<metadesc>Mihai (Eminovici) Eminescu (n. 15 ianuarie 1850 la Botoşani sau Ipoteşti - m.

15
iunie 1889, Bucureşti), jurnalist, poet, prozator, ales post-mortem membru al Academiei
Române. Este considerat de criticii literari poetul naţional al României, fiind supranumit
„luceafărul poeziei româneşti”, dar şi cel mai important reprezentant al romantismului din
literatura românească.</metadesc> <metakeywords>Eminescu, Mihai Eminescu,
enciclopedie, biografie, bibliografie, articol, poet naţional, literatura</metakeywords>

Mihai Eminescu

Mihai Eminescu în 1885

Nume de botez Mihai Eminovici
Naţionalitate român
Născut 15 ianuarie 1850, Botoşani sau Ipoteşti
Decedat 15 iunie 1889, Bucureşti
Mormânt la Cimitirul Bellu
Ocupaţie poet, prozator şi jurnalist

Membru post-mortem
al Academiei  Române
Ales 28 octombrie 1948
Părinţi Gheorghe şi Raluca Eminovici

Semnătură

Mihai (Eminovici) Eminescu (n. 15 ianuarie 1850 la Botoşani sau Ipoteşti[1] - m. 15 iunie
1889, Bucureşti), de profesie jurnalist, poet, prozator, ales post-mortem membru al Academiei
Române la 28 octombrie 1948. Este considerat de criticii literari poetul naţional al României,
fiind supranumit „luceafărul poeziei româneşti”, dar şi cel mai important reprezentant al
romantismului din literatura românească. Totodată, Eminescu s-a implicat în activităţile
Societăţii literare„ Junimea” şi a fost redactor-şef al ziarului „Timpul”, oficios al Partidului
Conservator.

Mihai Eminescu este primul care a făcut din limba română un adevărat obiect de artă, în
condiţiile în care poezia românească, nesigură, se afla abia la începuturile sale.[2] Erudit prin
complexitatea cunoştinţelor acumulate (a studiat filosofia, dreptul, medicina, a fost interesat
de economie, sociologie şi alte discipline) a avut un real succes în cariera de jurnalist,
articolele sale de critică literară, socială şi politică fiind publicate în „Timpul” şi „Curierul de
Iaşi”. Întreaga sa activitate de ziarist a fost pusă în slujba dreptului la existenţa naţională a
poporului român[3], susţinând în articolele sale cauza românilor din Transilvania şi din
Bucovina.

Boala şi moartea sa prematură (bolnav de manie depresivă, a decedat la numai 39 de ani) au

întrerupt ascendenţa unui talent care abia atunci ajungea la maturitatea creaţiei sale şi care
avea potenţialul de a deveni cu adevărat un poet de talie mondială.[2] Asupra bolii şi morţii
sale, circumstanţele nu au fost nici până astăzi pe deplin elucidate.[4] În perioada comunistă,
imaginea lui Eminescu, care era oricum un simbol naţional, a fost intens folosită în scopul
propagandei naţionaliste comuniste, Eminescu fiind portretizat exclusiv ca un poet desăvârşit,
în timp ce scrierile sale filozofice şi politice - înainte adoptate şi folosite în propria ideologie
de către dreapta naţionalistă - au fost marginalizate pentru conţinutul lor critic şi pe alocuri
radical. Publicistica politică a lui Eminescu poate fi considerată drept "cel mai bun manual de
jurnalism naţional".[5] În ultimii ani, Academia Română a început publicarea unei ediţii
facsimilate a operelor complete ale acestuia (23 volume), pentru a facilita o mai bună
cunoaştere şi studiere a operei lui Eminescu.