Geografia resurselor forestiere mondiale si industria prelucrării lemnului

§ 1. Resursele forestiere mondiale şi repartizarea teritorială

Una dintre resursele apreciabile ale Terrei o constituie pădurile, oferind o mare
varietate de produse pentru necesităţile populaţiei şi pentru ramurile economiei.
Pădurea reprezintă una dintre cele mai complexe biocenoze ale planetei, ecosistemele
forestiere fiind foarte dinamice, aflate într-o metamorfoza continuă. Ele sunt influenţate
de acţiunea antropică, la care se adaugă urmările calamităţilor naturale, care au
determinat reducerea continuă a suprafeţelor împădurite. Suprafaţa actuală a pădurilor
de pe Glob reprezintă doar jumătate din suprafaţa iniţiala [1, p. 254]. În prezent,
pădurile acoperă 26,6% din suprafaţa Terrei din care doar 12% îşi păstrează intact
învelişul de ecosisteme forestiere; restul fiind format din arboret sărăcit biologic [2, p.
247]. Din cele 38,6 milioane km2 suprafaţa împădurită din lume sau 38,6 milioane ha,
40% este greu accesibilă valorificării de către om, fiind situate în teritorii cu condiţii
climaterice nefavorabile, departe de căi de transport şi de aşezări umane. Aceste păduri
rămân a fi o rezervă de potenţial pentru viitor. Ecosistemele forestiere oferă o gamă
foarte variată de produse: peste 300 mii de specii arboricole şi circa 20 mii de produse,
dintre care actualmente în lume sunt comercializate peste 150 de produse forestiere
nelemnoase [3, p. 85]. Repartizarea şi fizionomia pădurilor este determinată de tipurile
mari de climă. Cantitatea de căldură şi umiditatea sunt doi parametri esenţiali în
repartizarea pădurilor. În lume există două brâie împădurite:

- de nord (pădurile de conifere şi foioase);

- de sud (pădurile tropicale umede şi ecuatoriale cu frunza lată).

La scară planetară pădurile se clasifică în funcţie de complexul pedoclimatic în

5 mari tipuri de pădure:

a) pădurile boreale (taigaua) ocupă suprafeţe vaste, formând o centură

continuă în regiunile reci ale emisferei nordice (între paralelele 50o-60o latitudine) şi
practic sunt absente în emisfera australă (excepţie făcând pădurile de araucaria în
Anzi ). Această zonă cuprinde cele mai întinse păduri de pe Glob cu o suprafaţă de
circa 1100 ha sau 27,5 % din suprafaţa forestieră totală. Se evidenţiază patru specii de
bază: molidul, pinul, bradul şi zada care au o mare importanţă economică. Taigaua se
întinde pe suprafeţe mari în Rusia, Finlanda, Suedia şi Canada.

b) pădurile temperate-prezente în Eurasia, America, cuprind specii cu frunza

căzătoare. În regiunile cu climă oceanică şi de tranziţie se întâlnesc plantaţii de stejar,
în cele cu climă continentală predominant frasinul, iar în cele cu climă de tranziţie-
fagul. Aceste tipuri de păduri, fiind situate pe teritorii dens populate, şi-au redus cu
mult suprafeţele iniţiale. Pădurile din zona temperată ocupă o suprafaţă de circa 782
milioane ha sau 20% din suprafaţa împădurită a Terrei.

1
 c) pădurile mediteraneene- combină coniferele şi speciile cu frunză veşnic
verde adaptate la condiţiile secetoase de vară. Coniferele sunt de talie mare şi cresc în
zonele de altitudine înaltă. În afara bazinului mediteranean, aceste păduri se întâlnesc
şi în Australia împreună cu eucaliptul şi în America de Sud cu araucaria.

d) pădurile tropicale- caracterizate printr-o diversitate mare de specii: 2 000-

3 000 specii de arbori, o biomasă foarte bogată, o înălţime mare a copacilor,
vegetaţie vădit etajată. Se disting mai multe subtipuri ale acestor păduri, dintre care
cele mai preţioase sunt mangrovele, pădurile tropicale de altitudine, pădurile de
luminiş, pădurile musonice (Asia de Sud-Est) etc.

e) pădurile ecuatoriale (pluviale, ombrofile, hidrofile ) – sunt răspândite pe

aproximativ 15° de o parte şi de alta a ecuatorului. Pădurile ecuatoriale, mereu verzi,
au o extindere mare în America de Sud, Africa, Asia de Sud şi Sud-Est, coastele de
Nord şi Est ale Australiei şi Oceania. Aceste păduri numără circa 2 500-3 000 de
specii şi au o pondere de 22% dintre pădurile planetei.
Tabelul 56
Tipurile mari de păduri din lume

Tipuri de păduri Suprafaţa Biomasa Numărul de

milioane km2 (t /ha) specii de arbori Sursa: Le
1.Boreale 15.0 100-400 20 livre de
2.Temperate 4.5 150-500 50-200 Paris,
3.Mediteraneene 0.5 50-250 50 Hachette
4.Tropicale 17.0 500-1 500 600-1 000 vol. 4.,
5.Ecuatoriale 9.15 2 500-3 000
Lester R.
Brown,
Starea
lumii,
1999.

Pădurile sunt prezente pe toate continentele, cu excepţia Antarctidei. Ele sunt

repartizate foarte neuniform pe regiuni şi state ale Globului, suprafeţele lor aflându-se
într-o continuă diminuare, din cauza tăierilor masive, incendiilor, extinderii
aşezărilor umane, construcţiei drumurilor etc. Pe mari ansambluri continentale şi
regiuni geografice cel mai înalt grad de împădurire îl are America de Sud (50,6%),
America de Nord (40%), Europa (30%) Asia (20,4%, fără Rusia)(anexa1).

§ 2. Funcţiile pădurilor. Pădurile se caracterizează printr-o funcţionalitate

diversificată: economică, ecologică, de agrement, estetică etc. În etapa
contemporană pădurile exercită o influenţă considerabilă asupra dezvoltării
2
economice, în special pentru statele ce dispun de suprafeţe forestiere apreciabile.
Produsele pădurilor condiţionează dezvoltarea unor sectoare şi ramuri economice ca
industria de prelucrare a lemnului, construcţiile, agricultura etc.
Funcţia economică a pădurilor este exprimată prin valoarea şi diversitatea
produselor furnizate. Cel mai valoros produs al pădurii este masa lemnoasă şi din
acest punct de vedere pădurile sunt extrem de diferite ca productivitate. Lemnul, în
scop economic, poate fi folosit în faze diferite ale industrializării sale: sub formă
brută (lemn rotund), după o prelucrare primară (cherestea) sau după o prelucrare
avansată (mobilă, hârtie, placaje).
Cele mai importante păduri din punct de vedere economic sunt cele de răşinoase.
Lemnul de conifere se prelucrează uşor şi de aceea se foloseşte în toate ramurile
economiei. Pădurile de conifere sunt repartizate foarte neuniform pe suprafaţa Terrei:
peste 95% din suprafeţele acestor păduri se află în emisfera nordică, concentrate într-
un număr restrîns de state [4 p. 219]. Deşi răşinoasele deţin astăzi circa 33% din
supafaţa pădurilor, ponderea lor în volumul total de masă lemnoasă este mult mai
mare, circa 1/2. Aceste păduri nu numai că au o productivitate mai mare, dar şi se
remarcă printr-o creştere destul de rapidă: 2-3 m3/ha anual [1, p. 237]. În ceea ce
priveşte repartiţia pe state a resurselor de lemn de răşinoase situaţia se prezintă astfel
(tab. 4).

Producţia, consumul şi comerţul cu lemn de răşinoase

(mii m3, 2000)

Nr Ţara Producţia Consum Export Import

ctr exportatoare
.
1. S.U.A. 83938 126233 3095 45354

2. Canada 65500 18615 48150 750

3. Rusia 19800 12800 7000 -

4. Germania 16200 19200 2400 5400

5. Suedia 15300 4500 11100 300

6. Finlanda 13300 4797 8650 250

7. Austria 9700 5000 5800 900

8. Franţa 8400 10200 650 2650

Sursa: prelucrare după БИКИ, nr. 144, 2000

3
 Primele 3 ţări – S.U.A., Canada şi Rusia deţin circa 80% din totalul de răşinoase.
Pădurile din zona intertropicală a Globului, cu toate că dispun de o componenţă foarte
eterogenă şi esenţe lemnoase de mare valoare, sunt încă slab valorificate industrial.
Valoarea economică a pădurilor mediteraneene de exemplu, este redusă, fiind păduri
rare, puternic degradate si cu o creştere lentă. Aici există mai multe păduri cultivate,
care au o importanţă nu atât pentru masa lemnoasă, cât pentru productivitatea de
fructe. Dintre speciile de lemn din categoria foioaselor pe plan mondial o largă
întrebuinţare o au: teckul, care dă un lemn foarte dur, uşor şi rezistent la putrezire;
lemnul roşu de santal, utilizat în industria aeronautică şi în sculptură, balsa (pădurile
din Ecuator şi Peru ) cu un lemn foarte uşor şi rezistent, utilizat şi astăzi în industria
aeronautică; stejarul de plută (pădurile din zona mediteraneană); eucaliptul din
Australia, valoros prin lemnul său foarte rezistent; arborele de cauciuc Heveia etc.
În afară de acestea sunt valoroase speciile foioase, cele mai comercializate pe plan
internaţional.
Lemnul este folosit şi în calitate de combustibil energetic. Pădurea este o sursă de
energie inepuizabilă. Deşi ponderea lemnului în balanţa de combustibil şi energie a
scăzut considerabil în secolul al XX-lea, cedând locul combustibililor fosili, lemnul
rămâne a fi o sursă energetică importantă, mai ales pentru ţările în curs de dezvoltare
din Africa, America Latină, Asia de Sud şi Sud - Est. De altfel, secolul al XVIII-lea
sub aspectul balanţei energetice a fost numit secolul lemnului. Dar şi în prezent
ponderea lemnului în balanţa energetică este foarte mare. Peste 55% din masa
lemnoasă ce se exploatează anual se utilizează ca sursă de energie [3, p. 87].
Ţările în curs de dezvoltare consumă 88% din totalul energiei furnizate de lemn.
Cel puţin 2 miliarde de locuitori în prezent depind de lemnul de foc, sau de mangal în
încălzirea locuinţelor, prepararea bucatelor. În multe regiuni industriale vechi ale
Europei pădurile au fost distruse pe suprafeţe mari din cauza folosirii lemnului sub
formă de mangal în industria siderurgică. Marea Britanie rămâne a fi una dintre ţările
cu un grad scăzut de împădurire (9%) tocmai din acest motiv. Aproape 1/2 din
cantitatea mondială de lemn de foc este produsă în 5 state: India, China, Brazilia,
Indonezia şi Nigeria, iar pentru 40 dintre cele mai sărace naţiuni lemnul asigură în
proporţie de 70% energia necesară [5, p, 69].
Pe lângă activitatea de bază, pădurea oferă şi activităţi adiacente: recoltarea
fructelor şi ciupercilor, a substanţelor utilizate în industria farmaceutică,
salmonicultura şi vânătoarea, păşunatul în pădure etc.
Funcţia ecologică a pădurilor se regăseşte în special în rolul purificator
(absorbţia de CO2 şi eliberare de O2) prin fotosinteză. Apelativul de „plămân verde
al Terrei” nu este întâmplător dat pădurilor. Pădurea planetară produce anual 15
miliarde tone de oxigen molecular, ceea ce asigură reoxigenarea atmosferei terestre
în decurs de mulţi ani [5,p. 62]. O pădure cu suprafaţa de 1 km2 poate produce zilnic 9
tone de oxigen şi poate sedimenta 50-70 tone de praf. Această „fabrică de oxigen”
reprezintă un adevărat filtru biologic ce previne poluarea aerului. Efectul filtrant al
vegetaţiei poate diminua însă, din cauza concentraţiei prea mari o pulberilor în
atmosferă, care se aşează pe frunze şi frânează procesul de fotosinteză. Vegetaţia
forestieră îndeplineşte şi rolul de protecţie acustică, datorită suprafeţelor desfăşurate
4
ale frunzelor, care absorb vibraţiile sonore. S-a constatat că perdelele forestiere dintre
locuinţe reduc zgomotul cu 50%. Este semnificativ şi rolul preponderent al pădurii în
combaterea eroziunii solului şi a torenţialităţii. Însăşi solurile, ca componentă
naturală, s-au format şi s-au păstrat prin acţiunea pădurilor. Reconstituirea
suprafeţelor de pădure şi repartizarea lor în trecut au avut drept punct de reper
solurile. Ca „scut” eficace de apărare a solurilor contra eroziunii este însuşirea
acestora de a reţine apa din precipitaţii, de a întârzia topirea zăpezilor, de a menţine
solul neîngheţat, de a-l consolida prin sistemul radicular al arborilor, precum de a
facilita infiltrarea apei în sol, prin drenajul ce îl exercită imensul sistem radicular.
Comparativ cu terenurile fără vegetaţie, unde eroziunea variază între 140-750 m3
an /ha, în pădure acest proces e mult mai redus- 0,1-2,5 m3 an / ha.
Pădurea modifică climatul zonei în care se găseşte şi creează un microclimat
aparte atenuând excesele climatice. Perdelele de protecţie reduc viteza vântului,
evitând furtunile de praf, spulberarea, apărând culturile agricole, sporind
productivitatea lor. Este importantă şi funcţia de protecţie a apelor de către păduri:
păstrarea purităţii apelor freatice, reducerea frecvenţei şi a amplorii inundaţiilor,
barieră împotriva debitelor de etiaj etc.
Funcţia de agrement şi odihnă. Pădurea reprezintă şi un factor important al stării
de sănătate psihică şi fizică a oamenilor. Prin diversitatea peisajelor pe care le oferă
pădurile, prin aerul curat îmbibat cu mirosuri naturale irepetabile, prin răcoarea
oferită în perioada caldă a anului, pădurile au devenit atractive pentru un număr mare
de oameni. Acestea şi alte caracteristici ale pădurilor determină utilizarea lor în
industria turismului, mai solicitate fiind cele din preajma oraşelor.
Fluxurile principale ale lemnului şi produselor din lemn conturează trei direcţii
principale:
ţările scandinave şi Europa de Est spre U.E. şi Europa de Sud-Est;
1) Canada spre S.U.A. (cu o pondere de 1/4 din comerţul internaţional);
2) America Centrală şi de Sud spre U.E., S.U.A. şi Japonia.

Repartizarea pădurilor mondiale pe continente, regiuni geografice şi unele ţări în

anul 2000

Continente, Suprafaţa de Ponderea în Statele cu cele mai Statele cu cea mai

regiuni pădure total mondial mari mare pondere a
Nr. geografice (milioane ha) (%) suprafeţe de pădure suprafeţei
crt (milioane ha) împădurite în
suprafaţa totală (%)
1 America de 900 22,6 Brazilia Surinam (90,6)
Sud (533) Guyana Franceză
Peru (65) (81,2)
Guyana(76,1)
Brazilia(63)

2 America de 700 17,5 S.U.A. (255) Panama (38,6)

Nord şi Canada (245) Canada (26,5)
Centrală S.U.A. (24,7)

5
3 Africa 650 16,2 R.D.Congo Gabon (70,8)
(135) Congo (64,6)
Sudan (61) R.D.Congo (59,6)

4 Asia 550 13,7 Indonezia (105) Japonia (64)

China (104) Coreea de Sud
(63,3)
Malaysia ( 8,7)
5 Europa 150 3,7 Suedia (27) Finlanda(72)
Finlanda (22) Suedia (65,9)
Franţa (15) Austria (47)
România (6,5)
6 Oceania 150 3,7 Australia Vanuatu (75)
(158) Fidji (64,9)
Noua Zeelandă
(29,7)
Australia (20,6)
7 ex-U.R.S.S. 900 22,6 Rusia (850) Rusia (50,4)
Rusia (850) Surinam (90,6)
Total mondial 4000 100 Brazilia (583) Guyana Franceză
Canada (245) (81,2)
Finlanda (72)
Sursa: Prelucrare după World Development Indicators, 2001.

Anexa 2

Ponderea suprafeţelor de pădure în teritoriul

unor state ale lumii în anul 2000 (%)

Nr Intervalul Statele
ctr.
1 >80 Suriname (90,6),Guyana Franceză (81,2)
2 70-80 Guineea-Bissau (77,8), Guyana (76,1), Finlanda (72,0)
3 60-70 Coreeană, R.P.D. (68,2), Papua Noua Guinee (67,6), Suedia (65,9),
Congo, Republica (64,6), Japonia(64,0), Coreea, Republica (63,3),
Brazilia(63,0)
4 50-60 Congo, R.D. (59,6), Paraguay (58,8), Malaysia (58,7), Indonezia
(58,0), Venezuela (56,2), Angola (56,0), Slovenia (55,0), Laos
(54,4), Cambodgia (52,9), Myanmar (52,3), Camerun (51,3), Peru
(50,9), Federaţia Rusă (50,4)
5 40-50 Zimbabwe (49,2), Bolivia (48,9), Estonia (48,7), Honduras (48,6),
Gambia (48,1), Columbia (47,8), Letonia (47,1), Austria (47,0),

6
 Belarus (45,3), Bosnia şi Herţegovina (44,6), Tanzania (43,9),
Georgia (42,9), Slovacia (42,5), Zambia (42,0), Portugalia (40,1)
6 30-40 Mozambic (39,0), Panama (38,6), Costa Rica (38,5), Ecuador (38,1),
Republica Centrafricana (36,8), Albania (36,2), Cehia (34,1), Italia
(34,0), Bulgaria (33,4), Senegal (32,2), Croaţia (31,9), Lituania
(30,8), Germania (30,7), Polonia (30,6), Elveţia (30,3), Vietnam
(30,2), Sri Lanca (30,0), Kenya (30,0)
7 20-30 Noua Zeelandă (29,7), Mexic (28,9), Norvegia (28,9), Thailanda
(28,9), Spania (28,8), România (28,0), Franţa (27,9), Grecia (27,9),
Ghana (27,8), Malawi (27,6), Nepal (27,3), Nicaragua (27,0),
Guatemala (26,8), Canada (26,5), Burkina Faso (25,9), Sudan
(25,9), Puerto Rico (25,8), S.U.A. (24,7), Benin (24,0), Cote
d’Iviore (22,4), Belgia (22,2), Botswana (21,9), India (21,6), Cuba
(21,4), Chile (20,7), Australia (20,6), Madagascar (20,2).
8 10-20 Ungaria (19,9), Filipine (19,4), China (17,5), Ucraina (16,5), Nigeria
(14,8), Eritreea (15,7), Sieva Leone (14,7), Turcia (13,3), Argentina
(12,7), Azerbaidjan (12,6), Armenia (12,4), Olanda (11,1), Marea
Britanie (10,7), Danemarca (107), Bangladesh (10,2), Ciad (10,1).
9 <10 Republica Moldova (9,9), Namibia (9,8), Irlanda (9,6),
Turkmenistan (8,0), Uruguay (7,4), Africa de Sud (7,3), Mongolia
(6,8), Maroc (6,8), Israel (6,4), Salvador (5,8), Kârgâzstan (5,2),
Etiopia (4,6), Iran (4,5), Kazahstan (4,5), Liban (3,5), Pakistan (3,2),
Irak (1,8), Niger (1,0), Iordania (1,0), Algeria (0,9), Arabia Saudită
(0,7), Mauritania (0,3), Kuwait (0,3), Libia (0,2), Egipt (0,1), Oman
(0,0),
Mondial 29,7

7
8