Teoria şi modelarea turbomaşinilor

5. MODELAREA TURBINELOR CU ABUR

5.1. Modelarea regimurilor staţionare

5.1.1 Aplicabilitate şi caracteristici generale

Metoda hibridă se înscrie în categoria metodelor secvenţiale iterative, în

sensul că ea constă în parcurgerea repetată a calculului secvenţial "treaptă cu
treaptă" începând de la admisie şi până la evacuare, până la atingerea unui
criteriu de convergenţă. Am denumit-o hibridă deoarece:
• presupune calculul exact al treptei de reglare, atât din punct de vedere al
asigurării continuităţii debitului masic prin secţiunile de curgere
caracteristice, cât şi prin relaţiile de determinare a coeficienţilor de pierderi
energetice ale treptei;
• se bazează pe aplicarea relaţiei lui Stodola generalizată în determinarea
distribuţiei presiunilor în amonte şi aval de fiecare treaptă , apreciind că
relaţia ţine cont de continuitatea debitului masic, de regimul real de curgere
(subsonic sau supersonic), sau de tipul curgerii (monofazică sau bifazică);
• calculează variaţia randamentului intern al treptelor de presiune la sarcini
parţiale cu ajutorul relaţiilor determinate experimental şi prezentate în
literatură.
Avantajele metodei propuse sunt:
• metoda se pretează pentru turbinele dotate cu treaptă de reglare cu admisie
parţială (Curtis sau Rateau). Acest avantaj este vizibil în special la turbinele
de mică şi medie putere, acolo unde ponderea căderii prelucrate la regimul
nominal (de calcul) de către treapta de reglare este mare şi continuă să
crească la sarcini parţiale;
• fluidul de lucru este aburul, iar proprietăţile sale termofizice sunt calculate de
proceduri specializate;
• simplitatea relaţiilor de calcul (ciclul iterativ cuprinde doar turbina,
neexistând sub-cicluri pentru fiecare şir de palete) face ca timpul de calcul să
fie net inferior celui necesar metodelor exacte.
Dezavantajele metodei constau în aceea că:
• permite la nivel de treaptă doar aprecierea presiunilor adiacente treptelor de
presiune în regimurile supersonice, nu şi calculul efectelor acestuia (abaterea
jetului de fluid, deteriorarea randamentului, etc.). De remarcat însă că doar la
un număr redus de turbine se atinge regimul supersonic, în special la
treptele finale. Pentru treapta de reglare calculul fiind exact, se ţine cont de
aceste aspecte;
• deşi precizia calculului este suficientă, fapt ce se va demonstra prin
exemplele de calcul abordate, pentru unele aplicaţii sofisticate se poate
invoca o ignorare a unor pierderi sau recuperări de energie la nivel de treaptă.

65
Capitolul 5. Modelarea turbinelor cu abur

Datele necesare pentru iniţierea calculului sunt:

• date geometrice şi funcţionale referitoare la treapta de reglare (debitul
nominal, diametrul mediu, înălţimea ajutajelor, gradul de admisie şi repartiţia
pe sectoare de ajutaje, unghiurile caracteristice);
• datele regimului nominal (turaţia, presiunea şi temperatura la admisie,
presiunea finală, presiunile amonte şi aval pentru fiecare treaptă, căderile de
entalpie izentropice şi randamentele interne cu şi fără pierderile prin
umiditate, debitele de abur prelucrate de fiecare treaptă);
• datele ce caracterizează sarcina parţială (presiunea şi temperatura la admisie,
presiunea finală, turaţia, debitele de abur prin fiecare treaptă).

START

Citirea datelor geometrice,

&0
fizice şi a debitului m
Iniţializarea puterii Pi0

Calculul presiunilor dintre

trepte (la pasul 1 Rx, RT 1)

Calculul treptei de reglaj

Pi 0 ← Pi

Calculul treptelor de presiune

şi a noilor Rx, RT

NU
Pi − Pi 0 ≤ ε ad

DA
Afişarea
rezultatelor

STOP

Figura 5.1 Organigrama metodei aproximative

hibride pentru calculul sarcinilor parţiale

66
 Teoria şi modelarea turbomaşinilor

Principiul metodei hibride constă în i p

determinarea presiunii din camera treptei de
0.
0 p rn

reglare, pornind din aval către amonte de la p r

primul punct de presiune fixă (condensatorul R

sau cea mai apropiată priză reglabilă).
n

R
Calculul treptei de reglare oferă entalpia de p c

ieşire din această treaptă, care este atribuită

valorii entalpiei de intrare în treptele de
presiune, conform fig. 5.2. Punctul R de C
ieşire din treapta de reglare, determinat C n

simbolic de tangenţa a două cercuri, se

deplasează către dreapta în diagrama h-s s
odată cu creşterea ponderii treptei de reglare
şi scăderii concomitente a ponderii treptelor Figura 5.2 Determinarea
de presiune. Metoda decurge deci secvenţial punctului R de ieşire din treapta
după organigrama prezentată în fig. 5.1. de reglare la sarcini parţiale

5.1.2. Date fizice şi geometrice. Iniţializarea puterii Pi0

În această etapă se citesc toate datele fizice şi geometrice referitoare la

regimul nominal. Pentru sarcina parţială, deoarece o parte din datele ce definesc
regimul de lucru pot fi invariante (presiunea şi temperatura aburului la admisie,
presiunea la evacuare, turaţia, etc.), parametrul variabil este numai debitul de
abur viu m& 0 . Mărimea pentru care se satisface criteriul de convergenţă al
iteraţiilor este puterea internă Pi, fapt pentru care i se atribuie o valoare iniţială
Pi0, care va fi comparată ulterior cu puterea internă calculată a turbinei (suma
puterilor interne ale treptei de reglare şi treptelor de presiune).

5.1.3. Determinarea distribuţiei de presiuni din turbină

Pentru a se putea aplica relaţia lui Stodola generalizată, sunt necesare

două etape:

a) identificarea punctelor de presiune fixă ale turbinei;

b) calculul rapoartelor de debit, temperatură şi titlu.

67
Capitolul 5. Modelarea turbinelor cu abur

Cunoscându-se debitul de abur m& 0 , IV

se pot determina debitele de abur pe m& 0 III
grupurile de trepte (m& k ,k = I, IV ) , cu I
II

referire la fig. 5.3. Această operaţiune

devine posibilă dacă se calculează m& I m& II m& III m& IV
simultan cu procesul destinderii aburului
în turbină şi circuitul regenerativ,
rezultând astfel debitele de abur extrase la
prize (m& k , k = I, IV ) . Pentru fiecare grup
de trepte se poate deci calcula raportul de
debite: m& 1 m& 2 m& 3 m& c

m& k
RDk = (5.1) Figura 5.3 Debitele de abur pe
m& k n grupuri de trepte

Rapoartele de temperaturi şi de titlu (RT , RX) sunt iniţializate la valoarea

unitară, urmând a fi modificate la fiecare parcurgere a secvenţelor calculului
treptelor de presiune.
Se aplică în cascadă, din aval în amonte relaţia lui Stodola generalizată
(4.21), care oferă valorile presiunilor la intrare respectiv la ieşire pentru fiecare
treaptă de presiune, până în camera treptei de reglare (acolo unde există), sau
până în amonte de prima treaptă (în cazul reglării prin laminare, cu presiune
alunecătoare, sau prin admisie prin tor colector).

5.1.4. Calculul treptei de reglare în regim nominal

Definiţii
Procedeul reglării sarcinii turbinelor prin admisie a aburului este des
întâlnit la turbinele cu abur de mică şi medie putere. El este agreat datorită
performanţelor sale energetice, fiind superior pe acest plan reglajului prin
laminare, dar inferior celui prin parametri alunecători ai aburului. Cum acesta
din urmă se pretează numai la blocuri energetice, impunând condiţii severe
automaticii şi reglajului, rezultă că reglarea prin admisie a rămas o cale de
mijloc ale cărei principale atu-uri rămân supleţea, inerţia mică şi nu în ultimul
rând transparenţa rezultată din experienţă.

Modelul matematic
• Pentru calculul de verificare al TR se folosesc coeficienţii de pierdere în
ajutaje, palete precum şi pierderile secundare ale treptei conform
metodologiilor de proiectare existente.
• Parametrii aburului viu rămân constanţi şi sunt identici cu parametrii frânaţi.

68
 Teoria şi modelarea turbomaşinilor

a) Calculul ajutajelor
Se determină punctul de ieşire din ajutaje în mod iterativ, punând condiţia
ca viteza de ieşire c1 rezultată din destindere să fie egală cu cea rezultată din
ecuaţia de debit:

m& ⋅ v1
c1 = ϕ 2 ⋅ H a = (5.2)
µ a ⋅ π ⋅ d1 ⋅ ε ⋅ l a1 ⋅ sin α 1ef

unde: ϕ - coeficientul de reducere a vitezei în ajutaje;

Ha - căderea teoretică în ajutaje;
m& - debitul de abur;
v1 - volumul specific la ieşirea din ajutaje;
µa - coeficientul de debit al ajutajelor
d1 - diametrul mediu al reţelei ajutajelor;
la1 - înălţimea ajutajelor;
α1 - unghiul efectiv al vitezei absolute c1
ε - gradul de admisie.

b) Calculul paletelor
Se calculează elementele componente ale triunghiurilor de viteze pe baza
rezultatelor obţinute la calculul ajutajelor, a componentelor coeficientului de
pierderi în palete. Calculul se face iterativ pe baza relaţiei:

w2 = ψ ⋅ 2 ⋅ H p + w12 =
(m& − ∆m& ) ⋅ v2 (5.3)
µ p ⋅ π ⋅ d 2 ⋅ ε ⋅ l p 2 ⋅ sin β 2ef

unde: d2 - diametrul mediu al reţelei paletelor;

β2ef - unghiul efectiv al vitezei relative w2;
v2 - volumul specific la ieşirea din palete;
µp - coeficientul de debit al paletelor;
lp2 - lungimea paletei la ieşire;
∆m& - debitul de abur scăpat prin etanşarea terminală de înaltă presiune.
Calculul este tot iterativ, fapt determinat de faptul că v2, µp, w2 sunt
funcţii de β2. Se calculează căderea periferică, folosindu-se cele două formule,
prima rezultată din legea conservării energiei, iar cea de-a doua din legea
conservării momentului cinetic:

69
Capitolul 5. Modelarea turbinelor cu abur

H u' = H 0 + H a + H p − (∆H a + ∆H p + ∆H c )
(5.4)
(
H u'' = u ⋅ w1' u + w2' u )
Aceste două valori trebuie să fie riguros egale, fapt ce demonstrează
corectitudinea calculului, valoarea rezultată fiind notată în continuare cu Hu.

c) Calculul pierderilor externe

Cu ajutorul formulelor empirice uzuale, se determină: ∆Hfv (pierderea prin
frecări şi ventilaţie), ∆Hε (pierderea prin admisie parţială), ∆Hm (pierderea prin
scăpări de abur).
Există toate elementele pentru aflarea căderii interne, a entalpiei de ieşire,
a randamentului intern şi a puterii interne a treptei de reglare :

Hi = Hu - (∆Hfv + ∆Hε + ∆Hm) (5.5)

h3 = h0 + H 0 − H i

Hi
ηi = ; Pi = m& 0 ⋅ H i (5.6)
Ht

5.1.5. Modelarea comportării treptei de reglare în regimuri nenominale

staţionare

Ipoteze de calcul
• se consideră valabilă relaţia lui Stodola, care autoreglează după debit
presiunea de ieşire din treapta de reglare (4.21).
• se consideră că, la sarcinile parţiale, presiunea după VR total deschise p'0
este constantă şi egală cu cea din regimul nominal p'0 max . Este posibil să fie
luată în seamă şi variaţia căderii de presiune pe VIR în funcţie de variaţia
debitului de abur.

Considerând constanţi parametrii aburului viu, singura variabilă independentă

care modifică funcţionarea treptei este debitul de abur care o parcurge.

Modelarea exactă a sarcinilor parţiale ale treptei de reglare

Fie un debit m& 0 (inferior celui nominal), care determină o sarcină parţială.
Din relaţia lui Stodola se determină funcţie de raportul de debite şi de presiunile
din regimul nominal, presiunea p2 stabilită după treapta de reglare (TR).

70
 Teoria şi modelarea turbomaşinilor

Pentru a studia funcţionarea sectorului de ajutaje alimentat de un VR

parţial deschis, utilizăm relaţia "conului de abur" , aplicată ajutajelor treptei de
reglare :

α 12 (ε 21 − ε 01 ⋅ β c )2
2
+ =1 (5.7)
ε 01 2
ε 01 (1 − β c )2

m& p'0 p2
unde: α 1 = ; ε1 = ; ε2 = .
m& cr p ' 0 max p ' 0 max

iar: p'0max - presiunea aburului după VR total deschis ;

p'0 - presiunea aburului după VR în curs de închidere ;
p2 - presiunea aburului după treaptă ;
m& - debitul de abur ce străbate sectorul ;
m& max - debitul maxim prin sectorul total deschis ;
βcr - raportul critic de presiuni; βcr = 0,546 pentru abur supraîncălzit ;

Din relaţia (5.7) se pot calcula debitele de abur prin 1, 2, .... n sectoare de
ajutaje alimentate de VR total deschise, prin variaţia secţiunii minime, direct
proporţională cu numărul de ajutaje din componenţa fiecărui sector. Punând
condiţia p'0 = p'0 max , rezultă ε1 = 1, cu două situaţii posibile:
• dacă ε 2 ≤ β cr , atunci (ε 2 − ε 1 ⋅ β cr ) = 0 şi α 1 = ε 1 = 1 . Sectorul de ajutaje
este parcurs de debitul maxim de abur.
• dacă ε 2 > β cr , se formează o ecuaţie de gradul 2, cu soluţia unic acceptabilă

(ε 2 − β cr )2
α1 = 1− , rezultând m& < m& max .
(1 − β cr )2

Comparând debitul m& 0 cu aceste debite se poate determina câte sectoare

(n') sunt total deschise şi care este debitul prin sectorul parţial deschis:

n'
m& ′′ = m& 0 − ∑ m& i ' (5.8)
1

unde m& i' = debitul prin sectorul total deschis i.

Introducând m& ′′ în relaţia (5.7) rezultă presiunea p ' 0 după VR parţial
deschise. Într-adevăr, cunoscând debitul prin sector, rezultă α1" . Şi aici apar
două situaţii distincte:

71
Capitolul 5. Modelarea turbinelor cu abur

• dacă ε 2 ≤ β cr , atunci (ε 2 − ε 1 ⋅ β cr )2 = 0 şi ε 1 = α1 , ceea ce însemnă că

m&
p ' 0 = p ' 0max ⋅ ;
m& max
• dacă ε 2 > β cr , se formează următoarea ecuaţie de gradul 2:
(2 ⋅ β cr − 1) ⋅ ε 2
1 [ 2
2
2 2
]
− (2 ⋅ β cr ⋅ ε 2 ) ⋅ ε 1 + ε + α ⋅ (1 − β cr ) = 0 , de la care se
1
păstrează soluţia ce satisface inegalitatea 0 ≤ ε 1 ≤ 1 .
Relaţia (5.7) este valabilă pentru o treaptă de reglare cu acţiune pură, dar
iterativ, poate fi utilizată pentru orice grad de reacţiune.
La acest punct se poate face calculul în paralel pentru cele două fluxuri de
abur a ajutajelor şi paletelor, conform fig. 5.4.

d) Amestecul fluxurilor de abur i

0 0' 0"
Se face câte un calcul complet al
treptei pentru fiecare din cele două secţiuni
prin care aburul curge în paralel, 2"
i"2
determinându-se căderile utile H u' şi H u" , cu
menţiunea că indicele (") se referă acum la i2
2''
sectorul parţial deschis, iar cel (') la i'2'
sectoarele complet deschise. Rezultă
entalpia aburului la ieşirea din treaptă: s

h2' = h0 − H u' ; h3" = h0 − H u" (5.9)

Figura 5.4: Amestecul fluxurilor
de abur
Cu aceste date se poate calcula entalpia amestecului:

 n' 
m& "⋅h"2 + ∑ m& ' i  ⋅ h' 2
 1 
h2 =   (5.10)
m& 0

şi căderea periferică globală:

H u = h0 − h3 (5.11)

Ca şi la calculul exact, se determină pierderile secundare şi randamentul intern,

cu relaţiile (5.5) şi (5.6).

72
 Teoria şi modelarea turbomaşinilor

Modelarea aproximativă a sarcinilor parţiale ale treptei de reglare

Aparatul matematic prezentat în §5.1.5 are o reprezentare grafică ce poate
fi folosită pentru vizualizarea regimului de debite şi de presiuni în treapta de
reglare. Această diagramă, prezentată în figurile 5.5 şi 5.6, diferă constructiv în
funcţie de tipul turbinei. Astfel, în cazul turbinelor de condensaţie, la care
primul punct de presiune fixă pe traseul aburului de la admisie la evacuare este
chiar presiunea de la condensator, cuprinsă de obicei între 0,025...0,1 bar,
valoare neglijabilă în comparaţie cu presiunea aburului viu (35...250 bar),
regimul de presiuni are ca bază valoarea nulă pentru presiune.
Modul de construcţie a diagramei ţine cont de faptul că debitele de abur
prin sectoarele de ajutaje total deschise sunt proporţionale cu numărul de ajutaje
din sector. Considerând debitul de intrare în turbină ca fiind suma debitelor
tranzitate prin totalitatea sectoarelor de ajutaje total deschise (în cazul din figură
S1+S2+S3):

m& 0 = m& I = m& S1 + m& S 2 + m& S 3 (5.12)

valorile acestor debite sunt calculate prin proporţionalitate cu debitul total:

Z aS1 Z Z
m& S1 = ⋅ m& 0 ; m& S 2 = aS 2 ⋅ m& 0 ; m& S 3 = aS 3 ⋅ m& 0 ; (5.13)
Za Za Za

p
p0
p'0max p0'
S1 S2 S3
p0II'
p0III' pr /βcr

p0I'
∆pmax

pr

m&
m& S1 m& S1 + m& S2 m& S1 + m& S2 + m& S3

Figura 5.5 Diagrama presiune-debit la treapta

de reglare cu admisie parţială la turbina cu condensaţie

Prin valorile de debit astfel determinate (S1, S1+S2, S1+S2+S3), se duc

drepte verticale, care marchează sectoarele de ajutaje total deschise. Variaţia
presiunii din camera treptei de reglare pr este liniară, ca de altfel şi variaţia

73
Capitolul 5. Modelarea turbinelor cu abur

pr
raportului , care delimitează zonele de regim subsonic (parabola) de cele de
β cr
regim supersonic (dreapta) ale presiunii amonte de ajutaj p'0 .
În cazul turbinelor cu priză(e) reglabilă(e), regimul de presiuni debutează
de la presiunea pp1 a primei prize reglabile, în sensul de curgere a aburului (deci
priza cu presiunea cea mai înaltă) (fig. 5.6).
Prin construirea diagramei debite-presiuni a treptei de reglare prin
admisie, pentru orice sarcină parţială staţionară se poate cunoaşte numărul
sectoarelor de ajutaje alimentate de ventile total deschise, regimul de presiuni şi
debitul de abur sub care lucrează sectorul de ajutaje alimentat de ventilul parţial
deschis. Cu aceste date, se poate efectua un calcul de verificare al treptei de
reglare, prin metoda amestecului fluxurilor de abur.

p
p0
p'0max p0'
S1 S2 S3
p0II'
p0III' pr /βcr

p0I'
∆pmax

pr

p p1
m&
m& S1 m& S1 + m& S2 m& S1 + m& S2 + m& S3

Fig. 5.6 Diagrama de variaţie presiune-debit la treapta de reglare cu

admisie parţială la turbina cu condensaţie şi prize reglabile

În urma calculului exact al treptei de reglare au rezultat următoarele

mărimi utilizabile în continuare:
• debitul de abur nominal m& 0 n ;
• căderea teoretică nominală de entalpie Htn [kJ/kg];
• randamentul intern nominal ηin;
• parametrii aburului viu (p0 [bar] şi t0 [°C]);
• presiunea din amonte şi cea din aval de treapta de reglare ( p0' , pr [bar]).
Pentru aprecierea variaţiei randamentelor interne ale treptelor de reglare la
sarcini parţiale, folosim două relaţii statistice, în care:
k0 – constantă ce ţine cont de condiţiile de proiectare ale TR.
k(u/c) – coeficient ce ţine seama de raportul relativ fictiv de viteze rv (fig. 5.7)

74
 Teoria şi modelarea turbomaşinilor

 2 ⋅ 10 − 4 p 0' 

η i RATEAU = k 0 ⋅ k (u / c ) ⋅ 0,83 − ⋅
 m& 0 v 0' 

(5.14)
 2 ⋅ 10 − 4 p 0' 

η i CURTIS = k 0 ⋅ k (u / c ) ⋅ 0,80 − ⋅
 m& 0 v 0' 


k (u / c )

Rateau

Curtis

rv

Figura 5.7 Coeficientul k(u/c) în funcţie de raportul relativ fictiv de viteze rv

Expresiile analitice ale celor două curbe sunt:

k (u / c ) RATEAU = −0,17226 + 2.33637 ⋅ rv − 1.16411 ⋅ rv2

(5.15)
k (u / c ) CURTIS = −0,24664 + 2.4846 ⋅ rv − 1.23796 ⋅ rv2

şi ele pot fi folosite în crearea unor subrutine de estimare a randamentului intern

al treptei de reglare în condiţii diferite de cea de proiect.
 u 
 
c  c fic opt
După dezvoltarea rv = 
fic  H tn
= ≈ , se observă că randamentul
 u  c fic Ht
 
c 
 fic  opt
intern este maxim în regimul nominal şi scade în orice alt regim de exploatare.

75
Capitolul 5. Modelarea turbinelor cu abur

Pentru a putea folosi expresiile (5.14) este necesară aflarea constantei de

proiectare k0, prin “calibrarea” acestor formule în condiţiile nominale de
exploatare a fiecărei trepte de reglare, atunci când k(u/c) = 1.

η in RATEAU η in CURTIS
k0 = ; k0 = (5.16)
 −4
p 0' max   −4
p 0' max 
 0,83 − 2 ⋅ 10 ⋅   0,80 − 2 ⋅ 10 ⋅ 
 m& 0 n v 0' max   m& 0 n v 0' max 
   

Modelul destinderii în treapta de reglare are drept suport explicativ fig. 5.8.

i
p0 p'0 max
0
i0 0'
t0
0 1 2,3 0 1
2,3

1
∆ha 2 3
∆hsec
1t ∆hp
RATEAU CURTIS ∆hp+∆hc
2t
s
Figura 5.8 Treapta de reglare şi procesul său de destindere

Secvenţa algoritmului de modelare a treptei de reglare este prezentată în

continuare. Se determină succesiv:
1. Entalpia aburului viu h0 şi parametrii punctului de intrare în ajutaje 0′ ;
2. Parametrii punctului teoretic de ieşire din ajutaje 1t aflat pe izobara din
camera treptei de reglare pr ;
3. Căderea teoretică de entalpie în ajutaje, Ha, care în cazul treptei cu acţiune
pură este egală cu cea pe întreaga treaptă ( H t TR = H a = h0 − h1t );
H tn TR
4. Raportul relativ de viteze fictive al treptei de reglare rv TR = ;
H t TR
5. Constanta de calibrare k0 (relaţia 5.16);
6. Randamentul intern al treptei de reglare ηi TR (relaţia 5.14);
7. Căderea internă a treptei de reglare ( H i TR = η i TR ⋅ H t TR );
8. Entalpia de ieşire din treapta de reglare ( h3 = h0 − H i TR ) şi parametrii
aburului în punctul 3.

76
 Teoria şi modelarea turbomaşinilor

5.1.6. Modelarea comportării treptelor de presiune în regim variabil

Date iniţiale şi ipoteze de calcul

Datele iniţiale cerute de metodologie pentru fiecare treaptă de presiune în
parte sunt de natură funcţională, cu referire la regimul nominal (p0n, t0n, x0n, p2n,
Htn, ηin, m& n , rvn ). Aceste date sunt accesibile din calculul de proiect sau din cel
de verificare.
Entalpia aburului la intrarea în treptele de presiune poate fi cunoscută
numai după calculul exact al treptei de reglare (acolo unde acesta există), poate
fi constantă (în cazul reglării prin laminare sau tor comun), sau are o variaţie
deductibilă (corpul de medie presiune aflat după supraîncălzirea intermediară a
aburului).
Presiunea în admisia treptelor de presiune se poate determina cu ajutorul
relaţiei generice a lui Stodola (4.21).
 m& 
Raportul de debit  RD =  caracterizează fiecare grup de trepte în
 m& n 
parte şi este determinat de un calcul preliminar al lanţului de preîncălzitoare
regenerative la sarcini parţiale (care este secvenţial cu calculul turbinei pentru
fiecare iteraţie a repartiţiei de presiuni) sau, în cel mai rău caz prin trasarea unor
curbe de variaţie a debitelor relative la prize între valorile date de proiectant în
schemele termice la sarcini parţiale (cazul turbinelor de condensaţie).
Pentru turbine de condensaţie cu şi fără prize reglabile, presiunea la
evacuare este constantă şi poate fi mai mare, mai mică, sau egală cu presiunea la
condensator nominală (pcn). Acolo unde variaţia sezonieră sau momentană a
presiunii de evacuare depăşeşte limitele de precizie impuse de calcul, se
calculează exact presiunea din condensator la sarcini parţiale, sau se apelează la
o formulă aproximativă, de tipul:

A  m& 
δt = ⋅  c + 7,5  (5.17)
t r1 + 31,5  S c 

cu care se poate calcula temperatura de condensare tc (respectiv pc):

t c = t r1 + ∆t + δt (5.18)

Într-adevăr, cunoscând temperatura apei de răcire tr1, debitul acesteia m& R

şi debitul de abur la condensator m& R , se poate determina prin bilanţ energetic
încălzirea apei în condensator:

77
Capitolul 5. Modelarea turbinelor cu abur

m& c ⋅ (hc − h' c )

∆t = (5.19)
m& R ⋅ c p

unde : hc, h'c - entalpia aburului, respectiv condensatului rezultat;

cp - căldura specifică la presiune constantă a apei de răcire.
În fig. 5.9 se poate vizualiza variaţia presiunii la condensator în funcţie de
debitul de abur şi de temperatura apei de răcire pentru turbina F1L-150.
0.08

0.07

0.06

tr1=25 C
p [bar]

0.05 tr1=20 C

tr1=15 C

0.04

0.03

0.02
100
30

40

50

60

70

80

90

m [kg/s]

Figura 5.9. Variaţia presiunii la condensator în funcţie de

debitul de abur şi de temperatura apei de răcire

Şi aici calculul se întrepătrunde iterativ cu cel al destinderii aburului în

treptele de presiune, întrucât nu se poate preciza de la început valoarea iniţială a
presiunii în condensator şi a entalpiei finale hc .
Ipoteza de bază a calculului este faptul că randamentul intern al unei
trepte de turbină variază cu raportul relativ al rapoartelor de viteze fictive rv .
Pentru luarea în considerare a efectului pierderii prin umiditate ∆H x
 u 
asupra randamentului treptei, se foloseşte o funcţie τ = f  , ( x0 − x 2t ) , sau
c 
 fic 
∆h
τ = 1− x .
ht

78
 Teoria şi modelarea turbomaşinilor

Algoritm
Algoritmul de modelare al treptelor de presiune conţine următoarele
etape, conform fig. 5.10:

START

Citirea mărimilor caracteristice

regimului nominal (de proiect)

m& 0 , i0 , Pi 0

m& 0
RD = ; RT = 1; R X = 1
m& 0 n

Calculul distribuţiei de presiuni

în lungul turbinei
T0i
RTi =
T0in
x 0i i=1
Rxi =
x0in
Calculul căderii teoretice, a
raportului fictiv relativ de viteze
a randamentului intern şi a
pierderii prin umiditate

Calculul debitelor extrase,

a entalpiei de ieşire şi a
Pi 0 = ∑P i
puterii interne a treptei Pi

DA
i<n

NU

NU
∑P − P
i i0 ≤ ε ad

Scrierea parametrilor termofizici

ai aburului între trepte

STOP

Figura 5.10. Organigrama algoritmului de modelare a treptelor de presiune

79
Capitolul 5. Modelarea turbinelor cu abur

h
a) Stabilirea rapoartelor de debit
h0 0
pentru fiecare treaptă şi a
presiunilor între trepte (cu relaţia
(4.21)), în care, pentru prima

Hi
iteraţie se iniţializează rapoartele 1

Ht
1t
de temperaturi absolute şi
rapoartele de titluri egale cu 3
unitatea. Se presupun cunoscute h2t 2
presiunile din punctele de 2t ∆H x

presiune fixă (condensator, s0

camerele prizelor reglabile), care s
constituie date iniţiale al
calculului celorlalte presiuni. Fig. 5.11 Procesul în treapta de presiune

b) Pentru fiecare treaptă în parte se efectuează:

• Stabilirea căderii teoretice. Pentru prima treaptă din grup, la intersecţia
(p0, h0) se găseşte entropia s0, care serveşte la calculul punctului teoretic 2t
de ieşire din treaptă; la intersecţia (p2, s0) se află entalpia h2t, astfel încât
rezultă căderea teoretică Ht din regimul nenominal;
• Evaluarea raportului relativ fictiv de viteze, în ipoteza că viteza
tangenţială a treptei rămâne constantă şi că energia cinetică la intrare este
mult mai mică decât căderea teoretică a treptei, încât adunată la numitor şi
numărător nu influenţează hotărâtor valoarea raportului de sub radical;

 u 
 
c cfic n 2 ⋅ (H t n + H 0 ) H tn
rv =  fic  = = ≈ (5.20)
 u  c fic 2 ⋅ (H t + H 0 ) Ht
 
c
 fic  n

• Calculul randamentului intern uscat al treptei în regim variabil;

• Calculul pierderilor prin umiditate (factorul τ) rezultând punctul 3 din fig.
5.11;
• Calculul randamentului intern umed η ium = τ ⋅ η isi şi a căderii interne
H ik = η ium ⋅ H tk ;
• Puterea internă a treptei k este Pi k = m& k ⋅ H i k ; (5.21)
 p 0k +1 ← p 2k
• Trecerea la treapta următoare, prin atribuirea  ;
i 0k +1 ← i3k
c) În final, după parcurgerea unui ciclu de contor k → n (numărul de trepte de
presiune) se colectează în tablouri valorile temperaturii şi titlului aburului în

80
 Teoria şi modelarea turbomaşinilor

starea de intrare în fiecare treaptă, pentru a fi utilizate la următoarea iteraţie,

în relaţia (4.21) pentru calculul noilor rapoarte RT, RX.
d) Repetarea calculului începând cu punctul a), până ce diferenţa dintre puterea
internă calculată între două iteraţii succesive nu depăşeşte o eroare
(procentuală sau absolută) admisibilă propusă iniţial .

În acest moment sunt accesibili parametrii aburului înainte şi după fiecare

treaptă, debitele reale de abur ce tranzitează turbina, şi puterile interne realizate
de fiecare treaptă.
Iată în continuare în fig. 5.12 a, b, c şi reprezentarea grafică a proceselor
de destindere în diagrama h-s aferente a trei tipuri de turbine.

i [kJ/kg]
p0
pr

pp1

pp2

pp3
pc

s [kJ/kg.K]

Figura 5.12 a Procesul în turbina de condensaţie şi prize fixe

• Procesul în turbina de condensaţie şi prize fixe nu comportă laminări

suplimentare în afara celor din VR. Până la intrarea procesului în zona umedă
(sub curba de saturaţie x = 1), destinderea este practic liniară. La apariţia
umidităţii, randamentul intern se alterează din ce în ce mai mult, apărând în
plus pericolul de eroziune a paletelor finale;
• Turbina de condensaţie cu prize fixe are cel mai bun randament intern în
comparaţie cu celelalte două tipuri de turbine cu prize reglabile;
• Se pot observa laminările în ventilele de priză (fig. 5.12 b şi c) şi faptul că
presiunea de admisie în zona de trepte din aval de priza reglabilă scade,
conducând la diminuarea căderii disponibile de entalpie a acestei zone;

81
Capitolul 5. Modelarea turbinelor cu abur

i [kJ/kg] i [kJ/kg]
p0
p0 pr pr laminare
laminare în VP
în VP
pp1
p0 ZONA II
pp1 p0 ZONA II
pp2 p0 ZONA III

laminare
pc
pc în VP

s [kJ/kg.K]
s [kJ/kg.K]

Figura 5.12 b: Procesul în turbina de Figura 5.12 c: Procesul în turbina de

condensaţie şi o priză reglabilă condensaţie şi două prize reglabile

• În plus, prin exploatarea la debite volumetrice inferioare celui de

dimensionare (obligatoriu unul sau mai multe din rapoartele RD3 , RD2 sau RD1
sunt subunitare), randamentele interne ale grupurilor de trepte scad, în special
al acelora adiacente punctelor de presiune fixă. La aceste trepte este posibilă
“negativarea” randamentului intern, ceea ce face ca entalpia (temperatura)
aburului la ieşire să fie mai mare decât cea la intrare. Acest mod de
exploatare se numeşte “regim de frână”, treapta consumând putere de la
arborele turbinei în loc s-o producă. Pe lângă înrăutăţirea randamentului, apar
şi creşteri de temperatură care periclitează integritatea rotorului şi statorului;
• Singura mare calitate a turbinei cu prize reglabile este “independenţa” faţă de
consumator, prin închiderea prizei şi trecerea la producerea de energie
electrică pe “coada de condensaţie” (zona dintre ultima priză reglabilă şi
eşaparea la condensator), la consumuri specifice mult mai mari decât
turbinele de condensaţie pură cu supraîncălzire intermediară din sistem.

82
 Teoria şi modelarea turbomaşinilor

5.2. Modelarea proceselor de destindere tranzitorii în turbină

Urmează prezentarea unei metode termodinamice de calcul a regimurilor

tranzitorii ale turbomaşinilor, metodă ce stă la baza construirii unui model
dinamic al turbinei cu abur.
Plecând de la ecuaţiile de conservare a masei şi energiei pentru un sistem
deschis:

 dm
 dτ = m& i − m& e
 (5.22)
 dQ + dL = d (m ⋅ u ) + m& ⋅ h * − m& ⋅ h *
 dτ dτ dτ
e e i i

unde: m - masa fluidului conţinută în domeniul de analiză

m& i ,m& e - debitul de abur la intrarea, respectiv ieşirea din domeniul de
analiză;
Q - căldura schimbată de sistem cu exteriorul
L - lucrul mecanic efectuat din exterior asupra sistemului
u - energia internă specifică a fluidului din sistem
hi* , he* - entalpiile specifice totale masice ale fluidului la intrarea, respectiv
ieşirea din domeniu

Se obţine, după câteva prelucrări sistemul:

 ds v (hi − h ) m& i
 dτ = τ ⋅ v ⋅
T
⋅
m& 0
 f 0

 dp v   m& e m& i  ∂ 2 h (hi − h ) m& i 
1 (5.23)
 = ⋅ 2 ⋅ v ⋅  − − ⋅ ⋅ 
 dτ τ f ⋅ v 0 ∂ h   m& 0 m& 0  ∂ p∂ s T m& 0 
 ∂ p2

unde: s – entropia specifică; p - presiunea; v – volumul specific; T – temperatura

absolută; τf - timpul în care se înlocuieşte în întregime fluidul din interiorul
sistemului deschis în regimul staţionar (0) considerat;

Turbina cu abur este formată dintr-un număr de sisteme distincte:

• conducte de abur viu;
• ventile de închidere rapidă (VIR) şi ventile de reglare (VR);
• corpuri formate din grupuri de trepte;
• conducte spre şi de la supraîncălzitorul intermediar;
• tubul de evacuare spre condensator.

83
Capitolul 5. Modelarea turbinelor cu abur

Între VR şi prima treaptă, respectiv între diverse grupuri de trepte se

definesc aşa numitele "spaţii concentrate", care au următoarele proprietăţi:
• proprietăţile termodinamice ale fluidului se pot considera ca şi valori
medii;
• fluidul nu se destinde şi nu efectuează lucru mecanic;
• fiecare spaţiu concentrat este un "sistem deschis" în care sunt valabile
ecuaţiile (5.23).
Pentru a ţine seama şi de volumele ce leagă între ele aceste spaţii
concentrate (care conţin fluid ce evoluează în timp), se adaugă la volumul
spaţiului considerat jumătate din volumul conductei din amonte şi jumătate din
volumul conductei din aval, în sensul de curgere al aburului.
Rezolvarea celor două ecuaţii diferenţiale (5.23) ce descriu evoluţia în
timp a parametrilor termodinamici în fiecare spaţiu concentrat presupune
cunoaşterea prealabilă a următoarelor mărimi:
• dimensiunile geometrice ale turbinei;
• debitele şi proprietăţile termodinamice ale fluidului în spaţiile concentrate
pentru un regim staţionar de referinţă considerat ca şi originea în timp a
regimului tranzitoriu studiat;
m& m&
• valorile instantanee ale rapoartelor 0i , e0 ;
m& m&
• valoarea entalpiei de intrare hi .

Pentru spaţiul concentrat k numărat de la admisie, se consideră valabilă

relaţia lui Stodola (4.21). În cazul în care din spaţiul concentrat se extrage un
debit de abur de valoare cunoscută, în expresia anterioară este necesară
însumarea debitului extras la priză în valoare relativă.
În ceea ce priveşte entalpia de intrare în spaţiul concentrat k, ea rezultă
(fig. 5.13) din relaţia:

(
hi ,k = hi ,k −1 − η ik ⋅ hi ,k −1 − hi ,k ad ) (5.24)
h pk-1
unde ηi k este randamentul intern aferent
grupului de trepte din amonte de spaţiul k, hi k-1 k-1
variabil şi el în timp.
pk
În această metodologie se consideră
că randamentul intern al grupurilor de trepte hi k
variază în timp numai în funcţie de variaţia hi k ad kt
k
diferenţei de presiuni amonte/aval de
treaptă, respectiv variaţia relativă a căderii s
teoretice de entalpie, conform relaţiilor
prezentate anterior (4.28) şi (4.29). Figura 5.13 Reprezentarea destinderii
aburului în grupul de trepte k

84
 Teoria şi modelarea turbomaşinilor

În figura 5.14 sunt vizualizate spaţiile concentrate şi procesul real de

destindere pentru turbina N1C-700, pentru care se modelează „aruncarea de
sarcină” .
Condiţiile iniţiale şi la limită necesare rezolvării sistemului (5.23) se
bazează pe următoarele ipoteze de calcul:
• Procesul tranzitoriu este controlat numai de ventilele de reglare (ESV-CV) şi
cele de moderare (ESV-IV), care încep închiderea imediat ce generatorul
electric s-a deconectat de la reţea (τ0 = 0). Timpul de închidere a ventilelor
este de 0.5 s, perioadă în care presiunea şi entalpia aburului viu şi
supraîncălzit, respectiv presiunea la condensator rămân constante;
• Sistemul (5.23) se rezolvă cu o procedură Runge-Kutta, cu un increment de timp h de
0,002 s.

pSI

pp4
p0 pp5 4 5 pp3
0 1 pp2 4 3 2 1 0
6

2 pp1 ESV-CV
3 7
ESV-IV
8
m& MSR m& p 5
9
pc

10 5 6 7 8 9 10

m& p 4 m& p 3 m& p 2 m& p1 m& c

Figura 5.14 Procesul de destindere în turbine N1C 700

şi spaţiile concentrate considerate
În figura 5.15. se pot vedea variaţia în timp a presiunilor la prize şi a
puterii turbinei pe timpul regimului tranzitoriu.

p [bar ] p1 P [kW ]

p2 p3

p5
p6
p7
p8

p10 p9

τ [s ] τ [s]

Figura 5.15: Evoluţia presiunilor la prize şi puterii interne

în timpul aruncării de sarcină

85
Capitolul 5. Modelarea turbinelor cu abur

Curba de variaţie în timp a puterii interne este corelată (în accepţiunea

constanţei pierderilor mecanice) cu variaţia în timp a turaţiei turbogeneratorului,
prin ecuaţia echilibrului dinamic al rotoarelor:

Pi − ∆Pm
Mm = (5.25)
ω

dω
J = Mm − Mr (5.26)
dτ

În figura 5.16 se prezintă dependenţa în timp a turaţiei turbogeneratorului

N1C 700 la aruncarea de sarcină.

Figura 5.16 Evoluţia în timp a turaţiei Figura 5.17 Secţiune prin turbina TA1
turbogeneratorului în urma din CET Laborator UPB
aruncării de sarcină

Un alt proces tranzitoriu deosebit de important îl reprezintă, în etapa de

pornire, lansarea turbogeneratorului, respectiv admisia aburului în turbină, prin
intermediul ventilului de pornire.
Considerând că acest ventil se poate deschide într-o anumită perioadă de
timp (de exemplu 0,5 s) la 4, 8, 12, 16, respectiv 20 % din secţiunea maximă, se
pot modela dependenţa în timp a puterii, respectiv turaţiei turbogeneratorului,
pentru a vedea în cât timp se atinge turaţia dorită (palierul de ascultare, cel de
omogenizare termică a turbinei sau turaţia de sincronism). În fig. 5.18 şi 5.19
sunt vizualizate aceste evoluţii, pentru o turbină de tip AEG (TA1 2 MW)
instalată în CET Laborator UPB (fig. 5.17), pentru care se cunosc dimensiunile
geometrice şi parametrii funcţionali.

86
 Teoria şi modelarea turbomaşinilor

P [KW] 20 % n [rot/min] 20 %

16 %
16 %
12 %

12 % 8%

8%
4%

4%

τ [s] τ [s]

Figura 5.18 Variaţia în timp a puterii Figura 5.19 Variaţia în timp a turaţiei
efective la lansare la lansare

Se remarcă creşterea puterii turboagregatului în primele 0,01...0,02 s,

explicabilă prin supraîncărcarea roţii Curtis (determinată de diferenţa dintre
presiunea aburul viu şi presiunea la condensator), urmată de o scădere bruscă,
explicabilă prin creşterea presiunii în camera treptei de reglare cu balansarea
puterii între treapta de reglare şi cele de presiune, şi apoi o creştere asimptotică.
Turaţia creşte în cele 5 regimuri analizate, conducând la concluzia că,
dacă se vrea atingerea turaţiei de sincronism într-un timp inferior valorii de 50 s,
ventilul de reglare trebuie deschis în timpul de 0,5 s la o cursă corespunzând
unui procent din secţiunea maximă inferior valorii de 12%.

5.3. Concluzii

Aşa cum se poate vedea şi în figura 5.20, modelarea turbinelor cu abur

implică o paletă largă de activităţi, din care nu trebuie să lipsească:

1. Calculul de verificare în regimul nominal, unde, pe baza datelor

geometrice ale turbinei şi parametrilor termofizici şi de debit nominali, se
determină procesul real de destindere în turbină, respectiv parametrii
aburului după fiecare treaptă şi puterea grupului energetic;
2. Modelarea regimurilor staţionare nenominale ale turbinei, determinate de
variaţia de la valoarea nominală a uneia sau mai multor mărimi (debitul de
abur, parametrii aburului viu, presiunea la condensator, presiunile prizelor
reglabile, etc.). Rezultă, ca şi la punctul 1., parametrii aburului după
fiecare treaptă şi puterea produsă;

87
Capitolul 5. Modelarea turbinelor cu abur

3. Modelarea regimurilor nenominale tranzitorii ale turbinei cu abur,

respectiv porniri, opriri, variaţii de sarcină bruşte, în care se determină
dependenţa de timp a unor mărimi decisive în funcţionarea în siguranţă a
agregatului: presiuni, temperaturi, debite de abur, putere şi turaţie.

Parametrii aburului şi
Calcul de verificare MODELUL ARUNCĂRII DE SARCINĂ
performanţele energetice
al regimului nominal în regimul nominal n

τ
Date geometrice REGIM NENOMINAL
şi operaţionale STAŢIONAR Parametrii aburului şi
Model VR
performanţele energetice
în funcţie de timp
Model Model TP
TP
Model
TR REGIM NENOMINAL
DINAMIC

Cercetare documentară
Date experimentale k-1 k k+1
şi de referinţă

Modele SC Spaţii concentrate şi grupuri de trepte

MODEL DIFERENŢIAL

METODA HIBRIDĂ

OPTIMIZAREA PORNIRII TURBINELOR

Parametrii aburului şi Obiective: Reducerea timpului de pornire
performanţele energetice Creşterea siguranţei de exploatare
în regimul nenominal Metode:
Monitorizarea stării de tensiuni şi deformaţii
Coordonarea sarcinii între CIP şi CMP
Pornirea cu parametri alunecători
STRUCTURA TEZEI DE DOCTORAT

Figura 5.21 Sinteza modelelor aplicabile regimurilor

nenominale ale turbinelor cu abur

În concluzie, pe lângă monitorizarea proceselor energetice bazată pe

măsurători continue, un aport deosebit în cercetare, proiectare şi, de ce nu,
optimizarea exploatării turbinelor cu abur îl are modelarea numerică a
proceselor temogazodinamice ce se petrec în secţiunile de curgere ale acesteia.

88