Violenţa în şcoală

Titlul propunerii de politică publică : VIOLENȚA ÎN ȘCOALĂ

Inițiator: CÎRNECI ALINA-ROXANA

SECŢIUNEA 1: Argumente pentru iniţierea propunerii de politică publică

Nu există nicio îndoială că violența umană este una dintre temele recurente în societatea
contemporană. Preocuparea pentru manifestările de violenţă, dilemele privind creşterea
criminalităţii şi a cauzelor ei, strategiile de prevenire și combatere a acestor fenomene fac obiectul
unei reflecții pentru politicienii, jurnaliștii, liderii de opinie, și în mod special cercetătorii din
diferite domenii ale științelor sociale.

Globalizarea atenției asupra violenței sociale este rezultatul recunoașterii pe scară largă a
necesității de a pune violența pe agenda diferiților actori sociali care sunt nu numai responsabili de
găsirea soluțiilor, ci și de mobilizarea grupurilor sociale și a societății civile pentru a luarea de
poziție, implicarea și participarea la activități de prevenire și / sau combaterea acestui fenomen
social.

Desigur, violenţa umană este un fenomen complex, având determinări psihologice, sociale,
culturale şi economice. Acest lucru este evident dacă luăm în consideraţie amploarea formelor ei de
manifestare şi interrelaţiile pe care le presupune.

Una dintre definiţiile violenței este cea dată de Organizaţiai Mondiala a Sănătăţii, și înseamnă
„ameninţarea sau folosirea intenţionată a forţei fizice sau a puterii contra propriei persoane, contra
altuia sau contra unui grup, unei comunităţi care antrenează sau riscă puternic să antreneze un
traumatism, un deces sau daune psihologice, o dezvoltare improprie sau privaţiuni. 1

În orice caz, violența umană indiferent de contextul în care se manifestă, este inerentă naturii
umane, dar acest lucru nu înseamnă că nu ar trebui să se dea un răspuns ferm prin acordarea unui rol
special de prevenire și combatere a acestui fenomen social. Școala ca mediu instituțional nu poate
sustrage acestei afirmaţii.

Ce fel de violență întâlnim în școală? Care sunt motivele violenței școlare? De ce unii copii adoptă
comportamente violente în relațiile lor cu colegii, prietenii, profesorii și părinții? De ce unii
1
Organizaţiai Mondiala a Sănătăţii
profesori stabilesc relații de putere, exprimate prin violență la adresa elevilor? Informațiile
exprimate prin comportament violent sunt doar o parte a întrebărilor de care avem nevoie pentru a
găsi răspunsuri. pentru a asigura o atmosferă pozitivă în școală și pentru a controla violența
interpersonală.

În România, odată cu creșterea gradului de conștientizare a violenței școlare (de obicei incluse
în violența în rândul tinerilor și violența împotriva copiilor / tinerilor), multe organizații
guvernamentale și neguvernamentale încearcă să abordeze aceste fenomene. Aceste metode sunt
parțiale, adaptate condițiilor locale și sunt practic tangibile problemelor de violență generală. Puține
studii au acordat o atenție specială violenței școlare în termeni de specificitate, urmărind să
stabilească în mod riguros, chiar în contexte limitate, dimensiunile, cauzele şi factorii determinanţi
ai acestui fenomen.

Sensibilizarea faţă de fenomenul violenţei şcolare ar trebui, firesc, să ducă la creşterea eforturilor
depuse pentru ameliorarea situaţiei prezente. În acest sens, ţara noastră trebuie să se implice în
prevenirea şi combaterea violenţei, în general, şi a celei şcolare, în special, şi să dispună de o
cunoaştere la nivel naţional a fenomenului violenţei şcolare.

În acest context, studiul de caz oferă o imagine asupra dimensiunii fenomenului de violenţă în
şcoala românească, identificând, totodată, cauzele şi factorii care îl determină. De asemenea, studiul
propune atenţiei organismelor responsabile şi societăţii civile un set de recomandări privind
ameliorarea şi prevenţia violenţei în şcoală.

Cauze ale violenţei în şcoală

Prima ipoteză care a stat la baza studiului este aceea că violenţa în şcoală este generată de multiple
cauze şi factori de influenţă, ale căror efecte se cumulează şi potenţează reciproc, conducând la
apariţia unor astfel de fenomene sub variate forme de manifestare: de la cele mai simple la cele mai
grave forme de comportament deviant. Pentru a identifica aceste cauze studiul de caz a adoptat
două niveluri de analiză:

• Analiza diferitelor caracteristici și determinanți specifici (caracteristici personale, determinanți

sociali și familiali și mediul școlar) ale elevilor cu manifestări violente, astfel încât să identificam
uni dintre factorii de risc pentru violență;
• Analiza opiniilor diferitelor tipuri de actori ai educaţiei, precum şi ale unor reprezentanţi ai poliţiei
privind cauzele violenţei în şcoală, urmărindu-se, în acelaşi timp, gradul de conştientizare şi de
implicare în ameliorarea fenomenelor de violenţă.

Clasificările propuse de specialiştii în domeniu grupează cauzele violenţei în:

-cauze biologice (factori genetici probleme neurobiologice, leziuni cerebrale, factori de nutriţie,
efecte ale consumului de alcool şi droguri ş.a.),

-cauze sociologice (condiţiile socio-economice, factori privind comunitatea şi structura acesteia

etc.)

-cauze psihologice (afecţiuni psihice asociate şi cu un nivel mai redus de dezvoltare

psihointelectuală, dar, în special efectele, în plan psihologic, ale condiţiilor de mediu familial în
care se dezvoltă copilul).

Alte abordări consideră că principale cauze ale violenţei sunt cele generate de:

- violenţa în familie (copiii care aparţin unor familii în care se manifestă relaţii de violenţă preiau
aceste ”modele de relaţionare”);

- condiţiile economice (sărăcia extremă în care trăiesc unele familii, inclusiv copiii, îi împinge pe
unii dintre ei la comiterea unor acte de violenţă);

- mediul instabil (anumite evenimente intervenite în familie, de genul divorţului sau decesului unui
părinte, precum şi climatul psihoafectiv instabil şi insecurizant în care se dezvoltă copiii – în familie
sau în afara acesteia – pot conduce la manifestări de violenţă ale acestora);

- lipsa stimei de sine (indivizii cu o imagine de sine defavorabilă se implică în acte de violenţă
pentru a compensa sentimentele negative cu privire la propria persoană şi pentru că astfel obţin
acceptarea grupului cu care comit actele de violenţă);

- imaginea violenţei în mass-media (expunerea îndelungată la violenţa propagată de către media îi

desensibilizează pe copii, ajungând astfel să o accepte şi să o practice; aceasta cu atât mai mult cu
cât imaginea violenţei în media nu insistă pe consecinţele asupragresorului – penale, sociale etc. – şi
nici pe efectele asupra victimei);

- sistemul legal (cadrul legal permisiv, în unele ţări, privind violenţa tinerilor, situaţie care nu
descurajează recidivarea);
- alienarea (lipsa comunicării şi a unor puncte de conexiune cu comunitatea, a sentimentului de
apartenenţă la aceasta a tinerilor, precum şi lipsa speranţei de reuşită în viaţă; violenţa şi aderarea la
un grup violent creează acestora sentimentul de apartenenţă la o anume comunitate şi de încredere
în viitor);

- rasismul, sexismul, homofobia, stratificarea socială, etnocentrismul (discriminarea centrată pe

diferenţele între indivizi sau grupuri este o sursă de tensiune care poate genera violenţa; instituţiile
pot legitima violenţa prin politici şi practici instituţionale, dând dreptul indivizilor să practice
discriminarea la nivel individual, cu consecinţe minime).

O altă tipologie a factorilor de risc ai violenţei are în vedere individul, cu caracteristicile sale
personale, sistemul de relaţii al acestuia, precum şi influenţele culturale, de mediu etc; această
clasificare cuprinde:

- factori individuali: caracteristici ale indivizilor care includ factori biologici şi factori referitori la
istoria personală;

- factori de relaţionare: factori familiali, influenţe ale grupului de prieteni ş.a.;

- factori comunitari: caracteristici ale comunităţii (de exemplu şcoala şi vecinătatea) în care se
dezvoltă relaţiile individului;

- factori societali: factori sociali, culturali şi de mediu; includ norme culturale care sprijină
drepturile părinţilor asupra copiilor, dominanţa bărbaţilor asupra femeilor, precum şi politicile
privind educaţia şi sănătatea care menţin sau creează inechitatea între grupuri.

Luând în considerare ca şi criteriu de clasificare anumite entităţi sau grupuri de influenţă, o

altă grupare a factorilor de risc, relativ asemănătoare cu cea prezentată mai sus, are în
vedere:

- individul: dificultăţi de concentrare a atenţiei (hiperactivitate), atitudini antisociale, historia

personală privind comportamentului agresiv, consum de tutun, alcool şi droguri, nivel redus de
dezvoltare intelectuală, posibilităţi limitate de autocontrol ş.a.

- familia: comportament autoritar faţă de copii, expunerea copilului la conflicte şi acte de violenţă în
familie, reguli de disciplină dure, laxe sau inconsistente, lipsa de implicare în viaţa copiilor, slaba
supraveghere a acestora, afecţiune redusă faţă de copii, nivel redus de educaţie a părinţilor, venitul
scăzut al familiei, consumul de droguri şi criminalitatea;
- colegii/şcoala: asocierea la grupuri delincvente, implicarea în “găşti”, respingerea de către colegi,
lipsa de implicare în diferite activităţi, motivaţie redusă pentru şcoală, rezultate şcolare slabe, eşec
şcolar.

- vecinătatea/comunitatea: oportunităţi economice reduse, mare concentrare de populaţie săracă,

mobilitate accentuată a populaţiei din comunitate, număr ridicat de familia dezorganizate,
participare comunitară redusă, vecinătăţi dezorganizate social.

Dimensiunile problemei

Violenţa şcolară în ţara noastră este o temă încă puţin reprezentată în preocupările decidenţilor, atât
la nivelul celor implicaţi în procesul educaţional, cât şi la nivelul societăţii în general. Societatea
contemporană se vede nevoită a regândi şcoala şi rolul ei social.

Consecințe ale neintervenției autorității în domeniu

Toate persoanele implicate în violență (victimele, agresorii/abuzatorii, martorii) trăiesc consecințele

ei negative pe parcursul întregii vieți. Violența cauzează persoanelor implicate prejudicii
psihologice, sociale, fizice (somatice) și academice, care se manifestă în mod diferit,în funcție de
rolul participantului.

Toți cei implicați în violență (victime, agresori / agresori, martori) vor suferi efectele negative pe tot
parcursul vieții. Comportamentul violent poate provoca daune psihologice, sociale, fizice
(somatice) și academice, care se manifestă într-un mod diferit, în funcție de rolul participanților.

Categorii sociale și instituții afectate

 Elevii pot fi victime directe sau victime secundare ale violenței domestice și/sau ale
violenței de gen.
 Cadrele didactice alături de persoanele cu activitate în domeniul educațional.
 Prieteni, părinții și alții membrii ai familiei.
 Instituția școalară.

Legislația națională și internațională Legislație națională

• Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, republicată, cu

modificările și completările ulterioare

• Legea 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați -Republicată
• Legea nr. 30/2016 pentru ratificarea Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și
combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice

• HG. nr. 49/2011 pentru aprobarea Metodologiei – cadru privind prevenirea și intervenția în echipă
multidisciplinară și în rețea în situațiile de violență asupra copilului și de violență în familie şi a
Metodologiei de intervenţie multidisciplinară şi interinstituţională privind copiii exploataţi şi aflaţi
în situaţii de risc de exploatare prin muncă, copiii victime ale traficului de persoane, precum şi
copiii români migranţi victime ale altor forme de violenţă pe teritoriul altor state;

• Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelor infracțiunilor, cu
modificările și completările ulterioare; În scopul asigurării protecţiei victimelor infracţiunilor,
prezenta lege reglementează unele măsuri de informare a victimelor infracţiunilor cu privire la
drepturile acestora, precum şi de consiliere psihologică, asistenţă juridică gratuită şi compensaţie
financiară de către stat a victimelor unor infracţiuni.

• Strategia naţională privind promovarea egalității de șanse între femei și bărbați și prevenirea și
combaterea violenței domestice pentru perioada 2018-2021

• Planul operațional de acțiuni pentru implementarea Strategiei naționale privind promovarea

egalității de șanse între femei și bărbați și prevenirea și combaterii violenței domestice 2018-2021

• Codul Penal și Codul de Procedură Penală

Legislația internațională

• Convenția CEDAW – Convenția pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare împotriva

Femeilor

• Recomandarea Generală nr. 12 CEDAW – Violența împotriva femeilor

• Recomandarea Generală nr. 19 CEDAW – Violența împotriva femeilor

• Platforma de acțiune de la Beijing +20 și Uniunea Europeană

• Convenția Consiliului Europei pentru Prevenirea și Combaterea Violenței împotriva

Femeilor și a Violenței Domestice - Convenția de la Istanbul

• Convenția Consiliului Europei de Acțiune împotriva Traficului de Ființe Umane

SECŢIUNEA 2: Scopul şi obiectivele propunerii de politică publică

Scop: Reducerea numărului actelor de violenţă comise în perimetrul şcolii sau a structurii şi în
zonele adiacente acestora, asigurarea unui mediu de viaţă socială armonios, pașnic, sănătos şi sigur
pentru elevi şi întreaga comunitate, conform standardelor europene.

 Conştientizarea populaţiei privind violenţa din școli.

 Prevenirea şi stoparea acestui fenomen
 Îmbunătăţirea calităţii vieţii, în mod special, cât şi a intregii societăţi prin diverse acţiuni de
informare, educare, consiliere, intervenţie, schimbare şi participare activă.
 Sensibilizarea unui public cât mai larg şi o condiţie a mobilizării resurselor în vederea abordării
violenţei în şcoală.

Obiective:

 Analizarea periodică a situaţiei din şcoală, în ceea ce priveşte comiterea actelor de violenţă.
 Atragerea şi implicarea elevilor în activităţi de prevenire a violenţei şi combatere a
criminalităţii.
 Crearea unui sistem de comunicare reală şi eficientă între şcoală, autorităţi şi familie pentru
identificarea, monitorizarea şi prevenirea actelor de violenţă/infracţiunilor, prin implicarea
tuturor factorilor educaţionali.
 Transmiterea către populaţie a unui mesaj care afirmă că violenţa în școală este un
comportament indezirabil, anomic şi deviant.
 Promovarea unei legislaţii şi a unor practici legislative adecvate care să ofere protecţie
victimelor violenţei.
 Implicarea activă a tinerilor în acţiunile derulate, în vederea prevenirii şi combaterii
fenomenului de violență .
 Elaborarea unui set de recomandări, destinate cadrelor didactice şi părinţilor, cu scopul de
ameliorare a fenomenului violenţei în şcoală.

BENEFICIARI: Beneficiarii acestei politici educaţionale sunt elevii (beneficiarii direcţi),

personalul didactic și categoriile asociate, părinţii, comunitatea, întreaga societate (beneficiarii
indirecţi).

Beneficiari direcți:

- Copiii din comunitățile rurale

- Copiii din familii cu un statut socio-economic scăzut

- Minorități și alte grupuri marginalizate

- Copiii/tinerii cu cerințe educative speciale, etc

Beneficiari indirecți:

- Aparținătorii elevilor (părinți, tutori legali etc.)

- Ministerul Educației Naționale, ca urmare a unei mai bune gestionări a fluxurilor de informații
privindelevii, cadrele didactice, finanțările școlilor ș.a.m.d.

- Comunitatea

PARTENERI: Instituţii guvernamentale şi neguvernamentale, reprezentanţi ai părinţilor,

reprezentanţi ai autorităţii locale, mass-media.

-Direcţia de Poliţie - Serviciul Analiză şi Prevenirea Criminalităţii;

- Brigada de Poliţie Rutieră;

- Direcţia Generală de Jandarmi;

- Agenţia Naţională Antidrog - Centrele de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog

- Agenţia Naţională împotriva traficului de persoane

- Direcția Generala de Asistenta Sociala - Protecția Copilului;

- Instituţii neguvernamentale;

- Autorităţi locale;

- Mass-media;

-Consiliul Municipal al Elevilor

- Federaţiile sindicale din învăţământ.

RESURSE NECESARE:

1. Resurse materiale

 hârtie de scris;
 telefon pentru legături operative cu persoanele implicate în realizarea activităţii procedurate;
 caiete, dosare, pixuri, foi veline de scris, agrafe, perforator, capsator.

2. Resurse umane

 cadrele didactice;
 Directorul;
 Comisia pentru prevenirea şi eliminarea violenţei, a faptelor de corupţie şi discriminării în
mediul şcolar

3. Resurse financiare

 bugetul instituției, conform alocării bugetare anuale, precum și alte surse suplimentare

SECŢIUNEA 3: Selectarea opţiunii

Colaborarea actorilor cheie din comunitate pentru mobilizarea resurselor (umane și financiare) și
intensificarea acțiunilor autorităților cu atribuții în domeniu pentru combaterea violenței în școlii.

SECŢIUNEA 4: Descrierea opţiunilor de soluţionare a problemei identificate:

VARIANTA 1

Menținerea situației actuale. A nu schimba nimic din situația actuală înseamnă a menține în
continuare una dintre cele mai mari rate de violeță în școlii, cu aproape 6 puncte procentuale peste
media Uniunii Europene și înseamnă în fapt a nu investi în educație și implicit, a nu investi în copiii
României, în viitorul țării. De asemenea, păstrându-se situația actuală, în România vor fi în
continuare copii care adoptă modalităţi de comportament violent în relaţiile lor cu colegii, cu
prietenii, cu profesorii, cu părinţii, etc.

BENEFICII: Nu există beneficii.

COSTURI: Nu sunt prevăzute costuri în acestscenariu fiindcă nu se adoptă nici o măsură.

RISCURI: Cel mai important risc este acela ca violența școliile din România să rămână la același
nivel sau și mai rău să crească din nou.

IMPACTUL ECONOMIC: Sectorul educațional din România este parte integrantă din strategia
Guvernului de atingere a țintelor Europa 2020. Țintele UE sunt centrate pe îmbunătățirea
rezultatelor educaționale, datorită influenței lor asupra creșterii economice, prin ocuparea
 productivă a forței de muncă, formarea competențelor, formarea profesională a elevilor în sistem.
Educația, în ansamblu, este în continuare subfinanțată, cu proape 3,70% din PIB.

IMPACTUL SOCIAL: Din punct de vedere social victimele sunt izolate treptat şi, în cele din
urmă, total de familia de origine, grupul de prieteni, colegii de clasa, etc. Izolarea socială a victimei
reprezintă unul dintre cei mai severi factori de eşec în încercarea acesteia de ieşire din această
dependenţă de a fii violent.

BUGETUL ESTIMAT: Nu este cazul.

SECŢIUNEA 5: PLANUL DE ACȚIUNI

Actori Măsuri/activități Indicatori de evaluare Răspândirea

Acţiuni de intervenţie
ELEVI - activităţi extracurriculare: - toții elevi școlii va participa Publicarea unor produse ale
sportive, turistice, artistice, la cel puțin o activitate proiectului pe site-ul şcolii, în
campanii sociale, concursuri. extrașcolară în fiecare lună. reviste, broşuri, bannere.

- asumarea rolului de mediatori în - Consiliul Elevilor este Prezentarea directă a rezultatelor

conflicte ţi constituirea unor echipe responsabil să inițieze cel în alte contexte: seminarii, tabere,
de intervenţie în situaţii de criză; puțin un proiect anual pe tema întâlniri, reuniuni.
violenței;
- proiecte ale Consiliului Elevilor. Implicarea și informarea
- creșterea nr. elevilor părinţilor.
- organizarea unor workshop-uri cu implicați în proiectele cu
elevii pentru realizarea de produse tematică antiviolenţă cu 20%
cu tematică specifică: fotografii,
filme, observări, compuneri, eseuri, - Schimbări de atitudine față
postere, broşuri/plante pe tema de violența școlară;
violenţei şi distribuirea lor altor
elevi;

- dezbateri privind regulamentul

școlar, noţiunile de disciplină şi
regulă; reglementările referitoare la
 accesul în școală a persoanelor
străine.

- întâlniri ale elevilor cu

reprezentanți ai Jandarmeriei,
Biserici,Poliției

- participare activă la orele de

dirigenţie pe tema violenţei.

- realizare de referate, proiecte,

studii de caz (individual sau în
grup), pe tema violenţei;
DIRECTORI Identificarea problemelor şcolii cu - Gradul de implicare în Prezentare în diferite ocazii a
impact asupra violenţei; activităţile derulate. strategiei;

Identificarea aspectelor importante - Relevanţa strategiei pentru Diseminarea în mass- media;

care urmează a fi introduse în nevoile şcolii;
strategia şcolii privind prevenirea
violenţei; - Eficienţa sistemului de
monitorizare şi a motivării
Includerea în planul de dezvoltare a cadrelor didactice şi a elevilor.
şcolii a unei strategii de prevenire a
violenţei pe termen scurt şi mediu
(1-4 ani);

Asigurarea unui mediu şcolar

adecvat, cât şi a unui mediu sigur
proxim şcolii, în scopul evitării
situaţiilor de conflict.

Identificarea principalelor obstacole

de comunicare la nivelul şcolii.
 În toate aceste acţiuni directorul va
implica grupul de lucru , cu rol de
prevenţie.

Constituirea unui grup de lucru la

nivelul şcolii, cu rol de coordonare,
monitorizare şi evalare a
activităţilor conţinute în strategia
anti-violenţă a şcolii.

Coordonarea tuturor activităţilor la

nivelul şcolii.

Includerea pe agenda întâlnirilor

formale ale şcolii a unor informări
privind activităţile şi rezultatul lor.

Motivarea cadrelor didactice şi a

elevilor pentru a se implica în
activități;
CADRE DIDACTICE Participare la o sesiune de -Nr mare al modalităţi de Intervenţii media;
informare privind violenţa, reacţie la intervenţiile elevilor;
organizată prin implicarea unor Lecţii deschise;
specialişti: cursuri privind legislaţia, -transparenţa şi obiectivitatea
exemple practice, studii de caz, evaluării.
modaliţi de identificare şi
intervenţie adecvate, modalităţi de -nr de profesori implicați în
implicare a părinţilor şi a activităţi; numărul de
comunităţii în activităţile de activităţi, relevanţa
prevenire şi combatere a violenţei în rezultatelor, stimularea
şcoală. participării elevilor.

Organizarea de dezbateri privind Îmbunătățirea stilul de

regulamentul şcolar şi regulamentul strategii de interacţiune
elevilor. profesor-elevi;

Desfăşurarea de discuţii în grup cu - Se vor dobândi abilităţi de

elevii din şcoală şi părinţii acestora mediere a unor situaţii
în scopul identificării următoarelor conflictuale, de lucru în echipe
aspecte: mixte profesori-elevi.

- percepţii şi reprezentări ale

profesorilor privind violenţa în
şcoală şi societate;

- probleme, cazuri, situaţii de

violenţă în şcoală şi societate.

Probleme, cazuri, situaţii de

violenţă concrete.

Propuneri privind soluţii, activităţi,

intervenţii la nivelul şcolii pe tema
prevenirii violenţei.

În această activitate va fi implicat

în primul rând grupul de lucru care
va fi instituit la nivelul şcolii pentru
coordonarea activităţilor
antiviolenţă, alcătuit din cadre
didactice, consilier şcolar/ psiolog,
reprezentanţi ai părinţilor şi
elevilor.
Organizarea unei lecţii
demonstrative privind violenţa.

Organizarea de activităţi
extraşcolare în scopul ameliorării şi
 diminării fenomenuli.
PĂRINŢI Participare la întâlniri de informare, - creșterea cu 20% a nr. de Implicarea în activităţi, lectorate
părinți implicați în activităţile
documentare privind legislaţia şi
derulate
regulamentul de ordine interioara

Dezbateri

Participare la activităţi organizate

de elevi şi cadre didactice

Constituirea unui grup de părinţi

care să se implice la activităţi.

Participarea la activităţi de
prevenţie şi combatere a violenței.
REPREZENTANŢI AI Participare la activităţi de informare - Gradul de implicare a Participare la “Săptămâna anti-
COMUNITĂŢII cu privire la activităţile ce vor fi autorităţilor în activităţile violenţă”.
desfăşurate în cadrul şcolii. derulate.
Autorităţile locale, poliţia Intervenţii ale reprezentanţilor
de proximitate, Biserica Stabilirea de acorduri de colaborare. -Relevanţa acordurilor de comunităţii locale în media.
colaborare şcoală-comunitate.
Implicarea reprezentanţilor locali în
dezbateri privind oportunitatea
dezvoltării unor programe
deasistenţă privind combaterea
violenţei şcolare în parteneriat
şcoală-comunitate.

Implicarea în activităţi cuprinse în

Strategia şcolii.

SECŢIUNEA 6: Procesul de consultare publică

Părţile consultate sunt:

-Direcţia de Poliţie - Serviciul Analiză şi Prevenirea Criminalităţii;

- Brigada de Poliţie Rutieră

- Direcţia Generală de Jandarmi;

- Agenţia Naţională Antidrog - Centrele de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog

- Agenţia Naţională împotriva traficului de persoane;

- Direcția Generala de Asistenta Sociala - Protecția Copilului;

- Instituţii neguvernamentale;

- Autorităţi locale;

- Mass-media;

-Consiliul Municipal al Elevilor

- Federaţiile sindicale din învăţământ.

SECŢIUNEA 7: INTERVENȚII

Intervenţie la nivelul unităţii de învăţământ în situaţii de violenţă

În cazul unei forme uşoare a violentei şcolare:

1. Dacă sancțiunea nu e prevăzută în Regulamentul de organizare și funcționare al unității de

învățământ:

 Este sesizată comisia de violență și conducerea școlii (dacă este cazul)

 Se realizează o anchetă detaliată
 Este luată o decizie privind aplicarea sau nu a unei sancțiuni
 Se stabilesc măsuri de asistență pentru victimă/agresor

2. Dacă sancțiunea este prevăzută în Regulamentul de organizare și funcționare al unității de

învățământ:

 Se convoacă Consiliul clasei (se analizează cazul, se propune și se stabilește o sancțiune)

 Se sancționează elevul
 Învățător/institutor/profesor învățământ primar/diriginte:
 Aplică sancțiunea
 Informează părinții, tutorii sau susținătorii legali
 Recomandă măsuri de asistență pentru victimă și agresor
 Monitorizează intervențiile, colaborând cu părinții și psihologul școlar

În cazul unei forme grave de violență școlară:

1. Directorul:

 Sesizează Autoritățile competente (Jandarmeria/Poliția de Proximitate/Seviciul de urgență 112

etc.)
 Sesizează părinții, tutorii sau susținătorii legali
 Informează inspectoratul școlar în raport cu gravitatea faptei
 Înștiințează Comisia de violență

2. Comisia de violență:

 realizează o anchetă detaliată

 propune măsuri specifice
 convoacă Consiliul clasei
 Se stabilește/propune sancțiunea

3. Dirigintele:

 Aplică sancțiunea conform Regulamentului de organizare și funcționare al unității de

învățământ
 Completează Fișa de înregistrare a cazului de violență o transmite persoanei desemnate de
Comisia de violență să centralizeze fișele și să le înregistreze în baza de date

4. Psihologul școlar:

 realizează consilierea psihologică pentru victimă/agresor

5. Dirigintele și psihologul școlar colaborează cu familia elevului monitorizează cazul.

6. Comisia de violență se asigură că fenomenul de violență a fost înregistrat, că măsurile de

intervenție au fost puse în aplicare și urmărește impactul acestora asupra actorilor implicați
în cazul de violență respectiv.
Incinta unității de învățământ reprezintă toată zona școlii, incluzând sălile de clasă, cancelarie,
coridoare, terenul de sport, anexele, curtea școlii, etc.

Observarea comportamentului agresiv reprezintă actul prin care o persoană remarcă o ostilitate între
două părți fie verbală, fie fizică.

• Dacă se observă un comportament agresiv el se raportează pe cale ierarhică pentru luarea

măsurilor necesare;

• La nivelul unității de învățământ calea ierarhică este următoarea: elev, personal nedidactic,
personal didactic auxiliar, personal didactic, profesor de serviciu, diriginte, directori

• Dacă comportamentul agresiv este surprins de un elev, el va raporta incidentul profesorului de

serviciu de pe palierul sau zona în care iși desfășoară activitatea;

• Profesorul de serviciu va anunța conducerea unității de învățământ situația de violență fie direct
(dacă este o formă ușoară), fie indirect, prin intermediul unui elev (dacă este o situație gravă),
profesorul rămând la fața locului în această.

• Dacă este vorba despre mai mult decât exercitarea unei violențe corporale ușoare (lovirea repetată
de intensitate medie a victimei, atunci poliția/jandarmeria trebuie sesizată odată cu intervenția
echipajului unei ambulanțe, prin apelul telefonic de urgență la 112.)

• În toate cazurile de lovire sau alte violențe exercitate împotriva unui elev, conducerea școlii
trebuie să informeze părinții victimei și instituțiile de aplicare a legii. situație;

• Conducerea unității de învățământ va anunța familia elevului/elevilor implicați în actul de

violență,

• Dacă, din motive temeinice, conducerea unității de învățământ nu este prezentă sau nu pote fi
contactată de către profesorul de serviciu, sarcina de a apela instituțiile abilitate revine profesorului
de serviciu din zona în care s-a petrecut violența;

• În situația în care elevul nu găsește profesorul de serviciu va raporta situația conflictuală la

directori;

• Instituțiile abilitate sunt: Serviciul de Urgență 112

Cei ce vor desfășura astfel de activități sunt cadrele didactice, personalul auxiliar și personalul care
asigură securitatea/paznicii unității școlare, care se autosesizează sau sunt sesizați deizbucnirea sau
derularea unui act de violență.

SECŢIUNEA 8: MONITORIZAREA (activitățile derulate)

Având în vedere efectele nocive și implicațiile pe care le generează fenomenele de violență

școlară ,pe termen lung în societate, prevenirea și diminuarea acestora trebuie să fie o prioritate
maximă pentru toții acotori sociali.

Prin urmare, principalii factori sociali care au un rol important în această problematică sunt : să
monitorizeze și să ia măsurile necesare controlării și diminuării la minim a acestuia prin mijloacele
pe care le are la dispoziție, inclusiv prin cooptarea și implicarea celorlați actori social relevanți;

Cadrele didactice (Coordonatorul pentru proiecte şi programe educative şcolare şi

extraşcolare) – care trebuie să contribuie cât mai mult la crearea și menținerea unui climat
echilibrat și favorabil actului educațional în cadrul unității de învățământ, prin modul în care își
concep și aplică metodele și tehnicile de învățare, astfel încât să nu creeze frustrări elevilor cu
privire la modalitățile de tratament, examinare și evaluare a acestora. Profesorii pot deveni ei înșiși
agresori prin utilizarea necorespunzătoare a poziției și prerogativelor deținute, sau, dimpotrivă, pot
constitui factori de echilibru și reducere a manifestărilor de violență ale elevilor, prin modul de
gestionare a situațiilor tensionate și a relației cu elevii;

Elevii – aceștia pot contribui la prevenirea sau reducerea apariției incidentelor manifestărilor de
violență prin atitudinile pe care le adoptă, în mediul în care se află, putând reprezenta o masă critică
care să restabilească echilibrul și normalitatea clasei, prin limitarea comportamentelor negative ale
altor colegi;

Familia – părinții precum și frații elevilor, bunici, verii, dar și rudele le pot oferi acestora modele
pozitive de comportament, în condițiile unui mediu familial echilibrat, putând chiar să participe în
măsurile de gestionare a violenței școlare. Dacă familia însăși este sursa violenței elevilor, ei pot
contribui la îmbunătățirea situației participândședințe de consiliere parentală.

Ministerul Educației Naționale – prin politicile și strategiile pe care trebuie să le elaboreze la

nivel național, pentru prevenirea și reducerea violenței în mediul educațional;

Autoritățile locale – Poliția și Primăria pot contribui la procesul de conștientizare a comunității cu

privire la problematica violenței școlare și a efectelor acesteia;
Organizațiile neguvernamentale – pot contribui prin specialiștii proprii la gestionarea situațiilor
punctuale de violență școlară din comunitate, precum și la construirea unor programe și planuri de
acțiune pentru diminuarea acestor fenomene.