1

REPUBLICARE

REGULAMENTUL
activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului*)

CAPITOLUL I
Organizarea structurilor comune
ale Camerei Deputaţilor şi Senatului

SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale

Art. 1. – (1) Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaţilor şi

Senat.
(2) Camera Deputaţilor şi Senatul se organizează şi funcţionează în
conformitate cu dispoziţiile Constituţiei României, cu respectarea
prevederilor legilor şi ale regulamentelor parlamentare în vigoare.

Art. 2. – (1) După alegerea unui nou Parlament, acesta se reuneşte

la convocarea Preşedintelui României, în cel mult 20 de zile de la
alegeri.
(2) În şedinţe separate, Camera Deputaţilor şi Senatul îşi încep
activitatea prin constituirea grupurilor parlamentare şi prin organizarea
activităţii de validare a mandatelor.
(3) După validarea mandatelor şi depunerea de către parlamentari a
jurământului de credinţă faţă de ţară şi popor, cele două Camere îşi aleg
preşedinţii, birourile permanente şi comisiile permanente.

*)
Republicat în temeiul art. II din Hotărârea Parlamentului României nr. 2/2020 privind completarea
Regulamentului activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 209 din 14 martie 2020, dându-se textelor o nouă numerotare.
Regulamentului activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, aprobat prin Hotărârea
Parlamentului României nr. 4/1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din
4 martie 1992, a mai fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din
5 februarie 2018.
 2

Art. 3. – (1) Camera Deputaţilor şi Senatul lucrează în şedinţe

separate.
(2) Camerele îşi organizează structuri comune şi desfăşoară
activităţi şi şedinţe comune în conformitate cu prevederile prezentului
regulament.

SECŢIUNEA a 2-a
Structuri comune ale celor două Camere

Art. 4. – (1) La nivelul Parlamentului se organizează comisii

comune permanente ale celor două Camere, grupuri de prietenie cu alte
parlamente şi delegaţiile cu caracter permanent la organizaţiile
parlamentare internaţionale.
(2) Cele două Camere îşi pot constitui, în afara comisiilor comune
permanente, comisii speciale şi comisii de anchetă parlamentară.
(3) Liderii grupurilor parlamentare din Camera Deputaţilor şi din
Senat negociază componenţa numerică şi propun componenţa nominală
a structurilor comune prevăzute la alin. (1) şi (2) şi a conducerilor
acestor structuri pentru a asigura respectarea configuraţiei politice a
celor două Camere şi raportul dintre numărul deputaţilor şi numărul
senatorilor.

Art. 5. – (1) La începutul fiecărei legislaturi, Camera Deputaţilor şi

Senatul constituie Grupul Român al Uniunii Interparlamentare (GRUI),
denumit în continuare GRUI, care este condus de un comitet director.
Din GRUI fac parte toţi deputaţii şi senatorii.
(2) Plenul celor două Camere alege comitetul director şi
preşedintele GRUI, iar comitetul director alege biroul executiv al
GRUI, compus din preşedinte, 2 vicepreşedinţi, 2 secretari şi un
trezorier.
(3) Comitetul director al GRUI propune plenului celor două
Camere constituirea, pe bază de reciprocitate, a grupurilor de prietenie
cu alte parlamente, asigură coordonarea activităţii acestor grupuri şi
propune delegaţiile care participă la activităţile Uniunii
Interparlamentare.
 3

(4) Fiecare deputat şi senator face parte din două sau mai multe
grupuri de prietenie, în funcţie de opţiunile personale, de numărul de
grupuri de prietenie şi de mărimea acestor grupuri.
(5) Componenţa numerică, nominală şi conducerea grupurilor de
prietenie se stabilesc prin hotărâre a Parlamentului.

Art. 6. – (1) Delegaţiile Parlamentului la organizaţiile parlamentare

internaţionale se constituie prin adoptarea de hotărâri ale Parlamentului
care stabilesc componenţa numerică, componenţa nominală şi
conducerea delegaţiilor. Mărimea delegaţiilor se stabileşte în funcţie de
norma de reprezentare care este stabilită de către organizaţiile
internaţionale şi este alocată Parlamentului.
(2) În cazul în care se primesc invitaţii în cadrul relaţiilor externe
bilaterale ale Parlamentului, se vor constitui delegaţii externe ad-hoc
compuse din deputaţi şi senatori, participarea fiind aprobată, în fiecare
caz, de către Biroul permanent al Camerei Deputaţilor pentru deputaţi
şi de către Biroul permanent al Senatului pentru senatori. La
constituirea acestor delegaţii ad-hoc se vor respecta principiile generale
prevăzute la art. 4 alin. (3).
(3) La întoarcerea din orice deplasare externă, se vor prezenta
informări la Biroul permanent al Camerei Deputaţilor şi la Biroul
permanent al Senatului.
(4) Delegaţiile cu caracter permanent ale Parlamentului la
organizaţiile internaţionale vor prezenta şi anual, la cele două birouri
permanente, la începutul primei sesiuni parlamentare, o informare
asupra activităţii lor în cadrul respectivelor organizaţii în anul anterior.

Art. 7. – (1) Comisiile comune permanente sunt constituite prin

hotărâri ale Parlamentului, de regulă, la începutul fiecărei legislaturi.
(2) Hotărârile Parlamentului de înfiinţare a comisiilor comune
permanente cuprind obiectul de activitate şi atribuţiile respectivelor
comisii, procedurile generale de lucru şi alte informaţii strict necesare
unei bune funcţionări, iar în anexă sunt cuprinse componenţa nominală
şi conducerea comisiilor.
(3) Personalul de specialitate al comisiilor comune permanente,
spaţiile necesare şi alte elemente ce ţin de logistica necesară unei bune
desfăşurări a activităţii sunt puse la dispoziţie atât de Camera
 4

Deputaţilor, cât şi de Senat printr-un acord realizat la nivelul celor două

birouri permanente.

Art. 8. – (1) La nivelul Parlamentului se pot constitui comisii

speciale pentru avizarea unor acte normative complexe, pentru
elaborarea unor propuneri legislative sau pentru alte scopuri precizate
în hotărârile de constituire a respectivelor comisii.
(2) Comisiile speciale se pot constitui la iniţiativa celor două
birouri permanente sau la propunerea a cel puţin o pătrime din numărul
deputaţilor şi al senatorilor. Pe durata funcţionării, comisiile speciale au
acelaşi statut ca şi comisiile permanente.
(3) Prevederile art. 7 alin. (2) şi (3) sunt aplicabile şi în cazul
comisiilor speciale, iar procedurile de lucru sunt similare cu cele ale
comisiilor permanente din cadrul Camerei Deputaţilor şi Senatului.
(4) Propunerile legislative elaborate de comisiile speciale se depun
la cele două birouri permanente, sub semnătura majorităţii sau a tuturor
membrilor comisiei. Cele două birouri permanente solicită, în cel mult
5 zile, avizul Consiliului Legislativ. Propunerile legislative elaborate de
către o comisie specială nu mai sunt supuse analizei altor comisii.
(5) După primirea avizului Consiliului Legislativ, textul propunerii
legislative şi avizul respectiv sunt difuzate atât deputaţilor şi
senatorilor, cât şi Guvernului care pot formula amendamente în termen
de 7 zile. În termen de 5 zile de la expirarea termenului de depunere a
amendamentelor, comisia specială va depune un raport asupra
amendamentelor formulate.
(6) Propunerile legislative elaborate de comisiile speciale şi
rapoartele acestor comisii se înscriu cu prioritate pe ordinea de zi a
şedinţelor comune ale celor două Camere de către birourile
permanente.
(7) Prevederile art. 21 – 29 se aplică în mod corespunzător
propunerilor legislative elaborate de comisiile speciale.

Art. 9. – (1) În condiţiile în care se consideră necesară clarificarea

cauzelor şi împrejurărilor în care s-au produs evenimente sau au avut
loc acţiuni cu efecte negative, precum şi pentru stabilirea concluziilor,
răspunderilor şi măsurilor care se impun, la nivelul Parlamentului se
pot constitui comisii de anchetă parlamentară.
 5

(2) Comisiile de anchetă parlamentară se pot constitui la iniţiativa

a cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor şi al senatorilor.
(3) În vederea audierii, comisia de anchetă parlamentară poate cita
orice persoană care lucrează în cadrul Guvernului sau în cadrul
celorlalte organe ale administraţiei publice şi care poate avea cunoştinţă
despre o faptă sau o împrejurare de natură să servească la aflarea
adevărului în cauza care formează obiectul activităţii comisiei.
(4) În cazul refuzului nemotivat de a răspunde solicitărilor
comisiei, aceasta poate propune sesizarea conducătorului autorităţii sau
instituţiei unde desfăşoară activitatea persoana citată, în vederea
aplicării în mod corespunzător a prevederilor regulamentelor de
organizare şi funcţionare a instituţiei respective, sau poate propune
sesizarea organelor de urmărire penală pentru infracţiunea prevăzută la
art. 267 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi
completările ulterioare.
(5) Comisia parlamentară poate invita orice altă persoană care
poate avea cunoştinţă despre o faptă sau o împrejurare de natură să
servească la aflarea adevărului în cauza care formează obiectul
activităţii comisiei şi care acceptă să fie audiată. Persoana invitată poate
răspunde şi în scris comisiei de anchetă parlamentară, furnizând
informaţiile solicitate, sau poate transmite prin poştă documente sau
celelalte mijloace de probă pe care le deţine şi care sunt utile comisiei
de anchetă.
(6) Refuzul persoanelor invitate la comisia de anchetă de a furniza
informaţiile solicitate sau de a pune la dispoziţia acesteia celelalte
documente sau mijloace de probă deţinute utile activităţii comisiei,
poate fi considerat ca obstrucţionare sau împiedicare a aflării
adevărului şi poate constitui temei pentru sesizarea organelor de
urmărire penală.
(7) Prevederile art. 8 alin. (3) şi (6) se aplică în mod corespunzător
şi comisiilor de anchetă parlamentară.

Art. 10. – Hotărârile Parlamentului prin care se constituie

structurile comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului se adoptă cu
votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor prezenţi.
 6

SECŢIUNEA a 3-a
Activităţi comune ale celor două Camere

Art. 11. – Activităţile comune desfăşurate de către parlamentari

sunt:
a) şedinţe comune ale celor două birouri permanente;
b) şedinţe ale organelor de conducere ale structurilor comune ale
Camerei Deputaţilor şi Senatului;
c) şedinţe ale comisiilor comune permanente;
d) şedinţe ale comisiilor permanente reunite din Camera
Deputaţilor şi din Senat;
e) şedinţe ale comisiilor comune speciale sau ale comisiilor
comune de anchetă;
f) activităţi desfăşurate de grupurile parlamentare de prietenie cu
alte parlamente;
g) activităţi desfăşurate de către delegaţiile Parlamentului la
organizaţiile şi organismele internaţionale;
h) şedinţe comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului.

Art. 12. – Activităţile comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului

se desfăşoară la convocarea celor două birouri permanente reunite sau
la convocarea conducerii structurilor comune ale celor două Camere
prevăzute la art. 4 alin. (1) şi (2).

CAPITOLUL II
Organizarea şi desfăşurarea şedinţelor comune

SECŢIUNEA 1
Competenţă; convocarea şedinţelor comune

Art. 13. – Camera Deputaţilor şi Senatul se întrunesc în şedinţe

comune pentru:
1. primirea mesajului Preşedintelui României;
2. aprobarea bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de
stat, a legilor rectificative şi a contului de execuţie bugetară;
3. declararea mobilizării totale sau parţiale;
4. declararea stării de război;
 7

5. suspendarea sau încetarea ostilităţilor militare;

6. aprobarea strategiei naţionale de apărare a ţării;
7. examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi
ale Curţii de Conturi;
8. numirea, la propunerea Preşedintelui României, a directorilor
serviciilor de informaţii şi exercitarea controlului asupra activităţii
acestor servicii;
9. numirea Avocatului Poporului;
10. stabilirea statutului deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea
indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora;
11. reexaminarea Legii bugetului de stat şi a Legii bugetului
asigurărilor sociale de stat, precum şi reexaminarea legii adoptate în
şedinţă comună, prin angajarea răspunderii Guvernului;
12. adoptarea proiectelor sau propunerilor de revizuire a
Constituţiei în cazul în care, prin procedura de mediere, Camerele nu
ajung la un acord;
13. depunerea jurământului de către Preşedintele României;
14. punerea sub acuzare a Preşedintelui României pentru înaltă
trădare;
15. suspendarea din funcţie a Preşedintelui României sau a
persoanei care asigură interimatul în exercitarea acestei funcţii, în cazul
în care a săvârşit fapte grave prin care se încalcă prevederile
Constituţiei;
16. încuviinţarea stării de asediu sau a stării de urgenţă, în întreaga
ţară ori în unele unităţi administrativ-teritoriale, instituită de
Preşedintele României;
17. dezbaterea programului şi a listei Guvernului şi acordarea
votului de încredere;
18. retragerea încrederii acordate Guvernului prin adoptarea unei
moţiuni de cenzură;
19. desfăşurarea procedurii privitoare la angajarea răspunderii
Guvernului asupra unui program, a unei declaraţii de politică generală
sau a unui proiect de lege;
20. numirea şi revocarea membrilor Curţii de Conturi;
21. efectuarea altor numiri în funcţii care, potrivit legii, intră în
competenţa Parlamentului;
 8

22. adoptarea legilor de aderare a României la tratatele constitutive

ale Uniunii Europene şi la Tratatul Atlanticului de Nord;
23. adoptarea unor declaraţii, mesaje sau a altor acte cu caracter
exclusiv politic;
24. prezentarea hotărârii Curţii Constituţionale privind rezultatele
referendumului naţional;
25. primirea unor reprezentanţi ai altor state sau ai unor organisme
internaţionale;
26. celebrarea unor sărbători naţionale sau a unor comemorări;
27. constituirea unor comisii comune de anchetă sau a altor comisii
speciale;
28. adoptarea Codului de conduită al deputaţilor şi al senatorilor;
29. dezbaterea textelor legislative aflate în divergenţă ca urmare a
neajungerii la un acord în comisia de mediere sau a neaprobării, în tot
sau în parte, a raportului comisiei de mediere de către una dintre
Camere, precum şi adoptarea unui text definitiv în problemele
divergente, în cazul proiectelor de acte normative neadoptate înaintea
intrării în vigoare a Legii de revizuire a Constituţiei României
nr. 429/2003;
30. alte situaţii în care birourile permanente ale celor două Camere
consideră necesară convocarea lor în şedinţă comună.

Art. 14. – (1) Convocarea Camerelor în şedinţă comună se face de

preşedinţii acestora, de comun acord.
(2) Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, convocarea în şedinţă
comună se face de drept în cazurile prevăzute la art. 92 alin. (2) şi (3) şi
art. 93 din Constituţia României, republicată, iar în celelalte cazuri
prevăzute la art. 13 din prezentul regulament, convocarea se face în
condiţiile alin. (1).
 9

SECŢIUNEA a 2-a
Atribuţiile birourilor permanente; ordinea de zi şi programul de lucru

Art. 15. – (1) Birourile permanente ale Camerei Deputaţilor şi

Senatului se întrunesc în şedinţă comună, la convocarea preşedinţilor
acestora, pentru:
a) adoptarea proiectului ordinii de zi şi a proiectului programului
de lucru ale şedinţelor comune ale Parlamentului;
b) stabilirea datei şi locului desfăşurării şedinţelor comune;
c) pregătirea şi asigurarea desfăşurării în bune condiţii a lucrărilor
şedinţelor comune;
d) îndeplinirea oricăror altor atribuţii prevăzute de Legea
nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, şi de celelalte acte normative în
vigoare incidente.
(2) Lucrările şedinţelor comune ale birourilor permanente ale celor
două Camere sunt conduse, prin rotaţie, de preşedinţii acestora sau, în
absenţa lor, de către unul dintre vicepreşedinţi, desemnat de către
preşedintele respectivei Camere.

Art. 16. – La şedinţele comune ale birourilor permanente participă

câte un reprezentant al grupurilor parlamentare, precum şi, la invitaţia
celor 2 preşedinţi, alte persoane a căror prezenţă este utilă pentru
discutarea problemelor aflate în dezbatere.

Art. 17. – Materialele ce urmează a fi înscrise pe ordinea de zi se

transmit birourilor permanente cu cel puţin 10 zile înainte de
dezbaterea acestora în plen, în afară de cazurile în care, potrivit
Constituţiei şi prezentului regulament, este necesară dezbaterea cu
procedură de urgenţă în plenul Camerelor reunite.

Art. 18. – Proiectele de legi se înscriu pe ordinea de zi în cel mult

10 zile de la primirea raportului comun al comisiilor sesizate în fond.

Art. 19. – (1) La solicitarea Preşedintelui României, primirea

mesajului adresat Parlamentului se înscrie cu prioritate pe ordinea de zi
sau, după caz, la data solicitată.
 10

(2) După primirea mesajului, Parlamentul poate hotărî dezbaterea

acestuia.
(3) În acelaşi mod se va proceda şi cu alte cereri ale Preşedintelui
României formulate în exercitarea atribuţiilor sale.

Art. 20. – (1) Proiectul ordinii de zi şi al programului de lucru este

supus aprobării Parlamentului în ziua stabilită pentru şedinţa comună.
(2) Ordinea de zi şi programul de lucru se adoptă cu votul deschis
a cel puţin jumătate plus unu din numărul deputaţilor şi senatorilor
prezenţi.
(3) În mod excepţional, în orice şedinţă comună, preşedintele
Camerei Deputaţilor sau preşedintele Senatului poate propune, pentru
motive temeinice, modificarea ordinii de zi şi/sau a programului de
lucru, la cererea unuia dintre birourile permanente sau a unui grup
parlamentar din oricare Cameră, ori, după caz, la cererea Guvernului.
(4) Motivarea cererii de modificare a ordinii de zi şi/sau a
programului de lucru se face printr-o singură luare de cuvânt, limitată
în timp. În cazul în care există opinii contrare, se va da cuvântul câte
unui singur vorbitor de la fiecare grup parlamentar, după care se vor
supune votării propunerile formulate.
(5) Modificarea ordinii de zi şi/sau a programului de lucru se
efectuează în aceleaşi condiţii ca şi aprobarea acestora.

SECŢIUNEA a 3-a
Lucrările în comisiile permanente

Art. 21. – (1) Biroul permanent al fiecărei Camere înaintează

proiectele de legi, spre dezbatere şi avizare în fond, comisiei
permanente a fiecărei Camere în competenţa căreia intră materia
reglementată prin proiect, putând sesiza şi alte comisii permanente
pentru a-şi da avizul. În acelaşi mod se va proceda şi în cazul cererilor
de reexaminare formulate de Preşedintele României, a reexaminărilor
care trebuie făcute ca urmare a deciziilor Curţii Constituţionale sau
pentru alte materiale care, potrivit art. 13, se dezbat în şedinţa comună a
Camerelor Parlamentului, pentru care birourile permanente reunite au
stabilit că sunt necesare dezbaterea şi avizarea în comisii permanente.
 11

(2) Propunerile legislative se transmit Consiliului Legislativ pentru

obţinerea avizului cerut de lege înaintea sesizării comisiilor
permanente.
(3) Cererile de reexaminare a legilor adoptate în şedinţe comune se
trimit spre dezbatere şi avizare comisiilor sesizate iniţial în fond.
Cererile de reexaminare a legilor pentru care Guvernul şi-a angajat
răspunderea se trimit spre dezbatere şi avizare comisiilor în a căror
competenţă intră materia reglementată de respectivele legi.

Art. 22. – (1) Proiectele de legi şi materialele prevăzute la art. 21

se dezbat în şedinţă comună de comisiile permanente ale celor două
Camere, sesizate în fond, care întocmesc un raport comun.
(2) Convocarea şedinţei comune se face de către preşedinţii
comisiilor permanente sesizate în fond, cu cel puţin 48 de ore înainte de
data şedinţei, dacă, potrivit procedurii de urgenţă, nu este necesar un
termen mai scurt.
(3) Participarea deputaţilor şi senatorilor la şedinţa comună a
comisiilor permanente sesizate în fond este obligatorie.

Art. 23. – (1) Şedinţele comune ale comisiilor sunt publice, cu

excepţia cazurilor în care plenul acestora decide altfel. Lucrările pot fi
transmise sau difuzate de instituţiile mass-media, dacă acest lucru este
aprobat de majoritatea parlamentarilor prezenţi.
(2) Membrii Guvernului au acces la lucrările comisiilor. Comisiile
pot solicita participarea la lucrările lor a unor membri ai Guvernului sau
a secretarilor de stat, situaţie în care prezenţa acestora este obligatorie.
(3) La şedinţele comune ale comisiilor permanente au dreptul să
participe deputaţii şi senatorii, din alte comisii, care au făcut propuneri
sau amendamente, precum şi reprezentanţi ai departamentelor
legislative din cele două Camere. La solicitarea preşedinţilor comisiilor
pot participa specialişti ai comisiilor permanente respective şi
specialişti ai Guvernului.
(4) Comisiile pot invita să participe la lucrări persoane interesate,
reprezentanţi ai unor organizaţii neguvernamentale şi specialişti din
partea unor autorităţi publice sau a altor instituţii specializate.
Reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale şi specialiştii invitaţi
pot să îşi prezinte opiniile cu privire la problemele discutate în comisie
 12

sau pot înmâna preşedintelui comisiei documentaţii ce vizează tematica

pusă în discuţie.
(5) Persoanele care nu sunt membre ale comisiilor permanente
sesizate în fond nu pot participa la vot.

Art. 24. – (1) Comisiile permanente sesizate lucrează legal, în

şedinţe comune, în prezenţa a cel puţin jumătate plus unu din numărul
parlamentarilor care le compun; hotărârile se adoptă cu votul a cel puţin
jumătate plus unu din numărul membrilor prezenţi.
(2) În situaţia în care comisiile permanente nu se pot reuni în
şedinţă comună cu respectarea prevederilor alin. (1) şi nu se poate
depune raportul în termenul stabilit, cele două birouri permanente pot
aproba înscrierea pe ordinea de zi a şedinţei comune a proiectului de
lege sau a propunerii legislative în vederea dezbaterii şi adoptării
respectivului act normativ, fără raport.

Art. 25. – Votul în comisie este, de regulă, deschis. Comisia poate

decide ca anumite hotărâri să fie luate prin vot secret.

Art. 26. – (1) Lucrările şedinţelor comune sunt conduse de

preşedintele uneia dintre comisiile permanente sesizate, conform
acordului celor 2 preşedinţi.
(2) Cu privire la desfăşurarea şedinţelor comisiilor se încheie
procese-verbale. La solicitarea preşedinţilor comisiilor se pot realiza
stenograme sau înregistrări, care pot fi consultate de deputaţi şi
senatori.
(3) Prin grija birourilor comisiilor se redactează sinteza lucrărilor
comisiilor reunite, care se publică în Monitorul Oficial al României,
Partea a II-a.

Art. 27. – (1) Preşedinţii comisiilor permanente sesizate în fond

stabilesc, de comun acord, un termen în care să le fie remise avizele
celorlalte comisii care examinează proiectul de lege sau alte propuneri.
(2) În cazul nerespectării acestui termen, comisiile reunite, sesizate
în fond, vor putea redacta raportul fără a mai aştepta avizele celorlalte
comisii.
 13

Art. 28. – (1) După examinarea proiectului de lege sau a

propunerilor legislative, a avizelor şi a amendamentelor scrise primite,
unu sau mai mulţi raportori desemnaţi de comisiile permanente reunite,
la propunerea preşedinţilor acestora, vor întocmi un raport comun, care
va fi supus aprobării prin vot.
(2) În raportul comisiilor permanente reunite sesizate în fond se va
face referire la toate avizele celorlalte comisii care au examinat
proiectul sau propunerea respectivă, la toate amendamentele primite,
admise ori respinse, la avizul Consiliului Legislativ şi la avizele altor
autorităţi publice, dacă s-au primit asemenea avize.
(3) Raportul va cuprinde propuneri motivate privind adoptarea fără
modificări a iniţiativei legislative, respingerea acesteia sau adoptarea
acesteia cu modificări şi/ori completări şi se înaintează birourilor
permanente.
(4) Rapoartele se semnează de preşedinţii comisiilor reunite şi de
secretarii respectivi.
(5) În cazul în care comisiile reunite examinează în fond mai multe
proiecte de legi şi propuneri legislative care au acelaşi obiect de
reglementare se întocmeşte un singur raport, cu respectarea
prevederilor alin. (2) şi (3).

Art. 29. – Raportul comun, însoţit de avize, se transmite biroului

permanent al fiecărei Camere, care va asigura multiplicarea şi difuzarea
acestuia la deputaţi şi senatori şi, după caz, Guvernului ori altor
autorităţi publice îndreptăţite, cu 3 zile înainte de dezbaterea în plen.
Difuzarea către Guvern sau alte autorităţi publice îndreptăţite se face de
Biroul permanent al Camerei Deputaţilor.

SECŢIUNEA a 4-a
Desfăşurarea şedinţelor comune

Art. 30. – Lucrările şedinţelor comune sunt conduse, alternativ, de

preşedintele Camerei Deputaţilor şi de preşedintele Senatului, asistaţi
de 2 secretari, câte unul de la fiecare Cameră.

Art. 31. – Şedinţele comune ale celor două Camere sunt publice, în
afara cazurilor în care, la cererea preşedintelui care conduce şedinţa sau
 14

a unui grup parlamentar, se hotărăşte, cu cel puţin jumătate plus unu

din voturile deputaţilor şi senatorilor prezenţi, ca acestea să fie secrete.

Art. 32. – (1) La şedinţele publice ale celor două Camere pot asista
diplomaţi, reprezentanţi ai presei, radioului şi televiziunii, precum şi
cetăţeni, pe baza autorizaţiei sau invitaţiei emise de secretarii generali
ai aparatelor celor două Camere, în condiţiile stabilite de birourile
permanente şi în limita locurilor disponibile.
(2) Membrii Guvernului sau reprezentanţii acestora pot lua parte la
lucrările şedinţei comune pe banca ministerială.
(3) Persoanele care asistă la şedinţă trebuie să păstreze liniştea şi să
se abţină de la orice manifestare de aprobare sau dezaprobare, în caz
contrar fiind evacuate din sală.
(4) Preşedintele care conduce şedinţa comună are dreptul să atragă
atenţia ziarelor şi celorlalte mijloace de informare în masă asupra
informaţiilor vădit inexacte difuzate de acestea privind lucrările
şedinţelor comune.
(5) La cererea preşedintelui, mijloacele de informare în masă sunt
obligate să dea publicităţii cele arătate de acesta. Dacă abaterea se
repetă, preşedintele va putea, consultând Camerele reunite, să retragă,
pe un anumit timp, autorizaţia de participare la lucrări a
reprezentanţilor mijloacelor de informare în masă aflaţi în culpă.

Art. 33. – (1) Deputaţii şi senatorii sunt obligaţi să fie prezenţi la

lucrările comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului şi să se înscrie pe
lista de prezenţă a şedinţei comune, ţinută de secretari.
(2) Deputatul sau senatorul poate solicita în scris liderului grupului
parlamentar din care face parte permisiunea de a absenta de la lucrările
comune pentru rezolvarea unor probleme legate de exercitarea
mandatului sau pentru rezolvarea unor probleme personale.
(3) În situaţia în care deputatul sau senatorul absentează de la
lucrările comune datorită apariţiei unor situaţii neprevăzute, acesta se
poate adresa în scris biroului permanent pentru a solicita motivarea
respectivelor absenţe.
(4) Neparticiparea la cel puţin o activitate parlamentară desfăşurată
în sediul Camerei Deputaţilor sau Senatului, după caz, se consideră
absenţă nemotivată şi are drept consecinţă reţinerea a 1% din
 15

indemnizaţia lunară brută a deputatului sau a senatorului, cu excepţia

motivării absenţelor în conformitate cu prevederile Regulamentului
Camerei Deputaţilor şi ale Regulamentului Senatului.

Art. 34. – Preşedintele care conduce şedinţa comună este obligat să

anunţe prezenţa, ordinea de zi şi programul de lucru.

Art. 35. – Preşedintele sau vicepreşedintele care îl înlocuieşte şi

care conduce dezbaterile veghează la respectarea regulamentului şi
menţinerea ordinii în sala de şedinţă.

Art. 36. – (1) Deputaţii şi senatorii iau cuvântul în ordinea

înscrierii pe listă, cu încuviinţarea preşedintelui.
(2) Miniştrilor prezenţi în şedinţa comună li se poate da cuvântul în
orice fază a dezbaterii şi ori de câte ori îl solicită.

Art. 37. – Nimeni nu poate lua cuvântul decât dacă îi este dat de
preşedinte. Persoanele care iau cuvântul vorbesc de la tribună sau de la
locuri special amenajate în acest scop.

Art. 38. – (1) Preşedintele are dreptul să limiteze durata luărilor de

cuvânt, în funcţie de obiectul dezbaterilor.
(2) Vorbitorii sunt obligaţi ca în cuvântul lor să se refere exclusiv
la chestiunea pentru discutarea căreia s-au înscris la cuvânt. În caz
contrar, preşedintele le atrage atenţia şi, dacă nu se conformează, le
retrage cuvântul.

Art. 39. – (1) Preşedintele sau liderul unui grup parlamentar poate
cere încheierea dezbaterii unei probleme puse în discuţie.
(2) Cererea de încheiere a dezbaterii se adoptă cu votul a cel puţin
jumătate plus unu din numărul deputaţilor şi senatorilor prezenţi.
(3) Preşedintele este obligat să acorde pauză de consultări la
solicitarea unui lider sau a unui vicelider de grup parlamentar.
(4) Pauza de consultări nu poate depăşi 30 de minute.

Art. 40. – (1) Este interzisă proferarea de insulte sau calomnii atât
de la tribună, cât şi din sala de şedinţe.
 16

(2) Se interzice dialogul între vorbitorii aflaţi la tribună şi

persoanele aflate în sală.

Art. 41. – Preşedintele cheamă la ordine deputaţii sau senatorii care

tulbură dezbaterile sau creează agitaţie. El poate întrerupe şedinţa când
tulburarea persistă şi poate dispune evacuarea din sală a persoanelor
care împiedică în orice mod desfăşurarea normală a lucrărilor şedinţei
comune.

Art. 42. – (1) În afara dezbaterilor legislative sau politice care se

desfăşoară în plenul celor două Camere, conform ordinii de zi, un
deputat sau un senator poate solicita să i se dea cuvântul pentru
probleme de procedură, pentru un drept la replică sau pentru a
comunica plenului probleme de ordin personal.
(2) Când un parlamentar solicită cuvântul pentru probleme de
procedură sau pentru dreptul la replică, preşedintele este obligat să-i
acorde cuvântul imediat.
(3) Un deputat sau un senator poate solicita cuvântul pentru
probleme de procedură numai în cazul în care consideră că în acel
moment al dezbaterilor au fost încălcate anumite prevederi ale
regulamentului, prevederi la care va face referire în intervenţia sa.
(4) Un deputat sau un senator poate cere dreptul la replică în
situaţia în care, de la microfonul Parlamentului, în acel moment al
dezbaterilor, s-au făcut la adresa sa afirmaţii pe care le consideră
incorecte sau ofensatoare. Dreptul la replică va fi formulat într-un mod
care să nu genereze un nou drept la replică.
(5) Un deputat sau un senator poate solicita cuvântul pentru a
expune o problemă cu caracter personal, care are legătură cu calitatea
sa de parlamentar, iar preşedintele îi va acorda cuvântul la începutul
sau la sfârşitul şedinţei în plen.
(6) Luările de cuvânt, pentru situaţiile prevăzute în prezentul
articol, nu vor depăşi două minute.

Art. 43. – (1) Dezbaterile se înregistrează pe bandă magnetică şi se

stenografiază.
 17

(2) Stenogramele se publică în Monitorul Oficial al României,

Partea a II-a, cu excepţia celor privitoare la şedinţele secrete, în cel
mult 15 zile, dar nu mai devreme de 5 zile de la data şedinţei.
(3) Deputaţii şi senatorii au dreptul de a examina exactitatea
stenogramei prin confruntarea ei cu banda magnetică în cel mult 5 zile
de la data şedinţei, înainte de publicarea textului în Monitorul Oficial al
României, Partea a II-a.

SECŢIUNEA a 5-a
Procedura de vot

Art. 44. – (1) Votul deputaţilor şi al senatorilor este personal. El

poate fi deschis sau secret.
(2) Votul deschis se exprimă public prin ridicare de mâini,
electronic ori prin apel nominal, iar rezultatul votării se comunică de
către preşedintele care conduce şedinţa.
(3) Votul secret poate fi exprimat prin buletine de vot, cu bile sau
electronic.
(4) Rezultatul votului secret exprimat prin buletine de vot sau cu
bile se constată de către birourile permanente ale celor două Camere şi
se consemnează într-un proces-verbal care se prezintă plenului.

Art. 45. – Camera Deputaţilor şi Senatul, întrunite în şedinţă

comună, vor stabili de fiecare dată ce procedură de vot vor utiliza, în
afara cazurilor în care prin prezentul regulament se stabileşte o
procedură de vot obligatorie.

Art. 46. – (1) Votul deschis se exprimă, de regulă, prin mijloace

electronice.
(2) Votul prin mijloace electronice se realizează prin introducerea
cardului de vot în consolă la începutul ședinţei, urmată de apăsarea
uneia dintre tastele „prezent”, „pentru”, „contra” sau „abţinere”.
Rezultatul votului prin mijloace electronice se afișează automat pe
ecranul consolei și pe ecranul central din sala de ședinţă. În cazul în
care președintele de ședinţă, asistat de cei 2 secretari, constată
existența unor disfuncționalități, acesta solicită plenului repetarea
 18

votului prin altă procedură. Sesizarea unor astfel de disfuncționalităţi

poate fi realizată și de un lider de grup.
(3) Cardul de vot electronic care permite deputatului sau
senatorului accesul la mijloacele electronice de vot este personal.
Utilizarea acestuia de către o altă persoană este interzisă.
Nerespectarea interdicției atrage aplicarea sancțiunii prevăzute la
art. 52 lit. e) din Legea nr. 96/2006, republicată, cu modificările și
completările ulterioare.
(4) Votul prin mijloace electronice se desfășoară astfel:
președintele de ședință explică obiectul votării și inițiază procedura
de vot. Exprimarea votului prin mijloace electronice se face în
intervalul de timp alocat votării, anunțat de președintele de ședinţă,
precedat de un semnal sonor. Deputatul sau senatorul are
următoarele posibilități:
a) apăsarea tastei „pentru” – caz în care deputatul sau senatorul va
fi înregistrat prezent, cu opțiunea de vot „pentru”;
b) apăsarea tastei „contra” – caz în care deputatul sau senatorul va
fi înregistrat prezent, cu opțiunea de vot „contra”;
c) apăsarea tastei „abținere” – caz în care deputatul sau senatorul
va fi înregistrat prezent, cu opțiunea de vot „abținere”.
În cazul în care deputatul sau senatorul va apăsa exclusiv tasta
„prezent”, fără apăsarea vreuneia dintre opțiunile „pentru”, „contra”
sau „abținere”, acesta va fi înregistrat prezent în categoria celor care nu
și-au exprimat nicio opțiune de vot.
(5) În timpul ședinței de vot exprimat prin mijloace electronice, în
cazul în care deputatul sau senatorul nu are cardul de vot introdus
corect în consolă sau, având cardul corect introdus în consolă, nu apasă
nicio tastă, acesta figurează absent la votul respectiv. Introducerea
cardului de vot în consolă, în intervalul de timp alocat votării, permite
deputatului sau senatorului să-și exprime poziția în problema supusă
votului. Scoaterea cardului de vot din consolă, după exprimarea poziției
în problema supusă votului, dar înainte de expirarea timpului alocat
votării, nu invalidează opțiunea exprimată.
(6) Afișarea și interpretarea rezultatului votului prin mijloace
electronice se fac după cum urmează: pe ecranul central și pe consolele
individuale de vot, după exprimarea votului prin mijloace electronice se
 19

vor afișa următoarele informații: „prezenți”, „pentru”, „contra”,

„abţinere”, „nu votez”.

Art. 47. – Acordarea votului de încredere Guvernului şi retragerea

încrederii acordate Guvernului prin adoptarea unei moţiuni de cenzură
sunt supuse procedurii votului secret cu bile.

Art. 48. – Votarea prin apel nominal se face în modul următor:

preşedintele explică obiectul votării şi sensul cuvintelor „pentru” şi
„contra”; unul dintre secretari dă citire numelui şi prenumelui
deputaţilor şi senatorilor; fiecare deputat şi senator răspunde „pentru”
sau „contra”.

Art. 49. – Votul cu bile se desfăşoară astfel: în faţa preşedintelui

care conduce lucrările şedinţei comune se aşează o urnă albă şi una
neagră. Deputaţii şi senatorii vin pe rând la urne, după ce primesc de la
chestori câte două bile, una albă şi una neagră, şi le introduc în cele
două urne. Bila albă introdusă în urna albă şi bila neagră introdusă în
urna neagră înseamnă vot „pentru”, iar bila neagră introdusă în urna
albă şi bila albă introdusă în urna neagră înseamnă vot „contra”.

Art. 50. – (1) În cazul votului cu buletine de vot, pe buletin se trec

numele şi prenumele candidatului, funcţia pentru care acesta
candidează şi, după caz, grupul parlamentar din care face parte.
(2) Deputatul şi senatorul votează „pentru” lăsând neatinse pe
buletinul de vot numele şi prenumele persoanei propuse; ei votează
„contra” ştergând numele şi prenumele persoanei propuse.
(3) Buletinele de vot se introduc în urne.

Art. 51. – În cazul votului cu bile, prin apel nominal şi cu buletine

de vot, după terminarea apelului se repetă numele şi prenumele
deputaţilor şi senatorilor care nu au răspuns.

Art. 52. - (1) În situaţii excepţionale, constatate de către autorităţile

abilitate, precum epidemiile, pandemiile, fenomenele naturale extreme,
cutremure, actele de terorism şi alte situaţii care fac imposibilă prezenţa
parlamentarilor la sediul Parlamentului, şedinţele birourilor permanente
 20

ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, ale birourilor permanente reunite,

ale Comitetului liderilor grupurilor parlamentare, şedinţele comisiilor
de specialitate ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, precum şi şedinţele
plenului Camerei Deputaţilor şi ale plenului Senatului sau ale plenului
Camerelor reunite se vor desfăşura prin mijloace electronice printr-o
procedură care va fi stabilită prin hotărâre a Birourilor permanente
reunite ale Camerei Deputaţilor şi Senatului. Rezultatele votului vor fi
consemnate de către secretarii generali ai fiecărei Camere în parte şi
transmise de îndată parlamentarilor care au participat la vot şi
mass-mediei.
(2) Decizia declarării unei asemenea situaţii excepţionale îi revine
Biroului permanent al fiecăreia dintre Camere, după consultarea
Comitetului liderilor grupurilor parlamentare.

Art. 53. – (1) Aprobarea bugetului de stat şi a bugetului

asigurărilor sociale de stat se face cu votul majorităţii deputaţilor şi
senatorilor prezenţi.
(2) Textele aflate în divergenţă din proiectele sau propunerile de
revizuire a Constituţiei, în cazul în care prin procedura de mediere nu
se ajunge la un acord, se adoptă cu votul a cel puţin trei pătrimi din
numărul deputaţilor şi senatorilor.
(3) Adoptarea textelor definitive asupra problemelor aflate în
divergenţă din legile organice aflate în curs de legiferare anterior
intrării în vigoare a Legii nr. 429/2003 şi care nu au fost soluţionate
prin procedura de mediere, precum şi a Regulamentului activităţilor
comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului se face cu votul
majorităţii deputaţilor şi senatorilor.
(4) Adoptarea textelor definitive asupra problemelor aflate în
divergenţă din legile ordinare aflate în curs de legiferare anterior
intrării în vigoare a Legii nr. 429/2003 şi care nu au fost soluţionate
prin procedura de mediere, precum şi a celorlalte hotărâri care se iau în
şedinţele comune este supusă regulii majorităţii simple, ele putând fi
aprobate cu majoritatea de voturi a deputaţilor şi senatorilor prezenţi la
lucrările şedinţei comune.
(5) Punerea sub acuzare a Preşedintelui României pentru înaltă
trădare se hotărăşte cu votul a cel puţin două treimi din numărul
deputaţilor şi senatorilor.
 21

(6) Suspendarea din funcţie a Preşedintelui României sau a

persoanei care asigură interimatul funcţiei se hotărăşte cu votul
majorităţii deputaţilor şi senatorilor.
(7) Acordarea încrederii Guvernului şi retragerea încrederii
acordate se hotărăsc cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor.
Celelalte alegeri şi numiri în funcţii se hotărăsc cu votul majorităţii
deputaţilor şi senatorilor prezenţi.
(8) Aprobarea actelor cu caracter exclusiv politic se face cu votul
majorităţii deputaţilor şi senatorilor prezenţi la şedinţa comună a celor
două Camere.

Art. 54. – (1) În toate cazurile în care Camera Deputaţilor şi

Senatul, în şedinţe comune, adoptă legi, hotărâri sau moţiuni de
cenzură, trebuie să fie prezenţi cel puţin jumătate plus unu din membrii
care compun cele două Camere ale Parlamentului.
(2) Înaintea votului final, ce va fi exprimat asupra iniţiativelor
legislative, hotărârilor sau asupra moţiunii de cenzură, preşedintele de
şedinţă va verifica, prin apel nominal, întrunirea cvorumului legal, dacă
un lider de grup solicită acest lucru.
(3) Dacă în sală nu sunt prezenţi cel puţin jumătate plus unu din
numărul deputaţilor şi senatorilor, preşedintele care conduce şedinţa
comună a celor două Camere amână votarea până la întrunirea
cvorumului legal.

Art. 55. – În caz de paritate de voturi, votul se repetă.

Art. 56. – În cursul votării nu se poate acorda deputaţilor sau

senatorilor dreptul de a lua cuvântul.

Art. 57. – (1) Legile adoptate în şedinţă comună se semnează de

preşedinţii celor două Camere, se comunică, cu 5 zile înainte de a fi
trimise spre promulgare, Guvernului, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
precum şi Avocatului Poporului şi se depun la secretarul general al
Camerei Deputaţilor şi la secretarul general al Senatului, în vederea
exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale. Dacă legile
sunt adoptate în procedură de urgenţă, termenul este de două zile.
 22

(2) Data la care legile adoptate au fost depuse la secretarii generali

ai Camerelor se comunică deputaţilor şi senatorilor, în şedinţă publică,
în termen de 24 de ore de la depunere.
(3) După împlinirea termenului de 5 zile şi, respectiv, de două zile,
după caz, legile se trimit de preşedintele Camerei Deputaţilor
Preşedintelui României, în vederea promulgării.

Art. 58. – (1) Preşedintele României are dreptul, înainte de a

promulga legea, să solicite ambelor Camere, printr-o cerere motivată, o
nouă deliberare asupra legii sau a unor articole din lege adoptate în
şedinţa comună a celor două Camere. Cererile de reexaminare a legilor
adoptate în şedinţe comune se trimit spre dezbatere comisiilor sesizate
iniţial în fond. Cererile de reexaminare a legilor pentru care Guvernul
şi-a angajat răspunderea se trimit, spre dezbatere, comisiilor în a căror
competenţă intră materia reglementată de respectivele legi. În cadrul
cererii de reexaminare, Parlamentul poate să modifice în totalitate sau
parţial textele care au legătură cu cererea de reexaminare, inclusiv prin
recorelarea dispoziţiilor legii.
(2)*) În cazul în care textele care au legătură cu cererea de
reexaminare au fost modificate în totalitate sau parţial, legea,
cuprinzând aceste texte reexaminate, după adoptare, se trimite
Președintelui României în vederea promulgării.
(3)*) În cazul în care textele reexaminate nu au fost adoptate, legea
se trimite spre promulgare în forma adoptată iniţial de către
Parlament.

Art. 59. – În cazul în care Curtea Constituţională constată că unul

sau mai multe articole dintr-o lege adoptată în plenul celor două
Camere nu sunt constituţionale, birourile permanente vor sesiza în fond
cele două comisii juridice şi, pentru avize, comisiile în a căror
competenţă intră materia reglementată de respectiva lege. Comisiile
sesizate vor reexamina numai dispoziţiile constatate ca fiind
neconstituţionale, pentru a le pune de acord cu decizia Curţii

*)
Declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 31/2016 asupra sesizării de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (2) şi (3) din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei
Deputaţilor şi Senatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 16 februarie 2016.
 23

Constituţionale, şi, în măsura în care se impune, vor recorela celelalte

dispoziţii ale legii ca operaţiune de tehnică legislativă.

CAPITOLUL III
Proceduri speciale

SECŢIUNEA 1
Aprobarea bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat

Art. 60. – (1) Proiectul Legii bugetului de stat şi proiectul Legii

bugetului asigurărilor sociale de stat se întocmesc anual de către
Guvern şi se supun aprobării şedinţei comune a Camerei Deputaţilor şi
Senatului.
(2) Proiectul Legii bugetului de stat şi proiectul Legii bugetului
asigurărilor sociale de stat se trimit de către Guvern birourilor
permanente ale celor două Camere, care vor asigura difuzarea acestora
către deputaţi şi senatori şi vor întocmi programul de dezbatere şi
adoptare a respectivelor proiecte, cu consultarea liderilor grupurilor
parlamentare.

Art. 61. – Proiectul Legii bugetului de stat şi proiectul Legii

bugetului asigurărilor sociale de stat se trimit de către birourile
permanente, spre dezbatere şi avizare, comisiilor pentru probleme de
buget şi de finanţe. Celelalte comisii avizează aceste proiecte în
legătură cu acele capitole care intră sub incidenţa obiectului lor de
activitate.

Art. 62. – Grupurile parlamentare, deputaţii şi senatorii pot

prezenta comisiilor amendamente scrise şi motivate, în cel mult 5 zile
de la data primirii proiectului.

Art. 63. – (1) Comisiile sesizate în fond pentru examinarea

proiectelor de buget întocmesc câte un raport comun asupra fiecărui
proiect, în care vor fi prezentate amendamentele admise şi cele
respinse, cu o scurtă motivare a soluţiei adoptate.
(2) Rapoartele comune se întocmesc în cel mult 30 de zile de la
sesizare.
 24

Art. 64. – Dezbaterea proiectelor de buget în şedinţă comună este

precedată de prezentarea de către iniţiator a elementelor de
fundamentare a proiectelor, precum şi a raportului comun. Raportul
este prezentat de către unul dintre preşedinţii comisiilor permanente
sesizate în fond sau de către un raportor desemnat de aceştia.

Art. 65. – (1) La dezbaterea generală a proiectelor de buget poate

lua cuvântul numai câte un reprezentant al grupurilor parlamentare din
cele două Camere, precum şi un reprezentant al parlamentarilor care nu
fac parte din asemenea grupuri.
(2) Reprezentantul Guvernului are dreptul să ia cuvântul înainte de
încheierea dezbaterii generale.
(3) În faza dezbaterii generale nu pot fi propuse amendamente.

Art. 66. – (1) După încheierea dezbaterii generale se trece la

dezbaterea pe articole a proiectului legii fiecărui buget.
(2) La discutarea fiecărui articol, deputaţii şi senatorii pot lua
cuvântul.
(3) În cursul luărilor de cuvânt pot fi prezentate numai
amendamente privind probleme de redactare sau care nu aduc atingere
fondului problemei discutate.
(4) Preşedintele care conduce lucrările poate supune aprobării
şedinţei comune sistarea discuţiilor la articolul dezbătut.

Art. 67. – (1) Discutarea articolelor începe cu amendamentele

depuse la comisii, admise şi respinse.
(2) În cursul dezbaterilor, deputaţii şi senatorii, Guvernul sau
grupurile parlamentare pot pune în discuţie amendamentele respinse de
comisia sesizată în fond sau amendamentele depuse la comisie, în
conformitate cu prevederile prezentului regulament.
(3) În plenul celor două Camere se pot formula amendamente
de corelare tehnico-legislativă, gramaticale sau lingvistice.
Amendamentele se depun în scris la preşedintele de şedinţă.
 25

Art. 68. – Amendamentele şi articolele sunt adoptate dacă

întrunesc majoritatea de voturi a deputaţilor şi senatorilor prezenţi la
lucrările şedinţei comune.

Art. 69. – După încheierea dezbaterilor pe articole, proiectele de

legi se supun în ansamblu votului final al deputaţilor şi senatorilor.

SECŢIUNEA a 2-a
Dezbaterea textelor legislative aflate în divergenţă

Art. 70. – În cazul în care un proiect de lege aflat în curs de

legiferare anterior intrării în vigoare a Legii nr. 429/2003 sau o
iniţiativă legislativă de revizuire a Constituţiei României este
adoptat/adoptată în redactări diferite de către cele două Camere, iar
comisia de mediere nu ajunge la un acord, ori dacă una dintre Camere
nu aprobă, în tot sau în parte, raportul comisiei de mediere, textele
aflate în divergenţă se supun dezbaterii Camerei Deputaţilor şi
Senatului în şedinţă comună, cu respectarea regulilor procedurii
legislative stabilite în secţiunea precedentă şi la art. 53 alin. (2) – (4),
după caz.

Art. 71. – Legile adoptate se trimit spre promulgare Preşedintelui

României, sub semnătura preşedintelui Camerei Deputaţilor, în termen
de cel mult 10 zile de la votarea acestora.

SECŢIUNEA a 3-a
Raporturile Parlamentului cu Preşedintele României

Art. 72. – (1) În termen de 24 de ore de la validarea rezultatului

alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al României de către Curtea
Constituţională, preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului
convoacă deputaţii şi senatorii în şedinţă comună, pentru depunerea
jurământului de către candidatul a cărui alegere a fost validată.
(2) Dacă alegerile parlamentare şi cele prezidenţiale au loc la
aceeaşi dată, convocarea Camerelor în şedinţă comună pentru
depunerea jurământului se face în cel mult 24 de ore de la constituirea
legală a Camerelor nou-alese.
 26

Art. 73. – (1) Şedinţa comună este prezidată de preşedinţii

Camerelor Parlamentului. Unul dintre aceştia, după anunţarea scopului
şedinţei, dă cuvântul preşedintelui Curţii Constituţionale sau
reprezentantului acestuia în cazul în care preşedintele nu poate fi
prezent pentru a prezenta raportul privind validarea rezultatului
alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al României şi invită candidatul
a cărui alegere a fost validată să depună jurământul.
(2) Depunerea jurământului se consemnează într-o declaraţie a
Parlamentului, prin care acesta ia act de începerea exercitării
mandatului Preşedintelui României.
(3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică şi în cazul interimatului
funcţiei de Preşedinte, după primirea confirmării Curţii Constituţionale
cu privire la existenţa împrejurărilor care justifică interimatul.

Art. 74. – În cazul în care Preşedintele României sesizează

Parlamentul cu una dintre situaţiile prevăzute la art. 13 pct. 3 – 5 şi 16,
birourile permanente ale Camerelor stabilesc întrunirea Parlamentului
în şedinţă comună în termen de cel mult 24 de ore sau, după caz, de 48
de ore.

Art. 75. – După examinarea, în cadrul dezbaterilor, a cererii

Preşedintelui României, deputaţii şi senatorii, întruniţi în şedinţă
comună, aprobă sau încuviinţează măsurile luate de Preşedinte în
exercitarea atribuţiilor sale, cu votul majorităţii deputaţilor şi
senatorilor prezenţi.

Art. 76. – Procedura de punere sub acuzare a Preşedintelui

României se declanşează pe baza unei cereri semnate de majoritatea
deputaţilor şi senatorilor. Cererea trebuie să cuprindă descrierea
faptelor care îi sunt imputate şi încadrarea lor juridică. După primirea
cererii de către birourile permanente, acestea vor informa neîntârziat
Preşedintele României asupra cererii de punere sub acuzare.

Art. 77. – În cadrul şedinţei comune a celor două Camere,

preşedintele care conduce şedinţa aduce la cunoştinţa deputaţilor şi
senatorilor conţinutul cererii de punere sub acuzare şi procedează la
 27

constituirea unei comisii de anchetă, care, în termenul hotărât în şedinţa

comună, prezintă un raport asupra celor constatate.

Art. 78. – În termen de 48 de ore de la depunerea raportului

comisiei de anchetă la birourile permanente, Camerele Parlamentului se
întrunesc în şedinţă comună pentru examinarea şi dezbaterea acestuia.

Art. 79. – După încheierea dezbaterilor, propunerea comisiei de

anchetă se supune votului secret prin bile.

Art. 80. – Dacă se hotărăşte punerea sub acuzare a Preşedintelui

României, Parlamentul, sub semnătura preşedinţilor celor două
Camere, solicită de îndată procurorului general al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să sesizeze, potrivit legii, Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie.

Art. 81. – În tot cursul procedurii de punere sub acuzare,

Preşedintele României este în drept să se apere.

Art. 82. – (1) Propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui

României în cazul săvârşirii de către acesta a unor fapte grave prin care
încalcă prevederile Constituţiei, făcută de cel puţin o treime din
numărul deputaţilor şi senatorilor, se depune concomitent la birourile
permanente ale Camerelor Parlamentului.
(2) Birourile permanente, sub semnătura preşedinţilor, comunică
neîntârziat această propunere Preşedintelui României, precizându-se
totodată data şi locul şedinţei comune a Camerelor.

Art. 83. – (1) Preşedintele care conduce şedinţa comună, după

prezentarea propunerii de suspendare din funcţie şi ascultarea
explicaţiilor Preşedintelui României, consultă deputaţii şi senatorii dacă
datele existente sunt suficiente pentru a fi sesizată Curtea
Constituţională sau dacă este necesară constituirea unei comisii comune
de anchetă. Hotărârea se ia cu majoritatea voturilor din numărul total al
deputaţilor şi senatorilor.
(2) În cazul în care s-a apreciat că datele sunt suficiente,
propunerea de suspendare, însoţită de informaţiile necesare, se trimite
 28

de îndată de către preşedintele care a condus şedinţa comună Curţii

Constituţionale spre consultare, menţionându-se şi termenul până la
care aceasta trebuie să se pronunţe.
(3) În termen de 24 de ore de la primirea avizului Curţii
Constituţionale, Camerele Parlamentului se întrunesc în şedinţă
comună pentru a hotărî asupra propunerii de suspendare din funcţie.
(4) La dezbateri este invitat şi Preşedintele României, căruia i se va
da cuvântul, la cererea sa, oricând în timpul dezbaterilor, pentru a da
explicaţii asupra faptelor ce i se impută.
(5) Hotărârea se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor şi
senatorilor. Votul este secret, cu bile.

Art. 84. – În cazul în care s-a hotărât constituirea unei comisii

comune de anchetă, raportul întocmit de aceasta în termenul stabilit în
hotărârea prevăzută la art. 83 alin. (1) se trimite, prin grija preşedinţilor
celor două Camere, Curţii Constituţionale spre consultare, în termen de
3 zile de la data depunerii raportului.

Art. 85. – (1) Hotărârea adoptată de Parlament în cadrul procedurii

de suspendare din funcţie a Preşedintelui României se comunică
acestuia, în termen de 48 de ore, sub semnătura preşedinţilor celor două
Camere.
(2) Dacă propunerea de suspendare din funcţie a fost aprobată,
hotărârea se trimite şi Guvernului în vederea iniţierii proiectului de lege
privind organizarea şi desfăşurarea referendumului pentru demiterea
Preşedintelui.

Art. 86. – Prevederile art. 82 – 85 se aplică, în mod corespunzător,

şi în cazul propunerii de suspendare a persoanei care asigură
interimatul funcţiei de Preşedinte.

SECŢIUNEA a 4-a
Acordarea şi retragerea încrederii acordate Guvernului

Art. 87. – Birourile permanente ale celor două Camere vor asigura
multiplicarea şi difuzarea către deputaţi şi senatori a programului şi
 29

listei Guvernului, de îndată ce acestea au fost primite de la candidatul

desemnat pentru funcţia de prim-ministru.

Art. 88. – (1) Birourile permanente, în condiţiile art. 15, stabilesc

data şedinţei comune, la cel mult 15 zile de la primirea programului şi
listei Guvernului, luând totodată măsuri pentru convocarea deputaţilor
şi senatorilor.
(2) Fiecare candidat pentru funcţia de ministru, înscris în lista
Guvernului, va fi audiat, în şedinţă comună, de către comisiile
permanente ale celor două Camere al căror obiect de activitate
corespunde sferei de competenţă a viitorului ministru.
(3) În urma audierii, comisiile vor întocmi un aviz comun
consultativ, motivat, pe care îl vor prezenta candidatului pentru funcţia
de prim-ministru. Respectivele avize vor fi depuse la cele două birouri
permanente care dispun difuzarea lor deputaţilor şi senatorilor.
(4) Dacă, în urma audierii, un candidat pentru funcţia de ministru a
primit aviz nefavorabil, prim-ministrul desemnat poate prezenta o nouă
propunere sau poate să menţină propunerea iniţială. Dacă
prim-ministrul desemnat a nominalizat o altă persoană pentru funcţia de
ministru, respectiva persoană va fi audiată conform alineatelor
precedente, iar votul pentru acordarea încrederii Guvernului se va da
după depunerea unui nou aviz.

Art. 89. – (1) Preşedintele care conduce şedinţa comună a

Camerelor Parlamentului, după aprobarea ordinii de zi, dă cuvântul
candidatului desemnat pentru funcţia de prim-ministru, în vederea
prezentării programului şi a listei Guvernului.
(2) În continuare, la cererea reprezentanţilor grupurilor
parlamentare din Camera Deputaţilor şi Senat, preşedintele le dă
cuvântul pentru exprimarea punctelor de vedere ale respectivelor
grupuri cu privire la programul şi lista Guvernului.

Art. 90. – După încheierea dezbaterilor se supune la vot

propunerea de acordare a încrederii Guvernului. Votul este secret şi se
exprimă prin bile.
 30

Art. 91. – După numărarea voturilor, preşedintele anunţă rezultatul

votării, consemnat în procesul-verbal încheiat în acest scop.

Art. 92. – Hotărârea Parlamentului privind acordarea votului de

încredere se semnează de preşedintele Camerei Deputaţilor şi
preşedintele Senatului şi se înaintează de îndată Preşedintelui României
spre a proceda la numirea Guvernului.

Art. 93. – În cazul neacordării votului de încredere pentru formarea

Guvernului, Parlamentul, sub semnătura preşedinţilor celor două
Camere, aduce de îndată această situaţie la cunoştinţa Preşedintelui
României, în vederea desemnării unui alt candidat pentru funcţia de
prim-ministru.

Art. 94. – (1) Moţiunea de cenzură iniţiată de cel puţin o pătrime

din numărul total al deputaţilor şi senatorilor se prezintă birourilor
permanente şi se comunică Guvernului de către preşedintele Camerei
Deputaţilor, în ziua în care aceasta a fost depusă. Moţiunea de cenzură
se prezintă în şedinţa comună a celor două Camere în cel mult 5 zile de
la data depunerii.
(2) Dezbaterea moţiunii de cenzură are loc după 3 zile de la data
când a fost prezentată în şedinţa comună a celor două Camere.
(3) Data şi locul şedinţei comune, împreună cu invitaţia de
participare, se comunică Guvernului de către preşedintele Camerei
Deputaţilor, cu 24 de ore înainte ca aceasta să aibă loc.

Art. 95. – (1) După prezentarea moţiunii de cenzură de către

deputatul sau senatorul desemnat de iniţiatorii acesteia, preşedintele
care conduce şedinţa comună dă cuvântul prim-ministrului sau, în cazul
imposibilităţii participării acestuia, membrului Guvernului care îl
reprezintă, pentru prezentarea poziţiei Guvernului.
(2) În continuare, preşedintele dă cuvântul deputaţilor şi
senatorilor, în ordinea înscrierii lor la cuvânt.

Art. 96. – După încheierea dezbaterilor se procedează la votarea

moţiunii de cenzură.
 31

Art. 97. – Dispoziţiile art. 90 – 93 sunt aplicabile, în mod

corespunzător, şi în cazul adoptării moţiunii de cenzură.

Art. 98. – Prevederile prezentei secţiuni sunt aplicabile, în mod

corespunzător, şi în cazul moţiunii de cenzură privitoare la angajarea
răspunderii Guvernului asupra unui program, a unei declaraţii de
politică generală sau a unui proiect de lege, în condiţiile prevederilor
constituţionale.

SECŢIUNEA a 5-a
Numiri şi alegeri

Art. 99. – Dezbaterea, în şedinţa comună a Camerelor

Parlamentului, a propunerilor de numiri şi alegeri în funcţiile prevăzute
la art. 13 pct. 8, 9, 20 şi 21 se face pe baza raportului comun întocmit
de comisiile permanente de specialitate ale celor două Camere.

Art. 100. – Votul este secret şi se exercită prin buletine de vot.

SECŢIUNEA a 6-a
Alte proceduri speciale

Art. 101. – (1) Data şedinţei comune pentru dezbaterea rapoartelor

ce se prezintă Parlamentului de către autorităţile publice prevăzute de
Constituţie se stabileşte cu respectarea unui termen de cel puţin 5 zile
de la data difuzării lor către deputaţi şi senatori.
(2) Rapoartele se examinează de comisiile permanente sesizate în
fond şi raportul comun al acestora se difuzează parlamentarilor cu cel
puţin o zi înainte de prezentarea lui în şedinţa comună a celor două
Camere.
(3) În cazul în care din dezbateri rezultă necesitatea adoptării unor
măsuri, hotărârea se ia cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor
prezenţi.
(4) Dezbaterile asupra rapoartelor ce se prezintă Parlamentului de
către autorităţile publice, care au această obligaţie legală, trebuie
 32

finalizate în cel mult 6 luni de la depunerea lor la cele două birouri

permanente.

Art. 102. – Camerele întrunite în şedinţă comună pot hotărî, în

exercitarea atribuţiilor de control ale Parlamentului, efectuarea unor
verificări sau anchete proprii de către comisii comune special
constituite în acest scop sau de către comisiile permanente ale
Camerelor, care vor prezenta un raport comun.

CAPITOLUL IV
Dispoziţii finale

Art. 103. – Prezenţa la şedinţele comune a deputaţilor şi

senatorilor, membri ai Guvernului, este obligatorie la dezbaterea şi
adoptarea proiectelor de legi din sfera lor de competenţă, la dezbaterea
învestiturii şi a moţiunii de cenzură, a mesajelor Preşedintelui
României şi a declaraţiilor de politică generală ale Guvernului.

Art. 104. – Dispoziţiile prezentului regulament se completează cu

prevederile aplicabile din Regulamentul Camerei Deputaţilor şi din
Regulamentul Senatului.