DESPRE DISTRACŢII DE-A

LUNGUL ISTORIEI
 ISTORIC
Distracţiile au fost diferite în timp dar şi în
spaţiu, pentru că omul a perceput mereu altfel
timpul şi spaţiul.
Distracţiile au avut întotdeauna un scop co-
mun:să se petreacă clipele de răgaz în compa-
nia celor apropiaţi, să se comunice şi să se bu-
cure toţi participanţii.
 Credem că oamenii primitivi din timpuri îndepăr-
tate, ca şi oamenii din comunităţile primitive con-
temporane,erau mai voioşi din fire, erau mai echili-
braţi, se simţeau mai fericiţi, deşi aveau destule
griji şi nu trăiau, nici pe departe, ca în Rai. Când
aveau ce mânca, când vremea şi potecile erau bune,
oamenii se întruneau în colibe sau în aer liber, po-
vesteau, se ospătau, cântau, dansau, se întreceau în
jocuri. Din aceste mici petreceri, s-au dezvoltat de-a
lungul istoriei serbările religioase şi naţionale,
spec- tacolele, parăzile, întrecerile sportive,
schimbându-se şi amenajându-se, în spaţii diferite,
locuri speci-fice de desfăşurare.
 JOCURILE COPIILOR

Dintotdeauna oamenii au ţinut cont de nevoile co-

piilor.Toate popoarele din lume au născocit jucării,
care de care mai înveselitoare, spre a face cât mai
frumoşi cei dintâi ani ai celor mici.
 DE LA PĂPUŞI LA ROBOŢI
Părinţii le făceau copiilor păpuşi, tuburi de su-
flat, sfârleze, marionete, picioroange, jocuri
cu vrăjitorii şi ghicitori şi-i lăsau să se joace
cu arcuri, capcane şi tobe mititele.
Robosapien este primul robot jucărie, bazat
pe ştiinţa aplicată a roboticii biomorfice, ceea
ce-l face să se mişte şi să reacţioneze asemeni
unui organism viu. El are 67 de funcţii prede-
finite: (mers înainte / înapoi, mişcare braţe cu
multiple grade de libertate, ridicare obiecte,
vorbire, etc), 7 senzori, 4 programe
demon-strative, 4 moduri de programare.
 DE LA TEATRUL DE PĂPUŞI LA
JOCUL PE CALCULATOR
Nimeni nu ştie când a apărut teatrul de
păpuşi. Unii istorici consideră că a apă
rut pentru prima oară în China. În Gre-
cia, în sec. IV î.e.n., Aristotel discută
despre teatrul de papuşi în “La moţiu-
nea de animale”. Şi la Roma existau pă-
puşari. Izvoarele spun că atunci când
Roma a fost invadată de barbari, teatrul
a dispărut si au apărut jonglerii, păpuşa-
rii itineranţi, care colindau localităţile,
distrând populaţia. Se spune că în
teatrul de păpuşi găseşti pacea minţii şi
a spiritului.
Jocurile pe calculator au apărut în anul
1962. Programatorii si diseignerii au
venit cu idei care au fost preluate de
către industrie care au devenit în zilele
noastre stereotipuri culturale. Jocurile
de luptă, strategie, simularea sau Dun-
geons and Dragons de la începutul
anilor 1960 sunt încă în viaţă astăzi.Ce
preferati Playstation sau Dreamcast?
Aceste jocuri sunt la fel de inofensive
ca teatrul de păpuşi? Crează ele
dependenţă?
 DE LA CARUSEL LA
PARCURI DE DISTRACŢII
Primele parcuri de distracţii au apărut
Pe vremuri, în tărguri şi iarmaroace,
pentru distracţia copiilor erau instala-
te carusele, dispozitive formate din
mai multi căişori din lemn, pe care
încălecau copiii, învărtindu-se în jurul
unei axe verticale. Mai târziu, au apă-
rut caruselele muzicale, jucării adora-
te atât de copii cât şi de maturi.
în Europa în anul 1550 şi se numeau
Pleasure Gardens. Din diverse motive
au fost închise în anul 1770. Singurul
care s-a păstrat şi care este socotit cel
mai vechi este Parcul Bakken , situat
la nord de Copenhaga. Prin anii 1910
existau vreo 2000 de parcuri de dis-
tracţii. Construcţia primului parc
Disneyland a început în anul 1950 în
Anaheim, în California.
 JOCURI
JOCUL DE TABLE, unul dintre cele mai vechi joc cu tablă de joc , din
lume, a început acum 5000 de ani în urmă în Mesopotamia,unde se numea
Jocul Regal al lui Ur. De-a lungul istoriei, numeroase vaiante ale jocului au
fost adoptate de multe culturi şi civilizaţiii. Arheologii continuă să descopere
multe jocuri asemănătoare în ruinele aşezărilor antice .
Numele actual al jocului de table provine dintr-un termen galez care în-
seamnă “ bătălia albinelor”. Oricum , istoria lui reflectă că ar avea diferite
denumiri și versiuni. Aristocraţia și sclavii din Egipt și Grecia jucau un joc
similar numit “senat”. Romanii au schimbat numerele de zaruri din două în
trei zaruri, numindu-l “bac gamen” sau” joc în spate”.De la civilizaţia romană
, jocul de table s-a mutat în Persia unde a fost iaraşi jucat cu două zaruri într-
un joc numit “Takhteh Nard “sau” Luptă pe lemn”. Pe timpul cruciadelor ,
soldaţii anglo-saxoni și comercianţii au jucat o altă versiune numită table sau
“ Tabula”.
 JOCURI
Cuvântul „zar” vine de la termenul
O tablă de joc din Liban arab „al zahr”. Obiecte asemănătoare
zarurile erau folosite acum 5000 de ani
în Egipt, India şi China
 JOCURI
Jocul de şah a fost descoperit după unii în Persia, după alţii în
India. Legenda spune că numele inventatorului era Sessa, ţara sa
de origine fiind Persia.
Despre descoperirea jocului sunt nenumă-
pri rate legende, cea mai renumită este legenda
cu cu boabele de grâu. Izvoarele istorice
ates- I tă faptul că se juca şah prin
secolul VI în Pe Persia. Jocul s-a răspândit
prin secolul VII odată cu extinderea şi invazia
islamică în Orientul Apropiat, Africa de Nord, Imperiul Bizantin,
Europa de Est şi Spania. În Evul Mediu, şahul era considerat
de nobili ca un joc de elită pe când biserica a dezaprobat jocul
timp de câteva secole.
JOCURI
Multe dintre jocurile antice au fost
uitate, însă multe dintre ele se mai
joacă şi astăzi. Astfel, jocul cu min-
gea este atestat încă din antichitate.
Mingile erau confecţionate din piele
umplute cu resturi de pânză sau lână,
cusute cu cureluşe din piele, asemă-
nătoare cu mingile de fotbal de astăzi
Există picturi care reprezintă fete şi
băieţi care îşi aruncă mingi de la unul
la altul. În această imagine,de pe un
vas atenian, vedeţi o fată jonglând cu
mingi.
 JOCUL CU MINGEA
Joc cu mingea în Grecia Antică Joc cu mingea în Roma Antică
Episkyros Harpastum

Mozaic roman de la Ostia

 JOCUL DE OINĂ
Jocul de oină aminteşte de o veche
îndeletnicire , păstoritul. A “oina
oile”, înseamnă a le coborî toam-
na de la munte,la şesul verde, într-
o zonă din apropierea unui râu.
Multe dintre denumirile şi expre-
siile folosite în joc sunt specifice
păstorilor: căpitanul echipei se
mai numeşte şi baci, bastonul se
mai numeşte încă bâtă, intrarea în
teren se numeşte intrarea în strun-
gă, jucătorul prins la mijloc- jucă-
tor la strungă, jucătorii de la prin-
dere –păscari ( de la păscut) sau
ecchipa la păscare.
 DE LA CATARAT LA ALPINISM
Căţăratul prin copaci după fructe,
faguri de miere, ouă a fost la început
doar o activitate “economică”, prin
care culegătorii îşi procurau hrana.
Totuşi, în anumite cazuri, când căţă-
ratorii, după un urcuş greu, dobân-
deau hrana mult râvnită, obţineau
recunoaşterea şi înalta preţuire a
semenilor. Cu timpul, aceste acti-
vităţi au devenit întreceri, din care
mai târziu se va naşte sportul numit
alpinism. Căţăratul propriu-zis se
mai practică pe ziduri, parkour de-
venind sport naţional în Japonia. În
spectacolele de circ, se practică
căţăratul cu motocicleta.
Primul căţărat pe munte este atestat ar-
heologic, prin descoperirea din anul 1991,
într-un gheţar din Alpi, la o altitudine de
3210 m., a trupului unui om numit Otzi, după
numele Văii râului Otzi. Acest ca-davru a
fost datat acum 5300 de ani. Pri-ma
informaţie scrisă despre urcarea unui munte
este aceea din anul 121, care con-semnaeză
urcarea de către împăratul Ha-drian pe
muntele Etna ( 3300m.) pentru a vedea
răsăritul soarelui.
Alpinismul a fost declarat ca sport în anul
1855 de către Sir Alfred Testamente, iar în
anul 1857 s-a infiinţat la Londra primul Club
al Alpiniştilor. În anul 18773, s-a înfiinţat la
Brasov, primul club alpinist din ţara noastră.
 ÎNTRECERILE ÎN LUPTĂ
Primele întreceri în luptă au fost, fără
îndoială,, lupta corp la corp,
aruncarea suliţei, aruncarea săgeţilor
la ţintă.
Fiecare epocă istorică a avut specific
o anumită întrecere în luptă:
Antichitatea a avut întrecerile cu car,
lupta gladia-torilor, Evul Mediu a
avut întrecerea cavalerilor în celebrele
turnituri, epoca modernă a avut
tragerea la ţintă cu arma de tir, iar
epoca contemporană a adus raliurile si
demonstraţiile aviatice.
Deşi în accepţiunea modernă, ultimele
trei întreceri în luptă sunt socotite doar
competiţii sportive, noi le considerăm
tot întreceri in luptă,
Luptele cu gladiatori ( numele de gla
diatori vine de la gladius, sabie scurtă,
arma cea mai comunî a sclavilor lup-
tatori). În anul 246 i.e.n. fraţii Marcus
si Decimus Brutus, au organizat la
Roma, în Forum Boarium, în memoria
tatălui lor, mort in Primul Război Punic,
o serie de lupte până la moarte între trei
perechi de sclavi. Succesul pe care l-a
avut la mulţime a fost unul răsunator. De
aici si până la fastuoasele întreceri din
arenele romane nu mai era decât un pas.
Gladiator din Tomis
 OLIMPIADELE ŞI CAMPIONATELE
Olimpiadele Mitologia greacă ne spune că
Hercule, cel mai puternic dintre oameni, şi-a
provocat cei patru fraţi la o cursă înaintea ze
ilor pe câmpiile de la Olimpia şi astfel au a-
părut jocurile olimpice, care au luat caracte-
rul unui festival al sportului, pe care grecii l-
au marcat în calendarele lor, la perioade de
patru ani, numit Olimpiadă. Istoria înregis-
treaza prima Olimpiada începe în anul 776
î.e.n.In anul 397, împăratul Teodosie a de-
clarat olimpiadele corupte si le-a interzis. În
anul 1896, la Atena s-au deschis primele Jo
curi Olimpice Moderne de Vară, iar în anul
1954, la Chamonix s-au deschis primele
Jocuri Olimpice de Iarnă.
Ţara de origine a fotbalui este
China. Aici sunt consemnate în anul
200 î.e.n. primele întreceri. Prima
competiţie internatională de fotbal a
fost in anul 1900, la Jocurile Olim-
pice de la Paris.
Primul campionat mondial de pati-
naj artistic a avut loc în anul 1908,
la Jocurile Olimpice de vară de la
Londra.
 LUPTELE ÎNTRE ANIMALE ŞI
CORIDELE
Luptele între animale au constituit
Corida este un sport de origine arabă.
din totdeauna un mijloc de distraţie,în
Odată cu cucerirea sud-vestului Euro-
spaţii diferite. Astazi, în multe ţări,
pei de către arabi, acest sport s-a răs-
sunt interzise luptele între cocoşi şi
pândit şi în Europa, devenind în Spa-
între câini, deoarece sunt considerate
nia sport naţional.
sângeroase. Mai recent, în Rusia au
apărut luptele între gâşte. Spre deo-
sebire de luptele între cocoşi,unde se
luptă până la moarte, lupta între gâşte
ia sfârşit, când unul dintre competitori
o ia la fugă.
 JOCURILE DE NOROC
Primele jocuri de noroc, după cum ne arată descoperirile ar-
heologice, au fost zarurile. Pe vremuri, se spunea că norocul
este dat de zei. De altfel, primul joc de noroc a avut loc chiar
între puterile cereşti, în momentul când Zeus, Poseidon şi Ha-
des au decis să-şi împartă lumea la...zaruri. Nu a fost nevoie
de mai mult, pentru ca oamenii să facă la fel. În Grecia şi în
Ro-ma antică, aristocraţii îsi petreceau vacanţele în staţiuni
special amenajate pentru ei, unde se puteau relaxa, inclusiv,
jucând jo-curi de noroc. Treptat, staţiunile s-au înmulţit, deşi
au rămas la fel de exclusiviste, iar jocurile de noroc au
devenit o practică curentă a înaltei societăţi din acele vremuri.
 DE LA JOCUL DE CĂRŢI LA
RULETĂ
Cuvântul cazinou este de provenienţă italiană
În anul1387, francezii si-au adjudecat
titlul de inventatori ai cărţilor de joc,
iar în anu 1440, germanii, graţie ti-
parniţei lui Gtenberg, au realizat pri-
mele pachete cu asemenea cărti.
“casini”, casa mică, unde se întâlneau cei
bogaţi, pentru a juca acasă şi unde, între
două jocuri de noroc, se puneau la cale
treburile ţării. Prima casă oficială de jocuri
de noroc şi-a deschis porţile la Veneţia în
anul 1626. , Odată cu cazinourile a apărut şi
ruleta. Prima ruletă a fost construită în
Franţa şi primul joc în forma actuală s-a
jucat la Paris în anul 1796
 CÂNTECUL ŞI DANSUL
Atât dansul cât şi cântecul îşi au
originea în practicile religioase. La
început, oamenii dansau şi cântau în
jurul focului, invocând elementele
primordiale şi cerăndu-le ajutor în
reuşita vînatului, apoi in cultivarea
pământului, ocrotirea ogoarelor, ca-
sei, familiei. Aceste practici vor sta
la baza misteriilor si serbărilor închi-
nate zeilor, iar acestea, la rândul lor
vor constitui originile teatrului, car-
navalurilor.
Democrit spunea ca omul a
început să facă muzica din
dorinţa de a imita cântecul
păsărilor. Muzica veche a-
vea mai multă melodie şi
ritm decăt muzica contem-
porană, care are armonie şi
ritm.
În ceea ce priveşte dansul,
primii dansatori, şamanii,
studiau ţinuta, mişcările şi
săriturile animalelor, pe care
le imitau intocmai în ritua-
lurile pe care le săvârşeau.
 SPECTACOLUL STRĂZII
Saltimbacii, mimii, măscăricii, jon-
glerii, uriaşii pe picioroange, magi-
cienii, mergătoririi pe sârmă străbăteau
pieţele şi srăzile târgurilor şi marilor
oraşe. Aceştia, de cele mai multe ori,
purtau măşti şi prin ceea ce spuneau
sau mimau criticau aspru viciile uma-
ne şi anomaliile societăţii în care tră-
iau. Spectacole ale străzii au fost şi
paradele oşttirilor victorioase, care de-
filau în aplauzele cetăţenilor în Sparta,
Atena şi Roma. Astăzi spectacolul
străzii s-a mutat în spectacolul de circ,
iar paradele se ţin la anumite sărbători.
Mimul francez Marcel Marceau
Teatrul Mim (Pantomima) sau
teatrul mut, în care acţiunea este ex-
primată prin gesturi şi mişcare sce-
nică este singurul teatru care se mai
joacă şi pe străzi, amintind de vre-
murile de altădată, aşa cum îşi pro-
pune adesea Teatrul “Masca” din
Bucureşti. Pe mimi îi mai intâlnim în
faţa marilor monumente, îmbrăcaţi în
costume de epocă, întorcându-ne în
lumea medievală.
 TEATRUL
Tragedia a apărut în secolul V
î.e.n. în Grecia şi îşi are originea în
miste-rile închinate zeului Dionisos.
Denu-mirea vine de la tragos (ţap),
masca pe care o purtau satirii in timpul
misterelor.
Comedia îşi are originea în procesi-
unile dedicate lui Dionisos. Comos,
paznicul public al lui Dionisos, era
însoţit de participanţi, care schimbau
între ei glume cu caracter satiric.
Teatrul tradiţional japonez
NO îşi are originile în teatrul
organizat pe lângă templele budiste.
Este singurul gen care se păstrează
ca la începu-turi: spectacolul seamănă
cu o obser-vaţie solemnă asupra
vieţii. Actorii sunt preoţi care joacă
rolul de inter-mediari între lumea
zeilor şi a oame-nilor. Scena este
decorată minim. Pe scenă sunt şi
instrumentiştii şi corul. Limbajul
este în mare parte poetic.
 DE LA SIMPOZION LA BAL
Pasiunea grecilor antici să dezbată Banchetele funerare dar şi acelea de socia-
idei diverse a implicat organizarea unorlizare sunt consemnate cu mii de ani în
agape perfecte, în care lumea putea să urmă, în Egipt. La Roma, acestea erau tot
discute timp de multe ore, într-o atât de importante ca şi saloanele secolului
ambianţă plăcută. Degustarea vinului al XVIII-lea. Împăraţii romani, neavând
împreună (symposia) era o componentacurte, cinau seara cu prietenii şi nu numai.
esenţială a acestor întruniri. Denumirea Odată onorurile publice şi guvernarea
de simpozion a fost dată, mai târziu, terminate, participarea la astfel de banchete
tuturor întrunirilor culturale. (festine) era un fapt obişnuit.În epoca
Simpozion grec modernă şi contemporană la orice eveniment
au început să se organizeze banchete.

Banchet în Egiptul Antic Banchet funerar, pe stelă de la Tomis

Sec.2 î.e.n.
 BALUL MASCAT ŞI
CARNAVALUL
Bal mascat în anul 1882
Cele mai renumite carnavaluri
Pictură de Theodor Amann
sunt cele de la Veneţia. Koln, Rio
de Janeiro.
CLUBUL ŞI DISCOTECA
Primele cluburi au apărut la începutul
epocii moderne ca asociaţii ale oame-
nilor de afaceri. Cu timpul, aceştia se
întâlneau în cluburi şi pentru a socializa
sau pentru a se recreea. Au apărut şi
cluburi sportive, ale iubitorilor de
muzi-că sau ai jocurilor de noroc.
Astăzi sunt şi cluburi de tip club-bar
sau fan-club. Dicotecile au fost
la început încăperi amenajate pentru
păstrarea şi audierea dicurilor, iar prin
anii 1960 s-au înfiin-ţat localuri cu
acelaşi nume, unde se asculta muzică
înregistrată şi de dansa. În primele
discoteci de acest gen, se întâlneau
hipioţii pentru a cânta, dansa, asculta
muzică şi,uneori, pentru a fuma ierburi.
 REALIZATOR
LIVIA LILIANA SIBIŞTEANU