1

Niciodat n-a trebuit s-l caut pe Dumnezeu: triesc cu el.

Chiar înainte s fiu scos cu ajutorul spatulelor din burta ma-
mei, unde a_ fi rmas cu plcere, dac ar fi fost dup mine, el
säläsluia în mine, precum, la rându-mi, säl_luiesc _i eu în el.
Mä însote_te neîncetat. Chiar _i-n somn.
Mama l-a sdit pe Dumnezeu în mine. O cuvioas misticä
de râsul curcilor care se înflcra din te miri ce, de la o floare
de mac sau de la rhtelul din oli al ultimului ei bebelu_.
Sunt sigur c în loc de lichid amniotic avea ap sfinit. Ema-
na credina prin toi porii.
^tiu c nici nu m-a adus bine pe lume, c deja eram mo-
lipsit de Dumnezeu, plin de o înflcrare care nu m-a mai
prsit de atunci. Inflcrarea credinciosului. Se pare c am
râs _i am gângurit foarte devreme, de_i cu mersul _i vorbitul
am mai llit-o un timp. La urma urmelor, n-am fost precoce
în nicio privin, cu exceptia lui Dumnezeu. M-am näscut cu
credina în mine, o credin de necurmat care, între dou crize
de melancolie, mi-a întiprit pe chip aerul acela de neghio-
bie înmrmurit pe care o regsim prin mnstiri, unde viaa
pare un zâmbet de neclintit.
Din câte îmi amintesc, pot spune c nu m-am îndoit nici-
când. Nici m car în serile în care tata o btea pe mama _i ea

9
 DUMNEZEU, MAMA I EU

care mai întâi î_i urmeaz instinctele _i abia apoi le conceptua-

lizeaz, lucru pe care eu, unul, n-am fost niciodat în stare s-1
fac, multumindu-mdoar s m las dus de propriile porniri,
far s încerc s le analizez.
Cu toate c, la fel ca la mine, nimic nu i-a zdruncinat vreo
dat credina, ea avea nevoie s gseasc dovezi ale existentei
lui Dumnezeu. Mama susinea c a devenit catolic pe calea
judecti, dar nu credeam o iot. Era mai degrab o gen care
se transmitea de la o generaie la alta. Gena cre_tinismului.
Dar într-o bun zi, când, întorcându-m de la catehism, i-am
vorbit despre neîncrederea mea în istoria sfânt, ea mi-a alun-
gat suspiciunile cu un simplu gest fcut cu mâna, dându-mi
argumente de o rea-credin absolut:
Ce-are a face cu faptul ctu nu crezi c,
înainte s
-

urce
la ceruri, lisus a înviat?
-

Bine, mam, dar nu numai lisus a

la ceruri. Maie urcat
_i Fecioara Maria. Parc-am fi într-un desen cu Mickey Mouse!
Aiurea-n tramvai!
-

Nu, dragule, e minunat!

Toate minunile alea înfptuite de lisus, cu pescuitul mi-
raculos, cu înmulirea pâinilor, învierea din mori a lui Lazr,
sunt cusute cu zu a_a. a alb,
Nu asta e problema. O poveste nu trebuie s fie adev-
-

rat ca s crezi în ea.

Vorbele acestea îmi struie în minte foarte clar. Adev-
rule c, dup mai bine de douzeci de ani, mi-o amintesc
pe
mama de parc a_ vedea-o aievea. De chipul ei de exaltat, de
privirea ei sfredelitoare _i de vorba ei atât de iute, c aproa-
pe tot timpul ne venea sinem pasul cu ea. Nu m-a prsit
niciodat _i, la fel ca orice copil de pe lumea asta, _tiu c va
fi aici, lâng mine, punctual mcar în clipa când imi voi da
11