din dealul iubirii

Pe culmea lipsită de flori
Se stinge făclia iubirii
Privind spre albastrele zări.
Refren:
Te plânge izvorul din vale
Şi raza de soare-n amurg
Se scutură florile-n cale
Şi stelele toate s-ascund.
Ce mulţi Ţi-au aflat în iubire

Izvorul de dulci mângâieri
Iar astăzi privirea-Ţi pe culme
Îi caută şi nu-s nicăieri.
Refren:
Doar Maica aleargă la Cruce
Priveşte spre cer suspinând
În locu-I să rabde s-ar duce
Pe lemnul de groază murind.
Iar ochii ce-au plâns în grădină

Se-ndreaptă spre cer rugători
Spre Cel ce durerile-alină
Se roagă al meu Salvator.
Refren:
Părinte-al iubirii Sublime
Le iartă cumplitul păcat
Al Meu Duh se-ndreaptă spre Tine
O, iartă-i că nu ştiu ce fac.
74
Eu pentru voi murii
Eu pentru voi murii

Pe cruce răstignit
Şi singur mă jertfii
De nimenea silit.
V-am dat ca viaţi viaţa mea
Dar ce faceţi din ea?
V-am scos din moarte şi necaz
Dar voi ce-mi faceţi azi ?
Pe Tatăl L-am lăsat
Şi Tronul strălucit:
Pe-ai mei I-am învăţat
De-ai mei fui răstignit.
Un biet străin fui pe pământ
Sărac cum bine ştiţi
Răspundeţi-mi de aveţi cuvânt
Aşa vreţi să-mi plătiţi.
Am suferit nespus
Cununi de spini pe cap
Şi coasta mi-au împuns
Din moarte să vă scap.
Am suferit atunci şi-acum
Dar ce făcut-aţi voi?
Acum vă-ntreb în mila mea
Urma-veţi tot aşa ?
75
Iisus ne-mbie crucea
Iisus ne-mbie Crucea

Cu glasul Lui de sus
Creştini să ţină seamă
Că lumea ne-a răspuns.
Veniţi creştini iubiţi
În Biserica lui Hristos
De vreţi stăpâni să fiţi
Pe scump sufletul vost.
Iisus ne-mbie crucea
Dar noi ne îndoim
Noi aşteptăm aicea
Răsplata s-o primim.
Dar plata biruinţei
În lumea asta jos
E jugul suferinţei
E jugul lui Hristos.
Învingătorul lumii,
Cerescul Împărat
Cu ramură de spini
A fost încoronat.
Putea-voi fi eu oare
De lume mai slăvit
Când însuşi -împăratul
Pe Cruce a biruit?
Îndură-te -mpărate
Şi cheamă-mă mereu
Din marea de păcate
Şi dă-ne jugul Tău.
Şi fă-ne să-nţelegem
Vă lupta nu e grea
Şi partea să ne-alegem
Să fim sub crucea Ta.
76
Apleacă-mă Iisuse-crucea
Apleacă-mă Iisuse
Sub sfântă Crucea Ta
Căci eu numai prin Tine
Iertare pot afla.
Apleacă-mă Iisuse
Eu Crucea să-ţi sărut
Să-mi plâng mereu cu lacrimi
Păcatul din trecut.
Apleacă-mă Iisuse
La Sfântă Jertfa Ta
Cu sângele Golgotei
Să-mi ştergi tu vina mea.
Apleacă-mă Iisuse
La sfânt mormântul tău
Ca să privesc de-aproape
Că-i mort păcatul meu.
Apleacă-mă Iisuse
Spre pocăinţă-acum
Să merg cu biruinţă
Pe-al mântuirii drum.
Apleacă-mă Iisuse
Ca treaz să fiu oricând
Să-l birui pe satana
În jertfa Ta crezând.
Apleacă-mă Iisuse,
Când Tu vei judeca,
Ca să mă treci Stăpâne
În cei de-a dreapta Ta.
77
La umbra crucii
Străin-a fost viaţa mea

Şi plânsul m-a-nsoţit în ea.
A fost o viaţă de amar,
Şi de dureri fără hotar...
Târziu de tot , am întâlnit,
Un Om pe care L-am iubit.
Eram pe lume singurel,
Şi razim am aflat în El...
În seara când l-am întâlnit
Zăceam sub cruce biruit.
De greutăţi şi de amar
Şi de dureri fără hotar.
O clipă am stat şi am privit,
Spre Cel pe cruce răstignit.
Ş-abia atunci văzui şi eu
Câte-a-ndurat Stăpânul meu.
Eu sufăr c-am păcătuit;
Dar El de ce a suferit ?...
Eu port a mele făr-delegi
El a purtat a lumii-ntregi.
Eu strig când sunt nedreptăţit
El s-a rugat şi răstignit.
Eu pe duşmani i-am duşmănit
El totdeauna i-a iubit...
Şi stând mereu privind la cui ,
Am plâns la umbra Crucii Lui.
Am plâns mereu pierdut şi dus,
La umbra Crucii lui Iisus...
De-atunci în sufletu-mi pustiu,
Eu l-am iubit fără să ştiu...
Căci am văzut în gândul meu,
Ce-a făcut El şi ce-am făcut eu.
78
La umbra crucii Tale
La umbra Crucii Tale

Eu Doamne vreau să vin
Să-mi plâng mereu trecutul
Şi Ţie să mă-nchin.
Eu Doamne vreau să fiu
Să plâng , să cânt cu jale
Din moarte să înviu.
Eu vreau să-ngenunchez
Căci numai Tu Stăpâne
Din greu mă liberezi.
E pacea şi odihna
Nădejdea , mângâierea,
Dreptatea şi lumina.
Eu vreau să chem mereu
Pe cei ce în viaţă
Nu-l au pe Dumnezeu.
Dac-aş putea să zbor
Mai sus de astă vaie
Aş spune tuturora
De jertfa Crucii Tale.
În lumea asta Doamne
E vrajbă , chin şi jale
De-aceia vreau să stau
La umbra crucii Tale.
79
Pe muntele Golgota
Pe muntele Golgota-n sus

Stă tristă crucea lui Iisus
Pe care s-a răscumpărat
Al lumii greu păcat.
Refren:
Aş vrea şi eu pierdut şi dus
Să plâng sub Crucea lui Iisus.
La poala crucii răsturnată

Stă Maica Sfântă-ndurerată
Văzându-şi Fiul ei iubit
Pe cruce răstignit .  R
O cruce sfântă cu putere

Pe tine s-a răscumpărat
Prin chinuri sfinte şi durere
Al lumii greu păcat.  R
Şi de aceia sfântă Cruce

Noi toţi ţie ne-nchinăm
Şi chipul lui Iisus cel dulce
Cu drag îl sărutăm.  R
80
Pe drum cu spini încununat
Pe drum cu spini încununat

Cu Crucea-n spate nemâncat
Iisus azi trece iară.
E cald şi crucea-i este grea
Sudori îi curg pe fruntea sa
Şi spinii-l dor amar.
Priviţi-l cum se uită blând
La cei care-l hulesc scuipând
În sfântă faţa sa.
Şi cum tăcut el suie dealul
Golindu-şi pân-la fund paharul
Ce dat i-a fost să-l bea.
Dar pentru cine rabdă toate
Gândeşte-te iubite frate
Gândeşte-te până eşti viu.
Gândeşte-te că mâine poate
Te va chema grozava moarte
Şi-atunci va fi târziu.
81
În cinstea Sfintei Cruci
Te salut o sfântă Cruce

A noastră nădejde dulce
Pe tine-a murit Hristos
Pentru omul păcătos.
Tu eşti pom din pomul vieţii
Ce-ai înfrânt puterea morţii
Prin tine ni s-a deschis
Raiul ce ne-a fost închis.
Fii slăvită Sfântă Cruce,
Iadul nu ne mai încântă
Când din rodul tău mâncăm
De păcat ne dezgustăm.
Sfântă Cruce prea iubită,
De mulţi eşti dispreţuită
Dar noi vrem să te iubim
Şi în veci să te cinstim.
Noi jurăm , o Cruce dragă
Să luptăm o viaţă-ntreagă
Pentru cinstea ta dorim
Ca martiri noi să murim.
Omul dacă te iubeşte
De păcat se mântuieşte
Cruce Sfântă ne-nchinăm
Înaintea ta cădem.
Pe calvar cu greutate
Te-a purtat Hristos pe spate
Pentru-al nostru greu păcat
Sub povara-ţi a picat.
Pentru a noastră răutate
Merit-am noi vreo dreptate?
Dar Hristos ne-a izbăvit
De păcat ne-a mântuit.
82
Sfântă Cruce preamărită
Din belşug ai fost stropită
De sângele lui Hristos
Ce din trupu-i s-a stors.
Sfântă Cruce preaslăvită,
De Hristos ai fost sfinţită
Când pe tine a murit
Cu patru cuie pironit.
De-atunci eşti semn de îndurare
De izbândă şi-ndurare
Sfântă Cruce te salut
Şi mă pun sub al tău scut.
Tu eşti steaua fericirii,
Tu eşti arma mântuirii,
Sfântă Cruce te iubesc
Lângă tine mă lipesc.
Iar în ceasul cel din urmă,
Când al vieţii fir se curmă
Sfântă cruce am un dor
Lângă tine vreau să mor.
Şi când trupu-n nesimţire
Va fi pus spre putrezire
Strajă fii la-al meu mormânt
Când voi zace în pământ.
Iar în ziua judecăţii
Ziua mare a dreptăţii
Când pe cer vei apărea
Vreau să fiu la dreapta ta.
83
Sfânta Înviere a Domnului nostru
Iisus Hristos
84
Paştile
O Sfântă zi am aşteptat
La Paştiul sfânt te-ai arătat
Refren:
Hristos, Hristos
Hristos a înviat.
Cerescul Rege s-a ivit

Frumos ca crinul înflorit. R
Sub pasul lui învingător
Pieri şi iadu-ngrozitor. R
De când cerul e deschis
De ce să plângi popor creştin. R
Cu El şi noi vom învia
Pe urma lui de vom umbla.  R
Voioşi să fim cu adevărat
Sosit-a timpul aşteptat R
Se-arată azi cerescul Crai
Deschide porţile de Rai R
Mironosiţele s-au dus
Să ungă Trupul lui Iisus. R
O piatră grea noi vom afla
Şi cine ne-o va răsturna. R
Spre groapă ele atunci porniră
Şi pe Hristos nu-l mai găsiră R
Hristos din groapă s-a sculat
Şi mult popor s-a bucurat R
O praznic sfânt şi luminos
Prilej de bucurii frumos. R
Iisuse nu ne părăsi
Să fii cu noi în orice zi. R
85
Hristos din morţi a înviat
Refren:
A înviat , a înviat
Hristos , Hristos
Hristos a înviat.
S-aprind luminile în sat R

Din cer un înger a strigat  R
Tot iadul s-a cutremurat  R
Lin clopotele au sunat  R
Şi lumea-ntreagă a luminat  R
Hristos din morţi a înviat  R
Cu moartea pe moarte-a călcat  R
Troparul paştilor
Hristos a înviat din morţi , cu moartea pe moarte călcând şi celor din

morminte, viaţă dăruindu-le.
86
Hristos a Înviat!
Refren:
Hristos a înviat
Hristos a înviat
Şi-a şters al lumi greu păcat
Adevărat a înviat.

Şi lumea-ntreagă a mângâiat
Şi dacă El n-ar fi venit R
Lumea nu s-ar fi mântuit
Hristos din morţi a înviat R
Din moarte ne-a răscumpărat
Fă ca din moarte să-nviem R
De Tine să ne-apropiem
În veci să fie lăudat
87
Din mormântu-ntunecat
Din mormântu-ntunecat
Azi Hristos a înviat.
Bis
Lumea iar s-a luminat
Îngerii din cer de sus
Dau mărire lui Iisus .
Lui Iisus , lui Iisus
Bis
Care viaţa ne-a adus.
Iară noi din lume de jos
Dăm mărire lui Hristos
Lui Hristos , Lui Hristos
Bis
Care din pământ ne-a scos.
Păsările ciripesc
Toate florile-nfloresc
Înfloresc, înfloresc
Bis
Paştile sărbătoresc.
Să-i cântăm lui Iisus
Care viaţă ne-a adus
Lui Iisus, Lui Iisus
Bis
Care viaţă ne-a adus.
Azi Hristos a înviat
Şi lumea iar s-a luminat
Bis
Lumea iar s-a luminat.
Şi pe morţi i-a ridicat
Care-n groapă mult au stat
Bis
Lumea-ntreagă a luminat.
E Hristos Cel înviat
Care azi ne-a luminat
Lumea iar s-a bucurat.
88
Bunavestire (25 martie)
Nu te cunosc
Nu te cunosc cine eşti
Văz că vorbe mari grăieşti
Să nasc Fiu pe Dumnezeu
Mult mă mir de graiul tău.
Îţi spun că înger sunt
Trimis din cer pe pământ
Duhul sfânt te va umbri
Şi-n sânuţi vei primi.
Pe Fiul lui Dumnezeu
De care trimis sunt eu
Saltă şi te veseleşte
Că Domnul cu tine este.
Fiu vei naşte , Domn va fi
În etern va împărăţi
La a lui Domnie mare,
Nu va fi asemănare.
Îngere din cer de sus,
Fie-mi mie cum ai spus,
Naşte-voi pe Dumnezeu
Să scape lumea de rău.
89
La Sâmbăta lui Lazăr
Vitania loc frumos

Şi plăcut mult lui Hristos
Unde au fost locuit,
Trei creştini ce s-au numit
Lazăr , Marta şi Marie,
Ce aveau viaţă vie
Slujind toţi trei lui Hristos
Din îndemn religios.
Aicea Iisus venea
De adesea petrecea,
Aflându-şi o recreare,
Cu dânșii prin conversare
Dar Lazăr repauzând
Corpu-i la mormânt ducând,
Surorile trist plângeau
Pentru Lazăr ce-l iubeau.
După timp de patru zile
Domnu-n Betania vie
Ele dacă-l văzură
A lăcrăma începură.
Zicând: aici de-ai fi fost,
Ar fi viu fratele nost- ,
Iar Iisus consola
Nu-i mor ci se va scula.
Iară dânsele plângeau
Şi către Iisus ziceau
Ştim Doamne că viu va fi,
Când judeţul va sosi.
Dar Iisus a zis , nu plângeţi
Ci către mormânt mă duceţi
Ele merseră cu Iisus,
Unde Lazăr era pus.
90
Iisus rostind o rugare
Părintelui ceresc, care
L-a trimis din cerul său
Spre-a şterge păcatul greu.
Peste chipul Lui sfinţit
Lacrimile-au năpădit
Şi-a strigat iară şi iară;
O, Lazăre ieşi afară!
Atunci Lazăr se ridică
Şi poporu-nvins de frică
Preamăreşte pe Hristos
Cu feţe plecate-n jos.
Iar surorile plângeau
Dar cu glas voios ziceau:
Am ştiut noi că tu poţi
De la moarte ca să scoţi.
91
La Duminica Floriilor
O veniţi ca să privim
Colo spre Ierusalim
Cum azi Iisus Domnul mare,
Vine pe asin călare
Să plinească profeţia
Ce a zis-o Isaia,
O a Sionului fată
Nu te teme că azi iată.
Al tău mire încălecând
Vine pe asini şezând
Arătând o pietate,
Spre Ierusalim cetate
Azi poporul adunat
Pentru ziua de serbat
Punea a sale veşminte
La asin jos înainte.
Şi cu glas de bucurie
Îi strigau: Osana Ţie!
Osana să fii mărit
Fiul lui David numit.
“Osana întru cei de sus”
Strigau pruncii lui Iisus
Pe când faţa lui senină
Părea încinsă de lumină.
Deci Osana de cântăm
Lui Iisus să ne-nchinăm
Că azi face preparare,
Spre marea răscumpărare.
92
La sfânta şi marea joi
Lângă tot omul lumesc

Că Fiul Dumnezeiesc
Se prinde prin o vânzare,
A apostolului care,
Fuse mult nesăţios
Dând pentru bani pe Hristos
Pentru bani sânge curat
O ! ce păcat neiertat!
Iată Iisus face cină,
Iată spre moarte se-nchină,
Şi El Domnul blând pofteşte
Pe apostoli îi cinsteşte.
Cu Sfânta pâine şi vin
Sânge sfânt şi Trup divin,
Sfânta Euharistie
Din păcate să ne-nvie
Când către ai săi iubiţi
Apostoli , zice : Luaţi
Această pâine mâncaţi,
Şi că-i Trupu-mi nu uitaţi,
Iar spre vin luaţi şi beţi
Că sângele meu aveţi
Semnul sfânt de mântuire
Spre eterna-mi pomenire.
Unul din voi care cină
Acum la masa divină,
Vânzarea mea o drege,
Cu oamenii fără de lege.
Deşi bani are la el
Mă dă pe preţ puţinel
Numai treizeci de arginţi
Preţul celui preţuit.
93
Mai bine ar fi făcut
Dacă nu s-ar fi născut,
Că e fiul piericiunei
Şi viaţa stricăciunei.
Deci poruncă vă dau vouă
Când veţi vedea lucruri nouă
Cu “adevăr” vă înarmaţi
Şi deloc nu disperaţi.
Când voi fi prins şi legat
Spre bătăi şi torturi dat
Bătut , scuipat la senat,
Ca un fur ce-i vinovat
Şi purtat la judecare
Prin bătăi şi sângerare
Tratat ca un vinovat,
Şi pe cruce ridicat.
Unde prin mâini şi picioare
Cuie mari pătrunzătoare,
Vor pătrunde cu-nfocare
Spre a sângelui vărsare.
Eu vă zic nu vă smintiţi
Şi-mpotrivă-mi nu grăiţi
Căci se cad-acestea toate
Să scap lumea de păcate
Mâncaţi azi şi ospătaţi
Şi cu mine conversaţi,
Că nu vom mai ospăta,
Până-n cer ne vom afla.
Iată-i timpul de pornit
La râul Ghedeon numit
În acea grădină dulce,
Noi la rugă ne vom duce.
Voi vegheaţi şi nu dormiţi,
Ca morţii daţi să nu fiţi
Şi va fi ca să priviţi
Nu cumva să vă smintiţi.
94
Iată, că cu ostaşi vine
Cel m-a vândut pe mine
Trimişi de la Arhiereu
Să fiu prins legat şi eu.
Pe cine voi căutaţi,
Aşa de mulţi înarmaţi?
Pe Iisus ei au grăit,
Nazarineanul : Eu sunt .
Atunci ei când auziră
De frică toţi amorţiră
Iisus tărie le-a dat,
Să-mplinească a lor mandat.
Atunci Iuda vânzătorul
Sărutându-l de semn lor
Şi cu toţii-l-onconjurat
Pe Iisus şi l-au legat.
Însă Petru întristat
Cu spada sa a tăiat
Urechea la un trimis
Iar Iisus deloc a zis:
Pune spada ta în teacă
Că aşa trebuie să se facă
Pentru a fi răscumpărare
La toţi din păcatul mare.
95
La Vinerea Patimilor
L-au dus la Ana preot,

Cu bătăi grele de tot
Apoi la Caiafa vin
Iar cu bătăi şi cu chin.
Toţi îl bat, îl pălmuiesc,
Toţi strigă , îl asupresc,
Toţi vin a-l batjocori
A-l bate şi-al chinui.
Trist bătut şi vulnerat,
L-au dus până la Pilat,
Cu bătăi durere mare
În lacrimi şi suspinare.
La Pilat l-au întrebat,
Eşti la Iudei împărat?
Dar El tace şi suspină
Că durerile-l înclină.
Şi convoiul iar porneşte
La Irod iată-l soseşte,
Curge-i sângele pe cale,
Lacrimile Lui curg vale .
Şi nu-i nimic să păşească
Împotriva păgânească
Singur trist şi părăsit
Sub dureri pare zdrobit.
Apoi iarăşi la Pilat
Îl vedem reînturnat,
Obosit şi pălmuit
Şi-ntrebat : Cine te-a lovit.
Profeţeşte dacă eşti
Scoborât din căşi cereşti,
Dar Iisus răbdând tăcea
Iar mânia lor creştea.
96
Toţi îl bat îl chinuiesc
Şi cu toţii îl amărăsc
Cugetând să nimerească
Chinul lui cum să-l mărească.
L-au dezbrăcat de veşmânt
Dându-i altul mohorât,
Şi se plecau spre-nchinare
Numindu-l împărat mare
Preoţi , tineri şi bătrâni ,
Împleteau cununi de spini
La Iisus pe cap apasă
Sângele pârâu se varsă.
Trestie în mâini îi dară,
Şi spre hulă-ngenuncheară
Şi-l numeau toţi împărat
În a jidovilor stat.
Unii capul îi lovea
Alţii faţa i-o scuipa
Cât frumuseţea lui cerească
Mai curând să se veştejească.
Toţi râdeau şi toţi strigau
Şi tare-l calomniau
Pe când unii se apucă
Şi-l silesc crucea să-şi ducă.
Sus pe umăr iat-o pun
Lui Iisus cel sfânt şi bun
Îl împing , bat dureros
Şi El cade-n ţărână jos.
Şi pământul de-a lui munci
S-a cutremurat atunci
Numai inima păgână
La dureri a fost străină.
Îl scoală , crucea s-o ieie
Rănindu-l greu ca să pieie
Vine Simon Chirileu
Când Iisus plângea cu greu.
97
Şi silit crucea o a dus
Colo pe Golgota sus
Unde toţi s-au adunat,
Pe Iisus l-au dezbrăcat.
Fără milă şi durere
Îl înhaţă cu durere
Pe Iisusul meu duios
Îl întind pe Cruce jos.
Bat cuiele fără frică
Pe mâini crucea o ridică,
Mai aduc doi furi vestiţi
Ca să fie răstigniţi.
Spre-a lui Iisus defăimare,
Şi mare calomniare
Şi cu oţet îl adapă
Cu suliţa îl înţeapă.
Sânge , apă curg în jos
Iisus zice dureros:
O, Părinte din vecie ,
Sufletul meu închin ţie!
Soarele se-mbracă-n ceaţă
Noaptea-n lume se răsfaţă
Pământul s-a clătinat
Şi mulţi morţi au înviat.
Pietrele s-au despicat
Şi de frică s-au sfărmat
Luna s-a roşit de sânge
Îngerii au prins a plânge.
Văzând pe bunul Iisus
La aşa stare adus,
Totul părea schimbăcios
Pentru moartea lui Hristos.
98
O, Iisuse preacurate
Jertfă lumii ne-mpăcate,
Tu te-ai dat ca jertfă cruntă
Şi te-ai pus cu Iuda-n luptă.
Şi-ai sfărâmat porţile sale
Pe oameni ai scos din jale
Ţie Doamne-ţi mulţumim
Şi din suflet te Mărim!
99
La sfânta şi marea Sâmbătă dimineaţa
O iubite fiu Iisus

Azi s-a plinit ce mi-ai spus,
Simeon cel bun şi blând
În Biserică zicând:
Că spada cea ascuţită,
De două părţi otrăvită
Va trece prin pieptul meu
Şi voi păţi şi mai rău.
Iată că azi a trecut
Tristă rană mi-a făcut
Pentru tine, Fiul meu
Puternice Dumnezeu.
Că ai murit chinuit
Şi pe cruce răstignit
Cu cei făcători de rău
Preabunule Dumnezeu.
Sufletu-mi suspină greu
Pentru tine fiul meu
Tu un soare nepătat
Ai murit sub lege dat.
Murişi bătut , vulnerat
Ca un fur şi vinovat
Şi cu cei răi socotit
De judecată asuprit.
Bunii tăi învăţăcei ,
Străinaţi ca nişte miei
Azi toţi se amărăsc
Acum când mort te privesc.
Suspină şi se necăjesc
Lipsa toţi o simţesc,
Toţi cuprinşi de întristare
Cufundaţi în jale mare.
100
Numai Ioan cel iubit
Aşteaptă neclintit,
Învierea Ta din morţi,
După cum le-ai spus la toţi.
Şi nu pot a-i mângâia
Pentru tristă moartea ta,
Că-i pătruns sufletul meu
Fiule de dorul tău.
Grăbeşte spre înviere
Alină marea durere,
A dânşilor şi a mea
Şi-nsenină ceaţa grea.
Scoate lumea din robie,
Fă-ţi să-ţi slujească ţie,
Iată, Doamne , Fiul meu
Lumea cufundată-n rău.
101
La ziua Sfintelor Paşti
Iată fraţi s-a împlinit

Ce David a profeţit
Ce a zis cu desfătare
De sfânta zi de serbare.
Azi e ziua ce-a făcut
Domnul cel fără-nceput
Ca toţi să ne desfătăm
Şi în versuri să cântăm.
Azi Hristos a înviat
Iadul , moartea le-a prădat,
Salvându-ne azi pe toţi
Pe Adam şi-ai lui nepoţi.
Veniţi să ne desfătăm
Lui Hristos să ne-nchinăm
Care din morţi s-a sculat
Şi Sfintele Paşti ne-a dat.
Paştile cele sfinţite
Pentru creştini întocmite
Nouă astăzi spre salvare
De păcat şi-n rai intrare.
Paştile , Paştile mari
Nouă sfinte şi prea tari,
Paştile cele frumoase,
Ni le-ai dat astăzi Hristoase.
Paştile care-au deschis,
Raiul cel demult închis,
Prin păcatul din Eden,
Noi azi deschis îl vedem.
Azi Hristos , Zice : veniţi,
Creştini raiul moşteniţi!
Că astăzi vi l-am deschis ,
După cum am fost promis.
102
Paştile care sfinţesc,
Pe tot neamul creştinesc,
Veniţi toţi paşti să primim
Şi pe Hristos să-l mărim.
Paştile dau curăţire,
Spre viaţă şi sfinţire,
Paştile ardere vie,
Pe creştini din moarte învie.
Voi femei prevestitoare
De înviere văzătoare
Ridicaţi glas de mărire
Pentru-a morţii omorâre!
103
La Duminica Tomii
Veniţi toţi azi să serbăm

Lui Hristos să ne-nchinăm
Că dacă a înviat,
Multora s-a arătat.
Maicii sale şi altor
Cu sufletul doritor
De învierea cea din morţi
Pe care o mărim toţi.
Apostolii adunaţi,
Erau la rugă plecaţi
Închişi în o casă a lor
De frica iudeilor.
Uşile închise fiind
Stau toţi rugă-nălţând
Când Hristos s-a arătat
Între ei şi-a cuvântat:
Pace vouă , că am venit,
Şi cu Toma a vorbit,
Toma! tu adevărat,
Nu crezuşi că am înviat,
Ca şi tu să fii convins,
Că eu moartea am învins,
Pune mâna pipăieşte,
Ranele mele găseşte.
Unde cuiele au stat,
Şi lancea s-a împlântat.
Atuncea Toma venind
Ranele lui pipăind.
A zis vesel : cred şi eu,
Domnul meu şi Dumnezeu,
Iată Hristos a grăit,
Tomo! tu eşti fericit.
104
Că dacă m-ai pipăit,
Acum crezi , că Hristos sunt
Dar cu mul mai fericiţi,
Sunt ca tine şi măriţi,
Care crezură nevăzând,
Nu ca tine pipăind.
Şi de loc a dispărut
Hristos iar nevăzut.
Deci veniţi azi să serbăm,
Ca salvare să aflăm,
În ziua de judecare,
Pentru a lui înviere.
105
La Duminica Mironosiţelor
Astăzi dis de dimineaţă

Fiind chiar a nopţii ceaţă,
Maica lui Iisus grăbi
Cu alte femei vorbi,
La mormântul lui Hristos,
Luând mir cu bun miros,
Se grăbeau ca să ajungă,
Trupul lui Iisus să-l ungă.
Când pe cale se duceau,
Între dânsele vorbeau,
Nu ştim noi cum vom putea,
Piatra a o răsturna.
Dacă la mormânt s-au dus,
Au văzut lucru nespus,
Îngeri acolo şezând,
Ca soarele luminând.
Ele s-au înspăimântat ,
Dar îngerul a întrebat,
Voi pe cine căutaţi,
De acum noaptea umblaţi?
Ele zic , pe Hristos,
Îngerul zise voios,
Mergeţi spuneţi acurat
Că Hristos a înviat.
Pe loc ele reîntorcând
La învăţăcei spunând,
Că Hristos a înviat,
Ei cu toţi s-au bucurat.
Apoi iară s-au reîntors
Ca să vază pe Hristos,
Hristos cu ele vorbea
Dar ele nu-l cunoştea.
106
Cugetând că-i grădinar
Plângând zise cu amar,
Doamne , spune , unde ai pus?
Trupul dulcelui Iisus.
Să-l luăm cu noi să-l ungem
Cu mirul , care-l aducem.
Iar Hristos , în un minut
De aici a dispărut.
Deci şi noi azi să serbăm,
Pentru mir să aducem,
Un gând sfânt religios
Salvatorului Hristos.
107
Slăbănogul
Într-o zi Domnul Iisus

La Ierusalim s-a dus,
Vede-acolo-întâmplător
Scăldătoarea oilor.
Lângă acea scăldătoare
Se găseau cinci foişoare
Stăteau zi şi noapte-n ele
Oameni chinuiţi de rele.
Orbi , ologi , ciungi şi uscaţi
O mulţime adunaţi,
Aşteptau cu nerăbdare
Toţi a apei tulburare.
Căci un înger când şi când
Din înalt venea zburând,
Jos în apă când intra
Pân-la fund o tulbura.
Cel ce izbutea degrabă
A intra întâi în apă
Atunci vindecat era
De-orice boală suferea.
Un bolnav atunci era,
Vai , de când el suferea,
38 de ani săracul
Căuta să-ţi afle leacul.
Pe acest nenorocit
Într-un colţ când l-a zărit
Întrebatu-l-a Hristos
Vrei să te faci sănătos?
Zis-a el : O , vai de mine
Cum n-aş vrea , dar nu am cine
Să m-arunce-n scăldătoare
Dup-a apei tulburare.
108
Când să iau şi eu aminte
Alţii vin şi-mi trec -nainte
Scoală şi ia-ţi patul tău
Şi de-acum să nu faci rău.
Când a zis aşa Iisus
A sărit bolnavul sus
Şi luându-şi patu-n spate
S-a întors iar în cetate.
Zic cei răi în gura mare,
Sâmbăta se poate oare
Ca să-şi ia patul în spate
Şi să umble prin cetate?
C-aşa este omul rău
Nu crede în Dumnezeu
În puterea Lui cea mare
Şi în a Lui îndurare.
109
La Duminica Samarinencii
Azi Iisus sete simţi
Când către Sihar porni,
Cum mergea el pe cărare
Iată-n drum fântână mare.
Ostenit Iisus jos şade
Iar pe Apostoli îi încrede
Ca să-şi cumpere mâncare
Din Sihar cu îndestulare.
Samarineanca venind,
Aici pe Iisus aflând,
A scos apă ca să-ţi ducă,
Din fântâna cea adâncă.
Hristos însetat fiind ,
Apă de la ea cerând,
Şi a zis : “Tu eşti evreu”
Cum ceri apă să-ţi dau eu ?
Femeia samarineancă,
La evrei nepusă-n seamă,
Iisus zise , de ai şti
Cine cu tine grăi?
Ai fi cerut şi ţi-ar fi dat
Izvor viu şi nesecat,
Dânsa zise , nu se poate,
Că apă cu ce vei scoate?
Iisus zise: apă dau
Încât cei care o beau
Niciodată nu însetează
În etern ei viază.
Ea zise dar dă-mi şi mie,
Ca sete să nu-mi mai fie ,
De aici să nu mai scot
Fiind afundă ea de tot.
Iisus, zise-ţi voi da eu,
Dar cheamă-ţi bărbatul tău
Ea zise , nu am bărbat
Că el a repauzat.
110
Iisus zise - adevărat ,
Care-l ai nu ţi-e bărbat,
Că deşi el e acasă
Îţi este bărbat a şeasă .
Apoi legea nu prescrie
Ca şase bărbaţi să fie,
Ci să fie legiuiţi,
De Dumnezeu rânduiţi.
Doamne! văd că eşti profet
Că-mi spui mie toate drept,
Dar te rog de-o întrebare
Unde-i locul de-nchinare?
Atunci Iisus ei îi grăi :
Crede timpul va veni,
De oriunde-n lumea mare
Va fi loc de închinare.
Dânsa zise , legea scrie,
Că va să vină Mesie ,
Spune-mi , au doară tu eşti?
Văz că toate drept grăieşti.
Femeie eu sunt Mesie
De carele legea scrie,
Ea tare înspăimântată
Fugi în Sihar îndată,
Zicând:Veniţi să vedeţi
Şi din vorbe cunoaşteţi
Pe acel Mare Mesie ,
De care în lege scrie .
Samarinenii mergând,
Şi că-i Mesia crezând
Îl chemară pe Iisus
Şi în Samaria s-a dus.
Şi la vorba lui deşteaptă
Toată cetatea se-ndreaptă
Lumea toată se uimea
De cuvântul ce grăia .
111
Samarineanca
Când Iisus de prin Iudeea
S-a întors în Galileea
Domnul înspre ţara sa
Prin Samaria trecea.
În Samaria a sosit
În Sihar El s-a oprit
Lângă drum la o fântână
Pentru un ceas de hodină.
Atunci a venit să-şi ieie
Apă în vas o femeie
Vasul plin când şi l-a scos
Dă-mi să beau a zis Hristos.
Ea-l priveşte cu mirare
Cum de-mi cere apă oare
Tu fiind de neam Iudeu
Iar samarineană-s eu .
Femeie de-ai fi ştiut
De băut cân-ţia cerut
Tu cereai iar el ţie
Dată ţi-ar fi apă vie.
Fântâna-i adâncă tare
Nu ştiu cum ai fi în stare
Apă vie să îmi dai
Ori mai mari puteri tu ai .
Decât Iacob cel bogat?
Ce fântâna ne-a lăsat
Dintru care apă beau
Şi-ai lui fii pe când trăiau.
Cine-o bea din apa mea
Niciodată n-o-nseta
Ea se face-un lin izvor
De viaţă curgător.
Doamne-a zis atunci femeia
Dă-mi şi mie apa aceea
Ca să nu alerg mereu
Şi să scot de-aici cu greu.
112
Iar Domnul i-a cuviinţat
Vino cu al tău bărbat
N-am bărbat dânsa i-a spus
Ştiu a zis blândul Iisus.
Cinci avuşi , pe care-l ai
Nu-i bărbatul tău aşa-i ?
Doamne cum le nimereşti
Ori pe semne prooroceşti
Ştiu că va veni în lume
Mesia , Iisus anume
Şi de multe ne-onvăţa
Nu eşti tu Iisus cumva.
Iisus blând la ea priveşte,
Eu sunt cela ce-ţi vorbeşte
Atunci vasul şi-a luat
Şi-n cetate-a-alergat
La toţi pe câţi i-a-ntâlnit
Despre Iisus le-a vorbit,
Doamne dă-ne apa ta
Dă-ne-mpărăţia ta.
113
La Duminica orbului
În timpul de predicare,
Iisus mergea pe o cale,
Unde sta cerşind de mult,
Omul ce orb s-a născut.
Auzind el de un Mesie,
Că acolea va să fie,
A zis Doamne- eu cred ţie
Fii bun dă-mi vedere mie.
Atunci Hristos ia ţărână
Scuipă-n ea şi face tină,
Unde ochii orbi cu ea,
Şi-apoi zice : vei vedea
De vei crede cu tărie,
Şi vei merge maiîntăie,
La Siloam la izvor
Să speli ceaţa ochilor.
Mergând orbul s-a spălat
Ochii lui s-au luminat,
Şi-a venit cu ei văzând,
Blând lui Hristos mulţumind.
Toţi de dânsul se mirau
Şi mirându-se-ntrebau,
Tu eşti omul orb născut,
Cine ochii ţi-a făcut?
El spunea în ton frumos:
Cel ce se zice Hristos,
Colo în cale scuipă jos,
M-a uns cu pământ tinos.
La Siloam m-a mânat,
De cu apă m-am spălat,
Şi ochii mei s-au deschis,
Făcând cum Hristos a zis.
Iudeii văzând se miră,
Şi la senat îl poftiră,
Aducând şi-a lui părinţi
Ei vin ca martori poftiţi.
114
Spune-ţi pe el l-aţi avut
Fiu ce orb s-a fost născut
Acum cu ochi îl privim,
Spune-ţi cum e , ca să ştim?
Fiul nostru el e , care
S-a născut orb , dar e mare,
Întrebaţi-l de cum vede,
Noi nu ştim , apoi veţi crede.
Ai fost orb , azi cu ochi eşti,
Cum de vezi să povesteşti?
Cine ochii ţi-a făcut
Omul căru-i zic Hristos
Orbul zice: ce-ntrebaţi?
M-am uns cu pământ tinos,
În Siloam m-am spălat,
Şi-acum văd cu adevărat.
Iudeii zise-n mânie,
Dar tu crezi profet să fie?
Orbul zice: ce-ntrebaţi?
Doar vreţi şi voi să-i urmaţi?
Taci omule ticălos
Urmează tu lui Hristos,
Că noi lui Moisi urmăm,
De tine nu ascultăm.
Atunci omul cu-nfocare,
Zise nu e profet mare,
Ci chiar marele Mesie,
De carele Legea scrie.
Când el la om păcătos,
Face ochi din lut tinos,
Şi la şchiopi le dă umblare,
La săraci îmbărbătare.
Azi puternicul Mesie,
A venit cum cartea scrie,
Ca să mântuie de rău,
Pe tot Israelul său.
115
Eu mă duc, lui mă închin
Că e Mesia divin,
Dacă ochi într-un moment
Mi-a făcut chiar din pământ.
116
La Înălţarea lui Hristos
Veniţi o creştini iubiţi

Cu cântări vii să serbaţi
Sfânta zi de desfătare
A Domnului Înălţare.
Dacă marele Iisus
După cum profeţii- au spus,
Ne-a făcut răscumpărare
Prin Patima sa cea mare.
Şi când moartea a învins,
Şi pe diavol l-a prins,
Pe oameni scoţând afară,
Din tortura cea amară.
Azi în Ierusalim iată,
L ai săi iarăşi se-arată,
Zicându-le mă voi duce,
La al meu Părinte dulce.
Toţi prinseră-a lăcrima
Cu alţi creştini ce era ,
Şi cu Maica lui Hristos
Plângeau un plâns dureros.
Unii plângând , se-nchinau
Alţii rămas bun îşi luau
Alţii grăiau disperaţi,
Nu ne lăsa întristaţi.
Atunci Hristos grăi,
Eu mă duc dar va veni
Duhul cel Dumnezeiesc
Mângâietorul ceresc.
Care vă va mângâia
Şi bine vă va-nvăţa
Cereasca înţelepciune,
Care în etern n-apune.
117
Spune-va prin venire
Şi calea de mântuire,
Va întări şi instrui
În arta de a vesti.
Deci Iisus cu ei mergând
În Eleon ajungând
Pe un nor , mult luminos
Se sui în cer Hristos.
Toţi plângeau acum cu amar
Însă doi îngeri apar
În veşminte lucitoare,
Cu vorbe mângâietoare,
Voi Galileeni bărbaţi
Ce plângeţi , ce lăcrimaţi?
Căutând spre cer în sus,
Unde azi a mers Iisus.
Că va veni iar odată,
La a lumii judecată,
Pregătind o răsplătire
Dreaptă pentru fiecare.
Toţi din plâns mai încetară
Şi de îngeri se mirară,
Dacă ei din plâns tăcură,
Îngerii iar dispărură.
Şi acum au înţeles,
Că Hristos în cer a mers
Ca să facă loc umbrit
Celor ce l-au preamărit.
118
La Pogorârea Duhului Sfânt (Rusaliile)
Azi e ziua de serbare
Ce se numeşte Rusalii
Deci veniţi toţi să serbăm ,
Şi Domnului să-i cântăm,
Dacă marele Împărat,
Iisus la cer s-anălţat
Ai săi toţi se înturnară,
În Ierusalim intrară.
Unde la rugă şedeau
Şi ne-ncetat cugetau
Când Duhul va sosi,
Cum Iisus făgădui.
Zece zile se-mplineau,
Când de Duhul ei vorbeau,
De când s-a fost dus Iisus
Iată Duhul cel de sus.
Cobora spre acel loc,
Apărând în limbi de foc,
Peste învăţăcei se lasă,
Unde şedeau toţi în casă.
Puterea celui sfinţit
Duh i-a înţelepţit,
Vorbind toţi în limbi străine
De-i înţelegea oricine.
Prin Ierusalim umblară,
Şi credinţa predicară,
Mulţi oameni se întruneau
Şi credinţa o primeau.
Pentru ce-i persecutară
Şi la senate-i dară,
Ei porniră-n lumea mare,
Pentru sfânta predicare.
Pe oameni să-i creştineze
Şi spre cer să-i îndrepteze
Cum Iisus le-a poruncit,
Când la cer s-a fost suit.
119
Către Duhul Sfânt
Duhule Sfinte ceresc,
Dă-mi ştiinţă că doresc
Să pot cânta cu-nlesnire
A ta cerească mărire.
Tu puternice şi sfinte,
Duhule al nost- părinte
Mângâietor minunat
Şi grabnic la ajutat.
Care totdeauna ai fost,
Bun conducător -nost,
Din etern eşti şi vei fi
Care-n rai ne vei primi .
Duhule adevărat,
Tu care ai arătat
Lucruri mari şi minunate,
Şi de nimenea lucrate,
Că din oameni ne-nvăţaţi
Făcu-şi profeţi minunaţi,
Care-n lume-au profeţit,
Multe s-au şi-mplinit.
Pe părinţi i-ai luminat,
De legi în Sinoade au dat
Legi Sfinte Dumnezeieşti,
Din concepte omeneşti.
Tu astăzi ai învăţat,
Pe Apostoli minunat,
Toate limbile străine,
O Duhule prea divine.
Tu , faţă Dumnezeiască
Şi povaţă omenească,
Faţă Sfântă în Treime,
Ajutor la omenime.
Toată lumea a creat,
Tu Duhule o ai sacrat,
Fiul o a răscumpărat
O ce lucru de adorat!
120
Duhule Sfinte
Duhule Sfinte Lumină Lină

Al vieţii noastre dăruitor
Vino, din Ceruri, o vino, vino,
Să ne fii astăzi mângâietor, Bis
Am pierdut calea cea bună şi dreaptă
Şi-ntru păcate be-am afundat
Vino , vino , toţi Te aşteaptă
Ca pe un soare prea luminat.
Bis
Şi fiind cuprinşi de-atâta ură
Şi iadul fierbe îngrozitor
Vino,vino, de noi te îndură
Bis
Să ne fii astăzi mângâietor,
Ne-apasă foarte dureri şi patimi
Umblăm cu trudă pe vechi cărări
O vină , Sfinte strigăm cu lacrimi
Bis
Dă-ne tărie în supărări.
Duhule Sfinte , Lumină Lină
Spre ceruri zboară al nostru dor
Vino , în lumea de lacrimi plină
Bis
Să ne fii astăzi Mângâietor.
121
Bogatul nemilostiv
(D. a 22 după Rusalii)
Şi a fost un om bogat,
Numa-n purpură -mbrăcat;
Veselie necurmată
Era viaţa lui toată.
Iar la uşa lui zăcea
Lazăr un sărac , ce-avea
Trupu-ntreg de bube plin...
Viaţa lui , era un chin.
Şi-ntr-o zi nenorocitul,
Iată că-şi dădu sfârşitul,
Îngerii coborâţi de sus,
La Avraam în rai l-au dus.
Moare apoi şi cel bogat …
Şi în iad e aruncat,
Din a iadului văpăi,
Când ridica ochii săi.
Vede pe sărac , la rând
Cu Avraam , în Rai şezând
Şi-a strigat: - Avraam , părinte!
“Fii bun rogu-te fierbinte!
Zi să-şi moaie-n apă rece,
Lazăr , degetul ...să plece.
Cât putea-va să grăbească...
Limba să-mi răcorească”
Iar Avraam răspunsu-i-a:
“Fiule , tu nu uita,
În lume cât ai trăit
Cele bune ai primit”.
Şi bogatul zise iară:
-”Rogu-te Avrame dară,
Zi lui Lazăr , fă-mi -ăst bine,
Să se ducă-n sat la mine !
122
Să le spună tuturor
Chinul meu îngrozitor...
Nu cumva murind ai mei ,
Să ajungă-n foc şi ei !”
Iar Avraam lui i-a răspuns:
“Au pe Moise! Ii-e de ajuns!
Au prorocii ca să-i înveţe
Să asculte a lor poveţe!”
El a zis: - “Mai greu aşa!...
Ci de-o merge cineva
Dintre morţi şi le-o vorbi
Poate, se vor pocăi”.
Zise-Avraam: - “De nu urmează
Pe proroci … ei n-au să creadă
Nici atunci când cineva
Dintre morţi ar învia”.
123
La Duminica vameşului şi fariseului
( A 33-a după Rusalii)
Astăzi omul fariseu

S-a rugat lui Dumnezeu,
Însă nu cu pietate,
Cum ruga la cer străbate.
Ci cu multă ambiţiune,
A zis aşa rugăciune,
Mulţumescu-ţi Doamne Sfânt,
Că eu ca alţii nu sunt .
Nedrept cu fapte de jos
Ca vameşul păcătos,
Două zile eu postesc,
Şi din ce agonisesc
A zecea dau la cei lipsiţi
Şi de soarte asupriţi ,
Eu le fac ajutorare
Întru lipsa lor cea mare,
Iar vameşul depărtat,
Sta pe pământ jos plecat,
Rugându-se în ton frumos,
Doamne ! Eu sunt păcătos,
Fii Doamne ! cu îndurare,
Şi iartă-mi păcatul mare,
Că eşti lesne iertător
De păcate lăsător.
Iar vameşul îndreptat,
Şi iertat s-a reînturnat,
Iar ruga la Fariseu
N-a primit-o Dumnezeu.
Aşa orice rugăciune,
Precum şi fapte bune,
Fiind din îndemn pios,
Sunt primite de Hristos.
124
Fiul cel pierdut
(Dum. a 35-a după Rusalii)
Şi Iisus mai spusu-le-a:

“Doi feciori un om avea.
Tată , dă-mi din avuţie
Partea cuvenită mie”.
-Zise cel mic într-o zi-
El averea le-o-mpărţi.
Cel mai mic luatu-şi-a
Dup-aceia partea sa;
A plecat de lângă tată
Într-o ţară depărtată;
Şi-acolo a sale averi
Risipitu-le-a -n plăceri.
Partea-i când şi-a cheltuit,
Numai iată c-au venit
Vremi de foame peste ţară;
Lipsă el ducea, amară.
Şi la urmă...ce-a făcut?...
S-a lipit de-un om avut,
Care-l puse la moşie
Păzitor de porci să-i fie
Cum era de-nfometat,
Roşcovele ar fi mâncat,
Care turma le rodea;
Dar nici astea nu le-avea.
Şi şi-a zis în gândul său;
“Câţi argaţi la tatăl meu
Din belşug au pâinea lor!
Ş-aici eu, de foame mor!”...
La căminul lui-napoi
Am să plec … şi zice-voi:
“Tată scump ! greşit-am rău
Ţie şi lui Dumnezeu.
125
Vrednic nu-s , cât mai trăiesc
Fiul tău să mă numesc
Ia-mă fii bun!... nu ca fiu...
Ci ca un argat să-ţi fiu...”
Şi la tatăl său veni,
Tatăl său când îl zări?
Alergatu-i-a înainte,
L-a cuprins la piept, fierbinte.
Şi cu toţi s-au veselit
Pentru fiul cel venit
“Că el mort fu , şi-a-nviat:
Fiu pierdut , şi s-a aflat!”
O ce mare bucurie
Sus în ceruri o să fie
Atunci când un păcătos
Se întoarce la Hristos...
126
Judecata de pe urmă
(Duminica lăsatului sec de carne)
Iar când Fiul Omului

Din -nălţimea cerului
O să vie la sfârşit,
De-ai săi îngeri însoţit;
El pe scaunul Său şedea-va
Îmbrăcat în toată slava.
Toţi de pe pământ vor sta
Adunaţi în faţa sa.
Pe cei buni , pe-aleşii săi,
Îi va despărţi de răi,
Cum desparte-n strunga lor,
Oi de capre , un păstor.
Drepţii-n dreapta lui vor fi
Răii-n stânga. Şi-o grăi,
Celor de-a dreapta lui:
-”Veniţi fii Tatălui !
Moşteniţi pe veşnicie
Azi , cereasca-mpărăţie,
Care vouă fu gătită
De când lumea e zidită.
Căci am fost înfometat,
Şi mâncare voi mi-aţi dat;
Ars de sete m-aţi văzut
Şi-mi dădură-ţi de băut”.
Celor de la stânga sa
El apoi va cuvânta;
-”Voi din faţa mea plecaţi
Duceţi-vă blestemaţi,
Unde este al vostru loc:
La Satana colo-n foc!
Căci am fost înfometat,
Şi mâncare nu mi-aţi dat;
127
Ars de sete mă văzurăţi;
De băut voi nu-mi dădurăţi
Şi străin pe lume-am fost,
Nu-mi dădurăţi adăpost.
Am zăcut bolnav în pat
Şi voi nu m-aţi căutat!
La-nchisoare fui zvârlit
Pe la Mine n-aţi venit!”
Vor pleca apoi cu zor
Fiecare în locul lor
Cei buni, sus la fericire;
Cei răi , jos unde-i scrâşnire.
128
Cele zece fecioare
Zis-a Domnul : Privegheaţi
Şi pe mire-l aşteptaţi,
Tot cu candelele pline
Că nu ştiţi ceasul când vine.
Miezul nopţii a sunat
Mirele s-a arătat,
Şi cele 10 fecioare
Ies întru întâmpinare.
Cinci fecioare înţelepte
Au ştiut cum să-l aştepte,
De ispite neînvinse
Aveau candelele aprinse.
Celelalte cinci fecioare
Cu ispită -nşelătoare
Valul lumii le-a cuprins ,
Candelele li s-au stins.
Iată mirele voios
De-al credinţei drag prinos,
Pe-nţelepte le-a primit
În palatul strălucit.
Dar pe cele ce-l uitară
Le-a lăsat pe prag afară,
Ca să-şi ispăşească vina
Şi să nu guste lumina.
Tu , Cerescule Părinte,
Fă ca-n suflete şi-n minte
Să lucească-al tău îndemn
Ca aprinsul untdelemn.
Ca o candelă cerească
Inima să înflorească
Sfânt izvor de fapte bune
Şi de a ta înţelepciune.
Să vestim între popoare
A ta sfântă îndurare,
Că din sfântă îndurare,
Că din noapte şi din chin
Ne înalţi spre cer senin.
129
La naşterea Sfântului Ioan Botezătorul
Azi preotul Zaharie

Se duse cu bucurie
În casa lui Dumnezeu,
După obiceiul său.
În Altar dacă intră
El tare se spăimântă
De un înger ce-a văzut,
Şi-a vorbi n-a mai putut.
Îngerul cu bucurie,
A grăit lui Zaharie:
Eu înger trimis de sus,
Bună veste ţi-am adus.
Femeia ta fiu va naşte
Care mult bine va face,
Va boteza în Iordan,
Şi se va numi Ioan.
Zaharie se miră,
Către înger cuvântă,
Noi bătrâni , debili suntem,
Nu putem fii să avem.
-Dacă nu crezi Zaharie
Iată semn ţi se dă ţie,
Că de astăzi mut vei fi,
Până timpul va sosi.
Să se nască fiul tău
După cum vrea Dumnezeu
Să fie premergător,
Şi căii pregătitor.
Îngerul a dispărut,
Zaharie a fost mut,
La popor semne făcea
Căci vorbi nu mai putea.
130
Când fiul i s-a născut,
Zaharia a făcut
Semn cu mâna că ar scrie,
Şi scrie Ioan să fie.
Atunci putu cuvânta
Şi cu toţi se desfăta,
Toţi şi toate au priceput,
Că om mare s-a născut.
131
La Petru şi Pavel
La SÂNPETRU
(29 Iunie)
Ne-a sosit ziua cea mare

Creştinilor de sărbătoare
Zi de sfântă pomenire
Într-alui Petru mărire,
El din Betsaida fu
Creştinismul îi plăcu,
Deci lăsând a sa moşie
A pornit în pribegie.
Chemându-l Iisus pe el,
S-a făcut învăţăcel,
Fiind blând cu pietate,
A primit întâietate.
Petre! tu piatră vei sta
Şi pe credinţa ta
Biserică voi ridica
Ce-n etern va triumfa.
Tu cheile vei vedea,
Tu Raiul vei descuia
Vei lega şi dezlega,
Cum vei face aşa va sta.
Cum vei face aşezământ,
Va sta în cer şi pe pământ,
Sfânt luceafăr tu vei fi
Şi minuni vei săvârşi.
Pe Tavita deci învie,
În cetatea Cornelie,
Făcând creştini să fie,
Pavel era de la Tars,
Şi învăţăcel rămas
De-a lui Gamaliil
Învăţat în Israil.
132
Odată-n Damasc mergând
Pe cale şi cugetând,
Pe creştini să nimicească,
Iată puterea cerească.
Din cer o lumină mare
Înaintea lui apare,
Pică orb , de pe cal , jos,
Auzind un vers frumos.
Ce să faci s-a spune ţie,
În Damasc la Ananie,
Slujitorii orb l-au dus,
În Damasc cum li s-a spus.
La Ananie sosind
Şi lui tot lucrul spunând,
Pavel să-l boteze a zis,
Şi ochii lui s-au deschis.
Apoi el fu cel mai mare,
Învăţat în predicare,
Umblând cetăţi , ţări , sate
Lumea mare el străbate.
N-a fost temniţă fioroasă,
Fără soare-ntunecoasă,
Să nu-l fi avut pe el,
Barem cât de puţintel,
N-a fost vreo calomniare
Şi vreo bătaie mare
Să n-o fi răbdat voios
Pentru Domnul său Hristos.
Însă în Roma mergând
Evanghelia predicând
El a fost prins şi tăiat,
Şi aşa sufletul şi-a dat.
133
La profetul Ilie (20 Iulie)
Azi cu toţii să serbăm

Cu cântări să onorăm,
Şi cu vers de bucurie
Pe Tesviteanu Ilie.
Care profet mult mărit,
Mai-nainte a trăit,
Cu opt sute de Iisus
Şi despre care s-a spus.
Sfânta Scriptură ne spune
Despre el mare minune,
Că Ilie profet sfânt,
De trei ori a pogorât.
Foc din cer , şi-a lui rugare
La Domnul s-a primit tare,
El pe morţi a înviat,
Şi vrând norii i-a secat.
În trei ani şi jumătate
Cu secetă : şi-apoi bate,
Pe Ahav păgân rău
Şi contrar lui Dumnezeu
Iordanul desfăcu,
Cu cojoc şi prin el trecu
Martor fu şi Elisei,
Când a luat Dumnezeu
Pe Ilie în car cu foc,
Ducând viu acest proroc,
Colo sus spre cerul sfânt,
De aici de pe pământ.
Deci veniţi să-l onorăm
Noi cântându-i să-i strigăm
Roagă-te Sfinte Ilie
Tot creştinu-n cer să fie.
134
La Schimbarea la faţă (6 August)
Zi sfântă şi de sărbătoare
La creştini astăzi apare,
Sfânta la Faţă Schimbare
A Domnului nostru care,
Dacă-n lume a venit,
De sine a profeţit,
Că el patimă şi moarte
Va răbda pe Cruce toate.
Şi-a lui învăţăcei,
Când vor predica şi ei ,
Vor fi duşi pe la senate,
Unde-i vor lega şi bate.
Deci ca pe ei să-i convingă,
Ca degrabă să distingă,
Între torturi trecătoare
Şi viaţa viitoare.
Luând pe ai săi iubiţi
Învăţăcei smeriţi
Pe Iacob , Petru , Ioan care,
Să vadă a feţii schimbare.
Să ştie că-i Dumnezeu,
Şi când vor suferi greu,
La sfârşitul dureros,
Să nu se-ndoaie-n Hristos.
Atunci faţa lui Hristos,
Era soare luminos,
Şi de a feţei schimbare
Îi cuprinse înfricare.
Plecând faţa la pământ,
Înaintea celui Sfânt,
În semn de închinăciune
Şi sfântă adoraţiune.
135
Cu faţa jos plecaţi stând,
Aud pe Iisus vorbind,
Cu Moisi şi cu Ilie,
Cum Evanghelia scrie,
Aud versul cel frumos,
Care zicea lui Hristos
Tu eşti fiul meu dorit
Prin care eu am voit.
A face lumii salvare,
Pentru păcatul cel mare.
Deci pe dânsu-l ascultaţi,
Cari doriţi să fiţi salvaţi.
Dispărând acestea toate,
Ce a spune nu se poate.
Iisus zise , vă sculaţi,
Să mergem , vă deşteptaţi.
Petru zise , Doamne-i bine,
Pentru noi şi pentru tine,
Să ne facem trei colibi.
Din verzi ramuri de olivi.
Nu te grăbi să ne-nturnăm,
Între popor să intrăm,
Că Iudeii stau , pândesc,
Să te spină sfătuiesc.
A mea prindere va fi,
Orişicum ne vom păzi,
Le-a grăit Iisus cu dor,
Să mergem între popor.
136
La Anul nou (1 Ianuarie)
A mai trecut un an , s-a dus

Şi-n veci n-o să mai vie
Şi câte suflete s-au dus
Şi câţi iubiţi nu s-au răpus
Cu el în veşnicie.
Aşa trec anii după ani
Şi duc cu ei la vale
Şi pe bogaţi şi pe sărmani,
Şi pe măicuţa dintre-orfani
Şi tot ce află-n cale.
În anul ăsta poate treci
Şi tu iubite frate
Vezi zilele cum îţi petreci
Că-n lumea cea spre care treci
Vei fi-ntrebat de toate.
Şi ce folos c-ai câştigat
Chiar şi lumea toată
Şi sufletul ţi l-ai uitat
Şi pentru el n-ai adunat
Nimica niciodată.
Aici moşii şi-mpărăţii
Vin anii , le doboară,
Şi-n urmă toate-or fi pustii
Şi-atuncea tu unde ai să fii?
De n-ai în cer comoară.
137
La mort pe ultimul drum
Aşa este viaţa

Aicea pe pământ
Când totul se sfârşeşte
În recele mormânt
Căci trupu-i neputinţă
Precum a fost zidit
Iar sufletul se duce
De unde a venit.
Nici lacrimi nici durere
Nimic nu e deajuns
Să schimbe-n mângâiere
A morţii trist apus.
Numai faptele bune
Pe care le-ai făcut
Acelea pot străbate
În viaţa cea de sus.
Când plec în veşnicie,
De pe acest pământ
Ajută-mă Stăpâne
Cu darul tău cel sfânt.
Cununa fericirii
Doresc să o primesc
Precum ai zis Iisuse
Celor ce te iubesc.
Lăsând această viaţă
În care te-am slujit
Statornic în credinţă
Eu nu te-am părăsit.
Prea Sfântă Născătoare,
A Domnului Iisus
Primeşte al meu suflet
Şi du-l în ceruri sus.
138
O rude-ndurerate
Şi prieteni ce-am avut
Să mă iertaţi în toate
De câte v-am făcut.
Preoţi cu Crucea-n frunte
Cuvânt de bun rămas
Să-mi faceţi dezlegare
În ultimul meu ceas.
Iar la mormânt cu lacrimi,
La cap să-mi fie pus
O dragoste frăţească
Şi Crucea lui Iisus.
139
La mormânt
Candela vieţii tale
Ce era-alături de noi
S-ambrăcat în umbra negre
Până-n ziua cea de apoi.
Ca o lacrimă fierbinte
A căzut a vieţii stea
Pe mormânt între morminte
Toţi ai tăi te vor uita .
Numai cântec de amintire
La Altar noi vom cânta
Făcând jertfă de iubire
Întru pomenirea ta .
Către patria cerească,
Cei rămaşi ne vom ruga
Dumnezeu să te primească
În împărăţia sa.
Noi cu dragoste frăţească
Pe mormânt îţi dăruim
O lacrimă-ndurerată
Şi apoi ne despărţim.
Un buchet de floare rară
Pentru ultimul tău drum
Dormi în pace frate (soră) dragă
Dormi în pace suflet bun.
140
Trece timpul trec şi eu
Trece timpul trec şi eu

Şi îmbătrânim mereu
Trece timpul mohorât
Merg şi eu către mormânt.
Nu-i demult de când şedeam,
Cu prieteni de mă-ntâlneam
Dară astăzi unde sunt
Sunt țarină şi pământ.
Tot aşa şi noi vom fi,
Ceasul nost- când va sosi
Trebui-va să plecăm
Ori de vrem, ori de nu vrem .
De mult ne-am fi prăpădit
Dacă nu ne-ar fi păzit
Domnul nost- cel bun şi sfânt
Pază nouă pe pământ .
În veci să fie lăudat
Căci el morţii nu ne-a dat
Ci ne-a lăsat să trăim
Mila lui s-o povestim.
Deci un lucru ne rămâne,
Ca să-l facem azi nu mâine,
Să avem dreaptă credinţă
Gând întors spre pocăinţă.
Dragoste spre Dumnezeu
Şi spre tot semenul tău ,
Căci acestea de-i avea
Binele-l vei câştiga.
Şi acestea tu făcând
Sigur peste sfârşit mergând
Vei primi ce ţi-a promis
Prea frumosul Paradis.
141
ADORMIREA MAICII DOMNULUI
PRICESNE ÎNCHINATE SFINTEI FECIOARE MARIA

MAICA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS
142
De la margini o Apostoli (15 Aug.)
Arhanghelul cel mai sfânt

A venit pe-acest pământ,
L-a trimis cerescul Tată
Către Maica Preacurată.
Refren:
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte
Negreşit să-i dea de ştire

Despre sfânta-i Adormire,
Maica mult s-a bucurat
L-a Golgota a plecat.
Acolo unde Iisus
Viaţa pentru noi şi-a pus,
Maica Sfântă s-a rugat
Pentru-al lumii greu păcat. R
Miluind pe cei sărmani
S-a întors în Ghetsimani,
S-a spălat şi s-a gătit
Şi pe pat s-a odihnit.  R
De la margini o apostoli
La Ghetsimani v-adunaţi,
Şi-al meu trup , zice Fecioara
Cu cântări mi-l îngropaţi.  R
Fiul meu iubit mă cheamă
Azi la Tine-n cerul sfânt
Vă las binecuvântarea
Şi mă-nalţ la cerul sfânt.  R
Sus şi jos se întocmeşte
Sărbătoare-n jurul meu,
Şi cu cinste mă primeşte
Fiul meu şi Dumnezeu.  R
143
Credincioşii se adună
Formând cete creştineşti
Pe pământ şi-n cer răsună
Armonii dumnezeieşti.  R
O, primeşte dar, curată
Umilitele-mi cereri
Şi la noi cu milă cată
În necaz şi la dureri.  R
Iar noi, drept recunoştinţă,
Îţi cinstim icoana ta,
Totdeauna cu credinţă
Adormirea-ţi vom cânta.  R
144
Măicuţa Sfântă
O, Măicuţă Sfântă
Cea mai sfântă Mamă
Inimile noastre
Vin la tine iară
Bunătatea blândă
A inimii tale
Ne-a făcut Măicuţă
Să pornim pe cale
Toţi venim la tine
Cu multă durere,
Să ne dai Măicuţă
A ta mângâiere.
De când de la tine,
Noi ne-am depărtat
O, Măicuţă sfântă
Rău te-ai supărat.
Am făcut păcate
Greşeli tot mereu
Şi-am uitat de tine
Şi de Dumnezeu.
Să ne-întoarcem iară
Noi plângând cu dor,
Milă şi-ajutor.
Noi venim la tine
Crucea este grea,
Ajută Măicuţă
S-o putem purta.
Noi venim la tine
Drumul este greu
Ajută-mi, Măicuţă
Ca să vin şi eu.
Pentru noi te roagă
Maică tot mereu
Şi ne dă credinţă
Tare-n Dumnezeu.
Ajută Măicuţă,
Te rugăm cu dor
Dă-ne a ta milă
Şi-al tău ajutor.
145
Toată inima creştină (15 aug.)
Toată inima creştină O Marie

La Biserică să vină , O Marie.
Refren:
Mai mărită eşti decât soarele
Pentru noi păcătoşii
Maică roagă-te.
Să vedem mare minune, O Marie

Care om n-o poate spune , O Marie.  R
Marie Maică Plăcută, O Marie
Care azi la cer se mută, O Marie.  R
De la cer pân-la pământ, O Marie
Cete mari de îngeri sunt , O Marie.  R
Lumină din cer se arată, O Marie
Unde-i Maica Preacurată, O Marie.  R
Şi din cer coboară lini , O Marie
Heruvimi şi serafimi , O Marie.  R
Se coboară pe pământ , O Marie
Ca să ducă trupul sfânt , O Marie.  R
La Fiul său cel ceresc, O Marie
La tronul Dumnezeiesc, O Marie.  R
Pre Maria Maica Sfântă , O Marie
Cărei lumea-ntreagă-i cântă , O Marie. R
Să se roage pentru noi, O Marie
Căci ne zbatem în nevoi , O Marie. R
Rugăciuni sfinte curate , O Marie
Pentru cei ce-s în păcate, O Marie. R
Maică Sfântă şi Curată, O Marie
Fii de-apururi lăudată, O Marie. R
146
De Dumnezeu Născătoare
De Dumnezeu Născătoare
Cea mai sfântă-ntre fecioare
Refren:
Maică Sfântă, O Marie
Cu lacrimi ne rugăm ţie.
Fecioară în veci nepătată

Noi n-om tăcea niciodată. R
A spune a ta îndurare
Ce o ai spre mic şi mare. R
Că de n-ai sta tu-nainte
Cu-ale tale rugăminte. R
La ceresc sfânt Fiul tău
Noi n-am mai scăpa de rău. R
Nici ale noastre păcate
N-ar mai putea fi iertate. R
Căci noi nu ne ştim ruga
Pe Domnul a-l lăuda. R
Aşa cum ar trebui
Să ne putem mântui. R
Liman sfânt de-adăpostire
Fii spre-a noastră mijlocire. R
Şi-a tot neamul de creştini
Totdeauna-n veci amin. R
147
Prea Sfântă Născătoare
Prea Sfântă Născătoare

A Domnului Hristos,
Cu multă bucurie
Noi te slăvim frumos.
Tu eşti o rază dulce
Eşti un mărgăritar,
Tu eşti o floare scumpă
Tu eşti un mare dar.
Tu eşti mul mai cinstită
Decât heruvimii,
Şi eşti mult mai cinstită
Decât serafimii
Ca zorii dimineţii
Aşa te-ai arătat
Şi pe Stăpânul vieţii
În braţe L-ai purtat.
Ca soarele , ca luna ,
Ca stelele cereşti
Întocmai şi tu Maică
Aşa curată eşti.
Biserică Sfinţită
Şi Rai Dumnezeiesc
Prea Sf. Născătoare
A Mirelui ceresc.
Du ruga nostră-n ceruri
La Fiul Tău iubit
Şi spune-i Maică Sfântă
Că noi mult am greşit.
Dar roagă-l să ne ierte
Aşa cum a iertat
Pe-atâţia păcătoşi
În lume cât a stat.
148
O, Marie Maică Sfântă
O Marie, Maică Sfântă

Astăzi toată lumea-ţi cântă
Toţi cu drag te înconjoară
Maică Sfântă şi Fecioară.
Toţi te cheamă azi pe nume
Ceru-ntreg şi-ntreaga lume
Şi-ţi înalţă cu iubire
Laudă şi mulţumire.
Tu eşti cea mai scumpă mamă
Pentru toţi care te cheamă,
Eşti Măicuţa prea duioasă
Inima cea mai miloasă.
O Marie maică dulce
Lumea-ntreagă îţi aduce
Inimi recunoscătoare
Ţie cea mai scumpă floare.
Şi noi Maică prea iubită
Îţi aducem mulţămită
De aceea-ţi cântăm ţie
Şi-ţi înălţăm preamărire.
O , Prea Sfântă Născătoare
Fii spre noi îndurătoare
Şi-l roagă pe Fiul Tău
Să ne mântuie de rău.
149
Regina cerului
Regina cerului , lângă noi să fii

Şi Maica Domnului , lângă noi să fii.
Refren:
Marie te rugăm ;
Lângă noi să fii!
Să trăim cuvioşi
Şi să-ţi slujim voioşi . R
Credinţa să ne-o păzim
Cerul să-l dobândim. R
Să urâm păcatul
Să-nconjurăm iadul. R
În ispite grele
În multe rele . R
În boală trupească,
În grijă lumească. R
În necazuri multe
Ruga tu ne-ascultă. R
Să trăim în bine
S-ajungem la tine. . R
150
Astăzi Maica-n cer se duce
Astăzi Maica-n cer se duce,Marie

La Iisus Fiul ei dulce, Marie
Refren:
Marie , Marie , Marie-ndurerea ta
O revarsă peste-ntreg poporul
Şi la rău nu ne lăsa.
Sus în cer soare apare , Marie

Jos e tristă înserare , Marie. R
Cerul are acum crăiasă , Marie
Iar pe noi orfani ne lasă , Marie. R
Toţi în cer pe nume-o cheamă , Marie
Noi rămânem fără mamă , Marie. R
Sus e bucurie plină , Marie
Iar noi e plâns şi suspine , Marie. R
Ceru-şi are clipe scumpe , Marie
Nouă inima ne rupe , Marie. R
A noastră măicuţă dragă, Marie
Fă pe toţi la cer să tragă, Marie . R
Azi când pleci în zări străine , Marie
Ia-mi inima mea cu tine, Marie . R
Ştiu că toate-s trecătoare , Marie
Tot ce-i viu azi , mâine moare, Marie . R
Nu lăsa măicuţă dragă, Marie
Lumea rea să ne atragă, Marie . R
Şi când toate o să ardă , Marie
Sufletul să nu se piardă, Marie . R
Pentru marea-ţi suferinţă, Marie
Dobândeşte-ne credinţă, Marie. R
Apără-ne-n greul sorţii , Marie
Fii cu noi în ceasul morţii, Marie . R
151
După moartea credincioasă,Marie
Dune-n patria cerească, Marie . R
Cerul are acum regină, Marie
Îngeri şi sfinţi toţi se închină , Marie. R
Pleacă-ţi azi privirea dragă , Marie
Jos spre omenirea-ntreagă, Marie . R
Cum se zbate şi suspină, Marie
După pacea cea deplină, Marie . R
Fie-ţi milă dulce mamă, Marie
Şi de cei ce nu-şi dau seamă, Marie . R
Moartea ta pe toţi să-i tragă, Marie
Sus spre tine mamă dragă, Marie . R
Unde-i lună veşnicie, Marie
Toţi să-ţi mulţumim, Marie . R
152
Adormirea Maicii Domnului (15 aug.)
Veniţi toţi creştinilor

Tineri şi bătrânilor.
Refren:
O Marie
Noi ne-om închina
La Prea Sfântă
Adormirea ta.
Să vedem un lucru mare

Cum zace fără suflare. R
Maica Domnului Iisus
Ce şi-a dat sufletul sus. R
În mâna Fiului său
A lui Hristos Dumnezeu. R
Astăzi se duce din lume
Maria frumosul nume. R
Maci Sfântă preamărită
Nu ne lăsa în ispită. R
Pe noi cei ce-ţi strigăm ţie
Bucură-te o Marie. R
Bucură-te lăcaş sfânt
A lui Hristos pe pământ. R
O Maică Sfântă Marie
Cu lacrimi ne rugăm ţie. R
Ca să te rogi lui Iisus
Să ne ducă-n ceruri sus. R
Roagă-l să ne dăruiască
Împărăţia cerească. R
153
Fecioara la munte (Athos)
Fecioara la munte, pe stânci apăru

Ea pleac- a sa frunte salut-o şi tu
Refren:
Sfântă,Sfântă,Sfântă-i Maria
Ţie-ţi strigăm , O nu ne lăsa.
Copile-i fricoase pe când se-nchina

Şi gârlei spumoase un nume-i şoptea. R
Copila-l pronunţă cu-n glas tremurând
Iar gârla-l anunţă cu-n vuiet crescând . R
Prin ţările toate minunea se-afla
Norodul în gloate la stânc-alerga. R
A tuturor mamă iubeşte acest loc
Pe toţi ea ne cheamă , ne-aşteaptă cu foc. R
O, Tu Preacurată priveşte-ne aici
Arată-ne-ndată că Mamă vei fi. R
154
Ceata creştinilor
Ceata creştinilor , dulce Fecioară,

Plină de dragoste , zi te înconjoară
Cu dragă inimă vin şi eu;
Maică, primeşte-mă sub scutul tău!
În rândul fiilor ce te onorează,
Ş-a ta icoană la piept păstrează,
Cu mare evlavie voi fi şi eu;
Maică primeşte-mă sub scutul tău!...
Blânda ta inimă , îndurătoare,
E-a păcătoşilor dulce scăpare,
Fii milostivă cu sufletul meu;
Maică primeşte-mă sub scutul tău!...
Plini de încredere cu toţi te cheamă
Numai cu dulcele nume de mamă
Acesta-i numele ce-ţi dau şi eu ;
Maică , primeşte-mă sub scutul tău!...
Maica oceanului noapte frumoasă ,
Tu îmi eşti singura stea luminoasă
Tu deci îndreaptă-mă spre port mereu
Căci de-aprăpastiei oarbă pierzare
Scutit e sufletul la-a ta luminare
Deci luminează-mă pe drumul meu
Voioasă arată-ne cu faţa-ţi senină
A paradisului mare regină,
Eşti prea puternică la Dumnezeu
Iar în cea groaznică luptă din urmă
Tu a duşmanului curse le curmă
Tu îmi înduplecă pe Fiul tău
155
Maria-i dulce mamă
Maria-i dulce mamă,

Iar noi ai ei copii,
La sânu-i ea ne cheamă
Grăbiţi a o iubi.
Refren:
O! Maică preaiubită
Primeşte-al nostru cânt
Noi vrem să fii slăvită
În cer şi pe pământ.
Maria ne iubeşte
Şi plină e de dar
Pe toţi ea ne primeşte
La sfântul său Altar . R
Ea poartă grijă multă
De tot copilul său
Şi ruga i-o ascultă
Prea bunul Dumnezeu . R
Maria-i fericirea
A celor ce-o iubesc
Şi-ntrânsa-i mântuirea
A celor ce-o doresc . R
Nu vreau nimic în lume
Decât ei să-i slujesc
Şi-odată cu-al ei nume
Viaţa-mi să sfârşesc. R
156
Tu ce Sfântă eşti
Tu ce sfântă eşti
Şi spre noi priveşti
Dulce mamă, Marie
Maică iubită
Veşnică slăvită,
Roagă-te ,roagă-te pentru noi.
Eşti far sclipitor
Şi mângâietor
Dulce Mamă Marie
Raza-ţi cerească
Să ne ocrotească
Greşitori suntem Şi-n păcat cădem,
Dulce Marie mamă
Şterge prihana
Vindecă rana
Vino din cer de sus,
Dă-ne pe Iisus
Dulce Mamă Marie,
El să ne fie
Domn pe vecie
157
Arată-ţi îndurarea
Arată-ţi îndurarea
Cu milă şi-ajutor
Alungă disperarea
Celui rătăcitor.
Refren:
Nu ne lăsa Stăpână
În lumea cea străină
Marie,Marie, o , ajută-ne!
Când răul ne-nconjoară

Şi forţele ne pier
Ajută-ne Fecioară
Dă-ne puteri din cer. R
Când lumea va învinge
Cu rău sufletul meu
Ridică-mă , mă strânge
Din nou la sânul tău. . R
158
O Măicuţă Sfântă - Fii lacrimilor Tale
O Măicuţă Sfântă
Te rugăm fierbinte
Să ne-asculţi de-apururi
Marea rugăminte.
Refren:
Nu lăsa Măicuţă
Să pierim pe cale
Căci noi suntem fii
Lacrimilor tale.
Când plângeai sub cruce

Maică-ndurerată
Te-am primit de mamă
Noi şi lumea toată. R
Călători pe-o mare
Veşnic tulburată
Noi ne-am pus în tine,
Şi nădejdea toată. R
Tu eşti steaua mării
Şi ajuţi să treacă,
Dintre cari te roagă
Nimeni nu se-neacă. R
O,Măicuţă Sfântă
Cea mai scumpă floare
Fă din fii de lacrimi
Dalbe lăcrămioare. R
Fă să-ţi batem zilnic
La miloasa-ţi poartă
Câtă vreme-n lume,
Valuri ne mai poartă. R
159
Iar, când nori şi ceaţă
Înnegri-vor zarea,
Vino tu Măicuţă
Să ne-arăţi cărarea. R
Să conduci luntriţa
Printre stânci şi valuri
Să ne scoţi în portul,
Veşnicelor maluri. R
Să ne duci cu tine
Unde calea-ţi duce
Să ne dai în ceruri
Fiului tău dulce. R
Şi să-i spui Măicuţă
C-astea-s floricele
Ce-au făcut să crească
Chinurile grele. R
Căci sunt ale tale
Lacrimi de sub cruce,
Că ne eşti Măicuţă
Mama cea mai dulce. R
Inima-ţi Preasfântă
Mângâind ne strânge,
Vom uita de chinuri
Mai mult nu vom plânge. R
Noi cuprinşi de-o pace
Fără de hotare,
Lăuda-te-om veşnic
Pururea fecioară. R
160
Maică Pururea Fecioară
Maică pururea Fecioară

Tu care-n cer străluceşti,
Mai frumos decât toţi sfinţii
Şi oştile îngereşti.
Tu ce eşti cămară sfântă
Şi sălaş dumnezeiesc,
Toţi creştinii te adoră
Toţi din suflet te slăvesc.
Tu ce eşti o floare scumpă
Cu un prea dulce miros,
Tu care-ai purtat în braţe
Pe slăvitul Domn Hristos.
Tu care ai fost aleasă
Scară pentru Dumnezeu ,
Îţi cinstim cu bucurie
Numele cel sfânt al tău.
Tu de-acolo ocroteşte
Neamul nostru românesc,
Să trăiască după voia,
Tatălui celui ceresc.
Roagă-te , Măicuţă Sfântă
Roagă-te şi pentru noi
Primeşte cântarea noastră,
Şi ne scapă din nevoi.
Pentru mila ta cea mare
Laude îţi înălţăm,
Şi cu inima smerită
Într-un glas noi îţi strigăm.
Bucură-te Preacurată
Bucură-te , Munte sfânt
Îngerii de sus îţi cântă,
Noi îţi cântăm pe pământ.
161
Cu cântare de mărire
Cu cântare de mărire,
Plecăm azi la mănăstire.
Refren:
Ajută-ne Măicuţă
Să ne rugăm mereu
Să credem totdeauna
Că este Dumnezeu.
Lăudăm pe Maica Sfântă

Pe Fecioara cea mai blândă. R
Pe Fecioara minunată,
Ce din veci e lăudată. R
Cerând mila ei cea mare
Preasfânta-i ajutorare. R
Când în cale ostenim
Din suflet la ea gândim. R
Inima la ea ne zboară
Cei ce suntem în povară. R
Cu greutăţi, cu păcate,
Şi cu suflete pătate. R
Unde-i loc de odihnire,
Cerem a ei stăpânire. R
Căci Ea-i care ne-ntăreşte
Când soarta ne prigoneşte. R
Maica Sfântă ne ridică
Când ne aflăm în ispită. R
Când l-al ei loc sfânt sosim,
Cu toţii întinerim. R
Osteneala grea uităm,
Pe Fecioara lăudăm. R
162
Maica mea
Maică Pururea Fecioară

Gândul meu la tine zboară
Refren :
Maica mea, Maica mea.
Maica mea, Maica mea .
Ruga mea la tine pleacă

Îndurătoare să fii Maică. R
Tu în cer să mă primeşti
Cu dulce să mă-ngrijeşti. R
Şi-n toata clipa cea grea
Tu sa-mi fii lumina mea. R
Când voi fi-n călătorie
Maica Sfântă-mi fii solie. R
De moarte neaşteptată,
De boală necugetată. R
De primejdii stricătoare,
De gând rău şi de-nchisoare. . R
Şi de orice supărare,
De pizmaş,de zile amare. R
Marie! lăudat nume,
Cel mai dulce de pe lume. R
Ascultă a mea rugare
Cere-ne la toţi iertare. R
De la Hristos Fiul tău,
Şi veşnicul Dumnezeu . R
Sănătate să ne deie,
Scârba de la noi s-o ieie . R
De iad să ne mântuiască
De chinuri să ne ferească. R
163
Ascultă-ne dar, Marie,
Că de-aceia ne rugăm ţie. R
Ruga noastră o înalţă,
La a lui Dumnezeu faţă. R
La tronul lui Dumnezeu ,
Şi unul Sfânt Fiul tău . R
Fii dar Maică-iubitoare
Pentru noi toţi rugătoare . R
Cari pe tine te rugăm,
Şi-ntr-ajutor te chemăm. R
164
Cântarea Icoanelor făcătoare de minuni
(MÂN. NEAMŢ, BODROG, NICULA, BIXAD, ROHIA)
(N-Se pune numele mânăstirii unde te afli).
O Icoană preacinstită
De creştini de toţi iubită.
Preafrumos împodobită
De dar şi minuni vestită.
Tu-ntre noi te-ai aşezat
La ...(N)... în loc curat.
Frumos loc ţi-ai căutat
În pădure la ...(N)...
Frumos loc tu ţi-ai găsit
Sub umbră la tei sfinţit.
În dealul (valea) ...(N)...
La marginea satului.
La ...(N)... eşti floare aleasă
Şi-n ceruri împărăteasă
La ...(N)... eşti floare scumpă
În cer Maica cea mai sfântă.
La ...(N)... floare iubită
În ceruri eşti preamărită.
La ...(N)... numai Icoană
În cer eşti Maică şi Doamnă.
Aici floare aurită
În ceruri Maică slăvită.
Tu cunună îngerească
Mireasă dumnezeiască.
Tu Raiul cel descuiat
Pe tot omul l-ai chemat.
Tu eşti cea mai sfântă floare
Aleasă între Fecioare.
Noi nu te putem cinsti
După cum s-ar cuveni.
165
Dar cu inima curată
Te rugăm o Preacurată.
Cei bolnavi vin cu credinţă
Încărcaţi de suferinţă.
Cei bolnavi vin cu dor mare
Să primească vindecare.
Unii vin pentru păcate
Cu sufletele încărcate.
Vin vărsând lacrimi amare,
Ca să primească iertare.
Şi noi Maică am venit
Că cu toţii am greşit.
Maică Sfântă Preacurată
Fii miloasă şi-ndurată.
Roagă-te lui Dumnezeu
Şi Prea sfânt Fiului tău.
Să ne ierte de păcate
De greşeli şi răutate.
Veniţi toţi la Mănăstire
Cu credinţă cu iubire.
Să serbăm slujba cea mare
Către Sfânta Născătoare.
La ...(N)... unde s-adună
Multă lume împreună.
Multă lume de preoţi
Şi călugări cuvioşi.
Mult popor din depărtare
De-orice vârstă de orice stare.
Stau la rugă în sobor
Cu credinţă şi cu dor.
Şi se roagă-n mănăstire
Pentru-a lumii fericire.
O Marie lăudată
Ţie , ne rugăm curată.
Ţie-ţi strigă lumea smerită
Să fii Maică milostivă.
166
Tu te roagă pentru noi
Pentru buni şi pentru răi.
Pentru cei ce pătimesc,
Roagă-te cu glas ceresc.
Fii cu noi îndurătoare
Şi de grijă purtătoare.
De dureri şi de păcate
Scapă-ne Maică de toate.
Ruga-ţi înălţăm noi toţi
Prin călugări prin preoţi.
De-ntristare şi nevoi
Să ne miluieşti pe noi.
Roagă pe Fiu-ţi iubit
Să putem umbla cinstit.
Numai pe cărarea bună
Până-n ceasul de pe urmă.
Fapta bună s-o urmăm,
Relele să le curmăm.
167
O, Maică dulce a vieţii mele
O , Maică dulce a vieţii mele,

Spre Tine ochii mei privesc;
Dintr-ale lumii valuri grele,
Spre Tine , Maică , mă doresc.
Întru necazuri ne-ncetate,
În griji şi lacrimi eu mă frâng;
Rănit de patimi şi păcate,
Privesc la cer cu dor şi plâng.
În cer un Tată blând mă cheamă,
În cer e scumpul meu Iisus;
În cer eşti Tu , iubită Mamă,
Şi locul meu e în ceruri sus.
În cer m-aşteaptă sfinţii îngeri,
M-aşteaptă ceata drepţilor;
Iar eu în valea cea de plângeri,
Petrec străin şi călător.
Primejdii multe mă-mpresoară,
Ispite mă strâmtoresc;
Tu eşti nădejdea mea , Fecioară,
Spre Tine ochii mei privesc.
Din zori de zi şi până-n seară,
Trăind-murind te voi chema:
Nu mă lăsa, Maică Fecioară,
Scăparea mea nu mă lăsa!
168
Numele Mariei
Marie ! Ce dulce nume

Eşti pentru cine crede,
Creştinul nu se pierde
Şoptind numele tău
Un gând frumos îmi zice,
Că-n veci voi fi ferice.
Având pururea pe buze
Marie, numele tău
Când griji , dureri necazuri
Vor năvăli spre mine,
Eu voi scăpa la tine
Cerând sprijinul tău.
Şi inima îmi spune
Că avea-voi zile bune.
Purtând în minte pururea
Marie, numele tău
Când valuri de ispite
Cerca-vor să mă-ngroape
Chema-te-voi aproape
Chiar în sufletul meu.
Credinţa mea-mi şopteşte;
În veci nu se-osândeşte.
Cel ce pururea rosteşte
Martie, numele tău.
169
Lacrimi mari
Lacrimi mari îmi curg pe faţă

Cu păreri de rău
Supărata-m în viaţă
Rău pe Dumnezeu.
Refren:
Ţie ,Mamă-ţi cer
Nu mă lăsa să pier
Du-mă sus la Fiul tău
Şi la Dumnezeu
Cere lui Iisus iertare

Şi lui Dumnezeu ,
Pentru că l-am dat uitării
Şi îmi pare rău. R
Nu întoarce sfânta faţă
Celui ce –a greşit
I-ai dat dreptul la viaţă
Fă-l şi fericit. R
Dacă drumul vieţii mele,
Va fi foarte greu,
Să întinzi în zile grele
Mamă ,braţul tău. R
Când în clipa cea din urmă
Domnul m-a chema
Rogu-te durerea-mi curmă
Tu, Măicuţa mea. R
Şi mă du , Mamă cu tine
Sus la Dumnezeu,
Milă-ţi fie atunci de mine
Că- s copilul tău. R
170
Sub o salcie înaltă ,Maica Domnului
Sub o salcie înaltă

Maica Sfântă s-a oprit
Şi cu vocea –ndurerată
Către salcie a grăit
Salcie dacă ţi-e milă
Apleacă-ți crengile-n jos
Ca să fac şi eu cunună
Pentru Fiul meu Hristos
Dacă îmi cunoşti durerea
Şi voieşti să mi-o alini
Dă-mi din ramurile tale
O cunună făr-de spini
Fiul meu e sus pe Cruce,
Îndurerat şi-n mare chin
Şi cu dor la el m-aş duce
Ca durerea să-i alin
Atunci salcia miloasă,
Crengile şi le-a plecat
Maica a făcut cunună
Şi s-a dus la Golgota
Dar iudeii,nu voiră
Cu cunună făr-de spini
Ei voiau ca El să moară
În dureri şi-n mare chin
De-atunci salcia miloasă
A rămas aşa plecată
Nu s-a mai-nălţat în sus
Ca să-l plângă pe Iisus.
171
O Măicuţă bună
O Măicuţă sfântă
Şi măicuţă bună,
Noi venim la tine
Cu toţii împreună.
Afară de tine
N-avem unde merge
Nici a noastre lacrimi
Cine ni le şterge.
Iar la orice mamă
Îi cunoşti durerea
Şi numai la tine
Îmi aflu mângâierea.
Suntem răi Măicuţă
Şi plini de păcate ,
Tu ai milă multă
Ni le ierţi pe toate .
Noi te ştim pe tine ,
De Măicuţă dulce
Căci ni te-a dat Iisus
Când era pe Cruce.
Stăteai la Iisus bine
Şi ce ne aşteaptă
De aceea zice:
Iată Mama voastră.
Ori unde veţi merge
Ori unde v-aţi duce
Veniţi la a mea mamă
Că la piept vă strânge.
Noi venim la tine
Cu multă durere,
A ta mângâiere.
172
Noi venim la tine,
Noi venim cu dor,
Milă şi ajutor.
Am făcut păcate,
Grele tot mereu
Şi-am uitat de tine
Şi de Dumnezeu.
Noi te cântăm pe tine
Noi ne-am depărtat
O Măicuţă sfântă
Rău te-am supărat
Cheamă-mă Măicuţă
Din nou la sânul tău
Şi ne dă credinţă
Iar în Dumnezeu
173
Ochii Maicii Domnului
Ochii preablânzi miloşi de mamă

Toţi creştinii azi vă cheamă
Refren:
Pleacă-ţi ochii blânzi , Preabună
Să-ţi vezi fiii cum s-adună.
Vezi cum plâng şi cum suspină

După blânda Ta lumină. R
Toţi venim cu doruri multe
Ca Măicuţa să ne-asculte. R
Cei bătrâni , vin azi Fecioară
Poate cea din urmă oară. R
Să-Ţi mai facă o cunună
Şi să-Ţi ceară o moarte bună. R
Scapă-i Maică de osândă
Ca să-Ţi vadă faţa blândă. R
Pentru cinstea ce-Ţi arată
Du-i la veşnica răsplată. R
Vin bărbaţi mâncaţi de rele
Şi femei în mare jele. R
Vin să-şi plângă jalea lor
La Măicuţa Milelor. R
Vin să-Ţi ceară uşurare
Că eşti “Ultima scăpare”. R
Şi ajutor vin ca să-ţi ceară
Pruncii , bine să şi-i crească. R
Ca după astă cale lungă
Toţi în ceruri să ajungă. R
Vin şi fete şi feciori
Ca un lung şirag de flori. R
174
Să-i păzeşti curaţi şi sfinţi
Cinstitori de-ai lor părinţi. R
Vin şi scumpii copilaşi
Să-i păstrezi tot îngeraşi. R
Nu uita, Maică duioasă,
Nici de cei rămaşi acasă. R
Tuturor le dă tărie
Dragoste, credinţă vie. R
Iar pe cei înstrăinaţi
Nu-i lăsa nemângâiaţi. R
Fă, o Maică , preamiloasă
Fă, şi ei să vie acasă. R
Maică Sfântă şi Fecioară
Mari primejdii ne-nconjoară. R
O, de când tu ne-ai lăsat
Şi la ceruri Te-ai mutat. R
N-ai văzut atâta jale
În această tristă vale ! . R
E-nnorat, se face seară
Maică dulce , vino iară. R
Mâna-ţi bună ne-o întinde
Şi la sânu-ţi ne cuprinde. R
Şi ne scoate la lumină,
La viaţă mai senină. R
Ea să vie timp frumos
Pacea Domnului Hristos. R
175
Bunavestire (25 martie)
Din cer Arhanghelul coboară

Spunând Fecioarei Maria
Domnul cu Tine-i o fecioară
Tu ai să naşti pe Mesia.
Refren:
Adu-ţi aminte o Fecioară
Tu eşti a noastră dulce mamă
Căci m-ai primit sub grija ta
Auzi cum fiii tăi te cheamă
Tu singură-i poţi ajuta
Cu mila Ta.
Elisabeta te primeşte
Când cu iubire alergi la ea
Iubire Domnului porunceşte
Iubire Maica noastră vrea. R
Sărac şi gol Iisus coboară
Născându-se în Viflaim,
Noi ne-adunăm aici comoară
Şi fala lumii o iubim. R
Pe Fiu-ţi Preasfântă Marie
La Domnul l-ai înfăţişat
Fă ca şi noi în curăţie
Să te urmăm neîncetat. R
Trei zile-n lacrimi neîncetate
Cercat-ai pe Iisus pierdut
Iar noi pierzându-l prin păcate
O lacrimă n-am cunoscut. R
Iisus sudori de sânge asudă
Văzând a noastre fărădelegi
Iar noi uitând amara-i trudă
Trăim în ele ani întregi. R
176
Cu zbiciuiri grele Iisus se zbate
Şi trupul tot e-nsângerat
Noi în mulţime de păcate
Şi-ntru plăceri ne-am cufundat. R
Pe frunte spini-i fac cunună
Şi obrazu-n sânge-i şiroit
Cu fala luminii cea nebună
Noi pe Iisus l-am chinuit. R
Pe umeri crucea, blând o duce
Cu lacrimi Maică-l însoţeşti
Fă să purtăm a noastră cruce
Răbdând cu inimi creştineşti. R
Se frânge inima-n durere
Când vezi pe Fiu-ţi răstignit
O, Maică varsă-n noi putere
Ca să-L iubim până-n sfârşit. R
Tresaltă lumea-n bucurie
Iisus din morţi a înviat
Fă să-nviem şi noi Marie
Din groapa negrului păcat. R
Din cer în limbi de foc coboară
Duhul Sfânt Mângâietor
O, fă ca şi-ntru noi Fecioară
Să vină daru-I sfinţitor. R
O , Maică , Fiul tău preadulce
La cer se-nalţă preamărit
Acolo şi noi ne vom duce
De vom lupta până-n sfârşit. R
Din umbra lumii-ntunecoasă
Spre ceruri Maică ai zburat
Cu noi să fii Mamă duioasă
În ceasul morţii înfricoşat. R
Stăpânul lumii Prealeasă
În ceruri Te-a încoronat
Tu eşti a noastră-mpărăteasă
Ţie-ţi cântăm neîncetat. R
177
La Adormirea Maicii Domnului (15 aug.)
Adormirea ta Marie
Astăzi pe pământ
Sus la ceruri azi te cheamă
Domnul nostru Sfânt.
Refren:
O,Maică din cer
Cu Domnul în el
Ruga noastră o primeşte
Şi o du la cer.
Toţi la cer astăzi mângâiere

De la Maica dulce
Care azi la cer se duce
La Fiul ei dulce. R
Adormirea Ta, Marie
Sfântă să ne fie
Pentru mici şi pentru mari
Roagă-te-n altar. R
Mult popor, creştinătate,
Astăzi a venit
Pe icoană să te vadă
Cu suflet uimit. R
Pe Apostoli i-a chemat,
Toţi le-au sărutat
De vestea care le-ai spus
Că mergi la cer sus. R
De drum tu te gată,
Domnul sfânt te-aşteaptă
Cu ceata cea îngerească
Sus să te primească. R
Marie a ta chemare
Sus în cerul sfânt
Fă şi pentru noi un loc
În rugă şi-n cânt. R
178
Să ne bucurăm cu tine
De cerescul bine
Şi-apoi printr-un blând surâs
După cum ai zis. R
Bătrâni tineri şi voinici
Veţi fi fericiţi
De veţi face numai bine
Veţi veni la mine. R
Adormirea Ta, Marie
Sfântă să ne fie
Pentru mici şi pentru mari
Roagă-te-n altar. R
179
Plânge Măicuţa
Plânge Măicuţa , la cruce

După Fiul ei cel dulce.
Dar nu plânge cum se plânge;
Inima Maichii se frânge...
Care măicuţă n-ar plânge,
Când vede pe fiu-n sânge?
Pe care maică n-o doare
Când vede că fiul moare?
O , Iisus Fiu prea dulce
Ce ai murit pe sfânta cruce,
Pentru noi Tu ai murit
Vai ce rău te-ai chinuit.
Pentru noi ai răbdat toate
Ca să ne scoţi din păcate
Să ne scoţi de la pieire,
Şi să ne dai mântuire.
Haide fraţi şi surorele
Să-i cântăm cântec de jale
Şi să ne prindem frumos
Ca să urmăm lui Hristos.
Haideţi să ne închinăm,
Pe măicuţa s-o rugăm,
Să roage pe Domnul sfânt
Pentru-acest pierdut pământ.
Căci Domnul s-a răstignit,
Şi batjocur-a primit,
Sângele şi l-a vărsat
Pentru-al nostru greu păcat.
Doamne grea moarte-ai răbdat
Până ne-ai răscumpărat
Sus pe cruce te-ai suit
Cu cuie te-au pironit.
180
Cu suliţa te-au împuns
Sânge şi apă a curs.
Cu oţet amestecat
Cu fiere te-au adăpat.
Aşa ne-ai răscumpărat
Din chinuri şi din păcat
Cu sângele tău curat
Să fii în veci lăudat.
Domnul de n-ar fi murit,
Iadul ne-ar fi înghiţit
Nici Adam n-ar fi ieşit,
De la focul cel cumplit.
181
Veste rea Maicii Domnului
Umblă Maica tot plângând

Tot plângând şi întrebând
N-aţi văzut pe Fiul sfânt
Domn în cer şi pe pământ.
Refren:
Sus , sus , Maică sus
Lângă Fiul tău Iisus.
Poate că noi l-am văzut

Iară nu l-am cunoscut
Iar de cumva l-aţi văzut
A-l cunoaşte aţi putut. R
Căci pe faţa Fiului
Scrisă-i raza soarelui
Şi pe frunte lună plină
Lună plină de lumină . R
Apoi Maică de-i aşa,
Noi îţi dăm o veste rea
Că-I în curte la Pilat
Şi la moarte judecat. R
Maica plânge şi se frânge
Inima-I înoată-n sânge
Multe lacrimi îi curgea
Şi la Tatăl se ruga . R
Vin îngeri o ceată mare,
Zboară la Ea de-ntristare
Şi la cer o ridica
Iară ea le cuvânta. R
Fiul Meu tot Domn va fi
Şi cei buni îi vor fi fii.
Pe cei răi i-o osândi
Şi pe veci moartea le-o fi. R
182
De Tine se bucură
De tine se bucură,
Ceea ce eşti plină de dar,
Toată făptura,
Soborul îngeresc şi neamul omenesc.
Ceea ce eşti biserică sfinţită
Şi Rai cuvântător,
Lauda fecioriei.
Din care Dumnezeu s-a întrupat
Şi Prunc s-a făcut
Cel ce este mai înainte de veci,
Dumnezeul nostru.
Că braţul tău scaun l-a făcut
Şi pântecele tău,
Mai desfătat decât cerurile l-a lucrat.
De tine se bucură,
Ceea ce eşti plină de dar,
Toată făptura ,
Mărire ţie!
183
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu în vremea vieţii mele nu mă lăsa pe

mine , ajutorului omenesc nu mă încredinţa , ci singură mă apără şi mă
sprijineşte.
Troparul Adormirii Maicii Domnului

(15 Aug.)
Întru naştere fecioria ai păzit,

întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare.
Mutatu-te-ai la viaţă, fiind Maica Vieţii,
şi cu rugăciunile tale, izbăveşti din moarte sufletele noastre.
Apărătoare Doamnă (25 martie)
Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumire , izbăvindu-ne din nevoi

aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi robii tăi. Ci ca ceea ce ai stăpânire
nebiruită, izbăveşte-ne pe noi dintru toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te
Mireasă, purururea Fecioară!
184
ICOANA MAICII DOMNULUI “PORTĂRIŢA”
185
Mergi la cer
(prohodul adormirii Maicii Domnului)
(15 Aug.)
Mergi la cer şi te aşează

Lângă Fiul tău ceresc
Şi de-acolo priveghează
Peste cei ce te iubesc.
De dureri şi de primejdii
Tu ne scapă orişicând
Şi în braţele nădejdii
Tu ne ţine pe pământ
Maica Dumnezeului cel sfânt
După Dumnezeu pe lume
Toţi creştinii te iubesc,
Pe vecie al tău nume
Ne va fi un scut ceresc.
Când în faţa ta Preasfântă
În genunchi noi ne rugăm,
Toţi duşmanii se-nspăimântă
Când cântări îţi înălţăm
Maică Sfântă azi te lăudăm
Ca şi ucenicii plângem
Astăzi Adormirea ta
Laolaltă toţi ne strângem
Cerând ocrotirea ta.
Fiului tău scump şi dulce
Rugătoare pentru noi
Să fii totdeauna Maică
Şi ne scapă din nevoi
Maica Dumnezeului Preasfânt.
Se cântă ca şi Mergi la cer de la prohodul Mântuitorului
186
Tânguirea Maicii Domnului
Sus pe dealul Golgota

Stătea Maica Maria
Şi văzându-l pe Iisus
Răstignit pe Cruce sus.
Şi-a privit şi-a lăcrimat
Şi îndată a strigat
Fiule-n iubirea Ta
Oare cât mai poţi răbda?
De haine te-au dezbrăcat
Şi-n cămaşă te-au lăsat,
Te-au bătut te-au chinuit
Însă tu n-ai zis nimic.
Trestie-n mână ţi-au dat
Şi în faţă te-au scuipat
Coroană de spini ţi-au pus
Şi la Pilat ei te-au dus.
Pilat pe mâini s-a spălat
Şi mulţimilor te-a dat
Crucea-n spate ei ţi-au pus
Ca s-o duci pe munte-n sus.
Te-am urmat şi-am plâns amar
Toate au fost însă-n zadar
Mă rugam la Dumnezeu
Să te scape-o Fiul meu.
Toate tu le-ai suferit
Şi pe noi ne-ai mântuit,
Când te-au bătut te-ai rugat
Iartă-i că nu ştiu ce fac.
Ne-ai spus că ne-om revedea
Şi că tu vei învia,
Învierea ţi-o aşteptăm
Şi în veci Te lăudăm.
187
Stătea Maica-ndurerată
Stătea Maica-ndurerată
Lângă cruce-nlăcrimată
Pe când Fiul suferea.
Inima-i adânc rănită
Sfâşiată, chinuită,
O pătrunse sabia.
O, cât fu de întristată,
Acea binecuvântată
Maica Domnului Hristos.
Se frângea Maica-n durere
Când vedea-ntre chinuri grele
Pe-al ei Fiu preaglorios.
Cine oare nu ar plânge ,
Văzând Maica cum se frânge
Într-un chin aşa nespus?!
Cine n-ar plânge-mpreună
Cu Maria Maica bună,
Pentru Fiul ei Iisus?
Pentru-a lumii mari păcate,
Vede-şi Fiul dat la moarte,
Şi sub biciuiri sfâşiat.
Vede-şi Fiul ei preadulce
Chinuindu-se pe cruce,
Pân-ce sufletul şi-a dat.
Maică plină de dulceaţă,
Moaie-mi inima de gheaţă;
Cu tine să plâng şi eu.
Fă, ca inima-mi să ardă
De iubirea cea mai caldă
Către Hristos Dumnezeu.
Maică ranele lui sfinte
Sapă-mi-le adânc în minte
Şi-n inimă să le port.
188
Fă să plâng Maica iubirii
De durerea răstignirii
Până sufletul mi-oi da.
De la tine Mamă dulce,
Care stai jelind sub Cruce
Nicicând nu m-oi depărta.
O! Fecioară-ntre Fecioare
Mă primeşte-ndurătoare
Să plâng chinul tău nespus.
Maica milei , te apleacă
Şi spre ruga mea săracă
Dă-mi să-ţi văd preasfânta faţă
Când nu voi mai fi în viaţă.
189
La Adormirea Maicii Domnului
(15 aug.)
Veniţi toţi azi să serbăm,

O creştini şi să cântăm,
Că din cer Domnul coboară
Pe Gavriil a doua oară,
La Fecioara Maria,
În satul Ghetsimani
Cu cântări se apropie
Gavriil şi Fecioarei dă,
Un ram verde şi i-a spus,
Gată-te Maică de dus,
O mărită Născătoare
De Dumnezeu nutritoare,
Fiul tău azi m-a mânat,
Să-ţi spun de-al tău mutat,
Gavriil dispăru-n cântare,
Iar Domnul ceresc şi mare ,
A zis norilor s-adune,
Pe Apostoli de prin lume,
Vin cu grabă la mormânt
Toţi la Maica celui sfânt.
Fecioara dacă-i văzu,
Cu glas dulce începu
Şedeţi fii împreună
Ca să-mi iau azi ziua bună.
De la voi şi să mă mut
Sus în raiul cel făcut,
Vorba dacă şi-a sfârşit
Şi-a dat sufletul smerit.
Şi apostolii plângând
O depuseră-n mormânt
Însă Fiul sfânt cu trup
O luă de pe pământ.
190
O Marie Sfântă
O Marie Sfântă cu drag am venit

La tine Măicuţă , într-un loc iubit.
Refren:
Am venit departe să te mai vedem
Să ne spunem dorul , pe care-l avem.
O! Sfântă Marie, stăm în jurul tău

Prin cântec şi rugă , te slăvim mereu. R
Noi cu toţi din suflet, Te rugăm aşa
Scapă-ne Măicuţă de ispita grea. R
Uită-te Măicuţă din cerul tău cel sfânt,
Câte greutăţi sunt aici pe pământ. R
Crimi , omoruri multe şi mari întâmplări,
Boli Măicuţă multe fără vindecări. R
Tinereţea-i mare , tare-nfloritoare,
De credinţă Mamă , nu e iubitoare. R
Merg către pierzare, ca neştiutori
Şi nu-ţi cer Măicuţă al tău ajutor. R
Ei nu vor să creadă , că tu le eşti Mamă,
Mângâierea celor ce cu drag te cheamă. R
Iară noi Măicuţă, Te rugăm aşa,
Nu-i lăsa să piară , în durerea grea. R
Roagă-te Măicuţă , pentru al tău popor,
Care strigă tare pentru ajutor. R
Toată bucuria , din lume a pierit
Şi vine deasupra Fiul Tău iubit . R
Maică Prea Curată , roagă-te mereu,
Pentru lumea-ntreagă , pentru neamul Tău. . R
De la Mân. Ort. Bixad, 15 Aug. 1991
191
Pentru cititori ,
În orice împrejurare v-aţi afla, de bucurie, de întristare, lipsă ori

bunăstare, înălţaţi gândul smerit şi inima curată către
Dumnezeu, aducându-I laudă, mulţumire ori cerere, şi El, Care
ascultă chemările sincere şi curate, nu vă va trece cu vederea.
192

Prices Ne

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Prices Ne

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Carte de cântări bisericeşti

PRICESNE ÎNCHINATE SFINTEI TREIMI

Pentru ce te zbaţi în patimi şi-n păcat

Lăudat să fii Părinte

Lumină lină mărită

Sfinte Dumnezeule (Tatăl)

Aşa vorbeşte Domnul slavei,

Veniţi la mine fiilor,

Veniţi părinţi îndureraţi

Nădejdea mea , e numai la tine , Doamne

Ochiul inimii mele

Ochiul inimii mele,

Ridica-voi ochii mei la ceruri

Cu noi este Dumnezeu

Cu noi este Dumnezeu înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi , căci cu noi este

Pentru Tine, Doamne

Înaintea Ta Iisus iubit

Iisuse, Iisuse, primeşte-mă la tine

Iisuse,Iisuse pieptul Tău fă-l căpătâi

Unde să alerg Iisuse ?

Vai,cu buze necurate

Fraţi creştini din lumea-ntreagă

Pentru noi venind pe lume

Un singur dor mai am şi eu

Când eram copil Iisuse

Iisus al meu , prieten bun

Noaptea e stăpână-n vale

Când pe norul luminos

Doamne , Doamne să ne spui

La miezul nopţilor va veni

O lumea asta de nevoi

Din somn , treziţi-vă ,

Căci vremea s-a apropiat

Şi fiecare , lucrul său

Mi se bucură inima în Domnul

Mi se bucură inima în Domnul

Privighetoarea dacă nu doarme toată noaptea

Aş vrea să intru-n mănăstire

Eu mă duc în Ţara Sfântă

Pe pământ sunt străin şi pribeag

Toate trec pe pământ , cum s-a scris

Doamne Hristoase icoanei Tale

Spune-mi mie Doamne

Spune-mi mie , Doamne , Dumnezeul meu

Ascultă Doamne , pe robii tăi

Iată acum cât este de bine

Cât de mărit este Domnul în Sion , nu poate limba a tâlcui.

Te ador Iisuse tainic Dumnezeu,

Mai lângă tronul Tău

Mai lângă tronul Tău

Iisus , Iisus cel răstignit

Mi-e dor de veşnicie

Aşa-i den veci Calvarul

Sfâşiat de chinuri grele

Străin am fos odată

Străin am fost odată

Numai odată tu trăieşti

Doamne , Doamne ceresc Tată

PRICESNE ÎNCHINATE SFINTEI CRUCI

Era seară liniştită

Cinei tale cele-i de taină

A bătut la uşa ta , cineva

Cu crucea-n spate trec şi-acum

Crucii Tale ne închinăm Stăpâne şi Sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o mărim.