Vatican, oficial 

Statul Cetății Vaticanului, (în italiană Stato della Città del Vaticano,

în latină Status Civitatis Vaticanae; pronunție italiană: /tʃitˈta del vatiˈkaːno/) este un mic
stat suveran al cărui teritoriu constă dintr-o enclavă în orașul Roma, Italia. Întreaga țară este de
aproximativ jumătate de kilometru pătrat. Statul este condus de către episcopul Romei, Papa, și
astfel poate fi considerat un stat ecleziastic în care funcțiile înalte sunt ocupate de către clerici. În
zilele noastre, Vaticanul este cel mai mic stat independent din punct de vedere al suprafeței și
al numărului de locuitori. Este reședința teritorială a Sfântului Scaun, entitatea instituțională
reprezentată de către papă, episcopul Romei și prin urmare principala reședință ecleziastică
a Bisericii Catolice.

Cuprins

 1Etimologie
 2Teritoriul
 3Patrimoniu mondial UNESCO
 4Șeful statului
 5Istorie
o 5.1Pasajul Borgo
 6Conducerea statului
o 6.1Administrația Vaticanului
o 6.2Administrația Sfântului Scaun
 7Imagini ale bisericii Sfântul Petru și ale pieței
 8Geografie
 9Economie
 10Demografie
 11Relații internaționale
 12Cultură
 13Infracționalitate
 14Controverse
 15Transport și comunicații
 16Note
 17Vezi și
 18Legături externe

Etimologie[modificare | modificare sursă]
Numele „Vatican” este derivat probabil de la așezarea etruscă Vatica sau Vaticum, situată în
zona pe care romanii antici o numeau „Ager Vaticanus” (teritoriul Vaticanului) [2].

Teritoriul[modificare | modificare sursă]
Numele locului este antic predatând creștinismul. Denumirea provine din limba latină Mons
Vaticanus ("Colina Vatican"). Este parte a Mons Vaticanus și a fostelor câmpuri Vaticane unde a
fost construită Bazilica Sfântul Petru. Aici se mai află și rezidența papilor numită Palatul
Apostolic cu Capela Sixtină și muzeele Vaticanului, dar și cu multe alte clădiri. Zona nu a fost
niciodată încorporată total în aglomerația urbană a Romei până la sfârșitul secolului trecut fiind
separată de oraș de fluviul Tibru. Zona a fost astfel considerată ca teren agricol din afara orașului
și nu a fost inclusă în zona înconjurată de zidurile orașului. În anul 1929 când au fost pregătite
documentele Tratatului de la Lateran, faptul că o bună parte a teritoriului propus a fost deja
înconjurat cu zid, a dus la forma actuală a statului. Pentru unele părți ale frontierei unde nu era
zid exista linia unor clădiri care suplinea partea de frontieră, iar pentru unele mici părți un zid
modern a fost construit. Teritoriul include Piața Sfântul Petru care nu a putut fi izolată de restul
Romei și astfel o mare parte a graniței imaginare cu Italia urmărește extremitatea pieței și se
unește cu Piazza Pio XII și Via Paolo VI. Deși nu au fost incluse din punct de vedere tehnic în
teritoriul Vaticanului de către Tratatul de la Lateran, unele proprietăți ale Sfântului Scaun au un
statut extrateritorial, asemănător celui al ambasadelor. Acestea includ: rezidența papală de vară
de la Castel Gandolfo de pe dealurile din apropiere, Bazilica Laterană, bazilicile Santa Maria
Maggiore și Sf. Paul în afara zidurilor, precum și o serie de clădiri de la Castelgandolfo (lista
proprietăților). Acestea sunt patrulate de agenți de poliție ai Vaticanului și nu de poliția italiană. În
piața Sfântul Petru, ordinea este asigurată de ambele servicii de poliție.

Patrimoniu mondial UNESCO[modificare | modificare sursă]

Întreg teritoriul statului Vatican a fost înscris, în anul 1984, pe lista patrimoniului cultural mondial
UNESCO.

Șeful statului[modificare | modificare sursă]

Șeful statului este papa, care deține autoritatea supremă executivă, legislativă și judecătorească
peste statul Vatican și peste Sfântul Scaun. Papa, ca suveran al celor două entități, este ales pe
viață în conclav de cardinalii care nu au depășit vârsta 80 de ani. Papa este ajutat la conducerea
celor două entități politice de secretarul de stat și de guvernatorul Cetății Vaticanului.
Din 15 octombrie 2013 funcția de secretar de stat, echivalentă celei de premier, este deținută de
arhiepiscopul Pietro Parolin. Guvernator al Cetății Vaticanului este din 2011 cardinalul Giuseppe
Bertello.

Istorie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Istoria Vaticanului.

Teritoriul Vaticanului în conformitate cu Tratatul de la Lateran

Se presupune că această parte a Romei original nelocuită (ager vaticanus) a fost considerată
întotdeauna un loc sacru sau cel puțin indisponibil pentru locuit, chiar înaintea
sosirii creștinismului. În 326 prima biserică, bazilica lui Constantin, a fost construită peste
mormântul Sfântului Petru, care a fost înmormântat într-un cimitir obișnuit în acel loc, iar din acel
moment zona a început să fie populată, dar în special de case de locuit legate de activitatea
Sfântului Petru.
Papii în rolul lor secular au început să sosească pentru a conduce regiunile din vecinătate și prin
intermediul Statelor Papale, au condus o mare parte din peninsula italică pentru mai mult de o
mie de ani până la mijlocul secolul XIX, când cea mai mare parte din teritoriul Statelor Papele a
fost ocupate de nou creatul Regat al Italiei. Multă vreme Vaticanul nu a fost locuința papilor,
ci Palatul Lateran, iar în secole mai recente Palatul Quirinal, în timp ce în perioada 1309-1377 a
fost la Avignon, în Franța.
În 1870 posesiunile papei au rămas într-o situație incertă când Roma însăși a fost anexată
de Piemont după o rezistență nominală a forțelor papale. Papii au fost lăsați între 1870 și 1929
într-o situație asemănătoare celei a ultimului împărat chinez, nederanjați în palatul lor, dar fără un
statut oficial recunoscut de statul italian. Alte state au menținut recunoașterea internațională a
Sfântului Scaun ca o entitate suverană și, în practică, Italia nu a încercat să intervină. În timpul
acestei perioade a ajuns la modă a vorbi despre papă ca "prizonier". Situația a fost rezolvată
în 11 februarie 1929, sub premierul Mussolini, de către cele trei tratate Lateraneze, care au
stabilit statul independent Vatican și au oferit catolicismului statut special în
Italia. Cathedra (scaunul) episcopului Romei, papa, este în Bazilica de la
Lateran, catedrala Romei. Lateranul este pe una din cele șapte coline ale Romei, Caelian. În
1984, un concordat nou între Sfântul Scaun și Italia a modificat câteva prevederi ale tratatului
anterior, inclusiv poziția catolicismului ca religie de stat în Italia.

Pasajul Borgo[modificare | modificare sursă]

Pasajul Borgo
(Passetto di Borgo)

"Pasajul Borgo" (în italiană Passetto di Borgo) este un coridor îngust, aflat deasupra unui zid înalt
de piatră lung de circa 800 m, care face legătura între Vatican și fortificatia învecinată Castelul
Sant'Angelo. Numele vine de la cartierul Borgo, traversat de zid.
Comandat în anul 1277 de papa Nicolae al III-lea, zidul cu coridorul secret s-a dovedit o cale
eficientă de evadare, în caz de asediu al Vaticanului, pentru unii papi care au urmat.
În anul 1494 papa Alexandru al VI-lea l-a folosit pentru a scăpa cu viață la invazia lui Carol al VIII-
lea al Franței.
Papa Clement al VII-lea s-a refugiat cu succes în Castelul Sant’Angelo, prin intermediul său, în
1527, în timpul "Asediului Romei" (în italiană Sacco di Roma) de trupele dezlănțuite de mercenari
ale Sfântului Imperiu German, care au ignorat ordinele împăratului Carol Quintul.
Papa Pius al VII-lea a fugit în anul 1808, în fața trupelor lui Napoleon Bonaparte.
Astăzi, Pasajul Borgo nu mai reprezintă un secret, fiind deschis ocazional spre vizitare turiștilor.
Cheile coridorului se găsesc la Garda Elvețiană.
Cititorii cărților lui Dan Brown își amintesc că acest coridor secret a jucat un rol important în
romanul său "Îngeri și Demoni".

Conducerea statului[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Politica Vaticanului.
Din motive istorice, conducerea statului are o structură unică. Cele mai importante persoane
sunt Secretarul de Stat, președintele comisiei pontificale pentru statul Vatican și Guvernatorul
Vaticanului. Aceștia, ca toți ceilalți oficiali, sunt numiți și revocați de papa.
În timpul sedisvacanței Cardinalul Camerlengo, fostul Secretar de Stat și fostul președinte al
comisiei pontificale formează o comisie care duc la împlinire câteva funcții ale șefului statului; în
timp ce o altă comisie formată din Camerlengo și trei cardinali (unul ales prin vot la fiecare trei
zile din fiecare ordin al cardinalilor), îndeplinesc alte funcții ale șefului statului. Toate deciziile
luate de aceste comisii trebuie aprobate de Colegiul Cardinalilor.
Intrarea principală în Vatican de pe acoperișul Bazilicii "Sfântul Petru", înconjurată de Roma.

Administrația Vaticanului[modificare | modificare sursă]

Guvernatorul Vaticanului, cunoscut câteodată drept președintele, are îndatoriri similare cu cele
ale unui primar, inclusiv securitate locală, dar făcând excepție relațiile internaționale. Vaticanul
deține corpuri moderne de securitate, faimoasa "Gardă Elvețiană", o forță militară pe bază de
voluntariat provenită numai din bărbați elvețieni, obligatoriu de credință creștin-catolică. Garda nu
este chiar o armată, ci mai mult o forță de poliție și gardă de corp pentru papa.
Puterea legislativă este investită în Comisia pontificală pentru statul Vatican, condusă de un
președinte. Membri sunt cardinali, numiți de papa pentru un mandat de cinci ani.
Funcțiile juridice sunt conduse de trei tribunale — Signatura apostolică, Rota
romană și Penitențieria apostolică, care sunt de asemenea arma juridică a Sfântului Scaun (a se
vedea mai jos). Sistemul legal este bazat pe canon sau dreptul ecleziastic; dacă dreptul
canonic nu este aplicabil, legile speciale ale teritoriului se aplică, de obicei modelate după
prevederile italiene.
Vaticanul are propriul oficiu poștal, supermarket, bancă (bancomatele sunt singurele din lume
care folosesc limba latină), stație feroviară, centrală generatoare de energie electrică și casă de
editură. Vaticanul își emite propriile monede și timbre și controlează propriul domeniu de internet
(.va). Radio Vatican, postul oficial de radio, este unul din cele mai influente
din Europa. L'Osservatore Romano este ziarul semi-oficial. Este publicat de laici catolici, dar
conține informații oficiale.

Administrația Sfântului Scaun[modificare | modificare sursă]

Ofițerul șef este Secretarul de Stat, al cărui titlu este asemănător celui al ministrului de externe
al Statelor Unite ale Americii și care exercită de fapt aceste funcții și pe cea a premierului în alte
țări.
Administrația Sfântului Scaun este separată. Papa îl guvernează prin intermediul Curiei romane.
Aceasta este formată din Secretariatul de Stat, nouă congregații, trei Tribunale, 11 consilii
pontificale și un complex de birouri care administrează afacerile bisericii la cel mai înalt nivel.
Secretariatul de stat coordonează Curia prin Cardinalul Secretar de Stat.
Între cele mai active instituții ale bisericii sunt Congregația pentru doctrina credinței, care
supraveghează doctrina bisericii; Congregația pentru episcopi, care coordonează numirile
episcopilor în cele două Americi și în Europa; Congregația pentru evanghelizarea popoarelor,
care susține activitatea misionară; Consiliul pontifical pentru dreptate și pace, care se ocupă de
pacea internațională și problemele sociale.
Sfântul Scaun are trei tribunale: Penitențieria apostolică care se ocupă de conștiință; Rota
romană este responsabilă pentru recursuri, inclusiv anularea căsătoriilor și Signatura
apostolică curtea finală de apel.
Prefectura pentru afacerile economice coordonează finanțele departamentelor Sfântului Scaun și
supraveghează administrarea patrimoniului acestuia, un fond de investiții datând de la Tratatul de
la Lateran. Un comitet format din cincisprezece cardinali, condus de Secretarul de Stat are
autoritate finală de supraveghere asupra tutoror problemelor financiare ale Sfântului Scaun,
inclusiv pe cele ale Institutului pentru lucrările religiei, o instituție financiară cunoscută drept
banca Vatican.

Imagini ale bisericii Sfântul Petru și ale

pieței[modificare | modificare sursă]


Bazilica Sfântul Petru" noaptea

 

Piața Sfântul Petru

 

Obeliscul egiptean din Piața Sfântul Petru

Geografie[modificare | modificare sursă]

Harta Vaticanului

Articol principal: Geografia Vaticanului.

Vaticanul, unul dintre microstatele europene, este situat pe colina Vatican din nord-vestul Romei,
la câteva sute de metri spre vest de fluviul Tibru, pe malul drept al acestuia. Frontierele (3.2 km în
total, toți cu Italia urmăresc zidurile orașului construite pentru a-l proteja pe papa de atacurile
externe. Situația este mult mai complexă la faimoasa piață Sfântul Petru în fața bazilicii Sfântul
Petru, unde frontiera corectă este în afara elipsei formate de colonadele lui Bernini. Este cel mai
mic stat suveran din lume cu 0.44 km².
Clima este aproape identică cu cea a Romei: temperată, climă mediteraneană cu ierni blânde și
ploioase din septembrie până la mijlocul lui mai și veri calde și secetoase din mai până în august.
Sunt câteva trăsături locale, în principal ceața și roua cauzate de mărimea anormală a bazilicii Sf.
Petru, altitudinea, fântânile și mărimea întinsă a pieței pavate.

Economie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Economia Vaticanului.
Buget: Venituri (2003) 252 milioane $; cheltuieli (2003) 264 milioane $. Industrii: tipărituri și
producția unor mozaicuri și uniforme pentru angajați; activități bancare și financiare
internaționale. Această economie non-comercială unică este sprijinită financiar de donatori
(cunoscuți ca Obolul Sfântului Petru), catolici din întreaga lume, din vânzarea timbrelor poștale și
a suvenirurilor, taxe de intrare în muzee și vânzarea publicațiilor. Veniturile și standardele de
viață pentru muncitorii laici sunt comparabili cu - sau într-un fel mai bune decât - cei care
lucrează în alte părți ale Romei.
Vaticanul folosește euro ca monedă de la 1 ianuarie 2002. Acesta are propria bancă, Banca
Vatican.

Demografie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Demografia Vaticanului.

Garda elvețiană

Aproape toți cetățenii Vaticanului locuiesc înăuntrul zidurilor vaticane. Cetățenia este acordată în
principal clerului, inclusiv înalților demnitari, preoți, călugărite, precum și faimoasei Gărzi
elvețiene, forță militară pe bază de voluntariat. Mai sunt aproape trei mii de muncitori laici care
alcătuiesc majoritatea forței de lucru, dar aceștia rezidează în afara Vaticanului.
Limba oficială este limba latină, lingua franca a Imperiului Roman, care a rămas în uzul Bisericii
Catolice. Italiana și - cu o mai mică amploare - alte limbi sunt folosite în general pentru
conversație, publicații și transmisiuni. Germana este limba oficală a Gărzii elvețiene.
Există și o cetățenie vaticană separată care împuternicește oficialii să călătorească cu ajutorul
pașaportului vatican și le oferă statut diplomatic în țările în care sunt acreditați. La sfârșitul anului
2003, 552 de persoane dețineau cetățenie vaticană din care 61 de cardinali, 346 alți clerici, 101
membri ai Gărzii pontificale elvețiene și 44 de alte persoane laice. Aproape toate aceste
persoane dețin dublă cetățenie, păstrându-o și pe cea a propriilor țări cât timp se află în serviciul
Vaticanului. Majoritatea italienilor angajați la Vatican nu dețin cetățenie vaticană.

Relații internaționale[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Relațiile internaționale ale Vaticanului.
Oferind o identitate teritorială pentru Sfântul Scaun, statul Vatican este recunoscut ca teritoriu
național sub legea internațională, chiar dacă Sfântul Scaun este organismul legal care conduce
relațiile internaționale, negociază înțelegerile internaționale, respectiv trimite și primește
reprezentanții diplomatici. Datorită teritoriului limitat al statului, ambasadele străine pe lângă
Sfântul Scaun se află în partea italiană a Romei; Italia își găzduiește chiar și propria ambasadă
pe lângă Sfântul Scaun.
Sfântul Scaun este observator permanent la Națiunile Unite, în iulie 2004 a primit toate drepturile
unui statut de membru cu excepția votului. După spusele Arhiepiscopului Celestino Migliore,
observatorul permanent al Sfântului Scaun, "nu avem drept de vot pentru că aceasta este
alegerea noastră." Acesta a mai adăugat că Vaticanul își consideră statutul actual drept "un pas
fundamental care nu închide nici o cale pentru viitor. Sfântul Scaun îndeplinește toate cerințele
pentru a fi stat membru și dacă în viitor se va dori, această rezoluție nu îl va împiedica să-l
ceară ."
Sfântul Scaun menține relații diplomatice formale cu 174 de state suverane, Uniunea
Europeană și Ordinul Suveran al Cavalerilor de Malta; 69 din acestea mențin misiuni diplomatice
rezidente permanente pe lângă Sfântul Scaun. Restul au misiuni cu acreditare duală în afara
Italiei pentru că Sfântul Scaun nu acceptă acreditare duală cu o ambasadă localizată în Italia.
Are de asemenea relații de natură specială cu Rusia (misiune cu un ambasador) și Organizația
pentru eliberarea Palestinei (birou cu un director). Sfântul Scaun menține 179 de misiuni
diplomatice permanente în afară (din care 106 sunt acreditate în state suverane). Activitățile
diplomatice ale Sfântului Scaun sunt întreținute de Secretariatul de Stat (Vatican) (condus de
către un Cardinal Secretar de Stat) prin intermediul secției pentru relațiile cu statele.
Sfântul Scaun este activ în organizațiile internaționale. Are relații diplomatice cu Uniunea
Europeană (UE) la Bruxelles; este observator permanent pe lângă Națiunile Unite (ONU). Statul
Vatican este membru sau observator în multe alte organizații internaționale.
În 1971, Sfântul Scaun și-a anunțat decizia de a adera la Tratatul de neproliferare a armelor
nucleare pentru a-și "oferi sprijinul moral principiilor care formează baza tratatului însuși".
Sfântul Scaun are un delegat pe lângă Liga arabă la Cairo.

Cultură[modificare | modificare sursă]

Opera de artă "Pietà" a lui Michelangelo se află în Bazilica "Sfântul Petru"

Vaticanul are el însuși o puternică semnificație culturală. Clădiri precum Bazilica "Sfântul Petru"
și Capela Sixtină sunt casa unora din cele mai frumoase opere de artă din lume, care includ
opere de artiști precum Botticelli, Bernini și Michelangelo. Librăria Vaticanului și colecțiile
din Muzeele Vaticanului sunt de o importanță istorică, științifică și culturală extraordinară.
Populația permanentă a Vaticanului este predominant masculină, deși două ordine de călugărițe
trăiesc în Vatican. O minoritate sunt clericii vârstnici; cei care au rămas sunt membri ai ordinelor
religioase. Mulți muncitori locuiesc în afara zidurilor, inclusiv Garda elvețiană și personalul
diplomatic.
Bărbații și, în special, femeile trebuie să respecte un cod strict al îmbrăcămintei. Hainele peste
genunchi sunt strict interzise.
Cetățenia poate fi primită prin rezidență stabilă și prin deținerea unui post în oraș. Turismul este
un factor important al vieții de zi cu zi. Papa conduce litughia săptămânală și alte servicii
religioase și apare în sărbători religioase, precum Paștile.
În fiecare săptămână, papa se adresează pelerinilor de două ori: miercuri, în audiența generală,
pe care o susține în Piața Sfântul Petru sau în Aula Paul al VI-lea și, duminica, de la
fereastra palatului său apostolic pentru rugăciunea Angelus.

Infracționalitate[modificare | modificare sursă]
Deși are un număr mic de rezidenți, are milioane de vizitatori anual și, astfel, statul are cea mai
mare rată de infracționalitate per cap de locuitor din lume și aproape de 20 de ori mai mare decât
în Italia. În raportul pentru 2002 al Curții pontificale, procurorul general Nicola Picardi a prezentat
statistic că 87,2% sunt delicte civile și 13,36% infracțiuni. Sute de turiști cad pradă în fiecare an
hoților de buzunare și de poșete. Răufăcătorii, care sunt de asemenea vizitatori, sunt rar prinși;
astfel, 90% din infracțiuni rămân nerezolvate.

Controverse[modificare | modificare sursă]
Vezi și: Abuzul sexual asupra copiilor de către preoții catolici.

Transport și comunicații[modificare | modificare sursă]

Mussolini a demolat casele medievale și a construit bulevardul "Via della Conciliazione" spre Piața Sfântul
Petru

Statul Vatican nu are aeroporturi. Există un heliport și 852 m de cale ferată[necesită  citare] standard

(1.435 mm) care face conexiunea cu rețeaua italiană în stația Roma-Sfântul Petru. Calea ferată
este rar folosită.
Un ziar, L'Osservatore Romano, publică zilnic în limba italiană, săptămânal în
limbile: engleză, spaniolă, franceză, germană și portugheză, iar lunar în limba poloneză.
Orașul deține un sistem independent modern de telefonie și de un oficiu poștal. O înțelepciune
romană spune că scrisorile internaționale puse în cutiile vaticane ajung la destinație mai repede
decât cele puse la câțiva metri mai încolo în cutiile italiene. Vaticanul (care are propriul cod de
țară, .va) are un sit oficial, stație radio și canale TV cu emisie prin satelit.