T E S T nr.

16

pentru examen la DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

1.1. Caracterizaţi ordinea publică de drept internaţional privat.

O concepţie generală asupra noţiunii de ordine publică apare pentru prima dată în Codul civil
francez din 1804, care în art.6 prevedea că nu se poate deroga prin convenţii particulare la legile
care interesează „ordinea publică” şi „bunele moravuri”. Altfel spus, orice acţiune care ar fi atins
orânduirea ar fi fost considerată ca fiind contrară ordinii publice.
Ordinea publică în dreptul internaţional privat constituie o totalitate de principii fundamentale
ale sistemului de drept al forului, aplicabile raporturilor juridice cu element de extraneitate, care
refuză aplicarea legilor străine, chiar dacă acestea au competenţa potrivit normelor conflictuale
ale forului.
1.2. Comparaţia excepţia de ordine publică în dreptul internaţional privat şi normele de aplicare
imediată.
Deşi uneori se pune semnul egalităţii între aceste noţiuni, totuşi ele se deosebesc foarte clar.
Ordinea publică se invocă după ce s-a desemnat legea străină ca fiind competentă şi împotriva
acesteia pentru a nu fi aplicată, acordându-se întâietate legii forului care se substituie celei
străine. Norma de aplicare imediată intervine într-un moment diferit, deoarece nu presupune
desemnarea prealabilă a legii străine. Norma de aplicare imediată intervine deoarece se consideră
că raportul juridic respectiv exprimă interese sociale atât de importante, încât nu se poate aplica
decât legea forului. În acest fel, conflictul de legi este înlăturat de la început. Aşadar, observăm
că cele două noţiuni nu numai că intervin în momente deosebite, dar ele presupun şi un mod de
determinare a legii competente.
1.3. Estimaţi efectele invocării ordinii publice în dreptul internaţional privat al Republicii
Moldova.
În această privinţă se disting două situaţii:
a. Ordinea publică se invocă în materia naşterii raportului juridic, adică în materia creării de
drepturi. În acest caz, se consideră că ordinea publică are un efect negativ, în sensul că
aplicarea legii străine este înlăturată şi deci raportul juridic nu se poate naşte. Astfel, de
exemplu, doi soţi a căror lege naţională permite divorţul nu vor putea divorţa într-o ţară
care nu-l cunoaşte sau îl cunoaşte în alte condiţii. Invocarea ordinii publice are în unele
situaţii şi un efect pozitiv, în sensul că în locul legii străine înlăturate se aplică legea
locală.
Aplicarea legii forului poate duce la înlăturarea unor prevederi ale legii străine care sunt
contrare ordinii publice ori ansamblului dispoziţiilor legale străine ce nu contravin
nemijlocit ordinii publice. De exemplu, unele din condiţiile stabilite de legea străină
pentru încheierea adopţiei contravin ordinii publice, dar efectele adopţiei prevăzute tot de
legea străină nu sunt contrare ordinii publice.
b. Drept efect mentionez că ordinea publică se invocă în materia drepturilor dobândite.
Astfel efectele invocării ordinii publice in asa caz sunt mai atenuate deoarece unele
raporturi juridice care nu ar fi putut lua naştere pe teritoriul legii locale deoarece s-ar fi
opus “ordinea publică», dar care, o dată născute în ţara străină, sunt recunoscute chiar pe
teritoriul legii forului. Drept exemplu, cazul în care legea străină care permite poligamia
nu-şi va putea găsi aplicare într-o ţară care n-o cunoaşte, pentru încheierea unei căsătorii
de către o persoană deja căsătorită, dar o căsătorie odată încheiată, chiar de către o
persoană deja căsătorită în ţara sa şi după legea sa, va putea fi luată în considerare în ţara
care nu cunoaşte poligamia, în privinţa unor efecte juridice, de exemplu, privitor la
pensia de întreţinere. Efectul atenuat de invocării ordinii publice în materia drepturilor
dobândite nu se produce în toate cazurile, adică în mod automat, iar instanţa
judecătorească va decide pentru fiecare caz în parte dacă dreptul dobândit în străinătate
 va produce efecte în ţara forului, iar în situaţia afirmativă şi a măsurii în care aceste
efecte se vor produce, adică în ce constă efectul atenuat a invocării ordinii publice.
Rezultă că este posibil ca un drept dobândit în străinătate să nu producă efecte deloc în
ţara forului.

Subiectul 2
RECUNOAŞTEREA HOTĂRÂRILOR JUDECĂTOREŞTI STRĂINE

2.1. Definiţi noţiunea de recunoaştere a hotărârilor judecătoreşti străine.

Prin recunoastere a unei hotărîri judecătorești străine se înţeleg acele actiuni procesuale prin care
o hotărîre pronunţată în cauză civilă de o judecată de drept comun sau de o judecată specializată
pe teritoriul unui alt stat, care nu a fost executată benevol poate fi pusă în executare pe teritoriul
Republicii Moldova, la cererea creditorului, în temeiul încuviinţării date de instanţa
judecătorească în a cărei circumscripţie urmează să se efectueze executarea, iar în cazul în care
debitorul nu are domiciliu sau sediu în Republica Moldova ori cînd domiciliul nu este cunoscut,
hotărîrea se pune în executare la locul de aflare a bunurilor acestuia.

2.2. Analizaţi procedura recunoaşterii pe cale judiciară a hotărârilor judecătoreşti străine în

Republica Moldova.
În materia dreptului internaţional privat prin recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine se
înţelege faptul că acestea beneficiază de autoritate de lucru judecat în ţara unde sunt invocate, în
aceleaşi condiţii ca şi hotărârea judecătorească proprie. Astfel, pentru ca o hotărâre pronunţată de
o instanţă judecătorească străină să poată produce efectele pe care le urmăresc cei interesaţi este
necesar ca, mai întâi, aceasta să fie recunoscută de autorităţile competente ale statului solicitat.
De menționat este că în dreptul R.Moldova, reglementările în această materie deosebesc
două moduri de recunoaştere a hotărârilor judecătoreşti străine:
recunoaşterea de plin drept şi recunoaşterea judiciară.

Pornind de la reglementările cuprinse în art.467 alin.(1) şi în art.474 din Codul de procedură

civilă, trebuie să presupunem că hotărârile judecătoreşti străine referitoare la alte procese decât
cele menţionate, pot fi recunoscute în R.Moldova de către instanţa competentă. Instanţa
competentă în soluţionarea cererii de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti străine în R.Moldova
este instanţa judecătorească în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau sediul cel care a
refuzat recunoaşterea (în sensul art.468 din Codul de procedură civilă). Cererea de recunoaştere a
hotărârii judecătoreşti străine se întocmeşte potrivit cerinţelor stabilite de legea R.Moldova.
Astfel, potrivit art.469 alin.(1), cererea trebuie să cuprindă numele sau denumirea creditorului,
precum şi al reprezentantului dacă cererea a fost depusă de acesta, domiciliul (reşedinţa) ori
sediul; numele sau denumirea debitorului, domiciliul (reşedinţa) ori sediul; solicitarea
încuviinţării silite a hotărârii, termenul de la care se cere executarea hotărârii. Pentru soluţionarea
justă şi rapidă a pricinii, în cuprinsul cererii se va indica numerele de telefon, faxul, poşta
electronică, alte date (alin.2). De asemenea, la cerere se anexează actele stabilite de tratatul
internaţional la care R.Moldova este parte, iar în cazul când acestea nu sunt stabilite, se vor
anexa următoarele acte: a) copia de pe hotărârea judecătorească străină, încuviinţarea căreiea se
cere, legalizată de emitent în modul stabilit; b) actul oficial care confirmă rămânerea definitivă a
hotărârii ludecătoreşti străine, conform legii statului în care s-a emis, dacă acest lapt nu rezultă
din hotărâre; c) actul care confirmă că partea împotriva cărea s-a emis hotărârea, deşi a fost
înştiinţată legal, nu a participat la proces; d) actul care confirmă executarea anterioară a hotărârii
pe teritoriul statului respectiv. Actele stabilite la lit.a), b) şi c) vor fi însoţite de traduceri
autorizate şi supralegalizate, în condiţiile art.466, iar în cazul în care părţile sunt de acord cu
depunerea de copii certificate, supralegalizarea nu se cere.
 Potrivit art.470 cererea de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti străine se examinează în
şedinţă de judecată, cu înştiinţarea legală a debitorului despre locul, data şi ora examinării, iar
neprezentarea din motive neântemeiate a debitorului citat legal nu împiedică examinarea cererii.
Instanţa poate satisface cererea întemeiată a debitorului privind amânarea examinării cererii,
înştiinţându-l. în rezultatul examinării explicaţiilor debitorului şi a probelor prezentate, se va
pronunţa o încheiere de încuviinţare a executării silite a hotărârii judecătoreşti străine sau de
refuz al autorizării executării. Copia de pe încheiere se expediază creditorului şi debitorului în
termen de 3 zile de la data pronunţării. încheierea poate fi atacată în instanţa ierarhic superioară
în ordinea şi în temeiurile prevăzute de Codul de procedură civilă, aşa cum prevede art.471 alin.
(2). Această procedură de recunoaştere se referă la hotărârile judecătoreşti susceptibile de
executare silită. în conformitate cu art.472 din Codul de procedură civilă, hotărârea
judecătorească străină care nu este susceptibilă de executare silită se recunoaşte fără procedură
ulterioară dacă persoana interesată nu a înaintat obiecţii împotriva recunoaşterii. Astfel, persoana
interesată este în drept ca, în termen de o lună de la primirea hotărârii judecătoreşti străine, să
înainteze obiecţii împotriva recunoaşterii acestei hotărâri în instanţa judecătorească de la
domiciliul sau sediul său. Obiecţiile împotriva recunoaşterii hotărârii judecătoreşti străine se
examinează în şedinţă publică, cu înştiinţarea legală a acesteia privind locul, data şi ora
examinării, iar neprezentarea fără motive a persoanei interesate citate legal nu împiedică
examinarea obiecţiilor. Instanţa poate satisface cererea întemeiată a persoanei interesate privind
amânarea examinării obiecţiilor, cu înştiinţarea acesteia.
Ulterior examinării obiecţiilor formulate împotriva recunoaşterii hotărârii judecătoreşti
străine, instanţa din R.Moldova va pronunţa o încheiere. în termen de 5 zile de la data
pronunţării, copia de pe încheierea judecătorească se expediază persoanei la a cărei cerere a fost
pronunţată hotărârea judecătorească străină sau reprezentantului acesteia, precum şi persoanei
care a înaintat obiecţii împotriva recunoaşterii hotărârii judecătoreşti străine. încheierea poate fi
atacată în instanţa ierarhic superioară în ordinea şi în temeiurile stabilite de Codul.de procedură
civilă.

2.3. Reclamantul, cetăţean german cu domiciliul în Hamburg, a solicitat instanţei de fond din
Chişinău recunoaşterea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de o instanţă din Germania privind
nulitatea căsătoriei încheiate în Germania cu un cetăţean al Republicii Moldova cu domiciliul în
Hamburg.
Instanţa din Republica Moldova a respins cererea de recunoaştere a hotărârii judecvătoreşti
germane, pe considerentul că hotărârile judecătoreşti străine privind declararea nulităţii căsătoriei
sunt recunoscute de plin drept în Republica Moldova.

Este corectă soluţia instanţei ? Argumentaţi răspunsul.

Instanța a soluționat legal litigiul în cauză, dat fiind faptului că conform art. 474 CPC al RM.
Lit.b) hotărîrile privitoare la desfacerea, anularea sau declararea nulităţii căsătoriei, precum şi la
alte litigii dintre soţi, cu excepţia celor cu privire la imobilele din străinătate, între un cetăţean al
Republicii Moldova şi un cetăţean străin, dacă la data desfacerii căsătoriei cel puţin unul dintre
soţi era domiciliat în străinătate.
Prin urmare, prevederile sus menționate, acordă întreaga încredere în soluționare legală a cererii
cetățeanului german privind recunoașterea hotărârii privind nulitatea căsătoriei încheiate în
Germania cu un cetăţean al Republicii Moldova cu domiciliul în Hamburg.