EXAMEN PRACTIC UNIDENTARE Tehnica Dentara

PROTEZE UNIDENTARE
Protezele fixe pot fi de 2 categorii:

A. Fixe unidentare (PFU);
sunt acele proteze fixe care se utilizează în terapia afectiunilor coronare de diferite
tipuri pentru reconstituirea, acoperirea sau substituirea coroanelor dentare în raport cu
natura afecTiunii, localizarea si gradul de afectare;
PFU se caracterizează prin următoarele:

• proteze de dimensiune mică;
• Refac forma si functia unui SINGUR dinte sau asigură protectia lui;
• Sunt realizate din metale, mase ceramice, compozite, polimeri;
• Transmit forte osului prin intermediul parodontiului dintelui, a dintelui stâlp sau a
implantului;
• Solidarizarea lor la dinte se face prin cimentare.
B. Fixe partiale fixe (pluridentare) (PPF);

sunt acele proteze care refac continuitatea arcadelor întrerupte PPF se caracterizează
prin următoarele:
• Au volum mai mare decât cele unidentare;
• Volumul lor este mai mic sau egal cu cel al dintilor;
• Restabilesc integritatea morfologică si functională a arcadelor dentare în cazul
breselor edentate;
FUNCȚIILE PROTEZELOR FIXE

 Transmiterea fiziologică a fortelor masticatorii
 Adaptarea reliefului lor ocluzal
 Să nu realizeze prematurităti statice si interferente în dinamica mandibulară;
 Să participe la realizarea stopurilor ocluzale multiple simetrice si simultane
 Să participe la procesul de analiză si sinteză a stimulilor proveniti de la
proprioceptorii desmodontali prin recunoasterea corpilor străini si a unor particule
alimentare
 Să contribuie la sectionarea, respectiv triturarea eficientă a alimentelor în cursul
masticatiei;
 Prin designul si calitatea suprafetelor lor să protejeze parodontiul marginal si să
faciliteze autocurătirea;
 Să contribuie la mentinerea dimensiunii verticale de ocluzie;
 Să contribuie la mentinerea curburii arcadelor unde se insera sau pe care le
reconstituie în totalitate;
 Să refacă aspectul fizionomic.
1
CLASIFICAREA PROTEZELOR FIXE
A. CLASIFICAREA protezelor fixe unitare dupa TIPUL DE AGREGARE

a. Proteze unitare cu agregare CORONARA
• intracoronară (inlay);
• extracoronară: partială (fatete, coroane partiale, elemente de agregare
adezive)
• totală (coroane de învelis);
• intra-extracoronară (onlay).
b. Proteze unidentare cu agregare RADICULARĂ (agregarea se face la nivelul canalului
radicular si a suprafetei radiculare) – coroane de substitutie, DCR-uri realizate în
laborator.
c. Proteze unidentare cu agregare mixtă CORONO-RADICULARĂ: când se poate păstra
o parte a coroanei dentare, piesele protetice se pot agrega în canalul radicular
(pinlay) sau partial la segmentul păstrat din coroana dentară (pinledge).
d. Proteze unidentare cu agregare ADEZIVĂ (colaje) - fatetele vestibulare ceramice
e. Proteze unidentare cu agregare IMPLANTARĂ – sunt de obicei coroane de învelis
mixte, ceramice sau compozite care se agregă la stâlpii implantari.
B. CLASIFICAREA după VOLUMUL TESUTURILOR dure restaurate

a. Restaurări unitare care reconstituie un volum relativ redus
b. Restaurări unitare indicate în pierderi mai mari de volum coronar sau în anomalii de
formă,
c. Restaurări unitare care reconstituie pierderi considerabile de tesuturi dure coronare.
d. Proteze fixe care înlocuiesc coroanele dentare în totalitate Ele se agregă prin pivotul
radicular la rădăcinile dentare (coroane de substituTie).
C. CLASIFICAREA protezelor fixe după TEHNOLOGIILE DE REALIZARE

Tehnologii traditionale: Tehnologii moderne:
- ambutisare; - polimerizare reticulară la cald si presiune;
- turnare; - galvanizare;
- coacere (arderi succesive); - curenTi de aer cald;
- polimerizare liniară; - sintetizare;
- la rece si la cald; - fotochimică;
- electroeroziune în condiTii atm;
- sonoeroziune;
- frezare computerizată (CAD/CAM);
- frezare prin copiere exclusiv mecanică;
- injectare (presare).
2
D. CLASIFICAREA protezelor fixe unidentare după INDICATIILE TERAPEUTICE:
a) Proteze unidentare concepute pentru terapia afectiunilor coroanelor dentare:
- distrucTii coronare în suprafaTă si profunzime prin complicaTii ale proceselor
carioase;
- coroane cu obturaTii voluminoase, cu pereTii de smalT subTiri sau subminaTi în
iminenTă de fractură;
- procese de atriTie si abrazie;
- distrucTii coronare prin traumatisme;
- leziuni coronare prin distrofii primare sau secundare;
b) Proteze unidentare de corecTie a unor anomalii de formă, volum, pozitie sau discromii;
c) Proteze unidentare utilizate în cursul tratamentelor preprotetice;
d) Proteze unidentare elaborate pentru imobilizarea dintilor;
e) Proteze unidentare folosite ca elemente de agregare.
E. CLASIFICAREA protezelor fixe după MATERIALUL din care sunt confectionate:

• metalice;
• polimerice;
• materiale compozite;
• metalo-ceramice;
• metalo-polimerice (acrilice);
• metalo-compozite;
• integral ceramice (fără infrastructură metalică);
AMPRENTA ÎN PROTETICA FIXĂ

Definitie:
Amprenta reprezintă o reproducere în negativ a câmpului protetic ce redă tridimensional
relieful acestuia.
- se realizează în cabinetul dentar
- în laboratorul de tehnică dentară când se urmăreste duplicarea modelelor.
OBIECTIVELE AMPRENTĂRII
1. Redarea cât mai fidelă a formei, detaliilor si dimensiunilor preparatiei;
2. Preluarea si redarea cu fidelitate maximă a rapoartelor preparatiei cu parodontiul marginal,
buze, obraji, planseu lingual, limbă;
3. Înregistrarea si redarea cât mai corectă a reliefului dintilor antagonisti;
4. Redarea exactă a rapoartelor preparatiei cu dintii vecini;
5. Transferă relatia de ocluzie;
6. Oferă posibilitatea obtinerii unui model de lucru cât mai exact.
CLASIFICAREA MATERIALELOR DE AMPRENTĂ DUPĂ BRATU

1. Materiale rigide si semirigide ireversibile: gips, răsini acrilice, paste ZOE;
2. Materiale rigide reversibile: materiale termoplastice, gutaperca, ceruri, materiale
bucoplastice;
3. Materiale elastice reversibile: hidrocoloizii agar-agar;
3
4. Materiale elastice ireversibile:
- hidrocoloizii ireversibili: alginate;
- elastomerii de sinteză: polisulfuri, siliconi, polieteri.
Amprenta se poate realiza astfel:

 într-un singur timp: toate concomitent, cu linguri de amprentă speciale;
 în doi timp: într-un timp se înregistrează arcada cu preparatia si în al doilea antagonistii si
 relatia de ocluzie concomitent;
 în trei timpi: fiecare maxilar separat în linguri universale si ocluzia separat.
VERIFICAREA AMPRENTEI
Amprentarea trebuie să înregistreze cu fidelitate următoarele elemente:
 bontul dentar,
 dintii vecini,
 dintii antagonisti,
 relatia de ocluzie
 relatia cu tesutul moale de vecinătate
- parodontiu marginal, limbă, obraji, buze, planseu lingual
Amprenta pentru coroana mixtă metalo-ceramică trebuie să cuprindă întrega arcadă.

CRITERIILE GENERALE DE APRECIERE ALE AMPRENTEI
• Să fie nedeformabilă, rigidă si întreagă,
• Să nu prezinte incluzii de aer;
• Să nu prezinte resturi de sânge, salivă sau dentină în special la nivelul preparatiei;
• Să nu prezinte spatii între masele de elastomeri sau hidrocoloizi de consistente diferite;
• Să nu prezinte neaderarea materialelor de amprentă la linguri cu antrenarea unor
deplasări ale acestora.
DEFECTELE POSIBILE ALE AMPRENTEI

1. Deformabilitate sau desprinderea materialului de amprentă de lingura universală.
2. Amprenta asimetrică sau descentrată
3. Suprafata amprentei presează sau sectionează arealul câmpului protetic.
4. Amprenta nu cuprinde în totalitate câmpul protetic
5. Ruperea, fisurarea amprentei
6. Amprenta nu redă cu fidelitatea relieful câmpului protetic, nu redă marginal frenurile
si bridele
7. Ruperea materialului de amprentă subgingival sau suprafata amprentei nu este
netedă, prezintă pliuri
8. Suprafata amprentei prezintă minusuri sau plusuri sau la nivelul limitei cervicale
9 Fuga materialului fluid
10. Amestecul neomogen al materialului de amprentă amprente de o calitate defectuoasă.
4
MOMENTUL CONFECTIONĂRII MODELELOR
Materialele de amprentă tip HIDROCOLOIZI IREVERSIBILI – turnat imediat

Materialele din ELASTOMERI DE SINTEZĂ - trebuie să stea în jur de 30min înainte de turnare
Materialele pe bază de SILICONI cu reactie DE CONDENSARE pot astepta pînă la 48-72 ore
până la turnarea modelului.
Materialele pe bază de SILICONI cu reactie de ADITIE SI POLIETERI pot fi păstrate până la 7-14
zile.
MODELUL ÎN PROTETICA FIXĂ

Modelul reprezintă copia pozitivă fidelă a câmpului protetic
CONDITII IMPUSE MODELELOR

Modelelor le sunt impuse anumite conditii esentiale si utile:
A. Conditii esentiale:
- Exactitate dimensional;
- Capacitate de reproducere fidelă a detaliilor;
- Duritatea suprafetelor (rezistenta la abrazie).
B. Conditii utile:
- Manipulare usoară;
- Confectionare rapidă;
- Compatibilitate cu materialele de amprentă;
- Să aibă o granulatie fină care să-i permită pătrunderea în cele mai mici detalii ale
amprentei, caracteristică ce influentează exactitatea si fidelitatea modelului.
C. Compatibilitatea materialelor de amprentă:

Materialele de amprentă si cele din care se confectionează modelele trebuie să fie
compatibile din punct de vedere mecanic, fizic si chimic.
a. Compatibilitate mecanică
În amprentele luate cu material elastic nu se pot îndesa materiale cu vâscozitate si greutate
proprie mare. De exemplu, în amprentele din elastomeri de sinteză sau hidrocoloizi nu se pot
obtine modele din amalgam.
b. Compatibilitate fizică
Acest gen de compatibilitate comportă două aspecte esentiale, compensarea volumetrică a
materialului de model (când amprenta suferă contractii sau expansiuni) si compatibilitatea
termică (de exemplu reactia exotermă a polimerizării unor răsini deformează un material
termoplastic de amprentare).
c. Compatibilitate chimică
În cazul acestui tip de compatibilitate există posibilitatea ca materialul de confectionat
modelul să adere la materialul de confectionat amprente, prin formarea de legături chimice.
Este posibilă împiedicarea reactiei de priză a materialului de model la suprafata acestuia
datorită unor substante inhibante din compozitia materialului de amprentă (gipsul nu face prize
la nivelul suprafetei de contact cu materialele de amprentă care contin borax).
Materialul sau materialele utilizate la amprentare precum si tehnica de amprentare determină

5
modul de realizare si materialele din care se realizează modelul.
MATERIALE UTILIZATE ÎN CONFECTIONAREA MODELELOR

Materialul cel mai folosit pentru modelul cu bonturi fixe este gipsul.
Ghipsurile sunt clasificate după DIN (Deutsches Institut fur Normung) în:
• Clasa I – gipsul pentru amprente;
• Clasa a-II-a – gipsul alabastru;
• Clasa a-III-a – gipsul dur;
• Clasa a-IV-a – gipsul extradur.
După ISO (International Standard Organisation) si ADA (American Dental Association)

Nr. 25, ghipsurile se clasifică:
• Clasa I – impression plaster;
• Clasa a-II-a – model plaster;
• Clasa a-III-a – dental stone;
• Clasa a-IV-a- dental stone hight strength;
• Clasa a-V-a – dental stone high strength, high expansion.
CLASIFICAREA MODELELOR
Modelele pot fi clasificate după:
- Materialul din care sunt confectionate;
- Tehnologia de realizare;
- Destinatie de utilizare;
- Mobilitatea bonturilor.
După MATERIALUL din care se confectionează modele pot fi:

A. material metalic:
- amalgame;
- aliaje usor fuzibile;
- aliaje topite si pulverizate;
- metale depuse pe cale galvanică.
B. material nemetalic:
- gipsuri;
- cimenturi;
- polimeri;
- compozite,
- mase ceramice.
După TEHNOLOGIA de realizare a modelului:

A. tehnologia conventională:
- turnare (gipsuri, mase plastice, aliaje usor fuzibile);
- îndesare/fulare (cimenturi, amalgame);
- galvanizare/pulverizare (metale);
- ardere (mase ceramice).
B. tehnologia neconventională:
6
- sistemul CAM-CAD;
După DESTINATIA de utilizare a modelului:

- modelul preliminar, anatomic, de studiu, document;
- modelul de lucru;
- modelul duplicat.
După MOBILITATEA BONTURILOR:

- cu bonturi fixe;
- cu bonturi mobile.
TIPURI DE MODELE
MODELUL MONOBLOC, CU BONTURI FIXE
- Face parte din tehnologia conventională de confectionare a modelelor;
- Se poate confectiona în orice tip de amprentă;
- Este modelul cel mai des utilizat pentru arcada antagonistă, modelul de studiu si modelul
duplicat;
- Materialul cel mai folosit este gipsul dur sau extradur
- Se indică în tehnologia protezelor fixe, pentru confectionarea arcadelor antagoniste.
- Bonturile si restul câmpului protetic fac corp comun cu soclul modelului.
Etape de turnare a modelului cu bont fix

1. Pregătirea amprentei: spălare, dezinfectie, detensionare, uscare.
2. Pregătirea gipsului dur sau superdur se face respectând raportul apa/pulbere, conform
indicatiilor producătorului, utilizând vacuum-malaxorul sau malaxarea manuală, prin metoda
saturării progresive.
Pentru malaxare se folosesc instrumente curate si fără resturi de gips vechi.
3. Amprenta se pune cu impresiunile în sus pe masa vibratorie iar gipsul se toarnă în
cantităti mici, sub vibratie dinspre marginea amprentei mandibulare, respectiv centrul
amprentei maxilare.
4. Amprenta se ia de pe masa vibratoare si se depune pe un suport timp de 20-30 min, cât
durează priza gipsului.
5. Dacă pentru soclu se foloseste o altă categorie de gips, atunci înainte de priza gipsului dur
pe acesta, se vor face cu o spatulă de ceară retentii ce vor favoriza legătura între cele două
tipuri de material.
6. Se prepară o nouă pastă de gips pentru soclu, de acelasi tip cu precedentul, si doar în
cazuri exceptionale un gips de clasă inferioară cu un coeficient mic de expansiune liniară de
priză, pentru a evita deformarea modelului.
7. Pasta de gips pentru soclu se depune într-un conformator iar o cantitate mică se aplică
peste modelul din amprentă, după care se răstoarnă amprenta peste conformator.
Dacă nu se foloseste un conformator, cantitatea de gips obisnuit se pune pe masă sub forma
unei mici grămezi, de dimensiunea amprentei si cu o grosime de 15-20mm. Suprafata gipsului
dur pe care s-au făcut retentiile se umezeste si se apasă pe grămăjoara de gips obisnuit.
Planul de ocluzie să fie paralel cu planul mesei, iar grosimea totală a soclului max 20mm.
8. După priza gipsului (20-30 minute) se demulează amprenta si se îndepărtează
conformatorul. Apoi, dacă este necesar, se finisează soclul la aparatul de soclat.
7
Suprafetele laterale ale soclurilor se sectionează la 70° (superior) si 65° (inferior) fată de planul
frontal.
În regiunea frontală modelul maxilar se sectionează în bizou formând cu acelasi plan frontal un
unghi de 30°. Cele două jumătăti frontale trebuie să fie egale.
Posterior molarilor de 6 ani, modelele se sectionează oblic, formându-se cu planul frontal un
unghi de 115°. Modelul inferior se rotunjeste în regiunea frontală, de la canin la canin.
Urmează soclarea bazei modelelor care trebuie să fie paralelă cu planul de ocluzie, înăltimea
fiecăruia ajungând în final la 3,5 cm.
9. Modelul se usucă în cuptor timp de 30-60 de minute (la 200° C).
10. Modelele se fixează în ocluzor sau articulator.
MODELUL CU BONT MOBIL

La această tehnică sunt utilizate tije metalice care sunt produse industrial si comercializate
în acest scop. Tijele pot fi: simple sau compuse.
Etape de turnare a modelului cu bont mobil

1. În impresiunile dentare ale amprentei se introduce pasta de gips dur pe o înăltime de
7-8 mm de la marginea de colet.
2. extremitatea retentivă a tijelor metalice este introdusă în centrul bontului dentar
3. Pentru dinti vecini sunt asezate inele cu extremitate zimtată, din aluminiu sau otel.
Suprafata gipsului dur corespunzătoare bontului dentar se netezeste.
4. După priza gipsului dur, în amprentă se introduce gips pentru realizarea soclului si
prelungirea distală pe care se taie cheia de ocluzie.
5. După demularea amprentei cu un fierăstrău ce are pânza foarte subtire, modelul este
sectionat în continuarea fetelor proximale ale bontului dentar.
6. Modelul bontului dentar se desprinde de restul modelului împreună cu un fragment
corespunzător procesului alveolar.
Operatiunea de mobilizare este obtinută după împingerea pe extremitatea tijei metalice de
pe fata inferioară a soclului. Repozitionarea pe model este posibilă după mobilizare datorită
tijei si a suprafetei plane pe care aceasta o prezintă în scopul ghidajului. Repozitionarea
bonturilor mobile este mai correct obtinută dacă sunt utilizate tije metalice duble.
Acest tip de model oferă avantaje pentru faza de realizare a machetei.
MACHETA DE CEARA PROCEDEE

Macheta din ceară a viitoarei microproteze se poate obtine, din punct de vedere tehnic,
prin următoarele procedee:
1. Picurare
• Ceara fluidă este depusă cu ajutorul spatulei pe bontul mobil (izolat) prin picurare
progresivă până se ajunge la forma şi volumul intial al dintelui natural, în concordantă şi
armonie cu dintii vecini şi dintele omolog.
• Macheta conturată este modelată la nivelul fetelor vestibulare şi orale prin răzuire din
aproape în aproape, folosind ca instrument tot spatula.
8
• Modelajul fetelor proximale şi adaptarea la colet, la nivelul pragului cervical, este
posibilă după mobilizarea bontului dintre dintii vecini.
• În dreptul punctelor de contact se modelează uşor în exces, conditie esentială pentru a
se efectua prelucrarea coroanei gata şi în aceste zone.
2. Răcirea progresivă a cerii, urmată de picurare.

• Bontul mobil (izolat) este introdus în ceara fluidă (care se află intr-un recipient).
• Ceara se solidifică progresiv, prin introduceri repetate rezultând o capă de 0,30- 0,50 mm
grosime.
• Peste capă se picură ceară pentru obtinerea formei aproximative a machetei, cu
realizarea punctelor de contact şi a adaptării cervicale.
• Forma fidelă este realizată prin răzuire.
3. Plastifierea cerii.
• Un paralelipiped de ceară este plastifiat prin încălzire progresivă la flacără şi aplicat pe
bontul mobil (izolat).
• Excesul de ceară este îndepărtat, prin tăiere cu spatula, urmărindu-se concomitent şi
modelarea.
Pentru toate procedeele tehnologice de obtinere a machetei este necesar ca aceasta să fie
modelată meticulos.
INCRUSTATIA
 Este o proteză fixă unidentară (microproteză) cu dimensiunile cele mai reduse realizate
în scopul restaurării morfologiei coronare sau sunt elemente de agregare a protezelor
fixe;
 Este o restaurare fixă unidentară cu agregare intracoronară, extracoronară sau mixtă;
 Se foloseste în tratamentul leziunilor coronare reduse pentru refacerea morfologiei si
functiei afectate de procese carioase sau fracturi;
 Reprezintă o alternativă la obturatiile plastice, dar se poate utiliza si ca element de
agregare în protezarea partială fixă;
 Este realizată în special numai din aliaje de aur, deoarece sunt singurele aliaje din care
rezultă piese turnate foarte precise. Poate fi confectionată si din ceramică.
Clasificare
Incrustatiile sunt clasificate după:
9
a. După localizarea leziunilor tesuturilor dentare, clasificarea are la bază criteriile de
clasificare ale cavitătilor pentru obturatii, enuntate de Black:
 Cavitatea de clasa I, localizată la nivelul fetele ocluzale ale dintilor laterali (premolari si
molari);
 Cavitatea de clasa a II-a, localizare - fetele proximale si ocluzale ale dintilor laterali
(premolari si molari);
 Cavitatea de clasa a III-a, localizare - fetele proximale ale dintilor frontali fără interesarea
unghiului incizal;
 Cavitatea de clasa a IV-a localizare - fetele proximale si orale ale dintilor frontali cu
interesarea unchiului incizal;
 Cavitatea de clasa a V-a localizare - la nivelul coletului;
b. După aspectul fizionomic al incrustatiei:

 Fizionomice: realizate din polimeri, ceramică si metalo-ceramice;
 Nefizionomice: realizate din metale prin turnare sau prin galvanoformare;
c. După întinderea în profunzime sau în suprafată a incrustatiilor:

 Incrustatia intratisulară INLAY este înconjurată pe fetele laterale de tesuturi dentare
 Incrustatia extratisulară ONLAY, înconjoară tesuturile dentare mai mult de 180°,
 Incrustatia extratisulară PINLAY, cu elemente suplimentare de fixare reprezentate de
crampoane sau pivot
d. După materialul din care sunt confectionate:

 Incrustatii METALICE din aliaje de aur 916‰ (22 K), de 833‰ (20 K) si din aur platinat
833‰ si Pt 120‰, incrustatii turnate de aliaje nobile sau titan ;
 Incrustatii CERAMICE realizate prin diferite tehnologii (frezare, presare, injectare) coaptă
pe o matrice din folie de platină sau ceramică presată Emax (Ivoclar);
 Incrustatii POLIMERICE din răsini diacrilice compozite, polisticle;
 Incrustatii METALO-CERAMICE (mai rar);
e. După tipul de agregare:

 INLAY: incrustatia intracoronară la care retentia se realizează prin încadrare într-o cavitate
preparată astfel încât să fie autoretentivă;
 ONLAY: incrustatie extracoronară, unde restaurarea asigură protectia tesuturilor restante
prin acoperirea fetei ocluzale;
 INLAY-ONLAY: incrustatie ce combină în proportii diferite trăsăturile celor două tipuri de
restaurări, având agregare intracoronară cât si extracoronară;
 PINLAY: incrustatie cu crampoane radiculare care au scopul de a îmbunătătii retentivitatea
restaurării;
f. După locul unde se realizează macheta:

 Tehnici indirecte ce presupun realizarea incrustatiei în laboratorul de tehnică dentară, pe
modelul de lucru realizat pe baza unei amprente; în unele cazuri se modelează macheta din
ceară a incrustatiei, se ambalează, se obtine tiparul, se topeste si se toarnă aliajul; în alte
situatii se poate modela direct din compozit pe modelul de lucru;
10
 Tehnici semidirecte când macheta incrustatiei are două subetape de realizare, respectiv
intrasi extraorală.
Incrustatiile intratisulare INLAY

Clasificarea cavitătilor
Cavităti simple, cavităti duble , cavităti triple, cavităti atipice.
Cavităti SIMPLE
(clasa I, clasa a III-a si clasa a V-a după Black):
 Cavitătile localizate pe fetele ocluzale ale premolarilor si molarilor sunt preparate cu
forme asemănătoare unei casete. Peretii laterali vestibulari sunt paraleli între ei si
perpendiculari pe peretele parapulpar. Marginile cavitătii sunt bizotate pentru
incrustatiile metalice. Caracteristicile unei cavităti preparate pentru o incrustatie de
clasa I: peretii cavitătii sunt divergenti dinspre planseu spre exterior; bizotarea
marginilor în unghi de 35-450 pe o lătime de 0,5-1 mm.
 Cavitătile fetelor proximale ale dintilor frontali, au în general, deschiderea cu formă
triunghiulară;
 Cavitătile de pe fetele vestibulare-cervical au forma reniformă cu peretele pulpar usor
convex.
Cavităti DUBLE
(clasa a II-a Black), sunt preparate pentru leziunile situate pe una din fetele
aproximale ale dintilor.
 Cavitătile duble la nivelul dintilor laterali sunt compuse dintr-o cavitate proximală
mezială sau distală si o cavitate ocluzală.
Cavităti TRIPLE
sunt localizate la nivelul dintilor laterali. Interesează, în general, fetele: mezio-ocluzo-distale.
AVANTAJE
• Rezistentă mecanică a aliajului turnat;
• Economie de tesuturi dure dentare datorită rigiditătii metalului;
• Rezistentă chimică si la coroziune;
• Refacere a unei morfologii ocluzale optime prin modelarea extraorală, în raport cu
antagonistii;
• Refacere perfectă a zonelor de contact interdentar si a crestelor marginale;
• Nu colorează tesuturile dure restante;
• Economie de timp.
DEZAVANTAJE
• Inestetice;
• Bune conducătoare termice;
• Necesită timp de lucru;
11
• Costisitoare deoarece se recomandă să fie turnate din aliaje nobile;
• Implicate si laboratoarele de tehnică dentară în confectionarea acestora.
INDICATII
• Restaurarea morfologiei si a functiei dintilor care au suferit leziuni coronare prin carie
sau fracturi;
• Realizarea doar la dintii vitali;
• La premolari si molari la cavităti unde durata de viată a unei astfel de restaurări o
depăseste pe a oricărei alte restaurări directe;
• La cavităti verticale extinse subgingival;
• Leziuni carioase multiple pe aceeasi hemiarcadă, când pe baza unei singure amprente se
realizează toate incrustatiile;
• În edentatiile partiale întinse, restaurate cu proteze mobilizabile scheletate.
CONTRAINDICATII
• În zona frontală din motive estetice;
• În cazul unor cavităti extrem de mici;
• Pacienti cu indice de carie crescut;
• Igienă deficitară;
• Când există riscul de fractură ale structurilor dentare restante;
• Leziuni coronare extinse;
• La tineri, când există riscul deschiderii camerei pulpare.
ETAPELE CLINICO-TEHNICE
1. Examinarea pacientului, stabilirea diagnosticului si a planului de tratament (etapă
clinică);
2. Pregătirea cavitătii si amprentarea (etapă clinică);
3. Turnarea modelului în vederea confectionării machetei (etapă tehnică);
4. Confectionarea machetei (etapă tehnică);
5. Ambalarea, obtinerea tiparului(etapă tehnică);
6. Topirea si turnarea aliajului metalic (etapă tehnică);
7. Dezambalarea piesei turnate (etapă tehnică);
8. Prelucrarea, finisarea piesei pe model (etapă tehnică);
9. Proba în cavitatea orală (etapă tehnică);
10. Lustruirea piesei turnate (etapă tehnică);
11. Cimentarea definitivă (etapă clinică).
COROANA DE ÎNVELIS METALICĂ TURNATĂ
12
DEFINITIE
este o proteză unidentară fixă ce acoperă în totalitate fetele coronare ale unui dinte preparat
sub formă de bont dentar sau ale unui bont artificial, refăcându-l morfofunctional.
INDICATII
A. Se folosesc în scop de refacere morfofunctională a unei coroane dentare afectate
si în scop profilactic, astfel în cazul:
 distructiilor coronare întinse sau cu obturatii multiple în scop de conservare a coroanei
dentare;
 când pierderile de substantă dură dentară nu mai pot fi reconstituite prin obturatii,
incrustatii sau coroane partiale;
 pentru prevenirea proceselor de uzură dentară datorită frictiunii exercitate de elementele
de mentinere si stabilizare a protezelor mobilizabile;
 ca mijloc de preventie a cariilor secundare, circulare, de colet si multiple;
 în bruxism pentru stoparea proceselor de autodistrugere a tesuturilor dure dentare;
 pentru refacerea ariilor de contact când spatiul interdentar este de 2 mm (se va
confectiona o coroană) sau mai mare de 2 mm (se vor realiza două coroane pe dintii vecini);
 în abrazii patologice,
 pentru reconstituirea si consolidarea reliefului ocluzal;
 în reconstituirea morfologiei dentare în zonele de sprijin;
 pentru refacerea si mentinerea DVO;
 pentru refacerea reliefului ocluzal si a planului de ocluzie în terapia disfunctiilor
mandibulare după realizarearea coronoplastiilor în scop protetic;
 în fracturi de cuspizi si pereti ai dintilor din zona de sprijin;
B. În scop protetic:
 ca elemente de agregare la protezarea fixă;
 ca elemente de ancorare în protezarea mobilizabilă;
 în scop de imobilizare (ca elemente ale sinelor de contentie)
CONTRAINDICATII
 În cazul dintilor cu tratamente endodontice incorecte si/sau cu afectiuni periapicale;
 În cazul dintilor cu parodontiul marginal afectat până la rezolvarea si/sau finalizarea
terapiei parodontale pe dinti cu mobilitate dentară avansată în scop de imobilizare;
 În pierderi mari de substantă dură care nu mai oferă retentia necesară acestui tip de
restaurări protetice si nici nu mai pot fi refăcuti prin DCR-uri;
 În cazul dintilor cu modificări de pozitie peste 30° fată de planul ocluzal si care sunt
supusi unor forte anormale permanente;
 În cazul dintilor cu resorbtii alveolare care ajung până la nivelul treimii apicale;
 În cazul dintilor fără antagonisti datorită aparitiei migrării verticale fiziologice;
 În cazul dintilor cu dimensiune cervico-ocluzală foarte mică si la care după preparare
retentia este afectată;
 În cazul pacientilor cu afectiuni generale cronice grave sau cu handicap si care nu
suportă sedinte lungi de preparări sau nu pot colabora în vederea slefuirii.
13
CLASIFICARE
1. În functie de materialele utilizate la realizarea ei, coroana metalică, poate fi:
• din aliaje nobile;
• din aliaje nenobile;
• din titan si aliaje de titan.
2. În functie de tehnologia de realizare, coroana metalică poate fi:
• turnată;
• sinterizată;
• frezată.
• galvanoformată;
• stantată;
3. În functie de raportul cu bontul dentar natural/artificial, coroana metalică poate fi:

• cu grosime totală, ce are peretii laterali de dimensiuni mari neuniformi, fetele interioare
cu contact pe toată suprafata cu bontul dentar, frictiunea rezultată determinând o
stabilitate eficientă. Este indicată în cazul bonturilor cu dimensiune cervico-ocluzală
mică;
• cu grosime dirijată, ce au peretii laterali de dimensiuni egale (aproximativ 30 μm) iar
contactul cu bontul se realizează pe o lătime de 2 mm în zona coletului si pe suprafata
ocluzală (în totalitate sau doar pe o suprafată redusă în functie tipul de contact cu
dintele antagonist); este indicată în cazul bonturilor cu dimensiune cervico-ocluzală
mare;
• ecuatorială, ce acoperă fata ocluzală si fetele axiale doar până la nivelul ecuatorului
anatomic al dintelui; este indicată în cazul bolii parodontale.
Comparatie între coroana metalică cu grosime totală si dirijată:

Coroană metalică turnată cu Coroană metalică turnată cu
Caracteristici
grosime totala grosime dirijată
Peretii laterali Neuniformi, dimensiune mare Uniformi, de aproximativ 30 μm
Transmiterea variatilor
Transmise în totalitate Diminuarea transmiterii bruste
termice bontului
Apare frictiunea, contact pe toată
Raport suprafată internă Spatiul este ocupat de cimentul de
suprafata, ceea ce determină
coroană/bont cimentare
stabilitate
Ablatie Dificilă Relativ usoară
Consum de aliaj Cantitate mai mare Cantitate mai redusa
Greutate Mare Mai redusă
14
FAZELE CLINICO-TEHNICE
4. Examinarea pacientului, stabilirea diagnosticului si a planului de tratament (etapă clinică);

5. Prepararea (slefuirea) dintelui (etapă clinică);
6. Amprentarea câmpului protetic (etapă clinică);
7. Confectionarea modelului de lucru (etapă tehnică);
8. Modelarea machetei (etapă tehnică);
9. Ambalarea machetei (etapă tehnică);
10. Obtinerea tiparului (turnare) (etapă tehnică);
11. Dezambalare a piesei turnate (etapă tehnică);
12. Prelucrarea, finisarea, lustruirea coroanei (etapă tehnică);
13. Cimentare provizorie (etapă clinică);
14. Cimentare definitivă (etapă clinică);
15. Dispensarizare (etapă clinică).
MACHETA CU GROSIME TOTALĂ
1. Examinarea pacientului si stabilirea diagnosticului si a planului de tratament (etapă
clinică);
2. Prepararea dintelui (etapă clinică);
Macheta se obtine prin mai multe tehnici:
PICURARE
• Ceara fluidă este depusă cu ajutorul spatulei pe bontul mobil (izolat) prin picurare
progresivă până se ajunge la forma şi volumul intial al dintelui natural, în
concordantă şi armonie cu dintii vecini şi dintele omolog.
• Macheta conturată este modelată la nivelul fetelor vestibulare şi orale prin răzuire
din aproape în aproape, folosind ca instrument tot spatula.
• Modelajul fetelor proximale şi adaptarea la colet, la nivelul pragului cervical, este
posibilă după mobilizarea bontului dintre dintii vecini.
• În dreptul punctelor de contact se modelează uşor în exces, conditie esentială
pentru a se efectua prelucrarea coroanei gata şi în aceste zone.
RĂCIREA PROGRESIVĂ A CERII, URMATĂ DE PICURARE

• Bontul mobil (izolat) este introdus în ceara fluidă (care se află intr-un recipient).
• Ceara se solidifică progresiv, prin introduceri repetate rezultând o capă de 0,30- 0,50
mm grosime.
• Peste capă se picură ceară pentru obtinerea formei aproximative a machetei, cu
realizarea punctelor de contact şi a adaptării cervicale.
• Forma fidelă este realizată prin răzuire.
15
Plastifierea cerii.
• Un paralelipiped de ceară este plastifiat prin încălzire progresivă la flacără şi aplicat
pe bontul mobil (izolat).
• Excesul de ceară este îndepărtat, prin tăiere cu spatula, urmărindu-se concomitent
şi modelarea.
7. Obtinerea tiparului, topirea si turnarea aliajului metalic (etapă tehnică);
9. Prelucrarea , finisarea, lustruirea coroanei (etapă tehnică);
12. Dispensarizare (etapă clinică);
MATERIALE SI INSTRUMENTE
- model cu bont mobilizabil;
- ceară de inlay;
- ceară de colet;
- răsini autopolimerizabile sau fotopolimerizabile;
- folii calibrate de ceară;
- machete prefabricate;
- folii Adapta;
- ceară de imersie;
- baie de ceară;
- bec Bunsen;
- instrumentar de aditie de ceară (trusa P.K. Thomas);
- spatulă de ceară sau spatulă electrică;
- pensule;
- bumbac pentru finisare;
- creion;
- izolator gips-ceară;
- lac distantator (die spacer);
- pudră indicatoare ocluzală (stearat de zinc);
- perie moale de dinti;
- bulete de vată;
- detensionant;
- tije de ceară de diferite diametre.
METODA PICURAREA PROGRESIVĂ A CERII

ETAPE DE LUCRU
1. Pregătirea bontului mobilizabil pentru confectionarea machetei
16
2. Depunerea cerii la nivelul preparatiei dentare respective, modelarea capei initiale
3. Realizarea fetelor proximale
4. Realizarea fetelor vestibulare si orale
5. Modelarea morfologică a suprafetelor ocluzale
a) Stabilirea pozitiei si înăltimii conurilor de orientare cuspidiene
b) Completarea conturului axial
c) Realizarea crestelor esentiale triunghiulare
6. Adaptarea cervicală si definitivarea marginilor
7. Finisarea, toaleta si detensionarea machetei
8. Pregătirea machetei pentru ambalare
Etapele de confectionare a machetei sunt:

• corectarea defectelor, deretentivizarea bontului ocluzal si apical de limita cervicală a
preparatiei;
• marcarea limitei preparatiei marginale cu un creion;
• asigurarea spatiului pentru cimentul de fixare prin aplicarea lacului distantator;
• izolarea modelului de lucru cu izolator gips-ceară, prin pensulare, o dată sau de două ori,
respectând acelasi sens;
• se asteaptă uscarea izolatorului înainte de începerea modelării machetei propriu-zise.
2. Depunerea cerii la nivelul preparatiei dentare respective, modelarea capei initiale

• materialele si instrumentele necesare se pozitionează pe masa de lucru astfel încât să fie
usor accesibile;
• se realizeză capa initială prin aplicarea cerii încălzite pe model cu o spatulă mai mare;
• aplicările ulterioare se realizeză după o răcire partială pentru a nu modifica adaptarea,
deorece „memoria” cerii poate cauza distorsiuni;
• o alternativă pentru realizarea capei poate fi imersia bontului mobil într-o baie de ceară
topită;
• dacă stratul initial este foarte fiebinte ceara va curge de pe model;
• grosimea capei este realizată astfel încât macheta să nu se deformeze în momentul
îndepărtării dar în aceată etapă nu este necesar să se modeleze peretii axiali;
• la nivel proximal se va realiza în dreptul ariilor de contact o grosime mai mare pentru a
preveni distorsiunea machetei;
• se îndepărtează cu grijă, cu un instrument fin, ascutit, excesul de la nivelul marginilor;
• după răcirea cerii macheta este îndepărtată de pe bontul mobilizabil pentru evaluare
astfel, pentru îndepărtare cu o mână se fixează bontul iar cu cealaltă mână macheta,
utilizând o presiune usoară;
• dificultătile la dezinsertie pot fi cauzate de excesul de ceară de la nivel gingival, respective
margini supraconturate;
• la evaluarea suprafetei interne a machetei se urmăreste reproducerea perfectă a
suprafetei preparatiei dentare, de ajutor fiind, o lupă sau chiar un microscop.

• bontul se va repozitiona corect pe modelul de lucru, se va verifica să nu existe urrne de
ceară pe el, ce pot împiedica fixarea corectă;
17
• la realizarea fetelor proximale se va tine cont de faptul că ele nu sunt convexe, ele tind
să fie plane sau usor concave dinspre aria de contact spre jonctiunea smalt-cement iar
macheta, respectiv restaurarea, trebuie să reproducă acest aspect;
• supradimensionarea fetei proximale afectează mentinerea troficitătii parodontiului
marginal iar infraconturarea face ca igienizarea cu mătase dentară să fie ineficientă;
• aria de contact realizată supraconturată îngreunează controlul plăcii dentare iar
infraconturată va determina contacte instabile si va favoriza impactarea alimentelor, ceea
ce este dureros si incorfortabil pentru pacient;
• este esentială localizarea corectă a ariilor de contact, atât în sens cervico-ocluzal, cât si
vestibulo-oral;
• profilul de emergentă reprezintă acea portiune din suprafata axială a dintelui care se
întinde de la baza santului gingival, trece de gingia liberă si se întinde proximal până la
nivelul ariei de contact;
• după repozitionarea capei de ceară pe bontul mobilizabil reizolat, se va stabili mărimea si
localizarea ariei de contact în concordantă cu cerintele anatomice, înainte de a aditiona
ceară, tinând cont de dintii contralaterali dar si de notiunile de morfologie dentară;
• se aditionează ceară până când se obtine forma, mărimea si localizarea ariei de contact,
conform morfologiei dintelui restaurat;
• se individualizează cât este necesar din machetă pentru a nu realiza contacte premature
si interferente cu antagonistii în dinamică;
• după realizarea ariei de contact se modelează fata proximală si se redă un contur usor
concav sau plan cervical de aria de contact;
• structurile dentare nepreparate amprentate servesc efectiv ca si ghid la orientarea
stabilirii morfotipului de restaurare;
• la final este evalută din nou localizarea ariei de contact;
• când se realizează restaurări multiple ambrazurile cervicale se vor realiza simetric pentru
a asigura spatiul corespunzător papilei interdentare adiacente precum si trecerea de la
conturul cervical al dintelui care trebuie să fie lină la structura dentară nepreparată.

• modelarea acestor fete trebuie realizată urmărind conturul dintilor adiacenti si
contralaterali;
• localizarea convexitătii maxime este la nivelul 1/3 cervicale în general iar la molarii
mandibulari pe fata linguală în 1/3 medie;
• convexitatea maximă nu trebuie exagerată (la dintii naturali este rar mai mare de 1 mm),
o convexitate exagerată implică acumulare de placă bacteriană iar una redusă favorizeză
impactul alimentar;
• profilul de emergentă se extinde vestibular si oral de la baza santului gingival până la
ecuatorul anatomic al dintelui, deci suprafata restaurării imediat adiacentă tesuturilor
moi gingivale de la baza santului gingival până la convexitatea maximă trebuie realizat
plan sau usor concav în 1/3 cervicală în conformitate cu morfologia;
• realizarea profilului de emergentă exagerat de convex determină acumularea de placă
bacteriană, ceea ce poate cauza inflamatii ale parodontiului marginal;
• o convexitate exagerată rezultă atunci când dintele a fost slefuit insuficient;
• după repozitionarea machetei pe bont se va stabili localizarea, dimensiunea convexitătilor
maxime tinând cont de dintii contralaterali si adiacenti indemni;
18
• se modelează 1/3 gingivală prin aditie si se reduce până se obtine un profil plat, fără
modificări de directie ale fetei modelate raportat la structura dentară nepreparată;
• ulterior se modelează treimea medie, utilizând ca si ghid dintii adiacenti;
• se acordă atentie liniilor de tranzitie între fetele proximale si vestibulare, respectiv
orale, privind localizarea, forma si angulatia, tinând cont de dintii contralaterali, dacă
sunt indemni;
• linia de tranzitie trebuie să fie imaginea în oglindă cu cea a dintelui vecin dacă acesta
este intact;
• se reevaluează macheta privind localizarea si dimensiunea convexitătilor maxime în
raport cu dintii vecini si se fac corecturi;
• fiecare arie de contact determină formarea celor patru ambrazuri (ocluzală, orală,
vestibulară si cervicală), care cu exceptia celei ocluzale trebuie definitivate în această
subetapă;
• când se evaluează ambrazurile trebuie să ne raportăm la simetria fată de planul
imaginar ce trece prin aria de contact a doi dinti vecini.

Această etapă de modelare a fetelor ocluzale include mai multe subetape:
- Stabilirea pozitiei si înăltimii conurilor de orientare cuspidiene;
- Completarea a conturului axial prin realizarea crestelor marginale si a crestelor cuspidiene
sagitale;
- Modelarea prin schitare a crestelor esentiale triunghiulare;
- Modelarea prin schitare a crestelor cuspidiene secundare.
a. Stabilirea pozitiei si înăltimii conurilor de orientare cuspidiene

• cuspizii de sprijin si crestele cuspidiene trebuie modelati în functie de rapoartele
ocluzale cu antagonistii, astfel încât fortele să se transmită în axul lung al dintelui;
• cuspizii de ghidaj se vor realiza prin supraacoperirea verticală si orizontală, astfel încât
să mentină bolul alimentar pe suprafata ocluzală si să nu determine muscarea
accidentală a părtilor moi (a obrajilor);
• contactele ocluzale între dintii antagonosti realizate prea lejere, cu spatii, vor
determina ineficientă masticatorie (pacientul acuză că nu poate mesteca eficient);
• suprafetele ocluzale ale dintilor naturali sunt formate din suprafete convexe, la
întâlnirea lor determinând aparitia de santuri si fose;
• dintii antagonisti nu trebuie să realizeze interferente în miscările de dinamică
mandibulară;
• tipul de raport ocluzal cuspid-fosă, respectiv cuspid-creastă marginală trebuie cunoscut
si înteles când se începe restaurarea;
• pentru a preveni aparitia impactului alimentar nu se recomandă realizarea de rapoarte
tip cuspid-creastă marginală, ci tip cuspid-fosă (contacte tripodice);
• alegerea schemei ocluzale nu este întodeauna usor de făcut, fiind implicate mai multi
parametrii (dimensiunea dintilor, pozitiile diferite ale dintilor), în general se optează
pentru realizarea schemei ocluzale celei mai functionale si estetice tinând cont de
principiile ocluziei functionale;
• cea mai eficientă metodă de realizare a suprafetei ocluzale este reprezentată de
realizarea initială a conurilor cuspidiene;
19
• se va determina pozitia si înăltimea cupizilor cu ajutorul conurilor cuspidiene, se
aditionează ceară pentru fiecare cuspid orientându-l spre fosa antagonistă receptoare
marcată;
• se realizează conurile pentru cuspizii de sprijin orientati spre dintii antagonisti, dar fără
a avea contact direct cu acestia;
• în functie de localizarea în sens mezio-distal se va stabili tipul de raport cupid-fosă sau
cuspid-arnbrazură;
• după realizarea conurilor de orientare se evaluează pozitionarea lor, astfel ca să se
înscrie în curba de ocluzie a lui Spee si curba de compensatie a lui Wilson;
• evaluarea în articulator a contactelor premature si a interferentelor în propulsie si
lateralitate pe partea lucrătoare si nelucrătoare;
• eliminarea lor prin reducerea din înăltimea conurilor sau dacă este nevoie prin
repozitionarea lor;
• pozitionarea si înăltimea corectă a conurilor reprezintă cheia pentru realizarea corectă a
schemei ocluzale.
b. Completarea conturului axial

• realizarea crestelor marginale si a crestelor cuspidiene sagitale, fără a modifica
pozitionarea initială a conurilor cuspidiene determinată anterior;
• după fiecare aditie de ceară se va reverifica ocluzia prin închiderea articulatorului, fără
a creste dimensiunea verticală de ocluzie;
• în acest moment suprafata vestibulară, orală, mezială si distală este completă, si
machete trebuie să fie identică cu un dinte intact privit din perspectivă axială, fiecare
cuspid trebuie să aibă un profil distinct;
• crestele marginale a doi dinti vecini trebuie să fie realizate la aceiasi înăltime;
• evaluarea în articulator si îndepărtarea contactelor premature si a interferentelor;
• prezenta interferentelor si a prematuritătiior trebuie corectată cu realizarea de santuri
la nivelul crestelor cuspidiene, pentru a realiza contacte cu cuspizii antagonisti.
c. Realizarea crestelor esentiale triunghiulare va avea în vedere următoarele:

• crestele esentiale au vârful pe vârful cuspidului si baza în centrul suprafetei ocluzale;
• ele sunt convexe mezio-distal si vestibulo-oral;
• evaluarea se face în articulator.
d. Realizarea crestelor secundare va avea în vedere următoarele:

• crearea de creste secundare adiacente crestelor trunghiuiare;
• ele sunt convexe si de multe ori se continuă cu crestele marginale;
• evaluarea se face în articulator.
6. Adaptarea cervicală si definitivarea marginilor:

• se îndepărtează macheta de pe model fără a fi deformată, se verifică si se repune pe
model;
• se reduce din marginea machetei cu un instrument încălzit aproximativ 1-2 mm;
• la acest nivel se va aditiona ceară specială de colet mai dură si cu un coeficient redus
de contractie si se va finisa.
7. Finisarea, toaleta si detensionarea machetei se va realiza astfel:
20
• pentru finisare se vor utiliza perii moi si bulete impregnate cu solventi tip: alcool eter,
cloroform, acetonă pentru îndpărtarea urmelor de acizi grasi;
• detensionarea se poate realiza fie prin pulverizarea unui detensionant pe suprafata
machetei, fie prin imersarea machetei timp de 30 min în baie cu termostat ce contine
apă la temperatura de 35°C.
8. Pregătirea machetei pentru ambalare implică:

• se va atasa tija de turnare, cu diametrul corespunzător în functie de aliajul utilizat si tipul
restaurarii (3 mm);
• se va realiza rezervorul de aliaj;
• se va realiza istmul;
• se va aplica conul de turnare.
ALTE METODE
a. Metoda „reducerii succesive”
când dintr-un bloc de ceară de dimensiuni initiale mai mari decât ale machetei finale se
sculptează macheta, necesitând un volum mare de muncă iar finisarea este dificilă.
b. Metoda „răcirii gradate”

când se introduce bontul mobil într-o baie de ceară topită în care se lasă cîteva secunde, apoi se
trece la modelarea morfologică.
Etapele de lucru în acest caz sunt:
• izolarea bontului la nivelul coroanei;
• ceara albastră pentru înlay este topită în vasul unui termostat;
• bontul cu partea coronară este scufundat în ceara topită pentru câteva secunde;
• timpul de scufundare este dependent de calitătile fizico-chimice ale cerii, si de temperatura
cerii;
• în jurul bontului se formează un strat solidificat de ceară cu grosime de 0,3-0,4 mm;
• primul strat reprezintă o capă cu peretii de grosime uniformă;
• forma definitivă a machetei se obtine prin aditionarea cerii, picătură cu picătură pe fetele
axiale si suprafetele ocluzale;
• modelajul cu spatula, prin răzuire, are scopul să netezească fetele si pentru finisare.
c. Metoda „prin picurare”

constă în depunerea succesivă de ceară topită până când se ajunge la dimensiunile
corespunzătoare, iar excesul se îndepărteză prin substractie.
Tehnica se realizează astfel:
- izolarea bontului la nivelul părtii coronare după tehnicile obisnuite;
- depunerea cerii fluide, picătură cu picătură în mod progresiv, pe toate fetele bontului, până se
ajunge la un volum usor mărit fată de cele ale unei coroane dentare;
- modelarea fetelor este efectuată prin răzuire din aproape în aproape.
d. Utilizarea de „machete prefabricate” din ceară, care sunt adaptate pe bontul mobil prin
aditie sau substractie de ceară, la nivel cervical, proximal si ocluzal.
21
e. Metoda de modelare „aditivă”, constă în aditia de cantităti mici de ceară, „pas cu pas”, pe
baza unor reguli stricte în cadrul unui sistem programat de lucru, cum sunt: tehnica
P.K.Thomas, tehnica M.A. Polz, tehnica Lundeen.
MACHETA COROANA CU GROSIME DIRIJATĂ

Definitie
este o proteză fixă unidentară ce acoperă în totalitate un dinte preparat sub formă de bont
dentar sau ale unui bont artificial refăcându-l morfofunctional.
Are peretii axiali egali dimensionati, CONTACTUL CU BONTUL se realizează doar în ZONA
COLETULUI pe o lătime de 2 mm si PE FATA OCLUZALĂ (în totalitate sau partial).
Indicată a se realiza când înăltimea bontului dentar în sens cervico-ocluzal este mare.
9. Examinarea pacientului si stabilirea diagnosticului si a planului de tratament (etapă
clinică);
10. Prepararea dintelui (etapă clinică);
15. Tipar/turnare (etapă tehnică);
16. Dezambalare (etapă tehnică);
17. Prelucrarea, finisarea, lustruirea coroanei (etapă tehnică);
20. Dispensarizare (etapă clinică);
MATERIALE SI INSTRUMENTE
• modelul cu bont mobilizabil;
• ceară de inlay;
• ceară de colet;
• folii de ceară calibrată;
• poanson;
• bec Bunsen;
• spatulă de ceară;
• spatulă electrică;
• pensule;
• bumbac pentru finisare;
• creion;
• izolator gips-ceară;
• lac distantator (die spacer);
• pudră indicatoare ocluzală (stearat de zinc);
• perie moale de dinti;
• bulete de vată;
22
• detensionant;
• tije de ceară de diferite diametre.
METODA CERII CALIBRATE
ETAPE DE LUCRU
se va urmări obtinerea unei grosimi uniforme a peretilor axiali, utilizând ceară calibrată,
ceruri pentru definitivarea conturului axial, respectiv pentru realizarea închiderii marginale.
2. Realizarea unui inel de ceară calibrată
3. Realizarea capacului
4. Definitivarea fetelor proximale
a) Stabilirea pozitiei si înăltimii conurilor de orientare cuspidiene
b) Completarea conturului axial
c) Realizarea crestelor esentiale triunghiulare
7. Adaptarea si definitivarea marginilor cervicale

• corectarea defectelor, deretentivizarea bontului ocluzal si apical de limita cervicală a
preparatiei;
• marcarea limitei preparatiei marginale cu un creion;
• asigurarea spatiului pentru cimentul de fixare prin aplicarea lacului distantator;
• izolarea modelului de lucru cu izolator gips-ceară prin pensulare, o dată sau de două ori,
repetând operatiunea de câte ori este nevoie dar păstrând sensul se aplicare;
• se asteaptă uscarea izolatorului înainte de începerea confectionării machetei propriuzise.
2. Realizarea unui inel de ceară calibrată

• se va realiza utilizând poansonul, un inel din ceară calibrată cu diametrul corespunzător
circumferintei bontului iar înăltimea inelului se va stabili după dimensiunile dintelui
preparat dar cu 2 mm mai înalt;
• după ce inelul a fost definitivat prin decuparea corespunzătoare a limitei cervicale
(concave pentru limita cervicală a fetelor vestibulare si orală, si convexă pentru limita
cervicală a fetelor mezială si distală), se lipeste, se aplică pe modelul de lucru si se verifică
adaptarea lui, astfel ca în zona cervicală, pe o distantă de aproximativ 1,5-2 mm, să se
adapteze intim pe bont, obtinând o închidere marginală corectă până la limitele
preparatiei care se definitivează prin miscarea tangentială a spatiului încălzite de jur
împrejurul coletului;
• după solidarizarea inelului de ceară înainte de aplicarea capacului se realizează
modelajul si amplasarea punctelor sau a suprafetelor de contact interdentar. Se
foloseste un instrument cu vârf bont sau un fuloar si din interiorul inelului de ceară
calibrată se presează usor din interior spre exterior astfel încât inelul de ceară va
23
conforma respectiva suprafată sau punct de contact. Pozitia corectă a instrumentului
folosit este oblică pe fata internă a inelului.
3. Realizarea capacului
• utilizând ceara profilată, se decupează un capac, care se va solidariza la inelul de ceară;
• cu spatula încălzită se trece usor la nivelul limitei superioare, libere a inelului de ceară
calibrate apoi se pozitionează cu grijă capacul si se pozitionează modelul în cheie sau se
închide articulatorul. În acest moment se obtin următoarele lucruri: primul – se lipeste
capacul deoarece excesul de 2 mm înăltime a inelului de ceară încălzit de miscarea
spatulei va consolida lipirea, si al doilea lucru – pozitionarea modelului în articulator sau
simulator va permite pozitionarea corectă a capacului dar în acelasi timp si înregistratrea
primelor repere de morfologie ocluzală prin contactul cu modelul antagonist. Dintii
antagonisti sau vecini care sunt neslefuiti servesc efectiv ca si ghid la orientarea
modelajului machetei dând repere importante asupra morfotipului dentar al individului.
• capacul va avea contact cu suprafata ocluzală a bontului fie în întregime, fie în suprafată
redusă, în unul sau mai multe puncte, în functie de înăltimea bontului si angrenajul cu
antagonistii
4. Definitivarea fetelor proximale

• se urmăreste definitivarea ariei de contact interdentara;
• se modeleză fata proximală si se redă un contur usor concav sau în suprafată cu aria de
contact în functie de tipul de contact interdentar;

• în concordantă cu morfologia dintelui în cauză si tinând cont de dintii adiacenti sau
omologi indemni pentru detalii legate de morfotipul dentar;
• se respectă pozitionarea convexitătii maxime si a celorlalte detalii morfologice.
6. Realizarea fetei ocluzale

• conform schemei ocluzale existente în raport cu dintii antagonisti (raport cuspid-fosetă
sau raport cuspid-ambrazură);
• se continuă cu realizarea modelajului prin picurare si se doreste realizarea unei
morfologii ocluzale individualizate;
• definitivarea ocluzală urmăreste verificarea în articulator a relatiilor ocluzale, respectiv
depistarea contactelor premature si a interferentelor ocluzale.
7. Adaptarea si definitivarea marginilor cervicale

• se reduce din marginea machetei cu un instrument încălzit aproximativ 1-2 mm;
• se va aditiona ceară specială de colet mai dură, cu un coeficient redus de contractie;
• se finisează.

• la finisarea machetei se urmăreste îndepărtarea urmelor de acizi grasi;
• se vor utiliza perii moi si bulete impregnate cu solventi tip: alcool eter, cloroform,
acetonă;
• detensionarea machetei se poate realiza fie prin pulverizarea unui detensionant pe
suprafata machetei
24
• se va atasa tija de turnare, cu diametrul în functie de aliajul utilizat si tipul restaurării 3
mm
• se va realiza rezervorul de aliaj;
• se va individualiza istmul,
• se va aplica conul de turnare.
COROANA DE INVELIS ACRILICA
Definitie:
Coroana de înveliş acrilică (Jacket) este o restaurare protetică fixă unidentară
fizionomică, confectionată din polimetacrilat de metil, ce acoperă în totalitate fetele coronare
ale unui dinte preparat sub forma de bont dentar sau ale unui bont artificial, refăcându-l morfo-
functional.
INDICATII
• restaurarea aspectului coloristic al dintilor devitalizati;
• restaurarea integritătii morfologiei dintilor frontali fracturati, ce nu beneficiază de
tratament conservativ (obturatii);
• restaurarea aspectului fizionomic al dintilor frontali cu procese carioase profunde;
• restaurarea fizionomică a dintilor cu anomalii de formă, volum şi pozitie;
• restaurarea fizionomică a dintilor ce prezintă displazii ale smaltului la nivelul fetelor
vestibulare;
• restaurarea volumului şi formei dintilor abrazati când relatia ocluzală este favorabilă
(confectionate pe o preparatie echilibrată).
CONTRAINDICATII
• dimensiunile foarte reduse ale bonturilor dentare, deoarece prezintă o suprafată de
retentie nesatisfăcătoare;
• ocluzia adâncă acoperită, însotită de existenta unor dinti frontali cu dimensiuni reduse în
sens vestibulo-oral (aplatizati);
• abraziunea intensă a tuturor dintilor, ceea ce reprezintă dovada că există musculatură
mobilizatoare a mandibulei puternică, activă, capabilă să spargă constructiile protetice
casante.
DEZAVANTAJE
• porozitate crescută;
• coeficient ridicat de dilatare termică;
• modul de elasticitate scăzut;
• provoacă iritatii ale parodontiului marginal;
• în timp suferă modificări cromatice;
• nu păstrează stopurile ocluzale;
• se abrazează şi se perforează rapid;
• se fracturează şi se descimentează cu uşurintă de pe bont;
este folosită la ora actuală doar ca restaurare provizorie.
25
COROANA ACRILICA TERMOPOLIMERIZABILA
1. Examenul pacientului, diagnosticul, stabilirea indicatiei de tratament (fază clinică);
2. Prepararea dentară (fază clinică);
3. Amprenta câmpului protetic (fază clinică);
4. Turnarea modelului de lucru (fază tehnică);
5. Realizarea machetei (fază tehnică); macheta se poate realiza prin:
- depunerea cerii;
- prin picurarea cerii;
- prin tehnica substractiei;
- răcirea progresivă a cerii.
6. Ambalarea machetei, obtinerea tiparului (fază tehnică);
7. Prepararea masei acrilice termopolimerizabile, îndesarea în tipar, termopolimerizarea
(fază tehnică);
8. Dezambalarea, prelucrarea, finisarea, lustruirea coroanei acrilice (fază tehnică).
9. Inserarea în cavitatea orală a pacientului (fază clinică);
10. Cimentarea (fază clinică)
TIPARUL CARACTERISTICI
• Materialul folosit pentru ambalare: macheta este acoperită cu pasta de gips dur (acelaşi
material utilizat pentru confectionarea modelelor) care va alcătui peretii viitorului tipar;
• Tehnica de ambalare a machetei: macheta este introdusă în pasta materialului de
ambalare în două pozitii, vertical sau orizontal;
• Tiparul este alcătuit din două părti care se asamblează şi se desfac: cele două părti
asamblate nu comunică cu exteriorul;
• Conformatorul (chiuveta) este alcătuit din 2 jumătăti:
- fiecare jumătate este formată dintr-un inel şi un capac.
- Toate părtile componente se pot asambla într-o singură pozitie.
- Chiuveta, înainte de utilizare, este controlată pentru a se cunoaşte starea de ambalare.
- Sunt folosite numai cele care se ambalează corect.
- Peretii chiuvetei rezistă la presiune de câteva atmosfere.
PROCEDEE DE AMBALARE
A. Ambalarea orizontală.
1. în interiorul machetei, îndepărtate de pe model, se introduce pasta de gips dur;
2. în interiorul unei jumatăti de chiuvetă se depune pasta de gips;
3. macheta este aplicată în pasta de gips intr-o pozitie orizontală cu fata orală în jos;
macheta rămâne cu fata vestibulară neacoperită de gips;
4. are loc priza gipsului după 30 de minute; consecutiv se produce izolarea în apă 10
minute;
5. se aşează inelul celei de a doua jumătăti a chiuvetei şi se toarnă pasta de gips până la
umplere, urmată de aşezarea capacului;
26
6. se presează pe durata prizei gipsului (30 minute);
7. chiuveta este scoasă din presă şi introdusă într-un vas cu apă fierbinte pentru 5 minute;
8. chiuveta este desfăcută în cele 2 jumătăti.
9. Ceara plastifiată este îndepărtată din ambalaj, după care resturile sunt spălate cu un jet
de apă clocotită.
10. într-o jumătate de chiuvetă se află tiparul fetei orale şi a fetelor proximale, iar în altă
jumătate fata vestibulară.
Avantajele ambalării orizontale sunt:

• repartizarea nuantelor de culoare la nivelul fetei vestibulare;
• controlul repartizării culorilor;
• interventii ulterioare pentru a modifica culoarea în sensul dorit.
Dezavantajele ambalării orizontale sunt:

• îndepărtarea cerii din cavitatea tiparului se realizează cu dificultate;
• izolarea peretilor tiparului se obtine neuniform, sub bont poate să rămână neizolat;
• pasta de acrilat este introdusă cu dificultate sub bontul de gips;
• bontul de gips se poate fractura la introducerea şi presarea acrilatului în tipar;
• asamblarea incorectă şi presarea insuficientă a celor două jumătăti ale chiuvetei,
măreşte grosimea fettei vestibulare a coroanei.
B. Ambalarea verticală
1. în interiorul unei jumătăti de chiuvetă se depune pasta de gips;
2. macheta situată pe bontul mobil este introdusă vertical, cu marginea incizală în jos, până
la marginea cervicală;
3. are loc priza gipsului după 30 de minute; urmeaza izolarea în apă 10 minute;
4. se aşează inelul celei de a doua jumătăti a chiuvetei şi se toarnă pasta de gips până la
umplere, fiind vibrat pentru condensare, urmată de aşezarea capacului;
5. se presează pe durata prizei gipsului pentru condensarea particulelor de material, în
vederea obtinerii unui tipar cu pereti netezi şi rezistenti;
6. chiuveta este scoasă de sub presă după priza gipsului (30 de minute) şi introdusă într-un
vas cu apă fiartă timp de 5 minute;
7. chiuveta este desfăcută în cele două jumătăti.
8. Ceara plastificată este îndepărtată din ambalaj, după care resturile sunt spălate cu un jet
de apă clocotită.
9. Într-o jumătate a chiuvetei se află cavitatea tiparului, iar în cealaltă jumătate este
bontul artificial.
Avantajele ambalării verticale sunt:

• ceara este îndepărtată usor din tipar;
• peretii tiparului sunt izolati uniform fără dificultate;
• pasta de acrilat este introdusă în tipar şi presată fără riscul fracturării bontului artificial.
Dezavantajele ambalării verticale sunt:

• repartizarea nuantelor cromatice aproape imposibil să se realizeze;
• asamblarea insuficientă a celor două jumătăti ale chiuvetei creează îngroşarea marginii
cervicale.
27
Factorii care participă la obtinerea tiparului cu pereti duri şi netezi sunt:
- proportia dintre pudra de gips şi apă;
- utilizat gips de bună calitate, dur, tip Moldano;
- prepararea pastei de gips se face cu vacuum- malaxorul;
- folosirea măsutei vibratoare, pentru aglomerarea particulelor de gips, la turnarea pastei
- chiuveta să fie bine presată şi mentinută sub presă pe perioada definitivării prizei
gipsului.
PREPARAREA PASTEI DE ACRILAT

• Răşina acrilică este o masă plastică sub forma de lichid (monomer) şi de pudră (polimer).
• Aspectul cromatic stabilit şi solicitat pe fişă se obtine prin combinarea, în anumite proportii,
a nuantelor cuprinse în trusă.
• În zona frontală, dintii naturali prezintă la nivelul FV 3 nuante de culori, repartizate astfel:
- în 1/3 cervicală galben;
- în 1/3 incizală transparent-gri;
- 1/3 medie reprezintă zona de trecere între colet şi incizal.
• Cele 3 zone ale FV au întinderi diferite, specifice fiecărui dinte:
- la incisivul lateral superior, zona transparentă ocupă aproape jumătate din partea
incizală, după cum
- la caninul superior domină zona cu nuantă galbenă în jumătatea cervicală.
Tehnica de lucru:
• Pudra este amestecată în mojare cu lichidul, în proportia recomandată de producător
• Mojarele sunt acoperite câteva minute până când pasta este neaderentă având
consistenta chitoasă.
• Pasta este introdusă în tipar sub formă de mici fragmente, folosind un fuloar sau o
spatulă.
La ambalarea verticală
• se introduce pasta pentru marginea incizală, după care
• urmează să se introducă pasta pentru restul coroanei, prin aplicare pe pereti.
• A doua jumătate a chiuvetei este asamblată cu strângerea consecutivă la presă.
La ambalarea orizontală
• se depune în tipar culoarea de bază, care se aplică mai întâi pe fata orală.
• se aplica culoarea predominentă a FV, dupa care
• se acoperă cu folie de celofan.
• Sunt asamblate cele 2 părti ale tiparului si apoi presate.
• Este redeschis tiparul pentru aplicarea culorilor specifice zonelor FV.
• Celofanul se îndepărtează şi se efectuează două sectiuni oblice, una în zona cervicală şi
alta în zona incizală.
• În locul acrilatului sectionat şi îndepărtat se aplică pasta având culoarea respectivă,
galben pentru colet şi transparent pentru incizal.
• Părtile chiuvetei sunt reasamblate şi presate, sunt desfăcute pentru controlul repartitiei
culorilor, sunt efectuate eventualele corectări, completări.
28
• Chiuveta este presată timp de 15 minute la 2 atmosfere, după care este introdusă într-
un inel metalic, unde se mentine pe parcursul procesului de polimerizare.
• FV este obtinută cu aspect lucios dacă se aşează o folie de celofan înainte de închiderea
definitivă a chiuvetei peste pasta de acrilat.
TIPURI ACRILATE
În functie de procedeul tehnic de polimerizare acrilatele pot fi:
- acrilate TERMOpolimerizabile;
- acrilate BAROpolimerizabile;
- acrilate TERMO-BAROpolimerizabile;
- acrilate FOTOpolimerizabile;
POLIMERIZAREA ACRILATULUI
• Reactia chimică de polimerizare, pentru declanşare şi desăvârşire, are nevoie de un
anumit regim termic.
• Regimul termic poate să fie reprezentat de căldura uscată sau umedă.
• În mod obişnuit este preferată căldura umedă, prezentând avantajul unei durate de timp
mai scurtă.
• Regimul termic de polimerizare, sub actiunea căldurii uscate parcurge o perioadă de timp
de aproximativ 12 ore.
• Chiuveta prinsă în ring este introdusă într-un recipient cu apă, ce se aşează deasupra unei
surse de căldură (flacăra, reşou).
Regimul termic parcurge următoarea curbă:

 timp de 30 de minute se ridică temperatura la 60°C, unde se mentine constantă 60 de
minute, apoi
 se ridică temperatura în timp de 30 de minute la 100°C şi se mentine 30 minute;
 urmează răcirea lentă.
Alte tehnici de realizare a coroanei Jacket:

A. Tehnica modernă cu modelare liberă directă a pastei acrilice;
B. Tehnica cu fatete fabricate;
C. Tehnica prin care se obtin coroane provizorii cu:
a) coroane fabricate;
b) coroane immediate
COROANA ACRILICA BAROPOLIMERIZABILA
FAZE CLINICO-TEHNICE
29
5. Prepararea masei acrilice baropolimerizabile, depunerea pe modelul de lucru, modelarea
coroanei (fază tehnică);
6. Baropolimerizarea, prelucrarea, finisarea, lustruirea coroanei acrilice (fază tehnică);
8. Cimentarea (fază clinică)
FAZE CLINICO-TEHNICE TEHNICA MODERNA

 Deretentivizarea bontului
- Izolarea bontului cu solutie izolatoare
- Aplicarea lac distantator
5. Preparearea pastei de acrilat din cele 2 componente pulbere + lichid (Superpont C+B)
conform indicatiilor producatorului – 2g de pulbere la 1g de lichid
 Pulberea se alege in functie de culoarea solicitata de medical stomatolog
 Se spatuleaza pana la obtinerea unei consistente fine
 Dupa cateva minute de la spatulare se obtine o pasta ca o coca care nu se lipeste si
isi mentine plasticitatea aproximativ 30 minute
6. Se pune pe bont si se modeleaza forma in mare supradimensionand usor dimensiunea
7. Se pun antagonistii si se introduce la oala baro tot cu modelul de lucru
8. Prelucrarea cu ajutorul frezelor grosiere pentru redarea morfologiei specifice
- Realizarea conurilor cuspizilor fetei ocluzale
- Stabilirea pozitiei si inaltimii conurilor de orientare cuspidiene;
- Realizarea crestelor marginale si a crestelor cuspidiene sagitale
- Stabilirea pozitiei si inaltimii conurilor de orientare cuspidiene
- Cuspizii de sprijin si crestele cuspidiene se modeleaza in functie de rapoartele
ocluzale cu antagonistii
- Realizarea contactelor ocluzale intre dintii antagonosti
- Adaptarea cervicala si definitivarea marginilor
- Urmarirea incadrarii in arcada
9. Finisarea machetei - prelucrarea cu freze din ce in ce mai fine pentru detalii
10. Verificarea rapoartelor ocluzale si finisarea lor
11. Lustruirea coroanei
- Impregnarea periei cu pasta abraziva si lustruirea la aparatul vertical de lustruit
- Lustruirea cu filtul si pasta de lustruit (Abrasso Starglantz)
12. Analiza si verificarea finala a coroanei Jacket realízate
COROANA MIXTĂ METALO-ACRILICA
30
Definitie
este o proteză unidentară care acoperă în totalitate bontul dentar, fiind constituită dintr-o
componentă metalică şi o component fizionomică, ce acoperă scheletul metalic, partial sau
total (placajul).
Clasificare
1. După ASPECTUL FIZIONOMIC coroanele mixte pot fi:
- partial fizionomice;
- total fizionomice.
2. După MATERIALUL din care se ralizează componenta fizionomică:
- CMx metalo-ceramice;
- CMx metalo-polimerice:
- metalo-acrilice;
- metalo-diacrilice.
3. După procedeul tehnologic de realizare a componentei METALICE deosebim CMx al căror
schelet metalic este realizat prin:
- turnare;
- ambutisare;
- sinterizare;
- ambutisare şi sinterizare;
- galvanizare;
- frezare;
4. După procedeul tehnologic de realizare a componentei FIZIONOMICE putem avea CMx a
căror componente se realizează prin:
- sinterizare;
- polimerizare;
- termopolimerizare;
- termobaropolimerizare;
- fotopolimerizare;
- fototermobaropolirnerizare.
5. În functie de modalitatea de RETENTIE a componentei fizionomice la scheletul metalic
există CMx cu:
- retentie mecanică: macro- şi microretentii (CMMP clasică);
- retentie micromecanică şi adeziune fizico-chimică (CMMC şi CMMP);
- retentie macro-şi micromecanică asociată cu mecanisme de adeziune fizico-chimică
în urma conditionării suprafetelor metalice CMMP prin:
- oxidare;
- silanizare;
- silicatizare;
- metalizare;
- cositorire;
- tratarea cu agenti de cuplare cu gruparea activă - COOH care determină formarea
puntilor de hidrogen
31
Indicatii:
- majore la dintii frontali şi premolari, dar pot fi utilizate şi în zonele laterale (cu
precădere la maxilar);
- ca elemente unitare (singulare), restaurând morfologic şi functional un singur dinte cu
diferite leziuni coronare;
- ca elemente de agregare în cadrul unor PPF;
- în componenta diferitelor şine de imobilizare;
- participă frecvent la elaborarea protezărilor compozite (hibride).
Contraindicatii:
- la pacienti tineri (sub 20 de ani) datorită volumului mare al camerei pulpare;
- dacă depulparea prealabilă a dintelui implică o serie de riscuri pentru pacient.
Dezavantaje:
- agregarea lor mai slabă fata de coroanele de înveliş metalice turnate, datorită
retentivitătii
mai precare conferite de bonturile preparate pentru CMx;
- pretind sacrificii mari de tesuturi dure dentare, cu precădere la nivelul fetei
vestibulare, care implică depulpări prealabile;
- confectionare suprafetelor ocluzale ale unei CMMP din răşini acrilice „clasice” este o
greşeală, deoarece uzura prematură a acestora antrenează denivelări ale planului ocluzal; în
acest sens, nici
RDC nu au convins în timp.
CARACTERISTICILE COMPONENTEI COROANEI MIXTE

Componenta metalică:
• acoperă în totalitate a bontul dentar, cu unele exceptii pentru CMMC;
• protejează, de obicei, limita cervicală a bontului;
• delimitează componenta fizionomică;
• asigură morfologia suprafetelor ocluzale, respectiv, a marginii incizale (cu unele exceptii
valabile mai ales pentru CMMC);
• reconstituie ariile proximale de contact (cu unele exceptii la CMMC).
Componenta fizionomică:
• conferă un aspect estetic CM;
• nu participă întotdeauna la realizarea ariilor proximale de contact, a suprafetelor
ocluzale şi a marginii incizale (cu unele exceptii);
• prin detaliile de relief pozitiv şi negativ realizate (convexităti, şanturi de descărcare etc.)
contribuie la mentinerea troficitătii fiziologice a parodontiuiui marginal.
REALIZAREA SCHELETULUI METALIC AL CMMP
METODE
• reducerea dintr-un bloc de ceară cu dimensiuni initial mai mari;
• aditia de ceară (tehnica P.K. Thomas);
32
• metoda foliilor de ceară sau din diferite materiale plastice; adaptarea pe bont a unor
componente prefabricate, care se individualizează prin diferite procedee, ulterior
aplicându-se pe anumite zone o serie de microretentii prefabricate;
• prin modelajul unor răşini fotopolimerizabile, ce se găsesc initial în faza plastică iar după
modelaj prin iradiere cu spotul luminos al unei lămpi ele polimerizează.
Macroretentiile
pot fi de mai multe tipuri:
• Retentia perlată
• Butonii şi ansele de retentie
• Solzii de peşte
• plasele de retentie
• Firele şi ansele de nylon sau ceară
• Cristalele solubile şi insolubile
• Cavitătile retentive:
ETAPELE DE MODELARE A MACHETEI SCHELETULUI METALIC
1. Pregătirea bontului mobilizabil pentru modelarea machetei

- corectarea defectelor, deretentivizarea bontului ocluzal de limita cervicală a
preparatiei;
- marcarea limitei preparatiei marginale cu un creion;
- deretentivizarea bontului apical de limita cervicală a preparatiei;
- asigurarea spatiului pentru cimentul de fixare prin aplicarea lacului distantator;
- izolarea modelului de lucru cu izolator gips-ceară prin pensulare, o data sau de
două ori, repetând operatiunea ori de câte ori este nevoie;
- se aşteaptă uscarea izolatorului înainte de machetarea propriu-zisă.
2. Realizarea suprafetelor interne
- se realizează o capă din ceară adaptată intim pe bont.
Tehnicile de lucru:
- prin aditie de ceară,
- scufundarea bontului într-o baie cu ceară de imersie;
- realizarea din ceară profilată a unui inel cu capac şi adaptarea lui pe bont;
- prin termoformare (tehnica Adapta), utilizând folii calibrate din masă plastică.
4. Modelarea morfologică a suprfetelor ocluzale
5. Realizarea fetelor orale
6. Realizarea fetelor vestibuiare
7. Adaptarea cervicală şi definitivarea marginilor
8. Finisarea, toaleta şi detensionarea machetei
- se va ataşa tija de turnare, cu diametrul corespunzător în functie de aliajul utilizat şi
tipul restautării (2,5 mm);
- se va realiza rezervorul de aliaj;
- se va realiza istmul;
- se va aplica conul de turnare.
33
COROANA MIXTA (WEISSER) BAROPOLIMERIZABILA
1. Examinarea pacientului, stabilirea diagnosticului şi a planului de tratament (etapă
clinică);
2. Prepararea câmpului protetic (etapă clinică);
4. Turnarea modelului de lucru (etapă tehnică);
5. Confectionarea machetei scheletului metalic (etapă tehnică);
6. Ambalarea machetei (etapă tehnică). Obtinerea tiparului;
7. Topirea şi turnarea metalului (etapă tehnică);
9. Prelucrarea si adaptarea pe model a piesei turnate (etapă tehnică);
10. Proba scheletului în cavitatea orală (etapă tehnică);
11. Prepararea acrilatului baropolimeriabil.
12. Aplicarea şi modelarea în caseta vestibulară a scheletului metalic (etapă tehnică);
13. Baropolimerizarea (etapă tehnică);
14. Prelucrarea, finisarea, lustruirea componentei fizionomice baropolimerizabile (etapa
tehnică);
15. Insertia în cavitatea orală (etapă clinică);
16. Cimentarea (etapă clinică);
17. Dispensarizarea (etapă clinică).
COROANA MIXTA (WEISSER) TERMOPOLIMERIZABILA

1. Examinarea pacientului, stabilirea diagnosticului şi a planului de tratament (etapă
clinică);
2. Prepararea câmpului protetic (etapă clinică);
4. Turnarea modelului de lucru (etapă tehnică);
5. Confectionarea machetei scheletului metalic (etapă tehnică);
6. Ambalarea machetei (etapă tehnică). Obtinerea tiparului;
7. Topirea şi turnarea metalului (etapă tehnică);
9. Prelucrarea si adaptarea pe model a piesei turnate (etapă tehnică);
10. Proba scheletului în cavitatea orală (etapă tehnică);
11. Confectionarea machetei componentei fizionomice (etapă tehnică);
12. Ambalarea scheletului metalic cu macheta componentei fizionomice.
13. Obtinerea tiparului (etapă tehnică);
14. Prepararea acrilatului termopolimeriabil.
15. Aplicarea în caseta vestibulară a scheletului metalic (etapă tehnică);
16. Termopolimerizarea (etapă tehnică);
17. Dezambalarea.
34
18. Prelucrarea, finisarea, lustruirea componentei fizionomice termopolimerizabile (etapă
tehnică);
19. Insertia în cavitatea orală (etapă clinică);
20. Cimentarea (etapă clinică);
21. Dispensarizarea (etapă clinică);
COROANA MIXTĂ METALO-CERAMICĂ
Indicatii:
 Restaurează morfologia coronară şi functia dintilor frontali şi laterali, care prezintă
modificări de formă şi volum datorită unor carii, displazii, fracturi, abraziuni;
 Restaurează aspectul cromatic al coroanei dintilor devitali;
 Restaurează morfologic un grup de dinti în scopul asigurării ocluziei functionale;
 Elemente de agregare ideale din punct de vedere fizionomic, biologic, masticator şi al
ocluziei functionale al puntilor dentare, în toate tipurile de edentatii;
Contraindicatii:
• Dacă coroana dentară are volum redus (determinat de dimensiunea cervico-incizală sau
ocluzală foarte mică, de cauza primară sau secundară) nu poate beneficia de acoperirea
cu o coroană mixtă deoarece suprafetele laterale nu sunt eficiente pentru retentia
protezei unidentare pe bont;
• Tehnologia de realizare care impune o pregătire profesională corespunzătoare, simt
artistic;
• Pretul de cost ridicat (masa ceramică, aliajul metalic, aparatura specială de laborator
cuptorul special pentru ars masa ceramică)
FAZE CLINICO-TEHNICE
DE REALIZARE A UNEI PROTEZE FIXE METALO-CERAMICE
1. Consultarea pacientului, stabilirea diagnosticului şi a planului de tratament;
2. Pregătirea bontului (şlefuirea);
3. Amprentarea câmpului protetic;
4. Turnarea modelului de lucru;
5. Realizarea machetei componentei metalice (a capei);
6. Ambalarea machetei componentei metalice, obtinerea tiparului;
7. Topirea şi turnarea aliajului metalic;
8. Dezambalarea piesei turnate;
9. Prelucrarea componentei metalice şi conditionarea ei în vederea aplicării straturilor de
ceramică;
10. Aplicarea straturilor ceramice şi arderea succesivă;
11. Prelucrarea componentei fizionomice;
12. Verificarea piesei protetice pe model;
13. Prelucrarea finală individualizarea cromatica si aplicarea glazurii;
14. Verificarea adaptării protezei pe câmpul protetic;
15. Cimentarea definitivă.
35
Macheta componentei metalice
• scheletul metalic ce urmează a fi placat cu ceramică este modelat în ceară într-o formă
morfologică de dimensiuni reduce sau in forma de capă
• masa ceramică poate fi aplicată uniform într-o formă precisă, sigură, fără aparitia
stresului critic;
• macheta de ceară nu trebuie să aibe mai putin de 0,3 mm grosime în cazul coroanelor
unidentare şi 0,5 mm în cazul CM ca elemente de agregare a unor punti.
• recomandarea privind grosimea peretilor coroanelor serveşte la obtinerea rigiditătii
scheletului metalic şi legătura optimă aliaj-masă ceramică;
• forma caracteristică pentru acest tip de coroană constituită de macheta unei coroane la
care pe fata vestibulară apare forma casetei;
Tehnica de modelare a machetei în 2 timpi

• în primul timp se modelează macheta coroanei dintelui respectiv la dimensiunile spatiului
existent cu refacerea punctelor de contact;
• în al doilea timp:
- se decupează o caseta din ceara machetei la nivelul fetelor unde se va depune şi
arde masa ceramică.
- decuparea are o adâncime de cel putin 1 mm spre axul dintelui.
- În apropiere de marginea incizală adâncimea este mărită la 1,5-2 mm pentru
coroanele dintilor frontali, la fel la nivelul fetelor ocluzale în dreptul cuspizilor pentru
coroanele dintilor laterali.
- Pe fata unde se va depune şi arde masa ceramică nu trebuie să existe unghiuri
ascutite.
• Machetele pentru coroanele ce acoperă dintii frontali superiori nu au margine incizală.
• Marginea incizală este reprezentată numai de masa ceramică.
Fixarea tijelor şi a conului de turnare:

 Macheta din ceară a scheletului metalic trebuie să aibă un număr corespunzător de tije
în functie de numărul elementelor piesei
 o singura coroană-o tijă cu diametrul de 3,5-5 mm şi lungimea de 10-15mm.
AMBALAREA – obtinerea tiparului

 Masele de ambalat sunt specifice pentru fiecare tip de aliaj folosit la această
tehnică.
 Sunt utilizate mase de ambalat care rezistă la temperaturi înalte.
 Liantul este de tip fosfat sau silicat
a) PREGĂTIREA MACHETEI ÎN VEDEREA AMBALĂRII:

• Suprafata este curătată prin periaj cu o perie moale pentru îndepărtarea resturilor de
ceară şi apoi macheta este degresată.
• Sunt fixate tijele de turnare.
• Pot fi utilizate tije din mase plastice, din ceară sau din metal.
36
• Tija are rolul să creeze canalul prin care curge aliajul fluid în cavitatea tiparului, să creeze o
turnătură cu densitate omogenă la suprafata şi în interior.
• Tija îşi îndeplineşte rolul prin următorii factori:
- diametrul sectiunii transversale,
- lungime şi pozitionare.
• Diametrul tijei este dependent de volumul tiparului.
• Diametrul minim este de 1,7 mm, dimensiunea optimă este de 2,5 mm.
• Tija de metal nu trebuie supraîncălzită, deoarece topeşte sau distorsionează suprafata
adiacentă urmată de modificări în formă şi dimensiunea machetei.
• Corect este să se adauge o picătură de ceară pe locul unde se va ataşa tija de turnare.
• Tija este aşezată în locul cel mai gros al machetei dar nu într-o zonă unde modifică
morfo-fiziologia pentru a diminua aparitia porozitătilor.
• La machetele coroanelor în cazul arcadelor integre pentru mandibulă sunt aşezate pe
versantul lingual al unui cuspid lingual, iar pentru maxilar pe versantul vestibular al
unui cuspid vestibular.
• Tija de turnare este fixată fată de suprafata machetei într-un unghi mai mare de 90 oC
pentru a elimina posibilitatea aparitiei „turbionării” aliajului fluid.
Canalele de evacuare a gazelor din tipar sunt plasate astfel:
 o extremitate în apropierea marginii cervicale spre vestibular şi cealaltă extremitate pe
conul conformatorului pentru a sitúa orificiul în portiunea superioară a pâlniei de
turnare.
 Dacă presiunea gazelor comprimate depăşeşte presiunea aliajului fluid atunci gazul îşi va
crea drum prin metal, provocând porozităti.
b) AMBALAREA:
• într-un conformator mic se aşază macheta pe care s-a depus prin pensulare, primul
material;
• se umple apoi conformatorul cu masa de ambalat specifice obtinându-se un strat de 5-
7 mm grosime;
• după ce prima masă de ambalat a făcut priza se depune masa de ambalat nespecifică
(Gips+Nisip);
• ambalajul se scoate din conformator, se umezeşte şi se introduce în masa de ambalat
nespecifică depusă într-un cilindru metalic cu dimensiuni mai mari.
c) ELIMINAREA CERII DIN TIPAR SE FACE ASTFEL:

• eliminarea cerii din tipar se face la 300 oC, în cuptorul de preîncălzire, timpul de tinere
la această temperatură fiind între 20 şi 60 min în functie de mărimea conformatorului;
d) PREÎNCĂLZIREA:
• preîncălzirea tiparului se face la 700 oC în cuptorul de preîncălzire, timp de 20-60 min,
în functie de mărimea conformatorului;
• la sfârşitul acestui timp trebuie realizată turnarea cât mai repede posibil.
e) TOPIREA ŞI TURNAREA
- interval de topire: 900-990 oC
- temperatura de turnare: 1.050-1.200 oC
37
Aliajele utilizate pt capele metalice
a) Aliaje nobile: procentul cel mai mare îl are aurul, care este aliat cu platina sau cu paladiul. Au
culoarea alb-cenuşie;
 Aliaje de Aur-Pt – continutul în aur şi platină este de 95,9-97,4%, iar continutul în aur
este de 78-84,5%; temperatura de turnare este de 1.200-1.300grade C;
 Aliaje de Paladiu-Aur – continutul în aur este de 51%, temperatura de turnare este
cuprinsă între 1.045-1.260 grade C;
b) Aliaje seminobile: continutul de aur este în jur de 20%, restul procentelor sunt de argint şi
paladiu;
 Aliajele de paladiu-argint: contin mici procente de aur. Temperatura intervalului de
fuziune este coborată. În mediul oral apare culoarea verzuie datorită continutului de
argint.
c) Aliaje inoxidabile:
• greutatea este specific mică; duritatea şi rezistenta la rupere este foarte mare, sunt
nedeformabile;
• intervalul temperaturii de topire este ridicat;
• conductibilitatea termică este de 10 ori mai mică decât a aliajelor nobile;
• pretul de cost este foarte redus;
• prelucrarea este dificilă datorită conductibilitătii termice mică, duritătii aliajului.
DEZAMBALAREA:
• După turnare, conformatorul se lasă să se răcească lent până la temperatura camerei,
după aceea se dezambalează.
• Se scufundă în apă timp de 15 minute şi
• cu ajutorul unui cutit de gips se desface tiparul bucată cu bucată.
• Se îndepărtează masa de ambalat de pe suprafata scheletului metalic.
• Particulele de masă de ambalat rămase în interiorul coroanelor poate fi îndepărtată
manual sau sablate.
PRELUCRAREA SCHELETULUI METALIC:

• Nu se folosesc instrumente diamantate.
• Particulele de diamante pot rămâne în aliaj şi duc la formarea bulelor în masa ceramică
în timpul arderii.
• Trebuie păstrat un singur sens de rotatie a instrumentelor pentru a evita suprapunerile
prin frezare (şpanul este în cantitate mare).
• După prelucrare, scheletul metalic trebuie sablat cu atentie cu particule de oxid de
aluminiu cu mărime de 100-150µm, la o presiune de aproximativ 2 bari.
• Acest procedeu este necesar pentru a îmbunătăti legătura micro-mecanică, chiar dacă
suprafata scheletului este rugoasă iar rugozitatea este mărită prin sablare.
• Suprafetele care nu vor fi placate, se vor lustrui.
38
LUSTRUIREA SCHELETULUI METALIC
• Pentru a obtine un luciu crescut al aliajului se aplică o cantitate mică de agent de lustruit pe
o pânză de in sau tesătură de bumbac.
OXIDAREA SCHELETULUI METALIC:

• când oxidarea se face în cuptorul de ceramică, temperatura scheletului poate depăşi
temperatura de oxidare, mai ales atunci când se fac încălziri rapide.
• Temperatura trebuie verificată înainte şi după oxidare.
• După oxidare se verifică dacă scheletul metalic prezintă porozităti şi se repetă dacă este
nevoie.
• Scheletul metalic (sablat cu oxid de aluminiu) se oxidează în vacuum, la 780 grade C
5minute (temperatura creşte cu 55 grade C/1 minut).
• Oxidarea poate fi privită ca o ardere cu scop de curătire a suprafetelor şi pentru a uşura
verificarea defectelor. Scheletul metalic va avea o multitudine de culori care nu vor
influenta legătura aliaj-ceramică.
• În general se foloseşte un bonding (agent de legatură) sub formă de pulbere, scheletul
metalic fiind sablat din nou, cu particule de oxid de aluminiu, cu dimensiuni de 100-150µm,
pentru mărirea rezistentei legăturii. Suprafata devine din nou rugoasă. Ca o alternativă se
poate folosi decaparea cu solutie Neacid.
• Dacă se foloseşte Redox, material opac în locul pulberii bonding, decaparea trebuie făcută
în locul ultimului proces de sablare.
• În final se spală cu peria sub jet de apă sau se curată sub jet de aburi
DISPOZITIVUL CORONO-RADICULAR
Definitie
Dispozitivul corono-radicular este o proteză fixă unidentară care reface integritatea
unui bont dentar în vederea acoperirii cu o coroană de înveliş astfel încât să se refacă
integritatea morfofunctională a coroanei dentare afectate.
Clasificare
• După tehnica de realizare:
• directă,
• indirectă sau
• combinată;
• După materialul din care sunt realizate:
• metalice sau
• nemetalice;
• După modul de fixare în canalul radicular:
• înşurubare sau
• cimentare;
• Prefabricate.
Avantaje:
• Adaptare perfectă la nivelul canalului radicular. Prin fixarea intraradiculară (cu
cimentul de cimentare) se măreşte rezistenta la rupere a dintelui;
39
• Sunt recuperati dintii ce prezintă mari pierderi de tesuturi coronare, pe care nu ar fi
posibilă executarea unor lucrări protetice. Permit realizarea unor restaurări protetice în
cazul în care există forte ocluzale crescute;
• Permit aplicarea oricărei coroane de acoperire, care la nevoie, poate să fie îndepărtată
mai uşor decât o coroană de substitutie;
• Rezistenta mecanică este crescută. Măresc dimensiunile bonturilor dentare care
împiedică decimentarea piesei protetice;
• Corectează axul dintelui când este dinte stâlp, pentru a fi paralel cu alti dinti;
• Sunt indicate, în locul coroanelor de substitutie ca elemente de agregare, fiind
acoperite de o coroană mixtă, deoarece permit îndepărtarea puntilor cu uşurintă.
Indicatii:
• Când rădăcina este lungă, dreaptă, fără patologie apicală.
Contraindicatii:
• După fixarea la nivelul canalului radicular un tratament endodontic ulterior implica
îndepărtarea lui, care este dificilă, uneori cu risc de fracturare a radacinii
• Majoră, este reprezentată de existente arcadelor dentare a caror dinti prezinta
dimensiuni cervico-incizale (cervico-ocluzale) reduse.
TEHNICI DE REALIZARE
Reconstituirile corono-radiculare metalice turnate se pot realiza prin 2 tehnici:
1. Tehnica directă, macheta este realizata cu dintele preparat in cavitatea orala
2. Tehnica indirectă, macheta este realizata pe model, in laborator
TEHNICA DIRECTĂ
• macheta este modelata din ceara albastra de inlay sau din rasini autopolimerizabile de
catre medic dupa preparatia canalului radicular si a restului coronar
• Caracteristici:
- Volumul si forma machetei sunt cele necesare, deoarece medicul adapteaza,
modeleaza si apreciaza direct, visual forma DCR-ului
• Macheta piesei obtinuta in cabinet va fi ambalata direct pentru obtinerea tiparului
TEHNICA INDIRECTĂ
- Dintele preparat este amprentat (cu mase termoplastice în inel de cupru sau cu elastomeri
de sinteză şi supraamprentă).
• În amprentă se toarnă gips dur pentru obtinerea modelului.
• Macheta este obtinută astfel:
- modelul este izolat 10 minute în apă, ceara albastră este introdusă în canalul
radicular preparat, sub formă de baton cilindroconic.
- Tija metalică cu dimensiunea 1 mm diametru şi 25 mm lungime, este încălzită la o
extremitate şi introdusă centrat în ceara din canalul radicular;
- La solidificare rămane fixată de tijă.
- Pentru partea coronară se picură ceara să acopere toată preparatia dentară.
 Pe model şi cu ajutorul antagoniştilor se obtin reconstituiri corono- radiculare a căror
parte coronară are dimensiuni precise.
40
 Pentru confectionarea reconstituirilor sunt parcurse în continuare următoarele etape:
• pregătirea machetei pentru ambalare,
• ambalarea şi tiparul,
• topirea, turnarea,
• dezambalarea,
• prelucrarea, proba şi
• cimentarea.
.
COROANA DE SUBSTITUTIE
 Este proteza unidentară care reface morfo-functional coroana dentară, având ca mijloc
de agregare pivotul intra-radicular şi aria de închidere cervicală;
 Se compune dintr-un dispozitiv radicular, format din pivot, solidar cu inelul cu capac,
consolidat cu dispozitivul coronar;
 Inelul cu capac şi coroana metalică se machetează pe dispozitivul radicular iar coroana
poate fi realizată simultan sau ulterior pe bontul reconstituit;
 În cazul dintilor frontali se recomandă fatetarea vestibulară cu materiale fizionomice.
Astfel, întregul dispozitiv corono-radicular va constitui scheletul metalic protetic, iar
componenta fizionomică va fi agregată ulterior în caseta vestibulară de încastrare.
Indicatii:
• Pentru dintii care, deşi sunt considerabil afectati coronar, prezintă rădăcini sănătoase,
rezistente iar tesutul gingival este neafectat.
Contraindicatii:
 Când dintii nu au rădăcini rezistente, tesutul dentar este friabil, predispus la fractură;
 Când nu se poate prepara corespunzător canalul radicular pentru retentivizarea
intraradiculară şi pentru realizarea unei bune protectii a structurii dure restante;
 Când rădăcina prezintă afectare periapicală.
Avantaje:
 Adaptare perfectă la nivelul canalului radicular;
 Rezistentă mecanică crescută;
 Restaurări în zone cu forte ocluzale crescute.
Dezavantaje:
 Prepararea canalului presupune pierderea de tesuturi şi depulparea prealabilă;
 Fixarea intra-radiculară presupune procedee şi manopere aditionale;
 Interventia endodontică ulterioară implică îndepărtarea piesei protetice, ceea ce este
foarte greu de realizat după fixarea definitivă.
ETAPELE CONFECTIONARII MACHETEI

1. Pregătirea bontului pe modelul de lucru;
2. Confectionarea machetei dispozitivului radicular (pivot, bont reconstituit);
3. Realizarea fetelor proximale;
4. Modelarea morfologică a suprafetei ocluzale;
41
5. Realizarea fetei orale;
6. Realizarea fetei vestibulare, sau a casetei retentive în cazul fatetării cu materiale
fizionomice;
7. Adaptarea cervicală şi definitivarea marginilor;
8. Finisarea, toaletarea şi detensionarea machetei.
Tehnologia de lucru:
1. Izolarea modelul de lucru cu izolator ceară-gips;
2. Introducerea batonului cilindro-conic de ceară albastră în CR;
3. Introducerea tijei încălzite pentru topirea a cerii în CR. Se aşteaptă să se răcească
ceara;
4. Îndepărtarea machetei pivotului pentru verificare;
5. Repunerea machetei pivotului pe model şi depunerea cerii pentru închiderea
cervicală, respectiv şantul cervical;
6. Modelarea portiunii coronare din ceara calibrată;
7. Realizarea punctelor proximale de contact;
8. Modelarea morfologică a fetei palatinale şi a celor proximale;
9. Realizarea casetei vestibulare pentru retentia materialului fizionomic;
10. Adaptarea cervicală;
11. Finisarea, detensionarea, pregătirea pentru ambalare şi degresarea finală a
machetei în vederea ambalării.
Realizarea machetei casetei

Indicatii tehnice:
 Respectarea regulilor de modelaj privind morfologia dintelui reconstituit şi protejarea
expunerii componentei fizionomice (CF) la forrele ocluzale;
 Respectarea legilor de ocluzie statică şi dinamică, precum şi contactele interdentare de
vecinatate;
 Realizarea unor retentii eficiente, care să se încadreze volumetric în spatiul limitat,
destinat CF alese, fără a altera continuitatea curbei de aliniere a dintilor pe arcadă;
 Realizarea unei închideri marginale perfecte pentru a împiedica pătrunderea sub CF a
resturilor alimentare şi dezvoltarea bacteriilor;
 Unghiurile interne ale marginilor casetei se fac la 90° cu vârful rotunjit, pentru a facilita
contactul total dintre cele două componente.
Caseta componentei fizionomice:

 Componenta metalică va fi prelucrată şi lustruită, exceptie face interiorul casetei;
 Aici se vor realizeaza retentii şi se aplică lacul opac ce optimizează reflexia luminii prin
translucenta fatetei fizionomice;
 Lacul se va aplica fără a altera functiile retentiilor, prin umplerea cavitătilor retentive;
 CF conferă aspectul estetic dar rezistenta mecanică a acesteia este redusă, fapt pentru
care nu este indicat a se realiza contacte interdentare pe această suprafată;
 De aceea, caseta va avea o ramă incizală şi un prag cervical, iar contactele proximale se
realizeaza pe scheletul metalic.
Procedee tehnologice pentru acrilate

• Clasic: macheta din ceară se modelează în caseta scheletului metalic, se ambalează
42
ansamblul, se introduce acrilatul preparat în tipar şi se polimerizează termic;
• Fără machetă şi tipar: pentru cele care polimerizează liber sau cele
baropolimerizabile, pasta se pune în casetă şi se modelează direct fateta pe scheletul metalic;
• Cu prefabricate: se alege şi se adaptează o fatetă. Fixarea se face cu acrilat
autopolimerizabil
COROANA DE SUBSTITUłIE TIP RICHMOND
- Este alcătuită din dispozitivul radicular compus, prezentat de pivotul la inelul cu capac
şi consolidate cu dispozitivul coronar.
- Tehnica de realizare a coroanei de substitutie tip Richmond poate fi prin ştantare sau
turnare;
- Inelul cu capac sau capa se poate ştanta după tehnologia confectionării coroanelor
metalice de înveliş sau poate fi realizată prin turnare o dată cu dispozitivul radicular;
- Pot fi confectionate din aliajele aurului platinat cu titlu 750 (8% platină), 833 (12%
platină), aliajele crom-nichel,crom-cobalt, paladiu-argint.
- După pregătirea canalului, prepararea suprafetei de sectiune a bontului urmează

amprentarea, iar în laborator se ştantează capa.
- În a doua şedintă se efectuează proba capei şi se urmăreşte ca marginea ei să pătrundă
în şantul gingival fără a trauma tesuturile acestei zone.
- După aceasta, în căpăcel, cu o freză sferică se crează un orificiu corespunzător directiei
canalului
radicular.
- Deplasând capa de pe bontul preparat, se trece la confectionarea şi adaptarea
pivotului.
- Dacă se va aplica un pivot fabricat standard sau confectionat din sârmă de otel
inoxidabil, după adaptare se îmbracă capa pe bontul preparat, iar prin orificiul creat se
introduce pivotul în canalul radicular lăsându-l să se plaseze deasupra capacului cu 5-6 mm.
- Ulterior această portiune a pivotului va fi îndoită în buclă sau i se va da o formă
retentivă.
- În continuare, cu o lingură de amprentare standard se obtine o supraamprentă iar în
laborator, după realizarea modelelor de lucru şi auxiliar, se va efectua lipirea (sudarea) pivotului
cu capa prin intermediul aliajului de lipire, modelele se vor gipsa în ocluzor şi în dependentă de
varietarea dispozitivului coronar se va modela machete respective.
- Dacă coroana va fi din acrilat, după modelarea machetei din ceară, ea se va înlocui prin
acrilat de culoarea necesară.
- Dacă dispozitivul coronar va fi metalic, după modelarea machetei din ceară va urma
turnarea.
- La confectionarea unei coroane mixte (cu fatete din portelan sau acrilat) machetele se
modelează în formă de casetă corespunzătoare formei anatomice a dintelui în cauză, care după
turnare se lipeşte de dispozitivul radicular.
- După aceasta în loja casetei se modelează din ceară fateta care va fi înlocuită cu acrilat.
- Dacă vor fi folosite fatete din portelan cu crampoane lungi sau scurte butonate, în
casetă sunt prevăzute dispozitive speciale (orificii corespunzătoare crampoanelor) pentru
43
cimentarea fatetelor.
- La următoarea etapă clinică constructia confectionată se adaptează în cavitatea orală.
- La probă o atentie deosebită se acordă raportului coroanei cu dintii vecini şi
antagoniştii.
- Trebuie mentionat că nu se admite ca coroana de substitutie să mărească dimensiunea
verticală de ocluzie atât în relatie centrică, cât şi în relatii dinamice. Aceasta ar duce la
suprasolicitarea functională a constructiei, decimentare, fracturare s.a.
- După şlefuire şi lustruire coroana de substitutie este fixată prin cimentare după toate
regulile.
- Coroana de substitutie tip Richmond datorită inelului cu capac (capei) închide bine
canalul radicular şi este un dispozitiv de protectie ce împiedică pătrunderea salivei în canal, ce
poate duce la decimentarea lucrării cu toate urmările, întăreşte peretii bontului supragingival şi
se contrapune
fortelor de rotatie.
Dezavantajele acestor constructii se reduce la

• tehnologia compusă de confectionare,
• posibilitatea traumatizării paradontiului marginal de catre marginea inelului,
• aspecte nefizionomice din cauza vizibilitatii inelului.
Dispozitivul radicular poate fi realizat şi prin turnare.

• este nevoie de amprenta canalului radicular, care poate fi obtinută prin metodele
de modelare directă şi indirectă descrise anterior.
ERORILE DE TURNARE ÎN PROTEZAREA FIXĂ
Defectele de turnare pot fi

 minime, (recuperabile) sau
 majore, (irecuperabile) când este necesară refacerea pieselor turnate.
Defectele de turnare pot fi clasificate din punct de vedere didactic după următoarele
tipuri:
- Distorsiuni;
- Defecte pozitive;
- Porozităti: interne şi externe;
- Defecte negative: partiale şi totale;
- Defecte volumetrice.
Defectele de turnare pozitive

- sunt reprezentate de plusurile de metal apărute nedorit.
Cauze:
- bulele de aer apărute în timpul ambalării între machetă şi masa de ambalat
determina aparitia unor neregularităti sferice pe piesa turnată. Datorită absentei vibrării
44
mecanice a masei de ambalat (vibrarea manuală produce microspatii/ pori, în care pătrunde
metalul fluid). Masele de ambalat trebuie să adere intim la suprafata machetei. Nu apar în cazul
utilizării vacuummalaxorului;
- încălzirea rapidă a chiuvetei determină aparitia asperitătilor. În plus, asperitătile pot
fi cauzate şi de vaporii de apă care antrenează sărurile adăugate în masele de ambalat ca
modificatori, ce rămân depuse pe peretii tiparului. Cu cât chiuveta este mai mare, cu atât
încălzirea trebuie să decurgă mai lent;
- filmul de apă între machetă şi masa de ambalat duce la aparitia unor creste fine pe
suprafata aliajului. Conditiile de aparitie a filmului de apă sunt: vibrarea după ambalare,
ambalarea fără a asigura un contact intim între masa de ambalat şi machetă.
Datorită degresării incorecte a machetei, se recomandă utilizarea unui agent tensioactiv.
Defectele de turnare pozitive lamelare (aciformă)

Cauze:
- ambalajul introdus la o temperatură prea mare; evaporarea accelerată a apei;
- ambalajul preîncălzit brusc este expus la microfisuri, unde pătrunde metalul fluid;
- în momentul turnării aliajul e catapultat în zone de rezistentă minimă; se fisurează sau
fracturează tiparul;
Defecte de turnare negative sunt lipsurile de metal, constatate după turnare.

Acestea pot fi:
 totale şi
 partiale.
Defecte de turnare negative totale constau în absenta turnăturii.

Cauze:
- aliaj insuficient topit în pâlnia tiparului (procedeul clasic) ce devine vâscos şi nu se
inseră;
- aliajul este topit dar este declanşată tardiv centrifugarea (creşte vâscozitatea
prematură a turnăturii);
- preîncălzire insuficientă – rămân reziduuri carbonice care determină aparitia
minusurilor şi porozitătilor sau acoperirea piesei turnate cu un strat de carbon.
Defecte de turnare negative (microcavitătile, porii):

Cauze:
- subdimensionarea machetei istmului, canalului principal, rezervorului de aliaj fluid;
- plasarea incorectă a machetei rezervorului de metal fluid (excentric); normal el va fi
plasat în centrul termic al tiparului;
- supraîncălzirea aliajului (metoda clasică: oxigaz) şi topirea aliajului în pâlnia tiparului;
- forta de împingere şi topirea insuficiente; apar pori la baza tijei (risc de porozităti
crescut);
Defecte de turnare partiale (turnături incomplete)

Cauze:
- cantitate insuficientă de aliaj;
- topirea insuficientă, prin nerespectarea intervalului de topire al aliajului;
- absenta tijei de evacuare a gazelor;
45
- existenta unor zone înguste, subdimensionări ale tiparului, ce devin obstacole în
curgerea aliajelor în tipar;
- forta de centrifugare şi timpul insuficiente;
- arhitectura tiparului nu permite eliminarea completă a cerii sau evacuarea gazelor
suficiente de rapid (aliajul lichid neputând pătrunde în tipar);
- vâscozitate crescută a aliajului lichid. Aliajul trebuie încălzit peste temperatura de
topire pentru a-i scade vâscozitatea şi tensiunea superficială;
- peretii machetei prea subtiri; grosimea peretilor machetei nu trebuie să fie sub 0,3
mm.
Defecte de turnare volumetrice

Supradimensionarea: restaurarea fixă nu se inseră pe bont/ cavitate
Cauze:
- detensionarea incorectă a machetei induce valori de dilatare mari;
- coeficientul de dilatare al masei de ambalat, mai mare decât coeficientul de contractie
al aliajului la răcire (masa de ambalat nespecifică aliajului);
Subdimensionarea:
Cauze:
- răcirea repetată a machetei determină contractii ale machetei;
- izolare excesivă cu vehicul gras a cavitătilor;
- coeficientul de dilatare al masei de ambalat mai mic decât coeficientul de contractie al
aliajului la răcire (masa de ambalat nespecifică aliajului).
Discrepantele marginale
• Lipsa adaptării marginale poate fi cauzată de deformările apărute în timpul
îndepărtării machetei de pe bont de către tehnician.
• Ele pot de asemenea, să rezulte datorită unei expansiuni crescute (tehnica
higroscopică) şi neuniforme a tiparului.
Inexactitătile dimensionale
 Piesa turnată poate fi sub - sau supradimensionată.
 Atentia asupra detaliilor etapei de ambalare este esentială pentru a obtine expansiunea
corectă a tiparului.
 Coeficientii de expansiune ai masei de ambalat trebuie să compenseze coeficientul de
contractie al aliajului.
Trebuie respectate procedeele de lucru la dozarea şi prepararea masei de ambalat,

utilizarea linerului pentru ring şi încălzirea tiparului.
DISCUTII
Pentru a obtine o turnătură de calitate, respectati următoarele:
A. La macheta de ceară:
- grosimea peretilor minim 0,3mm;
- detensionarea şi degresarea corespunzătoare (se recomandă utilizarea agentilor
tensioactivi);
46
- arhitectura şi grosimea tijelor de turnare să fie corect adaptată piesei de turnat (în
general se specifică de producătorii aliajelor dimensiunile acestora);
- pozitionarea corectă a tijei pe machetă;
- tija pentru evacuarea gazelor;
- manipularea atentă a machetei, fără presiuni care să-i modifice forma;
- plasarea machetei în conformator de mărimea potrivită, tinând cont ca bila de
contractie să fie în zona cu cea mai înaltă temperatură (centrul termic), astfel încât solidificarea
să se asigure dinspre machetă spre bila de contractie.
B. Masa de ambalat:
- trebuie aleasă în functie de aliajul pe care-l folosim;
- respectarea proportiilor (raport lichid/ pulbere);
- folosirea vacuum-malaxorului şi măsutei vibrante;
C. Preîncălzirea – Încălzirea
- se face imediat după priza ambalajului;
- se respectă timpul şi temperatura;
D. Aliajul metalic:
- în aprecierea şi alegerea unui aliaj trebuie să se tină cont de:
- compozitie (cantitativă şi calitativă), structură;
- date specifice: densitate, duritate, interval de topire, modul de elasticitate etc.;
- fidelitate în functie de masa de ambalat;
- prelucrabilitate;
- biocompatibilitate;
- compatibilitate cu componenta fizionomică, adaptată la situatia clinică;
- evaluarea corectă a cantitătii de aliaj se realizează prin cântărirea pe balantă a
machetei cu sistemul de tijare * densitatea aliajului = cantitatea de aliaj (Heraeus).
E. Turnarea aliajului:
- creuzete specifice aliajului metalic;
- temperatura de turnare (respectarea intervalului de topire a aliajului şi turnarea în acel
interval, nu la temperatură mai mică sau mai mare);
- timpul de centrifugare, forta de centrifugare şi momentul declanşării centrifugării.
Topirea aliajelor metalice şi turnarea lor:

Aliajele pot fi turnate cu:
- instalatie de turnare prin centrifugare (topire în vacuum) în creuzete de grafit sau
ceramic cu timp de supraîncălzire după ce aliajul a fost complet topit de 30sec.;
- flacăra propan/ oxigen în creuzete de ceramică cu timp de supraîncălzire după ce
aliajul a fost complet topit de 5-10sec;
- instalatii de topire prin curent de înaltă frecventă, în creuzete de ceramică cu timp de
supraîncălzire după ce aliajul a fost complet topit de 5-10sec.;
- instalatii de topire cu arc electric în creuzete de ceramică cu timp de supraîncălzire
după ce aliajul a fost complet topit de 5-10sec.
Interval de topire: 900-990 grade C.

47
Temperatura de turnare: 1.050-1.200 grade C.
Tijele/ conul trebuie să fie sablate înainte să fie refolosite.
Dacă sunt refolosite 50% din cantitatea de aliaj trebuie să fie nouă. Când se topeşte
aliajul cu flacăra oxi-gaz (propan-oxigen) trebuie să se folosească doar zona reducătoare a
flăcării. În cazul
centrifugării, machetele trebuie să fie plasate în dttia opusă rotatiei.
Aliajele utilizate pentru turnarea capelor metalice

a) Aliaje nobile: procentul cel mai mare îl are aurul care este aliat cu platina sau cu
paladiul. Au culoarea alb-cenuşie.
Aliaje de Aur-Pt.: continutul în aur şi platină este de 95,9-97,4% iar continutul în aur
este de 78-84,5%; temperatura de turnare este de 1.200-1.300grade C.;
Aliaje de Paladiu-Aur: continutul în aur este de 51%, temperatura de turnare este
cuprinsă între 1.045-1.260 grade C..
b) Aliaje seminobile: continutul de aur este în jur de 20%, restul procentelor sunt de
argint şi paladiu;
Aliajele de paladiu-argint: contin mici procente de aur. Temperatura intervalului de
fuziune este coborată. În mediul oral apare culoarea verzuie datorită continutului de argint.
c) Aliaje inoxidabile:
- Greutatea este specific mică;
- duritatea şi rezistenta la rupere este foarte mare, sunt nedeformabile.
- Intervalul temperaturii de topire este ridicat.
- Conductibilitatea termică este de 10 ori mai mică decât a aliajelor nobile.
- Pretul de cost este foarte redus.
- Prelucrarea este dificilă datorită conductibilitătii termice mică, duritătii aliajului.
Dispozitive/ aparatura necesară pentru realizarea pieselor metalice turnate:

 Capac conformator şi chiuveta de turnare
 Măsuta vibratorie
 Creuzet ceramic, specific aliajului metalic de topit
 Cuptor de preîncălzire, pentru realizarea tiparului
 Aparat tip „Castomat” pentru topirea şi turnarea aliajului
48

EXAMEN PRACTIC UNIDENTARE Tehnica Dentara

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

EXAMEN PRACTIC UNIDENTARE Tehnica Dentara

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PROTEZE UNIDENTARE

Protezele fixe pot fi de 2 categorii:

PFU se caracterizează prin următoarele:

B. Fixe partiale fixe (pluridentare) (PPF);

FUNCȚIILE PROTEZELOR FIXE

A. CLASIFICAREA protezelor fixe unitare dupa TIPUL DE AGREGARE

B. CLASIFICAREA după VOLUMUL TESUTURILOR dure restaurate

C. CLASIFICAREA protezelor fixe după TEHNOLOGIILE DE REALIZARE

E. CLASIFICAREA protezelor fixe după MATERIALUL din care sunt confectionate:

AMPRENTA ÎN PROTETICA FIXĂ

CLASIFICAREA MATERIALELOR DE AMPRENTĂ DUPĂ BRATU

Amprenta se poate realiza astfel:

Amprenta pentru coroana mixtă metalo-ceramică trebuie să cuprindă întrega arcadă.

DEFECTELE POSIBILE ALE AMPRENTEI

Materialele de amprentă tip HIDROCOLOIZI IREVERSIBILI – turnat imediat

MODELUL ÎN PROTETICA FIXĂ

CONDITII IMPUSE MODELELOR

C. Compatibilitatea materialelor de amprentă:

Materialul sau materialele utilizate la amprentare precum si tehnica de amprentare determină

MATERIALE UTILIZATE ÎN CONFECTIONAREA MODELELOR

După ISO (International Standard Organisation) si ADA (American Dental Association)

După MATERIALUL din care se confectionează modele pot fi:

După TEHNOLOGIA de realizare a modelului:

După DESTINATIA de utilizare a modelului:

După MOBILITATEA BONTURILOR:

Etape de turnare a modelului cu bont fix

MODELUL CU BONT MOBIL

Etape de turnare a modelului cu bont mobil

MACHETA DE CEARA PROCEDEE

2. Răcirea progresivă a cerii, urmată de picurare.

b. După aspectul fizionomic al incrustatiei:

c. După întinderea în profunzime sau în suprafată a incrustatiilor:

d. După materialul din care sunt confectionate:

e. După tipul de agregare:

f. După locul unde se realizează macheta:

Incrustatiile intratisulare INLAY

COROANA DE ÎNVELIS METALICĂ TURNATĂ

3. În functie de raportul cu bontul dentar natural/artificial, coroana metalică poate fi:

Comparatie între coroana metalică cu grosime totală si dirijată:

4. Examinarea pacientului, stabilirea diagnosticului si a planului de tratament (etapă clinică);

MACHETA CU GROSIME TOTALĂ

RĂCIREA PROGRESIVĂ A CERII, URMATĂ DE PICURARE

METODA PICURAREA PROGRESIVĂ A CERII

Etapele de confectionare a machetei sunt:

1. Pregătirea bontului mobilizabil pentru confectionarea machetei

2. Depunerea cerii la nivelul preparatiei dentare respective, modelarea capei initiale

3. Realizarea fetelor proximale

4. Realizarea fetelor vestibulare si orale

5. Modelarea morfologică a suprafetelor ocluzale

a. Stabilirea pozitiei si înăltimii conurilor de orientare cuspidiene

b. Completarea conturului axial

c. Realizarea crestelor esentiale triunghiulare va avea în vedere următoarele:

d. Realizarea crestelor secundare va avea în vedere următoarele:

6. Adaptarea cervicală si definitivarea marginilor:

7. Finisarea, toaleta si detensionarea machetei se va realiza astfel:

8. Pregătirea machetei pentru ambalare implică:

b. Metoda „răcirii gradate”

c. Metoda „prin picurare”

MACHETA COROANA CU GROSIME DIRIJATĂ

METODA CERII CALIBRATE

1. Pregătirea bontului mobilizabil pentru confectionarea machetei

2. Realizarea unui inel de ceară calibrată

4. Definitivarea fetelor proximale