Imperiul Austriac

Imperiul Austriac (în germană Kaisertum Österreich) a fost o formațiune statală ce a existat

în centrul Europei între 1804 și 1867, iar ca parte cisleithanică a Austro-Ungariei a existat până
în 1918. Cu toate acestea, uneori, numele de "Imperiu austriac" e folosit și referitor la Monarhia
Habsburgică, pentru a desemna totalitatea țărilor a căror coroană era deținută de Casa de
Habsburg, respectiv de Casa de Habsburg-Lorena, între care se găseau atât țări din
cadrul Sfântului Imperiu Roman (Arhiducatul Austriei, Comitatul Tirol, Ducatul Carintia, Ducatul
Stiria, Ducatul Salzburg, Craina, Regatul Boemiei, Margraviatul Moraviei, Silezia
austriacă, Comitatul Gorizia și orașul Triest), cât și din afara lui (Regatul Ungariei, Regatul
Croației, Regatul Slavoniei, Principatul Transilvaniei (1699), Regatul Galiției și
Lodomeriei (1772), Bucovina (1774), Margraviatul Istriei (1797) și Regatul Dalmației). Imperiul
Austriac a fost oficial proclamat în anul 1804 pe baza țărilor coroanei familiei de Habsburg-
Lorena, care deținuse prin alegere din secolul XV până la în 1806 Coroana Sfântului Imperiu
Roman și prin moștenire, de la sfârșitul secolului al XVI-lea, coroana privată a lui Rudolf al II-
lea care, în 1804, a devenit Coroana imperială a Austriei.

Cuprins

 1Istoric
 2Părțile componente ale Imperiului austriac
 3Vezi și
 4Bibliografie
 5Legături externe

Istoric[modificare | modificare sursă]
Imperiul Austriac a fost creat în contextul crizei seculare în care intrase Sfântul Imperiu Roman,
care a fost lichidat în anul 1806 sub loviturile Franței bonapartiste, și a cunoscut ca atare două
perioade:

 În 1815 devine principala putere din cadrul nou-createi Confederații Germane, deși

poziția sa era puternic concurată de Regatul Prusiei. A cuprins atunci 20 de provincii de
statuturi diferite (regate, principate, ducate, marchizate), dar administrativ egale. Această
primă perioadă se încheie în 1866, când rivalitatea celor două mari puteri din cadrul
Confederației Germane, Austria și Prusia, ajunge la declanșarea Războiului austro-prusac,
câștigat de prusaci, ce a avut drept consecință destrămarea Confederației Germane și
apariția Confederației Germane de Nord pe de o parte (din 1871 se va numi Imperiul
German) și a Austro-Ungariei pe de altă parte; aceasta din urmă pierde în Italia posesiunile
sale milaneze și venețiene (Regatul Lombardo-Venețian).
 Între 1867 și 1918 Imperiul Austriac se împarte în două monarhii componente ale Austro-
Ungariei: Cisleithania (de la râul Leitha pe care trecea vechiul hotar dintre Austria și Ungaria)
și Transleithania; prima includea preponderent țările coroanei habsburgice din fosta
Confederație Germană și din fosta Polonie, a doua preponderent domeniile coroanei regale
ungare, împăratul Francisc-Iosif (1848-1916) fiind simultan monarh a două state autonome,
cu capitalele la Viena și la Budapesta. Oficial, în această a treia fază, dubla-monarhie se
denumea "Imperiul Austriei și Regatul Ungariei" (Kaiserreich Österreich und Königreich
Ungarn), nu Imperiul Austro-Ungar, iar Francisc Iosif purta două titluri în uniune
personală: împărat austriac și rege maghiar.
În anul 1910, Imperiul Austriac (redus la Cisleithania, fără Ungaria, creată la 1867), avea 300.000
km² și 28,5 milioane de locuitori (germani - 31,8%; restul: cehi -
22,6%, polonezi, ucraineni, evrei - 4,7%, sloveni, croați, italieni - 2,4%, români - 1%, țigani ș.a.).
Capitala Imperiului era orașul Viena (avea 2,03 mil. locuitori în 1910). Imperiul s-a destrămat la 3
noiembrie 1918, imediat după capitularea Austro-Ungariei în Primul Război Mondial și retragerea
Habsburgilor de la tronul Austro-Ungariei, deoarece naționalitățile din "dubla-monarhie" aspirau
de multă vreme să fie, după caz, independente (maghiarii; cehii și slovacii împreună) sau unite cu
semenii lor de peste hotarele imperiului (italienii, polonezii, ucrainenii, românii, apoi slovenii,
croații și sârbii împreună). Dispariția imperiului a fost oficializată prin tratatele de la Saint-
Germain și de la Trianon, cu atât mai ușor cu cât corespundea cu al 10-lea din "Cele paisprezece
puncte" ale președintelui american Woodrow Wilson, bazat pe Dreptul popoarelor de a dispune
de ele însele.