Home 

» Enigme si mistere » Misterele catedralelor gotice…

Misterele catedralelor gotice…

Posted on 16 noiembrie 2019 by Marin Teodora in Enigme si mistere, Spiritual // 0
Comments

În toată lumea există locuri care emană o energie extrem de puternică. Aflate pe vârfuri de
munţi, pe coline sau în păduri, în preajma unor arbori bătrâni sau pe maluri de ape, ele au
fost considerate, încă din urmă cu mii de ani, drept surse magice de putere şi sănătate.

Vechile temple păgâne erau întotdeauna înălţate pe locuri cu energie puternică şi, mai târziu,
şi bisericile creştine. Mai ales catedralele gotice, înălţate în anii timpurii ai Evului Mediu, au
în structura lor nuclee puternice de energie, adeseori stranie, legată mai repede de magie,
decât de catolicism.

Întrebări fără răspuns

Nimeni nu se miră de lucrurile pe care le vede zi de zi, fiindcă oamenii presupun existenţa
unei taine doar în ceea ce este neobişnuit şi ieşit din comun.

Cei ce vizitează în prezent catedralele din Franţa, de pildă, văd nişte construcţii gotice care
ating perfecţiunea prin dimensiunile lor incredibile şi interioarele impresionante.

Spaţiile dinlăuntrul acestor gigantice case ale Domnului sunt încărcate de lumina şi de spiritul
altei lumi, dar şi de o energie aparte, înălţătoare. Ce efect copleşitor, greu de închipuit pentru
noi, astăzi, vor fi avut aceste clădiri asupra strămoşilor noştri din Evul Mediu, care aveau
pentru prima oară prilejul de a se întâni cu o asemenea măreţie?

De constructorii catedralelor din Chartres, Reims, Rouen şi Paris nu ne despart doar câteva
secole, ci şi cunoaşterea legăturilor mistice dintre acest stil arhitectonic şi concepţia despre
lume a trăitorilor din acele timpuri.

Oare bătrânele ziduri de piatră ocrotesc, aşa cum se spune, străvechi lăcaşuri de iniţiere spi-
rituală? Au ele legătură cu piramidele egiptene şi cu templul lui Solomon? Întrebări fără
răspuns. Misterul artei gotice a rămas nedezlegat până în zilele noastre.
Dacă originile altor stiluri care au dominat epoci ulterioare ale istoriei artelor, ca de pildă
renaşterea sau barocul, pot fi identificate retrospectiv şi urmărite cronologic, pentru apariţia
artei gotice este imposibilă stabilirea cu exactitate a unor etape premergătoare.

Acest stil arhitectural s-a ivit pe neaşteptate în Franţa, prin anii 1130-1140, fără influenţe
anterioare.

S-a dezvoltat independent în vestul Europei, ajungând în doar câteva decenii la o înflorire
nebănuită. Din negura vremurilor ne parvin chiar şi numele unor arhitecţi, cum ar fi Villard de
Honnecourt, cunoscut din documentele de şantier ale catedralei din Reims (planuri şi schiţe,
datând din jurul anului 1230).

Împreună cu cioplitorii în piatră, dulgherii şi sticlarii, aceşti arhitecţi au ridicat, în mai puţin
de un secol, peste optzeci de edificii grandioase în nordul Franţei.

Catedrala din CHARTRES – o capodoperă într-un târguşor?

Celebrul labirint din catedrala din Chartes depune

mărturie despre credinţa oamenilor din acele timpuri: murmurând rugăciuni şi târându-se în
genunchi, ei înaintau spre centrul labirintului, pe traseul care-l despărţea în două

“Există lăcaşuri unde adie spiritul“, spunea scriitorul francez Maurice Barres, “locuri unde
omul este pătruns de o forţă cu totul specială, unde i se deschid «organe» de comunicare cu
divinitatea.

În accepţia strămoşilor noştri, omul nu se putea socoti realmente deplin, decât din momentul
când trăia o trezire spirituală. Iar această trezire se petrecea graţie unor influenţe neştiute, în
locuri deosebite, acolo unde au fost înălţate temple, menhire, dolmene şi, mai târziu, cate-
drale”.

Fără îndoială, constructorii necunoscuţi ai catedralei din Chartres nu au avut intenţia să

realizeze o operă de artă atunci când au înălţat această casă a Domnului, pe şesul întins ca-n
palmă din regiunea Beauce.

Dar de ce a fost ridicată o catedrală atât de impunătoare tocmai pe o colină micuţă, într-un
târguşor neînsemnat ca Chartres? Locul a fost o ţintă de pelerinaj încă din epoca precreştină,
însă cu origini mai vechi decât istoria celţilor.

Potrivit legendei, zona emana o energie neobişnuită şi, cu mult înainte de Hristos, un înger ar
fi vestit druizilor că va exista o fecioară care va da naştere unui zeu. Într-adevăr, în apropiere
de Chartres, a fost descoperită statuia unei femei, o sculptură antică purtând inscripţia latină
“Virgini pariturae” (“Fecioara care va naşte”).
În anul 1194, construcţia iniţială a ars până la temelii, cu excepţia portalului vestic. Ulterior,
biserica a fost reconstruită, de astă dată fiind însă orientată spre vest, lucru neobişnuit pentru
cultul catolic, care impune ca bisericile să fie îndreptate către răsărit.