Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Malta
Malta
Cuprins
1Etimologia
2Istoria
o 2.1Preistoria
o 2.2Grecii, fenicienii, cartaginezii și romanii
o 2.3Perioada musulmană și Evul Mediu
o 2.4Cucerirea normandă
o 2.5Dominația Coroanei de Aragon și Cavalerii de Malta
o 2.6Perioada franceză
o 2.7Imperiul Britanic și al Doilea Război Mondial
o 2.8Independența și Republica
3Politica
o 3.1Împărțirea administrativă
o 3.2Relații externe
o 3.3Armata
4Geografie
o 4.1Clima
o 4.2Urbanizarea
5Economia
o 5.1Bănci și finanțe
o 5.2Transporturi
o 5.3Comunicații
o 5.4Moneda
o 5.5Turism
o 5.6Știință și tehnologie
6Demografia
o 6.1Limbile
o 6.2Cele mai mari orașe
o 6.3Religia
o 6.4Migrația
6.4.1Imigrația
6.4.2Emigrația
o 6.5Educație
o 6.6Asistență medicală
7Cultura
o 7.1Muzica
o 7.2Literatura
o 7.3Arta și arhitectura
o 7.4Bucătăria
o 7.5Obiceiuri
o 7.6Tradiții
o 7.7Festivaluri
o 7.8Mass-Media
o 7.9Sărbători
o 7.10Sport
8Referințe
o 8.1Note
o 8.2Surse
o 8.3Atribuiri
o 8.4Bibliografie
9Legături externe
Etimologia[modificare | modificare sursă]
Originea termenului Malta este incertă, și variațiile moderne provin din limba malteză. Cea mai
frecventă etimologie vehiculată este că cuvântul Malta derivă din cuvântul grecesc μέλι, meli,
„miere”.[21] Grecii antici au numit insula Μελίτη (Melitē), însemnând „dulce ca mierea” (nume dat,
printre altele, și unei nereide[22]), probabil din cauza producției de miere din arhipelag; pe insulă
trăiește o specie endemică de albine. Romanii au preluat denumirea adaptând-o ca Melita,
[23]
care poate fi considerată fie o latinizare din grecescul Μελίτη, fie o adaptare a pronunției
dorice grecești a aceluiași cuvânt Μελίτα.[24]
O altă ipoteză sugerează că cuvântul Malta ar veni de la cuvântul fenician Maleth, „sălaș”[25] sau
„port”[26] cu referire la numeroasele golfuri ale Maltei. Alte câteva mențiuni etimologice apar în
literatura clasică, termenul de Malta apărând în forma sa actuală în Itinerarul Antonin (Itin. Marit.
p. 518; Sil. Ital. xiv. 251).[27]
Istoria[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Istoria Maltei.
Preistoria[modificare | modificare sursă]
Ceramica găsită de arheologi la Templele Skorba(d) se aseamănă cu cea găsită în Italia, și
sugerează că insulele malteze au fost colonizate pentru prima dată în 5200 î.e.n., în principal, de
vânători-culegători din Epoca de Piatră care au sosit din insula italiană Sicilia, posibil Sicani(d).
Dispariția hipopotamului pitic(d) și elefanților pitici(d) a fost legată de apariția celor mai timpurii
oameni de pe Malta.[28] Așezări agricole preistorice datând din perioada neoliticului timpuriu au
fost descoperite în zone deschise și în peșteri, cum ar fi Għar Dalam(d).[29]
Sicanii(d) erau singurul trib despre care se știe că locuia pe insulă în acest moment[30][31] și, în
general, este considerat a fi strâns legat de iberici(d).[32] Populația Maltei cultiva cereale,
creștea animale și, ca și alte culturi antice mediteraneene, se închinau unei reprezentări a
fertilității ilustrată pe artefactele preistorice malteze cu proporții similare cu unele statuete, cum ar
fi Venus din Willendorf.
Complexul de temple megalitice Ġgantija(d)
Complexul de temple Mnajdra(d)
Ceramica din faza Għar Dalam este similară cu ceramica găsită în Agrigento, Sicilia. O cultură de
constructori de temple temple megalitice fie a înlocuit-o, fie a apărut în această perioadă timpurie.
Pe la 3500 î.e.n., acești oameni au construit unele dintre cele mai vechi structuri de sine
stătătoare încă existente din lume, în forma templelor megalitice Ġgantija(d) de pe insula Gozo;
[33]
alte temple timpurii sunt și cele de la Ħaġar Qim(d) și Mnajdra(d).[20][34][35]
Templele au o arhitectură distinctivă, de obicei un design în formă de trifoi complex, și au fost
utilizate între anii 4000 și 2500 î.e.n. Oase de animale și un cuțit găsit în spatele unui altar de
piatră detașabil sugerează că ritualurile practicate în templu includeau sacrificii de animale(d).
Unele crâmpeie de informații sugerează că sacrificiile ar fi fost dedicate zeiței fertilității, a cărei
statuie se află acum în Muzeul Național de Arheologie din Valletta.[36] Cultura se pare că a
dispărut din Insulele Malteze în jurul anului 2500 î.e.n. Arheologii speculează că constructorii
templului a căzut victimă foametei sau unei boli, dar acest lucru nu este sigur.
O altă trăsătură arheologică interesantă a insulelor Malteze adesea pusă pe seama acestor
constructori antici, sunt șleaurile uniforme și echidistante denumite „urme de care” sau „șleauri de
car”, care pot fi găsite în mai multe locații de-a lungul insulelor, cele mai importante fiind cele
găsite în Misraħ Għar il-Kbir(d), informal denumite „Răscrucea Clapham”. Acestea ar putea fi
produse de erodarea pietrei calcaroase moi de către roțile de lemn ale carelor.[37][38]
După 2500 î.e.n., Insulele Malteze au fost depopulate timp de mai multe decenii, până la sosirea
unui nou aflux de imigranți în Epoca Bronzului, o cultură care își incinera morții și a introdus în
Malta structuri megalitice mai mici numite dolmene.[39] În cele mai multe cazuri, acestea sunt
camere mici, cu capac dintr-o lespede mare plasat pe pietre verticale. Se afirmă că acestea ar
aparține unei populații cu siguranță diferită de cea care a construit templele megalitice anterioare.
Din cauza similitudinii dolmenelor malteze cu unele construcții mici găsite în Sicilia, se presupune
că această populație a venit de acolo.[40]
Mozaic roman din Domvs Romana(d).
După căderea Feniciei(d) in 332 BC, zona a intrat sub controlul Cartaginei, o fostă colonie
feniciană.[45] În această perioadă, locuitorii Maltei cultivau în principal măsline și roșcov și
produceau textile.[45]
În timpul Primului Război Punic, insula a fost cucerită după lupte grele de către Marcus Atilius
Regulus.[46] După eșecul expediției lui, insula a recăzut în mâinile Cartaginei, doar pentru a fi
cucerită din nou în 218 î.e.n., după al Doilea Război Punic, de către consulul roman Tiberius
Sempronius Longus(d).[46] De atunci, Malta a devenit Foederata Civitas(d), titlu care venea împreună
cu o scutire de la plata tributului și de impunerea legii romane, și a intrat sub jurisdicția provinciei
Sicilia.[23] Influența punică a rămas însă vibrantă în insule, celebrele Cippusuri din Melqart(d),
artefacte cu rol esențial în descifrarea limbii punice(d), fiind realizate în secolul al II-lea î.e.n.[47]
[48]
Monedele bătute aici în perioada romană, care au dispărut abia în secolul I î.e.n.,[49] indică
ritmul lent al romanizării insulei, întrucât ultimele monezi bătute aici încă mai purtau pe avers
inscripții în greaca veche (cum ar fi „MEΛΙΤΑΙΩ”, adică „al maltezilor”) și motive punice, ceea ce
demonsrează rezistența culturilor greacă și punică.[50]
În secolul 1 î.e.n., senatorul și oratorul roman Cicero a comentat cu privire la
importanța Templului Iunonei(d), și pe marginea comportamentului extravagant al guvernatorului
roman din Sicilia, Verres(d).[51] În secolul 1 î.e.n., insula a fost menționată de Pliniu cel Bătrân și
de Diodorus Siculus: acesta din urmă i-a lăudat porturile, bogăția locuitorilor, casele bogat
decorate și calitatea produselor textile. În secolul al 2-lea, împăratul Hadrian (117-38) a ridicat
Malta la rang de municipium sau oraș liber: afacerile locale ale insulei erau administrate de
patru quattuorviri iuri dicundo(d) și de senatul municipal, în timp ce un procurator roman, cu
reședința lan Mdina, îl reprezenta pe proconsulul Siciliei.[46] În anul 58 e.n., Apostolul Pavel a
naufragiat pe insule, împreună cu evanghelistul Luca după ce nava lor a fost distrusă.
[46]
Apostolul Pavel a rămas pe insule trei luni, predicând creștinismul, care a prosperat în Malta.
[46]
Din perioada romană s-au păstrat până astăzi puține relicve arheologice, singura excepție
importantă fiind Domul roman, aflat chiar în afara zidurilor Mdinei.
În 395, când Imperiul Roman a fost împărțit pentru ultima dată la moartea lui Teodosie I, ca și
Sicilia, și Malta a intrat sub controlul Imperiului Roman de Apus.[52] În timpul Perioadei
Migrațiilor, Imperiul Roman de Apus a intrat în declin, iar Malta devenit ținta atacurilor altor puteri
și a fost cucerită sau ocupată de mai multe ori.[49] Între 454 și 464, insulele au fost supuse de
către vandali, iar după 464 de ostrogoți.[46] În 533, Belisarius, pe drumul său către campaniile
împotriva Regatului Vandal(d) din Africa de Nord, a reunit insulele sub domnia imperială
(Orientală).[46] Se știu foarte puține despre stăpânirea bizantină a Maltei: insula depindea
de thema Siciliei(d) și avea guvernatori greci și o mică garnizoană bizantină.[46] În timp ce mare
parte a populației erau vechii locuitori romanizați, în această perioadă afilierea religioasă a
acestora a oscilat între Papa și Patriarhul de Constantinopol.[46] Stăpânirea bizantină a introdus și
familii greacești în populația malteză.[53] Malta a rămas sub Imperiul Bizantin până la 870, când a
căzut în mâinile arabilor.[46][54]
Perioada normandă a fost una productivă; Malta a devenit parte a nou formatului Regat al Siciliei,
care cuprindea și insula Sicilia și jumătatea sudică a Peninsulei Italice.[23] Biserica Catolică a fost
readusă în rolul de religie de stat, Malta intrând sub autoritatea ecleziastică a Episcopiei de
Palermo(d), iar unele elemente de arhitectură normandă(d) au apărut în jurul Maltei în special în
vechea capitală Mdina.[23] Tancred, regele Siciliei, ultimul monarh normand, a făcut din
Malta feudă(d) al regatului și a instalat un conte de Malta(d). Întrucât insulele erau foarte râvnite din
cauza importanței lor strategice, în acest timp populația malteză a fost militarizată(d) pentru a se
apăra de eventualele încercări de capturare; primii conți au fost și pricepuți corsari genovezi.[23]
Regatul a trecut în mâinile dinastiei Hohenstaufen din 1194 până în 1266. În această perioadă,
când Frederick al II-lea de Hohenstaufen a început să-și reorganizeze regatul sicilian, cultura și
religia occidentale au început să-și exercite influența mai intens.[61] Malta a făcut parte din Sfântul
Imperiu Roman timp de 72 de ani. Malta a fost declarată comitat și marchizat, dar comerțul său a
ajuns o ruină. Pentru o lungă perioadă de timp, a rămas doar o garnizoană fortificată.[62]
Expulzarea în masă a arabilor a avut loc în 1224 și întreaga populație creștină de sex masculin
din Celano din Abruzzo a fost deportată în Malta, în același an.[23] În 1249, Frederick al II-lea,
sfânt împărat roman, a decretat expulzarea tuturor celorlalți musulmani din Malta[63] sau obligarea
lor să treacă la creștinism.[64][65]
Pentru o scurtă perioadă, regatul a trecut la Casa Capețiană de Anjou(d), dar birurile mari au făcut-
o pe aceasta nepopulară în Malta, în parte din pricina războiului dus de Carol de Anjou împotriva
Republicii Genoveze, și insula Gozo a fost prădată în 1275.[23] O mare revoltă în Sicilia,
denumită Vesperele Siciliene a urmat după aceste atacuri, care au dus la separarea peninsulei în
Regatul Neapolelui.
Tăierea capului Sfântului Ioan(d), de Caravaggio. Ulei pe pânză, 361 cm × 520 cm (142.13 în × 204.72 in).
Oratoriul Co-Catedralei(d).
În perioada 12-18 iunie 1798, Napoleon a locuit la Palazzo Parisio(d) în Valletta.[82][83][84] A reformat
administrația națională, înființând o Comisie Guvernamentală, a împărțit teritoriul în
douăsprezece comune, a înființat o administrație a finanțelor publice, a eliminat toate privilegiile
feudale, a abolit sclavia și a acordat libertate tuturor robilor turci și evrei.[85][86] La nivel judiciar, a
fost întocmit codul familiei și au fost numiți doisprezece judecători. Învățământul public a fost
organizat pe principiile stabilite de către Bonaparte însuși, pentru învățământul primar și
secundar.[86][87] După aceasta, el a plecat spre Egipt, lăsând o substanțială garnizoană în Malta.
Forțele franceze lăsate în urmă au devenit însă nepopulare în rândul maltezilor, în special din
cauza ostilității forțelor franceze față de catolicism și a jefuirii bisericilor locale pentru finanțarea
eforturilor de război ale lui Napoleon. Politicile financiară și religioasă ale francezilor i-au înfuriat
pe maltezi până când aceștia s-au răzvrătit, izgonindu-i pe francezi. Marea Britanie, împreună
cu Regatul Neapolelui și Regatul Siciliei, au trimis muniție și ajutor maltezilor, iar Marea Britanie
și-a trimis și flota militară, care a instaurat o blocadă asupra insulelor.[86]
Generalul Claude-Henri Belgrand de Vaubois(d) s-a predat în numele forțelor franceze în 1800.
[86]
Liderii maltezi i-au prezentat insula lui Sir Alexander Ball(d), cerându-i că insula să
devină dominion britanic. Poporul maltez a întocmit o Declarație a Drepturilor, în care au acceptat
să intre „sub protecția și suveranitatea Regelui oamenilor liberi, Majestatea Sa Regele Regatului
Unit al Marii Britanii și Irlandei”. Declarația specifica și că „Majestatea sa nu are dreptul de a ceda
aceste Insule niciunei puteri, dacă alege să-și retragă protecția și să-și abandoneze
suveranitatea, dreptul de a alege un alt suveran, sau a unei alte conduceri a acestor Insule, ne
aparține numai nouă, locuitorii și băștinași ei, și fără vreun control.”[86][88]
Kingsway (acum Strada Republicii) din Valletta, puternic lovită de bombe în timpul Asediului Maltei(d), 1942.
Malta și-a obținut independența pe 21 septembrie 1964 (Ziua Independenței(d)), după negocieri
intense cu Regatul Unit, conduse de prim-ministrul Maltez, George Borġ Olivier(d). Conform
constituției din 1964, Malta a păstrat-o inițial pe regina Elisabeta a II-a ca regină a Maltei(d) și,
astfel, ca șef al statului, cu un guvernator general(d) care exercita autoritatea executivă în numele
ei. În 1971, Partidul Laburist Maltez(d), condus de Dom Mintoff(d), a câștigat alegerile generale, și
ca urmare Malta s-a proclamat republică pe 13 decembrie 1974 (Ziua Republicii(d)) în
cadrul Commonwealth-ului, cu un președinte(d) ca șef al statului. Un acord în domeniul apărării,
semnat la scurt timp după independență (și renegociat în 1972) a expirat la 31 martie 1979.
Malta a adoptat o politică de neutralitate în 1980.[99] În 1989, la Malta, a avut loc un summit între
președintele american George H. W. Bush și liderul sovietic Mihail Gorbaciov, prima lor întâlnire
față-în-față, care a semnalat sfârșitul Războiului Rece.[100]
La 16 iulie 1990, prin ministrul de externe, Guido de Marco(d), Malta a cerut oficial aderarea la
Uniunea Europeană.[101] După negocieri dificile, a avut loc un referendum pe 8 martie 2003, care
a dus la un vot favorabil.[102] Alegerile generale au avut loc la 12 aprilie 2003, și au dat prim-
ministrului, Eddie Fenech Adami(d), un mandat ferm pentru semnarea tratatului de aderare la
Uniunea Europeană, la 16 aprilie 2003, la Atena, Grecia.[103]
Malta a aderat la Uniunea Europeană la 1 mai 2004.[104] În urma Consiliului European din 21-22
iunie 2007, Malta a aderat la zona euro la 1 ianuarie 2008.[105]
Politica[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Politica Maltei.
Malta are un sistem de guvernare locală din 1993,[109] bazat pe Carta Europeană a Autonomiei
Locale. Țara este împărțită în cinci regiuni, fiecare regiune avand propriul Comitet Regional,
servind ca intermediar între nivelul administrației locale și cel al guvernării naționale.[110] Regiunile
sunt împărțite în consilii locale(d), din care există în prezent 68 (54 în Malta și 14 în Gozo).
Șaisprezece „cătune”, care fac parte din consiliile locale, au propriul lor Comitet Administrativ.
Cele șase districte(d) (cinci pe insula principală) servesc în primul rând unor scopuri statistice.[111]
Fiecare consiliu este alcătuit dintr-un număr de consilieri de la 5 la 13, în funcție de și relativ la
populația pe care o reprezintă. Un primar și un viceprimar(d) sunt aleși de către și din rândul
consilierilor. Secretarul executiv, care este numit de către consiliu, este conducătorul executive,
administrativ și financiar al consiliului. Consilierii sunt aleși la fiecare patru ani prin vot unic
transferabil(d). Au drept de vot persoanele eligibile pentru a vota în alegerile pentru Parlament,
precum și cetățenii UE rezidenți. Datorită reformării sistemului, nu au avut loc alegeri înainte de
2012. De atunci, au avut loc alegeri la fiecare doi ani pentru jumătate din consilii, alternativ.
Consiliile locale sunt responsabile pentru întreținerea și înfrumusețarea generală a localității
(inclusiv reparații la drumuri secundare), alocarea gardienilor publici și colectarea deșeurilor; ele
îndeplinesc și îndatoriri administrative generale pentru guvernul central, cum ar fi colectarea
chiriilor și fondurilor guvernamentale și răspunsul la interpelări ale cetățenilor.
Armata[modificare | modificare sursă]
Nave de patrulare de clasa Protector ale Escadronului Maritim al AFM.
Obiectivul Forțelor Armate din Malta (AFM) sunt menținerea unei organizații militare, cu scopul
principal de a apăra integritatea insulelor potrivit rolurilor stabilite de guvern într-un mod eficient și
rentabil. Acest lucru este realizat prin păstrarea integrității apelor teritoriale și a spațiului aerian
maltez.[necesită citare]
AFM efectuează și operațiuni de combatere a terorismului, luptă împotriva traficului ilicit de
droguri, efectuarea de operațiuni împotriva imigrației ilegale, patrule și operațiuni împotriva
pescuitului ilegal, operațiuni de căutare și salvare(d), securitate/supraveghere fizică/electronică a
unor locații sensibile. Zona de căutare și salvare a Maltei se întinde de la est de Tunisia până la
vest de Creta, și acoperă o suprafață de aproximativ 250.000 km2.[necesită citare]
Ca organizație militară, AFM oferă sprijin de rezervă Poliției Malteze(d) (MFP) și altor
departamente guvernamentale/agenții în situațiile prevăzute în mod organizat, disciplinat, în caz
de urgențe la nivel național (cum ar fi dezastrele naturale) sau în cazul unor probleme de
securitate internă și pentru eliminarea bombelor.[necesită citare] La un alt nivel, AFM stabilește și/sau
consolidează cooperarea bilaterală cu alte țări pentru a ajunge la mărirea eficacității operaționale
în raport cu rolurile AFM.[necesită citare]
Geografie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Geografia Maltei.
Insulele mai mici care fac parte din arhipelag sunt nelocuite și cuprind:
Urbanizarea[modificare | modificare sursă]
Potrivit Eurostat, Malta este compusă din două zone urbane lărgite(d), denumite „Valletta” (pe
principala insulă Malta) și „Gozo”.[124] Conform cu Wendell Cox(d), statul este identificat ca zonă
urbană.[125] Potrivit Rețelei Europene de Observare a Planificării Spațiale(d), Malta este identificată
ca fiind Arie Urbană Funcțională.[126] Potrivit Organizației Națiunilor Unite, circa 95% din suprafața
Maltei este zonă urbană și numărul este în creștere an de an.[127] Conform rezultatelor studiilor
ESPON și ale Comisiei Europene, „întreg teritoriul republicii Malta constituie o singură regiune
urbană”.[128]
Ocazional, în mass-media și publicații oficiale, Malta este menționată ca oraș-stat.[129][130] Stema
Maltei poartă și o coroană murală care „reprezintă fortificațiile Maltei și denotă orașul-stat”.
[131]
Malta, cu o suprafață de 316 km2 (122 sq mi) și o populație de 0,4 milioane de locuitori, este
una dintre cele mai dens populate țări din întreaga lume.
Economia[modificare | modificare sursă]
Zona industrială maritimă Valletta
Malta este clasificată ca economie avansată, împreună cu alte 32 de țări, potrivit Fondului
Monetar Internațional (FMI).[132] Până in 1800, exporturile Maltei depindeau de bumbac, tutun și
de șantierele navale. Intrată sub control britanic, ele au ajuns să depindă de șantierele navale
militare pentru sprijinul Marinei Regale, în special în timpul Războiului Crimeei din 1854.
În 1869, deschiderea Canalului Suez a dat economiei Maltei un impuls mare, întrucât s-a
manifestat o creștere masivă a transportului maritim prin portul maltez. Navele ce opreau la
docurile din Malta pentru realimentare a ajutat comerțul de antrepozit, care a adus beneficii
suplimentare insulei.[necesită citare]
Cu toate acestea, spre sfârșitul secolului al XIX-lea economia a început să scadă, și până în anii
1940, era în criză gravă. Un factor care a contribuit la criză a fost creșterea autonomiei noilor
nave comerciale, care aveau mai rar nevoie de opriri pentru alimentare.
Spectacol cu delfini la Mediterraneo Marine Park. Turismul generează o parte semnificativă a PIB-ului
Maltei.
În prezent, cele mai importante resurse ale Maltei sunt calcarul, poziția geografică favorabilă și
productivitatea ridicată a forței de muncă. Malta produce doar aproximativ 20% din nevoile sale
alimentare, are provizii limitate de apă dulce din cauza secetei din timpul verii și nu are surse
interne de energie, cu excepția potențialului de exploatare a energiei solare, lumina soarelui fiind
abundentă.[133] Economia este dependentă de comerțul exterior (servind ca nod de transport
internațional de mărfuri), de industria prelucrătoare (în special electronice și textile) și de turism.
[necesită citare]
Producția de film aduce o tot mai mare contribuție la economia malteză.[134] Primul film în Malta a
fost filmat în 1925 (Fiii mării);[135] de atunci s-au turnat peste 100 de filme complet sau parțial în
Malta.[necesită citare] Malta a servit și ca decor pentru o mare varietate de locații și perioade istorice,
inclusiv Grecia Antică, Roma Antică și cea modernă, Irak, Orientul Mijlociu și multe altele.
[necesită citare]
Guvernul Maltez a introdus stimulente financiare pentru producătorii de film în 2005.
[136]
Stimulentele pentru producătorii străini se ridică la 25%, la care se adaugă încă 2%, în cazul
în care acțiunea filmului are loc în Malta.
Malta face parte din zona euro (albastru inchis)
Cele mai mari două bănci comerciale sunt Bank of Valletta(d) și HSBC Bank Malta(d), ambele
avându-și originile în secolul al XIX-lea.
Banca Centrală Malteză(d) (Bank Ċentrali ta' Malta) are două domenii-cheie de responsabilitate:
formularea și implementarea politicii monetare și promovarea unei bune și eficiente a sistemului
financiar. Ea a fost înființată prin lege la 17 aprilie 1968. Guvernul maltez a intrat în ERM II la 4
mai 2005, și a adoptat euro ca monedă a țării la 1 ianuarie 2008.[141]
FinanceMalta este organizația cvasi-guvernamentală însărcinată cu pregătirea și informarea
liderilor de afaceri care vin la Malta și organizează seminarii și evenimente în întreaga lume
subliniind puterea emergentă a Maltei ca jurisdicție pentru bănci și finanțe și asigurări.[142]
Transporturi[modificare | modificare sursă]
Principalele șosele
În Malta se conduce pe stânga(d). Numărul de vehicule din Malta este extrem de mare, având în
vedere dimensiunile foarte mici ale insulelor; rata deținerii de autovehicule în raport cu populația
este a patra ca mărime din Uniunea Europeană. Numărul de mașini înmatriculate în 1990 se
ridica la 182.254, adică o densitate de automobile de 582/km2 (1,510/sq mi).[143]
Malta are 2254 km de drumuri, din care 1972 km (87,5%) sunt asfaltați și 282 km sunt neasfaltați
(decembrie 2003).[144] Principalele drumuri din Malta de la cel mai sudic punct la punctul cel mai
nordic sunt acestea: Triq Birzhebbuga în Birzhebbuga, drumul Għar Dalam și drumul Tal-
Barrani în Żejtun, Santa Luċija Avenue în Paola, Strada Aldo Moro (drum principal), strada 13
decembrie și centura Ħamrun-Marsa în Marsa, Drumul Regional din Santa
Venera/Msida/Gżira/San Ġwann, Drumul Sfântul Andrei în Swieqi/Pembroke, Drumul de Coastă
în Baħar iċ-Ċagħaq, Drumul Salina, Kennedy Drive, centura Sfântul Paul și Xemxija Hill în San
Pawl il-Baħar, Mistra Hill, Strada Wettinger (Mellieħa by-pass) și Drumul Marfa în Mellieħa.
Autobuze malteze
Grand Harbour
Malta Freeport, una dintre cele mai mari porturi europene.
Grand Harbour(d) (sau Port il-Kbir), situat la est de capitala Valletta, este port din
timpurile romane. Ea are mai multe docuri și cheiuri, precum și un terminal pentru linii de
croazieră. Un terminal de la Grand Harbour deservește feriboturile care conectează Malta
de Pozzallo și Catania , în Sicilia.
Portul Marsamxett, situat în zona de vest a Vallettei, adăpostește mai multe porturi de
iahturi.
Marsaxlokk Harbour (Malta Freeport), în Birżebbuġa în partea de sud-est a Maltei, este
terminalul de mărfuri principal al arhipelagului. Malta Freeport este al 11lea cel mai aglomerat
port de containere din Europa și al 46-lea din lume , cu un volum comercial de 2,3 milioane
de TEU în 2008.[153]
Există și două limane artificiale, unde s-au amenajat porturi unde funcționează serviciile de
pasageri și de feribot serviciu care leagă portul Ċirkewwa(d) de pe Malta și Portul Mgarr(d) de
pe Gozo. Feribotul face numeroase curse zilnice.
Aeroportul Internațional Malta(d) (Ajruport Internazzjonali ta' Malta) este singurul aeroport care
deservește insulele Malteze. Acesta este construit pe terenuri ocupate anterior de baza
aeriană RAF Luqa(d). Acolo este și un heliport, dar serviciul regulat către Gozo a încetat în 2006.
Heliportul din Gozo se află în Xewkija(d). Din iunie 2007, Harbour Air Malta operează o cursă de
hidroavion de trei ori pe zi între terminalul maritim din Grand Harbour și Portul Mgarr din Gozo.
Alte două aerodromuri, de la Ta' Qali(d) și Ħal Far(d), au funcționat în timpul celui de al Doilea
Război Mondial și în anii 1960, dar acum sunt închise. Astăzi, la Ta' Qali(d) se află un parc
național, un stadion(d), atracția turistică Satul Meșteșugurilor și Muzeul Aviației din Malta(d). Acest
muzeu conservă mai multe aeronave, inclusiv avioane de luptă Hurricane și Spitfire care au
apărat insula în al Doilea Război Mondial.
Airbus A319 al Air Malta(d).
Comunicații[modificare | modificare sursă]
Rata de penetrare a telefoniei mobile în Malta se ridică la 101,3% la sfârșitul anului 2009.
[154]
Malta folosește rețele de telefonie mobilă GSM900 & UMTS(3G), compatibil cu restul țărilor
europene, cu Australia și cu Noua Zeelandă.
Numerele de telefon mobil au opt cifre, după ce anterior aveau doar șase. Nu există niciun fel
de coduri zonale în Malta, cu toate acestea, după perioada de început, primele două cifre, și în
prezent, a treia și a patra, erau atribuite în funcție de localitate. Numerele de telefon fix(d) au
prefixul 21 și 27, deși întreprinderile pot avea numere incepand cu 22 sau 23. Un exemplu ar
fi 2*80**** pentru Żabbar(d), și 2*23**** pentru Marsa(d). Numerele de telefon din Gozitan sunt în
general de forma 2*56****. Numere de telefonie mobilă au prefixul 79, 77, 98 sau 99. Când se
apelează din străinătate un număr din Malta, se formează mai întâi codul de acces internațional
(+), apoi codul țării, 356, și apoi numărul abonatului.
Numărul de abonați ai serviciilor TV cu plată a scăzut în 2012, întrucât abonații au început să se
bazeze tot mai mult pe IPTV: numărul de abonați IPTV s-a dublat în șase luni, până în iunie
2012.
La sfârșitul anului 2012, GO(d) a început să își extindă rețeaua FttH, oferind viteze de până la
200Mbit/s pentru serviciul „rapido”.
Pe la începutul anului 2012, Guvernul a cerut să se construiască o rețea națională FttH, cu
ridicarea ratei minime de transfer de date în bandă largă de la 4Mbit/s la 100Mbit/s.[155]
Moneda[modificare | modificare sursă]
Monedele euro malteze prezintă crucea Malteză pe monedele de 1 și 2 euro, stema Maltei pe
cele de €0,50, €0,20 €0,10 monede, și templele de la Mnajdra(d) pe cele de €0,05, €0,02 și €0,01.
[156]
Plaja Mellieħa Bay
Malta este o destinație turistică populară, cu 1,6 milioane de turiști pe an.[157] De trei ori mai mulți
turiști vizitează țara anual decât numărul de rezidenti. Infrastructura de turism a crescut dramatic
în ultimii ani și pe insulă sunt prezente mai multe hoteluri de bună calitate, deși supradezvoltarea
și distrugerea locuințelor tradiționale este un motiv de îngrijorare crescândă. Un număr tot mai
mare de maltezi călătoresc în străinătate în vacanță.[158]
În ultimii ani, Malta s-a promovat și ca destinație de turism medical(d),[159] această industrie fiind
dezvoltată de mai mulți furnizori de servicii de turism medical(d) . Cu toate acestea, niciun spital
maltez nu este acreditat internațional pentru servicii sanitare(d). Malta este populară în rândul
turiștilor medicali britanici,[160] ceea ce face spitalele malteze să obțină mai degrabă acreditări de
compatibilitate cu serviciile britanice, cum ar fi cu schema de acreditare Trent(d). Dubla acreditare
la Comisia Mixtă de orientare americană este necesară spitalelor din Malta dacă doresc să
concureze cu Orientul Mijlociu și America Latină pentru turiștii medicali din Statele Unite ale
Americii.
Demografia[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Demografia Maltei.
Malta efectuează recensăminte ale populației și locuințelor la fiecare zece ani. Recensământul
din noiembrie 2005 a numărat circa 96% din populație.[necesită citare] Un raport preliminar a fost
eliberat în aprilie 2006, iar rezultatele au fost ponderate pentru a estima pentru 100% din
populație.
Maltezii autohtoni alcătuiesc majoritatea pe insulă. Cu toate acestea, există minorități, dintre care
cele mai mari sunt cea de britanici, dintre care mulți sunt pensionari. Populația Maltei era în iulie
2011 estimată la 408.000 de locuitori.[14] În 2005, 17% aveau vârsta sub 14 ani, 68% au fost în
grupa de vârstă 15-64 ani, în timp ce restul de 13% aveau 65 de ani și peste. Densitatea
populației în Malta este de 1,282 pe km², de departe cea mai mare din UE și una dintre cele mai
mari din lume. Prin comparație, densitatea medie a populației pentru întreaga lume (numai
uscatul, cu excepția Antarcticiia) era de 54 pop./km² în iulie 2014.
Singurul recensământ care arată o scădere a populației a fost cel din 1967, cu o scădere totală
de 1,7%, ce poate fi atribuită unui val de emigrație a rezidenților maltezi.[165] Populația rezidentă
de maltezi pentru anul 2004 a fost estimată la 97.0 indicii% din totalul populației rezidente.[166]
Toate recensămintele de la 1842 încoace au arătat un ușor exces al femeilor fată de bărbați.
Recensămitnele din 1901 și 1911 au fost cel mai aproape de a înregistra un echilibru. Cel mai
mare raport femei-bărbați a fost atins în anul 1957 (1088:1000), dar de atunci raportul a scăzut
continuu. Recensământul din 2005 a arătat un raport de 1013:1000. Creșterea populației a
încetinit, de la +9.5% între recensămintele din 1985 și 1995, la +6.9% între recensămintele din
1995 și 2005 (o medie anuală de +0.7%). Rata natalității se ridica la 3860 (o scădere de 21,8% la
recensământul din 1995) și rata deceselor la 3025. Astfel, a existat o creștere naturală a
populației de 835 (comparativ cu +888 pentru anul 2004, din care peste o sută au fost rezidenți
străini).[167]
Structura pe vârste a populației este similară cu structura pe vârste în toată UE. Din 1967 s-a
observat o tendință care indică o populație în curs de îmbătrânire, și este de așteptat să continue
în viitorul apropiat. În Malta, raportul de depentență a vârstnicilor a crescut de la 17,2% în 1995 la
19,8% în anul 2005, rezonabil mai mic decât media UE de 24,9%; 31,5% din populația malteză
este în vârstă de sub 25 de ani (în comparație cu UE, 29,1%); dar grupul de vârstă 50-64
constituie 20,3% din populație, semnificativ mai mare decât în ansamblul UE, 17,9%. Acest raport
este de așteptat să continue să crească în mod constant în următorii ani.
Legislația malteză recunoaște atât căsătoriile civile, cât și cele religioase. Anulările căsătoriilor de
către instanțele ecleziastice și de către cele civile sunt independente și nu sunt neapărat reciproc
recunoscute. Malta a votat în favoarea unei noi legislații a divorțului într-un referendum ce a avut
loc pe 28 mai 2011.[168] Avortul în Malta este ilegal. O persoană trebuie să fie de 16 ani să se
căsătorească.[169] Numărul mireselor cu vârsta sub 25 de ani a scăzut de la 1471, în 1997, la 766
în 2005, în timp ce numărul de miri sub 25 de ani a scăzut de la 823 la 311. Există o tendință
constantă ca femeile să fie mai predispuse decât bărbații să se căsătorească la o vârstă mai
fragedă. În anul 2005 au fost 51 de mirese cu vârste cuprinse între 16 și 19 ani, în comparație cu
8 miri.[167]
La sfârșitul anului 2007, populația din Insulele Malteze se ridica la 410.290 de locuitori și era de
așteptat să ajungă la 424.028 până în 2025. În momentul de față,
[când?]
femeile sunt ceva mai numeroase decât bărbații, alcătuind 50,3% din populație. Cea mai
mare proporție a persoanelor – 7,5% – erau în vârstă de 25-29 de ani, și de 7,3%, în fiecare
dintre categoriile de vârstă 45-49 și 55-59.[170]
Rata totală a fertilității(d) era estimată în 2013 la 1,53 copii născuți/femeie, care este sub rata de
înlocuire de 2,1.[171] În 2012, 25,8% din nașteri au fost de la femei necăsătorite.[172] Speranța de
viață în anul 2013 a fost estimată la 79,98 ani (77,69 ani bărbații, 82,41 de ani femeile).[171]
Limbile[modificare | modificare sursă]
Limba Malteză (Maltese: Malti
) este prin Constituție limba națională din Malta, devenind și limbă oficială însă abia în anul 1934.
Anterior, limba oficială și culturală în Malta fusese siciliana din secolul al XII-lea, și dialectul
italian toscan(d) din secolul al XVI-lea. Alături de malteză, engleza (impusă de britanici după 1800)
este și ea limbă oficială a țării și, prin urmare, legile țării sunt adoptate atât în malteză cât și în
engleză. Cu toate acestea, Constituția prevede că dacă există vreun conflict între textele de lege
în malteză și în engleză, textul în limba malteză va prevala. Constituția (clauza 5 -2) prevede, de
asemenea, introducerea unei alte limbi oficiale; acest lucru a fost inițial conceput ca o portiță
pentru o posibilă reintroducere a limbii italiene ca partener tradițional al maltezei la un moment
oportun.
Malteza este o limbă semitică care se trage din actualmente defuncta arabă siciliană (siculo-
arabă(d)), din sudul Italiei.[173] Alfabetul maltez(d) este format din 30 de litere bazate pe alfabetul
latin(d), inclusiv diacriticele ż, ċ și ġ, precum și simbolurile gh(d), ħ, și ie(d).
Malteza are un substrat semitic cu împrumuturi substanțiale din siciliană, din italiană, puțin
din franceză, și, mai recent, și din ce în ce mai mult, din engleză.[174] Caracterul hibrid al limbii
malteze a fost acumulat într-o perioadă lungă de bilingvism urban maltezo-sicilian care a
transformat treptat vorbirea rurală și care s-a încheiat la începutul secolului al XIX-lea când
malteza a ajuns limbă de comunicare pentru întreaga populație autohtonă. Limba cuprinde
dialecte diferite, care pot varia foarte mult de la un oraș la altul sau de la o insulă la alta.
Eurobarometrul afirmă că 100% din populație vorbește limba malteză. De asemenea, 88% din
populație vorbește limba engleză, 66% în limba italiană, și 17% limba franceză.[175] Această
cunoaștere pe scară largă a unei a doua limbi face ca Malta să fie una dintre cele mai multilingve
țări din Uniunea Europeană. Un sondaj de opinie publică ce a întrebat în ce limbă „preferă”
respondenții a descoperit că 86% din populație și-a exprimat preferința pentru malteză, 12%
pentru limba engleză, și 2% pentru italiană.[176] Chiar și așa, canalele de televiziune în italiană
care emit din Italia, cum ar fi Mediaset și RAI, sunt recepționate în Malta și rămân populare.[176][177]
[178]
Migrația[modificare | modificare sursă]
Imigrația[modificare | modificare sursă]
Memorialul Copiilor Migranți de pe cheul Valletta(d), comemorând 310 copii care au călătorit în Australia,
între 1950 și 1965.
În secolul al XIX-lea, mare parte din emigrația din Malta mergea către Africa de Nord și Orientul
Mijlociu, deși ratele de întoarcere a emigranților(d) în Malta erau ridicate.[193] Cu toate acestea, în
aceste regiuni s-au format comunități malteze. În 1900, de exemplu, estimările consulare
britanice sugerează că circa 15.326 de maltezi trăiau în Tunisia, și în 1903 s-a susținut că 15.000
de persoane de origine malteză trăiau în Algeria.[194]
Malta a suferit o emigrare masivă, ca urmare a colapsului unei bule financiare în domeniul
construcțiilor în 1907 și după cel de-al Doilea Război Mondial, când rata natalității a crescut în
mod semnificativ, dar în secolul al XX-lea cei mai mulți emigranți se îndreptau către Lumea Nouă,
în special în Australia, Canada și Statele Unite ale Americii. După cel de-al Doilea Război
Mondial, Departamentul de Emigrare din Malta ajuta emigranții să plătească costul călătoriei.
Între 1948 și 1967, 30% din populație a emigrat.[193] Între 1946 și la sfârșitul anilor 1970, peste
140.000 de oameni au părăsit Malta prin schemele de emigrare asistată 57,6% migrând în
Australia, 22% în Regatul Unit, 13% în Canada și 7% în Statele Unite.[195]
Emigrarea a scăzut dramatic după mijlocul anilor 1970, și de atunci a încetat să mai fie un
fenomen social important. Cu toate acestea, după ce Malta a aderat la UE în 2004, au apărut
comunități de expați maltezi în mai multe țări europene, în special în Belgia și Luxemburg.
Educație[modificare | modificare sursă]
Universitatea din Malta(d)
Biblioteca din Valletta
Învățământul primar este obligatoriu din 1946; învățământul secundar până la vârsta de
șaisprezece ani a devenit obligatoriu în 1971. Statul și Biserica oferă educație gratuită, ambele
întreținând mai multe școli în Malta și Gozo, între care Colegiul De La
Salle(d) din Cospicua(d), Colegiul St. Aloysius(d) din Birkirkara, Colegiul Misionar Sf.
Paul(d) din Rabat(d), Școala St. Joseph din Blata l-Bajda(d) și Școala de Fete Saint
Monica(d) din Mosta. Din 2006, școlile de stat sunt organizate în rețele cunoscut sub numele de
colegii și cuprind grădiniță, școală primară și secundară. În Malta funcționează și școli private,
cum ar fi Școala San Andrea(d) și Școala San Anton(d) în valea L-Imselliet (l/o Mgarr(d)), Colegiul St.
Martin(d) din Troy și Școala Sf. Mihail din San Ġwann(d). Liceul St. Catherine, Pembroke oferă curs
pentru studenții care doresc să învețe limba engleză înainte de intrarea în învățământul de masă.
Din 2008, există două școli internaționale, Școala Internațională Verdala și QSI Malta. Statul
plătește o parte din salariile profesorilor din școlile eclesiastice.[196]
Educație în Malta se bazează pe modelul britanic(d). Școala primară durează șase ani. La vârsta
de 11 ani, elevii dau un examen pentru a intra la un liceu, sau la o școală
bisericească(d) (examenul comun de admitere) sau la o școală de stat(d). Elevii dau un nou
examen la vârsta de 16 ani, la care este obligatorie obținerea unei note de trecere la anumite
materii cum ar fi matematica, limba engleză și limba malteză. Elevii pot opta să-și continue
studiile la un colegiu, cum ar fi Gan Frangisk Abela Junior College, St. Aloysius College, Giovanni
Curmi Higher Secondary, Colegiul De La Salle, Colegiul St. Edward, sau la o altă instituție post-
secundară, cum ar fi Malta College of Arts, Science and Technology(d). Această etapă durează doi
ani, și la sfârșitul ei elevii dau un nou examen. În funcție de performanță, ei pot apoi să se înscrie
la cursuri de licență sau diplomă.
Universitatea din Malta(d) oferă cursuri de diplomă, licență și postuniversitare. Rata de
alfabetizare a adulților este de 99,5%.[197]
Malteza și engleză sunt utilizate ambele ca limbi de predare în școala primară și secundară, și
ambele limbi sunt materii obligatorii de studiu. Școlile publice(d) au tendința de a utiliza atât
malteza cât și engleză într-un mod echilibrat. Școlile private preferă să folosească limba engleză
pentru predare, cum este cazul cu cele mai multe departamente ale Universității din Malta(d); acest
lucru are un efect limitativ asupra capacității și dezvoltării de limbii malteze.[176] Cele mai multe
cursuri universitare sunt în limba engleză.[173]
Din numărul total de elevi care studiază o limbă străină la nivel secundar, 51% studiază italiana,
în timp ce 38% aleg franceza. Alte opțiuni sunt germana, rusa, spaniola, latina, chineza și araba.
[176]
[link mort][198]
Malta este și o destinație populară pentru studiul limbii engleze, care a atras peste 80.000 de
studenți în anul 2012.[199]
Malta are de mult timp un sistem sanitar finanțat public(d). Primul spital atestat în țară funcționa
încă din 1372.[200] Astăzi, Malta are atât un sistem public de sănătate, unde asistența medicală
este gratuită, cât și un sistem privat de asistență medicală(d).[201][202] Malta are un sistem de îngrijire
primară puternic bazat pe rețeaua de medici generaliști și spitalele publice oferă îngrijire mai
complexă. Ministerul Sănătății din Malta recomandă rezidenților străini să își facă asigurare
medicală privată.[203]
Malta are și organizații de voluntariat, cum ar fi Alpha Medical (Avanced Care), Emergency Fire &
Rescue Unit (E. F. R. U.), St John Ambulance și Crucea Roșie Malteză care oferă primul
ajutor/servicii de îngrijire medicală în timpul evenimentelor care implică mulțimi.
Spitalul Mater Dei(d), principalul spital din Malta, s-a deschis în 2007 și are una dintre cele mai
mari clădiri medicale din Europa.
Universitatea din Malta(d) are o facultate de medicină și una de științe ale sănătății(d), acesta din
urmă oferind studii de licență și postuniversitare în nmai multe discipline conexe medicinei.
Asociația Medicală din Malta reprezintă profesioniștii din medicină. Asociația Studenților
Mediciniști din Malta (MMSA) este un organism separat reprezentând studenții la medicină, și
este membră a EMSA(d) și IFMSA(d). MIME(d), Institutul Maltez pentru Educație Medicală, este un
institut înființat recent pentru a oferi CME medicilor din Malta, precum și studenților la medicină.
Foundation Program urmat în Regatul Unit a fost introdus și în Malta pentru a opri „exodul de
creiere” al proaspeților absolvenți către Insulele Britanice. În Asociația de Studenților Stomatologi
din Malta (MADS) este o asociație studențească înființată pentru a promova drepturile de
studenților la chirurgie stomatologică din cadrul Facultății de Chirurgie Stomatologică a
Universității din Malta. Este afiliată cu IADS, Asociația Internațională a Studenților Stomatologi.
Cultura[modificare | modificare sursă]
Cultura Maltei reflectă diferitele culturi care au venit în contact cu Insulele Malteze de-a lungul
secolelor, inclusiv ale țărilor vecine mediteraneene și culturi ale țărilor care au dominat Malta
pentru perioade lungi de timp înainte de independența(d) din 1964.[necesită citare]
Muzica[modificare | modificare sursă]
Teatrul Manoel(d), al treilea teatru din Europa ca vechime. Astăzi, Teatrul Național al Maltei și sediu
al Orchestrei Filarmonice din Malta.
Deși muzica malteză de astăzi este în mare măsură occidentală, muzica tradițională malteză
include ceea ce este cunoscut sub numele de għana. Aceasta constă într-un acompaniament
de chitară folk(d), în timp ce câțiva oameni, în general, bărbați, cântă pe rând la voce argumentând
fiecare câte o idee. Scopul versurilor, care sunt improvizate, este acela de a crea o atmosferă
amicală, dar provocatoare, și este nevoie de mai mulți ani de exercițiu pentru a putea combina
calitățile artistice necesare cu capacitatea de a dezbate în mod eficient.[necesită citare]
Literatura[modificare | modificare sursă]
Literatura malteză este atestată de circa 200 de ani. Cu toate acestea, o baladă de dragoste
recent descoperită sugerează o activitate literară în limba locală din perioada medievală. Malta a
urmat tradiția literară romantică, culminând cu lucrările lui Dun Karm Psaila(d), poetul național al
Maltei. Ulterior, scriitori ca Rużar Briffa(d) și Karmenu Vassallo au încercat să se îndepărteze de
rigiditatea temelor și versificației formale.[necesită citare]
Abia spre sfârșitul anilor 1960, literatura malteză a trecut prin cea mai radicală transformare între
poeți, prozatori și dramaturgi. Numele unor poeți importanți remarcați în ultimul sfert al secolului
al XX-lea sunt Mario Philip Azzopardi(d), Victor Fenech, Oliver Friggieri(d), Joe Friggieri(d), Charles
Flores(d), Daniel Massa, Maria Ganado, Lillian Sciberras și Achille Mizzi. În proză, Frans
Sammut (scriitorul național modern al Maltei), Paul P. Borg și Joe J. Camilleri au
condus avangarda, în timp ce printre numele importante din dramaturgie se numără Francis
Ebejer, Alfred Sant, Doreen Micallef, Oreste Calleja, Joe Friggieri și Martin Gauci.[necesită citare]
Următoarea generație de scriitori a lărgit și mai mult sfera, mai ales în proză. Guze' Stagno, Karl
Schembri și Clare Azzopardi sunt tineri scriitori care se afirmă în ritm alert, în timp ce în poezie,
nume importante sunt Adrian Grima, Immanuel Mifsud(d), Norbert Bugeja și Simone Inguanez.
[necesită citare]
În critica literară, Peter Serracino Inglott(d), Oliver Friggieri și Charles Briffa au introdus teme
istorice, filosofice și psiho-sociale. Ivan Callus, actualul șef al catedrei de engleză de la
Universitatea din Malta, este și un critic literar cunoscut pe plan internațional în cercurile
academice pentru limba engleză.[necesită citare]
Alți scriitori, născuți în Malta sau de origine malteză, și-au făcut o carieră în străinătate. Între
aceștia se numără romancierul Trezza Azzopardi(d), autorul pentru copii Saviour Pirotta(d) și artistul
de benzi desenate și jurnalistul Joe Sacco(d).[necesită citare]
Arta și arhitectura[modificare | modificare sursă]
Sfântul Ieronim scriind, de Caravaggio. Pictură din Co-Catedrala Sf. Ioan din Valletta.
Bucătăria[modificare | modificare sursă]
Preparate din bucătăria malteză prezintă puternice influențe siciliene și engleze, precum și
influențe din bucătăria spaniolă, maghrebiană(d) și provensală bucătării. Se observă o serie de
variante regionale, în special în ceea ce privește Gozo, precum și variații sezoniere asociate cu
disponibilitatea sezonieră a produselor și a sărbătorilor creștine (cum ar fi Postul Mare, Paștele și
Crăciunul). Mâncarea a fost importantă din punct de vedere istoric în dezvoltarea unei identități
naționale, în special fenkata (adică consumul cărnii de iepure fiartă sau prăjită).[necesită citare]
Obiceiuri[modificare | modificare sursă]
Un studiu din 2010 efectuat de Charities Aid Foundation a constatat că maltezii sunt cel mai
generos popoar din lume, 83% dintre ei contribuind la acțiuni de caritate.[206]
Basmele populare malteze includ diverse povești despre creaturi misterioase și evenimente
supranaturale. Cele mai cuprinzătoare culegeri de astfel de povești au fost realizate de savantul
(și pionierul arheologiei malteze) Manwel Magri(d)[207] în opera sa de căpătâi "Ħrejjef Missirijietna"
(„Fabule de la strămoșii noștri”). Această colecție de materiale a inspirat pe cercetătorii și cadrele
universitare de mai târziu să culeagă povești, fabule și legende din tot arhipelagul.[necesită citare]
Opera lui Magri a inspirat și o serie de cărți de benzi desenate (lansate de Klabb Kotba Maltin în
1984): titluri ca Bin e-Sultan Jiźźewweġ x-Xebba tat-Tronġiet Mewwija și Ir-Rjieħ. Multe dintre
aceste povești au fost rescrise ca literatură pentru copii de autori care scriu în limba malteză,
precum Trevor Żahra. În timp ce uriașii, vrăjitoarele și dragonii apar în multe povești, unele conțin
creaturi originale malteze ca Kaw kaw, Il-Belliegħa și L-Imħalla, printre altele. Obsesia tradițională
malteză cu întreținerea purității spirituale (sau rituale)[208] înseamnă că multe dintre aceste creaturi
au rolul de a păzi zone interzise și de a ataca pe cei care încalcă codurile stricte de conduită ce
caracterizau societatea preindustrială a insulelor.[necesită citare]
Tradiții[modificare | modificare sursă]
Proverbele tradiționale malteze dezvăluie o importanță culturală acordată nașterii și fertilității: „iż-
żwieġ mingħajr tarbija ma fihx tgawdija” (o căsătorie fără copii nu poate fi una fericită). Aceasta
este o credință pe care Malta o împărtășește cu multe alte culturi mediteraneene. În basmele
populare malteze, varianta locală a clasicei formule de incheiere, „și au trăit fericiți până la adânci
bătrâneți” este „u għammru u tgħammru, u spiċċat” (și au trăit împreună și au avut copii
împreună, iar povestea s-a terminat).[209]
Malta rurală are în comun cu societățile mediteraneene o serie de superstiții legate de fertilitate,
menstruație și sarcină, inclusiv evitarea cimitirelor în timpul lunilor dinaintea nașterii, și evitarea
pregătirii anumitor alimente în timpul menstruației. Femeile gravide sunt încurajate să își
satisfacă poftele(d) de anumite alimente, de teamă că copilul nenăscut ar putea avea un semn din
naștere (în malteză, xewqa, în traducere literală „dorință” sau „poftă”). Femeile malteze și
siciliene au în comun unele tradiții care sunt considerate a prezice sexul unui copil nenăscut, cum
ar fi ciclul lunii în data anticipată a nașterii, dacă copilul este purtat „sus” sau „jos” în timpul
sarcinii, și mișcarea unei verighete, atârnată pe un fir deasupra abdomenului (lateral denotă o
fată, înainte și înapoi denotă un băiat).[necesită citare]
În mod tradițional, nou-născuții maltezi sunt botezați cât mai curând posibil, pentru ca în cazul în
care copilul moare în copilărie; și, parțial, pentru că în conformitate cu folclorul maltez (și sicilian)-
un copil nebotezat nu este încă creștin, ci „tot turc”. Delicatesele tradiționale malteze servite la
masa de botez includ biskuttini tal-magħmudija (macaroons de migdale acoperite cu cremă albă
sau roz), l-torta tal-marmorata (tarte picante în formă de inimă, din ciocolată cu aromă de pastă
de migdale), și un lichior cunoscut sub numele de rożolin, făcut cu petale de trandafir, violete și
migdale.[necesită citare]
La prima aniversare a copilului, într-o tradiție care încă mai supraviețuiește astăzi, părinții maltezi
organizează un joc cunoscut sub numele de il-quċċija, în care o varietate de obiecte simbolice
sunt plasate la întâmplare în jurul copilului așezat. Acestea pot include un ou fiert tare, o
Biblie, un crucifix sau o cruciuliță, o carte, și așa mai departe. Se crede că obiectul față de care
copilul prezintă cel mai mare interes dezvăluie calea în viață și norocul la vârsta adultă.[necesită citare]
Banii se referă la un viitor bogat în timp ce o carte exprimă inteligență și o posibilă carieră ca
profesor. Sugarii care aleg un creion sau un stilou sunt considerați a urma o carieră
scriitoricească. Alegerea Bibliei sau a mărgelelor rozariului prevăd o viață preoțească sau
monahală. Dacă copilul alege un ou fiert tare, acesta va avea o viață lungă și mulți copii.
Completări includ calculatoare de birou (cu referire la contabilitate), ață (pentru moda) și linguri
de lemn (pentru gătit și poftă de mâncare).[necesită citare]
La nunțile tradiționale malteze, grupul miresei merge în procesiune sub un baldachin ornat, din
casa familiei miresei, la biserica parohială, cu cântăreți care intonează serenade miresei și
mirelui. Cuvântul maltez pentru acest obicei este il-ġilwa. Acest obicei împreună cu multe altele, a
dispărut de mult timp din insule, în fața practicilor moderne.[necesită citare]
Noile soții purtau għonnella(d), un element tradițional maltez de îmbrăcăminte. Cu toate acestea,
ea nu mai este purtată în Malta moderne de Malta. Astăzi cuplurile sunt căsătorite în biserici sau
în capele în satul sau orașul pe care și-l aleg. Nunta este, de obicei, urmată de o petrecere
generoasă și veselă, de multe ori cu mai multe sute de invitați. Uneori, cuplurile vor încerca să
includă elemente ale nunții tradiționale malteze în celebrarea lor. Un interes renăscut în nuntă
tradițională a fost evident în mai 2007, când mii de maltezi și turiști au participat la o nuntă
tradițională malteză în stilul secolului al XVI-lea, în satul Żurrieq(d). Aceasta a inclus il-ġilwa, care a
condus mireasa și mirele la o ceremonie de cununie care a avut loc pe parvisul(d) de capelei Sf.
Andrei. Petrecerea care a urmat a avut muzică (għana(d)) și dansuri populare.[necesită citare]
Festivaluri[modificare | modificare sursă]
Festivaluri locale, similare cu cele din Sudul Italiei, sunt un lucru obișnuit în Malta și Gozo,
celebrând nunți, botezuri și, cel mai vizibil, zilele sfinților care cinstesc sfântul patron al parohiei
locale. De zilele sfinților, festa atinge apogeul cu o Mare Liturghie cu o predică despre viața și
realizările sfântului, după care o statuie a sfântului este purtată pe străzile localității, în
procesiune solemnă, cu credincioșii în rugăciune. Atmosfera de pioșenie religioasă face însă
repede loc sărbătorii și veseliei: procesiunii de trupe, focuri de artificii și petreceri până noaptea
târziu.
Carnavalul(d) (în malteză, il-zakynthos ta' Malta) a avut un loc important pe agenda culturală după
ce a fost introdus în insulă de Marele Maestru(d) Piero de Ponte(d) din 1535. Acesta este organizat
în săptămâna dinainte de Miercurea Cenușii, și include de obicei baluri mascate, concursuri de
costume ciudate și de măști grotești concursuri, petreceri de noapte, o paradă de care
alegorice prezidată de Regele Carnavalului (în malteză, ir-Re tal-Zakynthos), fanfare și
petrecăreți costumați.[necesită citare]
Săptămâna Mare (în malteză, il-Ġimgħa Mqaddsa) începe în Duminica Floriilor (Ħadd il-Palmier)
și se termină în Duminica Paștelui (Ħadd il-Għid). Numeroase tradiții religioase, cele mai multe
dintre ele moștenite de la o generație la alta, fac parte din sărbătorile pascale în Insulele Malteze,
cinstind moartea și învierea lui Isus.[necesită citare]
Mnarja, sau l-Imnarja este una dintre cele mai importante date din calendarul cultural maltez.
Oficial, acesta este un festival național dedicat sărbătorii Sfinților Petru și Paul. Rădăcinile sale
pot fi urmărite înapoi la păgân sărbătoarea păgână romană Luminaria (literal, „iluminare”), cu
torțele și focurile care se aprind în noaptea de 29 iunie.[necesită citare]
Sărbătoare națională din timpul dominației cavalerilor, Mnarja este un tradițional festival maltez
de mâncare, religie și muzică. Festivitățile încă încep și astăzi cu citirea „bandu”, un anunț oficial
guvernamental, citire care are loc în Malta încă din secolul al XVI-lea. Inițial, Mnarja era sărbătorit
în fața Grotei Sf. Paul, în nordul Maltei. Cu toate acestea, prin 1613 punctul central al festivităților
s-a deplasat la Catedrala Sf. Paul, din Mdina, și cuprinde procesiuni cu torțe, aprinderea a 100 de
petarde, curse de cai, și curse pentru bărbați, băieți și sclavi. Festivaluri moderne de Mnarja au
loc în și în jurul pădurilor din Buskett Gardens(d), chiar în afara orașului Rabat(d).[necesită citare]
Se spune că în vremea cavalerilor, aceasta era singura zi din an când maltezilor li se permitea să
vâneze și să mănânce iepure sălbatic, privilegiu altfel rezervat cavalerilor. Legătura strânsă între
Mnarja și tocana de iepure (în malteză, „fenkata”) rămâne puternică și astăzi.[necesită citare]
În 1854, guvernatorul britanic William Reid a lansat un târg agricol la Buskett, care se desfășoară
și astăzi. Expoziția fermierilor este încă p parte importantă a festivităților actuale de Mnarja.
[necesită citare]
Mnarja este astăzi una dintre puținele ocazii când participanții pot auzi muzica tradițională
„għana(d)”. În mod tradițional, mirii se angajează să-și ia miresele la Mnarja în primul an de
căsătorie. Pentru noroc, multe dintre mirese participau în rochia de mireasă cu voal, deși acest
obicei a dispărut de mult timp din insule.[necesită citare]
Isle of MTV este un festival de o zi de muzica produsă și difuzată anual de către MTV. Festivalul
a fost organizat anual în Malta din 2007, artiști pop cântând în fiecare an. În 2012 au fost
spectacole ale artiștilor de anvergură mondială Flo Rida, Nelly Furtado și Will.I.Am în Piața Fosos
din Floriana. Peste 50.000 de persoane au participat, cea mai mare prezență de până atunci.[210]
În 2009, a fost organizată în Malta prima petrecere de revelion pe stradă, în paralel cu alte țări
importante din lume. Deși evenimentul nu a fost foarte mediatizate și controversat, din cauza
închiderii unei artere rutiere importante, este considerată a fi avut succes și va fi, cel mai probabil,
organizată în fiecare an.[211]
Festivalul Internațional de Focuri de Artificii se organizează anual în Portul Mare din Valletta
începând cu 2003. Festivalul oferă focuri de artificii de la mai multe firme malteze și străine.
Festivalul are loc de obicei în ultima săptămână din aprilie în fiecare an.[necesită citare]
Mass-Media[modificare | modificare sursă]
Cele mai citite și mai puternice din punct de vedere financiar ziare sunt publicate de către Allied
Newspapers Ltd., în principal The Times(d) (27%) și The Sunday Times (51.6%). Din
cauza bilingvismului, jumătate din ziare sunt publicate în limba engleză, iar cealaltă jumătate
în malteză. Ziarul de duminică L-Torċa („Torța”), publicat de Union Press, o filială a Uniunii
Generale a Muncitorilor(d), este cel mai mare ziar în limba malteză. Ziarul său-frate, L-
Orizzont („Orizontul”), este cotidianul maltez cu cea mai mare circulație. Există mai multe
cotidiane sau săptămânale, în medie un ziar pentru fiecare 28.000 de locuitori. Publicitatea,
vânzările și subvenția sunt cele trei metode principale de finanțare a ziarelor și revistelor. Cu
toate acestea, cele mai multe dintre ziarele și revistele legate de instituții sunt subvenționate de
către aceleași instituții, ele depinzând de publicitate sau de finanțarea proprietarilor lor.[212]
Există opt posturi de televiziune cu emisie terestră în Malta: TVM(d), TVM2(d), Parliament
TV(d), One(d), NET Television(d), Smash Television(d), F Living și Xejk. Aceste canale sunt transmise
prin semnale digitale terestră, gratuite pe canalul 66 UHF(d).[213] Statul și partidele politice
subvenționează cele mai multe dintre aceste posturi de televiziune. TVM, TVM2 și Parliament TV
sunt administrate de Public Broadcasting Services(d), televiziunea națională(d) și membru al UER.
Media.link Communications Ltd., proprietarul NET Television, și One Productions Ltd(d).,
proprietarul One, sunt afiliate cu partidele Naționalist(d) și, respectiv, Laburist(d). Restul sunt în
proprietate privată. Autoritatea Audiovizualului din Malta supraveghează toate stațiile locale de
radiodifuziune și asigură conformitatea cu prevederile legale și a obligațiilor de licență precum și
conservarea imparțialității în ceea ce privește aspectele de politică sau controversele
industriale sau legate de sistemul de politici publice, precum și repartizează corect timpul de
emisie între persoanele care fac parte din diferite partide politice. Autoritatea Audiovizualului
asigură că serviciile de radiodifuziune și televiziune locale difuzează o ofertă variată și
cuprinzătoare de programe pentru toate interesele și gusturile.[necesită citare]
Autoritatea de Comunicatii a raportat că existau 147.896 abonamente TV cu plată active la
sfârșitul anului 2012, inclusiv televiziune analogică și digitală prin cablu, televiziune digitală
terestră cu plată și IPTV.[214] Pentru referință, ultimul recensământ număra 139.583 de gospodării
în Malta.[215] Prin recepție prin satelit sunt disponibile și alte rețele de televiziune europene, cum
ar fi BBC din Regatul Unit și RAI și Mediaset din Italia.[necesită citare]
Sărbători[modificare | modificare sursă]
Sărbătorile legale malteze
Zi Sărbătoare
martie/aprilie (dată
Vinerea Mare
variabilă)
25 decembrie Crăciunul
Sport[modificare | modificare sursă]
Stadionul Național Ta' Qali(d) este terenul propriu al echipei naționale de fotbal a Maltei
Fotbalul este cel mai popular sport în Malta. Stadionul național se numește Stadionul Ta'
Qali(d). Echipa națională de fotbal a câștigat mai multe meciuri împotriva unor adversari puternici,
ajunși în fazele finale ale Cupelor Mondiale, cum ar fi Belgia și Ungaria. Recent s-au construit pe
insule mai multe terenuri de fotbal. Prima ligă de fotbal din Malta este numit Maltese Premier
League, și este formată din 12 echipe. Futsalul este și el foarte popular.[necesită citare]
Polo pe apă este un alt sport popular în Malta. Echipa națională de polo pe apă a obținut niște
rezultate foarte bune împotriva unor echipe puternice, și a participat de două ori la Jocurile
Olimpice. Cluburile malteze participă în competiții europene inter-cluburi organizate de LEN, fiind
considerate a fi între primele 10 ligi din Europa.[necesită citare]
Rugby-ul în 13(d) se practică în Malta. În luna septembrie 2015, echipa națională masculină s-a
clasat pe locul 23 în lume. Echipa națională este denumită Cavalerii de Malta(d), și dispune de
jucători care joacă în prezent în Superliga Europeană.[necesită citare]
Rugby-ul în 15(d) este popular în Malta. În martie 2014, echipa națională masculină s-a clasat pe
locul 43 în lume. Ea a reușit să obțină recent unele victorii cu Suedia, Croația și Letonia.[necesită citare]
Sporturile cu motor includ curse de raliu, recent piloții maltezi de raliuri participând și la
Campionatele Europene ale FIA. Există și curse de autocross (ASMK), raliu în pantă (Insula Club
Auto), motocross, karting și banger.[necesită citare]
Malta găzduiește și o rundă de snooker, Malta Cup, care la data de 2008 a devenit un eveniment
fără impact în clasamente.[necesită citare] În 2008, maltezul Tony Drago(d) a fost un membru al unei
echipei europene victorioase în Mosconi Cup(d), care s-a disputat în Portomaso, Malta.
[necesită citare]
Claudio Cassar a fost campion mondial de blackball în 2014.
Boxerul Jeff Fenech(d) este de descendență malteză.[216] Recent, sporturile de contact, cum ar
fi boxul și kickboxingul au devenit din ce în ce mai populare.[necesită citare]
Malta este un loc bun pentru surfing și oferă o mulțime de locuri diferite de surf.[217] În timpul iernii,
cele mai multe dintre plaje se transformă în locuri de adunare pentru surferi.
Împreună cu alte sporturi, tenisul este o activitate populară în Malta și Gozo. Insulele oferă o
gamă largă de opțiuni atât pentru începători cât și pentru jucătorii de elită. Cluburile sunt
răspândite în Malta și se joacă partide tot timpul anului.[1]
Există peste 1.200 de rute de alpinism(d) în Malta. Insula ofera un amestec de alpinism
tradițional(d) și alpinism sportiv și oferă o varietate de locuri de bouldering și Deep-water soloing(d).
Geografia și dimensiunile mici ale insulei fac ca locurile de alpinism să fie ușor accesibile. Sportul
are o popularitate în creștere în comunitățile locale, precum și în rândul turiștilor și vizitatorilor.
[necesită citare]