victor eftimiu de nu ma poti iubi

De nu mă poți iubi frumoaso, -

Căci altul ți-e stăpân pe veci -
De ce, când te-ntâlnesc în cale
O clipă – ochii nu ți-i pleci?
De nu mă poți iubi, frumoaso,
Întoarce-ți ochii de la mine;
Tu știi ispita ce se-ascunde
În fundul apelor senine;
În prefăcuta-mi nepăsare,
În genele mereu plecate,
Tu nu-nțelegi mărturisirea
Iubirii mele zbuciumate?
De nu mă poți iubi, femeie,
Întoarce-ți ochii – căci mă tem
Să nu le-ntunece lumina
Întâiul dragostei blestem!… "

Ci, de-am fi singuri amândoi

Şi nime să ne asculte,
Uitându-mă în ochii tăi,
Ţi-aş spune aşa de multe…
Ar trece vremea şi n-am şti
Ce e aceea vreme
Şi n-ar fi nimene din vis
În lume să ne cheme.
Am fi departe tare duşi,
Străini de lumea-ntreagă:
Pe veşnicie ţi-aş fi drag,
Tu veşnic mi-ai fi dragă;
Cu sărutări am şterge-n ochi
A’ lacrimilor urme,
Şi cine oare s-a-ndura
Al nostru rai să-l curme?
Ţi-aş spune vorbe dulci încet:
Ca să le-auzi mai bine,
Tot mai aproape ai pleca
Obrazul tău de mine.
Şi-atuncea de ne-om săruta,
A cui să fie vina?
Nici tu, că nu mă auzeai,
Nici eu n-oi fi pricina.
[de Nicolae Iorga]

De mă iubeşti, iubirea ta să fie

Numai de dragul dragostei. Nu spune:
“Mi-e dragă pentru zâmbet, sfiiciune
În grai, priviri – pentru un gând ce-mbie
Un gând de-al meu căci înrudit mi-e mie
Şi-mi dărui atâtea clipe bune!”
Iubitule, din asta nu rămâne
Nimic nevătămat şi se sfâşie
Uşor, iubirea astfel însăilată.
Nici pentru milă-n stare să-nsenine
Obrazu-mi – nu iubi. Căci alinată;
De tine, uit de plâns, te pierd pe tine.
Iubeşte-mă pentru iubirea toată
Şi-n veşnicie dragostea-ţi va ţine.

De ce nu vrei să-nnebuneşti la ora cinci După amiază, cînd e-atît de bine, Şi în sufrageriile adînci
Să faci pe preşuri tumbe dulci cu mine? M-aş milogi-n dulapuri vechi să-ţi pui Rochia moale şi,
rămasă goală, Ne-am bate cu lichioruri amărui De chimion şi mentă glacială. Iar către-amurg,
făr-a mai ţine minte Cine sîntem, aproape de mătasă, Îngenunchind pe paturile sfinte Am da cu
sufletele noastre foc la casă!
CÎNTICEL

(Interpretează Maia Morgenstern)

Spune-mi drept, ce chiloţi ai,

Bleu-jandarm sau galben-pai,
Cînd treci gingaşă-n tramvai
Pe la margine de rai?

C-am înnebunit cu toţii

Să-ţi vedem un pic chiloţii,
Stînd de-o săptămînă-n stăţii
Cu gîtul pe şina roţi

"Teama noastra cea mai profunda nu e aceea de a fi incapabili. Teama noastra e aceea de a fi peste
masura de puternici. Lumina noastra, nu umbra noastra, ne sperie cel mai mult. Te intrebi „ Cine sunt
eu sa fiu stralucit, magnific, talentat si fabulos?” De fapt, cine esti sa nu fii asa? Esti un copil al
Domnului. Nu aduci niciun serviciu lumii daca te multumesti a fi marunt. Nu e nimic intelept in a te
face mic, incat ceilalti sa nu simta niciun pericol din cauza ta. Te-ai nascut pentru a-ti manifesta gloria
fata de D-zeu, care se afla in interiorul tau. Ea nu exista numai in unii dintre noi, ci in fiecare, atunci
cand, lasandu-ti lumina sa straluceasca, ii lasi si pe ceilalti sa faca la fel.”
I can be without anyone
but not without you.
You twist my heart, dwell in my mind
and fill my eyes, you are my joy
I can’t be without you.
You are my sleep, my rest, the water I drink.
You are my clarity, my dignity, my world
I can’t be without you.
Sometimes you are kind, sometimes unfaithful,
you break my heart but
my love, my essence, do not go away
I can’t be without you.
You are the head I am the feet
you are the hand, I am your banner
if you leave, I will perish
I can’t be without you.
You have erased my image, taken my sleep
you’ve torn me away from everybody but
I can’t be without you.
I find no joy in life or relief in death.
Why don’t you say it too
I can’t be without you.