Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Istorie și Filosofie

Catedra Filosofie și Antropologie

Lucrul individual
Referat
Disciplina: Istoria culturii si civilizaţiei
TEMA:
ŞANTIERELE CATEDRALELOR

A efectuat: A verificat:
Zaporojan Valerii Dodul D.
student anul I gr. Filosofie. mag., lec.univ.

Chișinău 2013

1
 SANTIERELE CATEDRALELOR
Gigantismul catedralelor gotice este cu atat mai uimitor cu cat il raportam la conditiile generale in
care au fost construite, precum si la numarul locuitorilor unui oras la acea data, numar extrem de
disproportionat fata de capacitatea edificiului". Dimensiunile enorme erau dealtminteri justificate si de
faptul ca in Evul Mediu (si in special pana in sec. XIV) marile biserici ale oraselor erau deschise si altor
activitati - cum tine sa aminteasca Jean Gimpel: „Aici se putea dormi, se putea manca, se putea vorbi făra
a fi nevoie să soptesti. Puteau fi aduse aici vietuitoare, cum sunt cainii sau soimii. Se circula aici mai in
libertate decat astazi, pentru că dealtfel nu existau scaune. Se dădeau intalniri aici pentru a se discuta
afaceri, care de multe ori nu aveau nimic religios. Tot aici se intalneau reprezentanţii comunei pentru a
discuta problemele orasului. S-a observat că in unele orase in care fuseseră infiinţate comune sau unde se
inălţau mari catedrale, burghezii nu-si construiau primării".

Marile probleme pe care le punea edificarea unor asemenea monumente erau finanţarea si
transporturile.

Fondurile erau obtinute prin procedeele si din sursele cele mai variate. Uneori orasele hotarau ca
fiecare locuitor sa contribuie cu о suma fixa, alteori se instituia un impozit proportional pe venituri si
proprietati; la Praga, proprietarii minelor din tara varsau о zecime din venituri. Unii papi hotarau ca un
sfert din veniturile pe mai mulţi ani ale parohiilor si diocezelor sa fie reţinute fn acelasi scop. Sume
apreciabile se obtineau din beneficiile blocate ale parohiilor vacante, din penalizarile clericilor pentru
diferite abateri, din contribuţiile celor ce doreau sa fie înmormantaţi in biserică, din ofrandele de lumanari
ş.a, - in timp ce fonduri considerable se realizau din vanzarea indulgen'elor 1. Cele mai importante ordine
calugaresti, care aveau intinse si putemice legaturi internaţionale, colectau fonduri de la imparaţi, regi,
printi, înalţi prelati, mari feudali; se formau confrerii religioase speciale pentru organizarea unor
subscriptii si colecte publice. Uneori conducerea orasului aloca santierului catedralei о cota fixa
permanenta din amenzile aplicate cetatenilor pentru diverse contraventii. Relicvele, indeosebi, atrageau
mari multimi de pelerini, din al caror obol rezultau sume enorme. Notarilor si preotilor li se reamintea sa-i
sfatuiasca pe testatori si pe muribunzi sa nu-si uite îndatoririle fata de catedrala in constructie. Numeroase
si variate erau donatiile particularilor si ale institution Corporatiile mestesugaresti, negustorii bogati si
alte notabilitati ale orasului donau, de piIda, vitralii (indicarea provenientei lor era in aceIasi timp si о
reclama a donatorului). In fine, administratia santierului primea si daruri in natura: cea a domului din
Milano, de exemplu, primea stofe de pret, bijuterii, blănuri, precum si animale - cai, catari, măgari, viţei,
miei, - care erau vandute cumpărătorilor chiar langa poarta santierului. О mare problemă о constituiau
transporturile - care, din An- tichitate si pana la mijlocul secolului al XlX-lea foloseau aceleasi mijloace:
pe fluvii si rauri cu barci, pe mare cu corabii, iar pe uscat - pe drumun mizerabile si mereu pandite de
răufScători - cu care si căruţe. Pană la о carieră aflată la о distantă de 15 km, un car cu о pereche de boi
putea face un singur drum pe zi - pe teren drept - pentru a transporta doar un singur bloc de о tonă si
jumatate (circa un metru cub de piatra); dar pe un teren in panta, un car trebuia sa fie tras de 8 sau de 10
perechi de boi! Materialul de constructie trebuia prin urmare gasit cat mai in apropiere, - caci cheltuielile
de transport pana la santier ridicau de 5 sau de 6 ori pretul de cumparare a pietrei de la cariera; incat,
constructorii catedralelor trebuiau sa-si asigure aceste cariere, sa le cumpere si sa le ex- ploateze ei tnsisi.
(In sec. XIV, santierul catedralei din York era proprietarul a patru cariere). Episcopii si abaţii obţineau de
la regi permisiunea de a exploata piatra vechilor incinte si edificii romane .

2
 La mari distanţe, singura cale practicabila era pe apă: coloanele bisericii din Cluny - pe Rhone, ale
catedralei din Koln - pe Rhin, marmura campanilei din Florenţa - pe Amo, a domului din Milano - pe
Ticino, pe Lago Maggiore si pe canalele (navigli) săpate anume în acest scop pe distanţe de zeci de
kilometri, ajungand pană chiar la marginea santierului. Pe mare, Veneţia adusese coloanele si capitelurile
bazilicii San Marco nu numai din apropiata Aquileia, ci şi din Sicilia, din Atena, Constantinopol $i
ora$ele Asiei Mici. Singura posibilitate de a diminua cheltuielile transportului era ca blocurile sa fie
fasonate chiar pe locul unde se aflau carierele; în care scop, proprietarii carierelor isi aveau cioplitorii si
sculptorii lor. „Se pare ca spre sfarsitul sec. XIV si in sec. XV, unele cariere din Anglia furnizau
santierelor marmura gata fasonata - si chiar statui executate la comandă“.

Catedrala Sagrada Familia din Barcelona

Sfanta Familie este o biserica din capitala Cataloniei, Barcelona (in nord-estul Spaniei).

Catedrala, opera impresionanta inca neterminata a lui Antoni Gaudi - Sfanta Familie - este unul
dintre cele mai vizitate monumente ale Barcelonei. Proiectul nu i-a apartinut inca din fasa, alt
arhitect fiind insarcinat sa-l realizeze - Francisco del Villar - care va intra, se pare, intr-o adanca
depresie deoarece dimensiunile si complexitatea proiectului il depaseau pur si simplu. Gaudi va
fi surprins in momentul in care autoritatile ii vor atribui proiectul pe care il visa inca de pe
bancile facultatii - o catedrala. El spunea ca: "Aceasta catedrala, odata terminata, va reprezenta
multumirea mea fata de Sfanta Familie care m-a ajutat sa realizez tot ceea ce mi-am propus".
Ideea ridicarii unei catedrale a apartinut unei organizatii al carei scop era sa puna capat
descrestinarii care isi pusese stapanire peste localnici, odata cu industrializarea si imbogatirea.
Un petic de pamant a fost cumparat in anul 1877. Arhitectul Francisco de Paula del Villar a
proiectat o catedrala neo gotica si a condus lucrarile ce au demarat in anul 1882. Un an mai
tarziu, arhitectul modernist Antoni Gaudi a preluat conducerea proiectului, avand abia 31 de ani.
Din acel moment, Gaudi si-a dedicat intreaga viata monumentului. In loc sa ramana fidel
planurilor originale, Gaudi a schimbat aproape radical forma cladirii. Timp de 43 de ani, Gaudi a
adaugat structurii gotice initiale improvizatii bizare si turnuri ca niste cosuri de fum. Desi
neterminata, Sagrada Familia ramane capodopera arhitectului. Stilul neo gotic a lasat sa fie
inlocuit cu stilul modernist al lui Gaudi, care era bazat pe forme gasite in natura. Imensa cladire
in stilul neo-catalon, bogata in ornamente, este inca neterminata si se lucreaza la ea din 1882.
Aceasta este finantata din bani publici, cum se obisnuia in Evul Mediu. Sagrada Familia nu a fost
niciodata terminata, deoarece Gaudi a dorit-o perfecta si asta a intarziat lucrarile ce au continuat
apoi dupa moartea sa. Si acum, se mai regasesc sute de schite in atelierul sau din cadrul Scolii de
Arhitectura din Barcelona. Proiectului lui Gaudi i-au fost adaugate cateva elemente stilistice noi
(fatada de sud, inca patru turnuri, precum si naosul, inceput in 1978, la care se lucreaza inca).
Cand a murit, in anul 1926, doar o fatada era gata (cea a Nasterii), un turn, absida si cripta.
Aceasta deoarece Gaudi schimba permanent proiectul, motiv pentru care nici nu se pastreaza un
proiect concret al acestuia, iar cele ramase au disparut in razboiul civil din 1936. Ultima versiune
a proiectului dadea bisericii urmatoarele dimensiuni - 95 de metri lungime si 60 de metri latime,
putand gazdui pana la 13.000 de persoane..Cand va fi terminata, catedrala va avea 18 turnuri.

3
Vor fi cate patru turnuri pe fiecare din cele trei fatada, reprezentand pe cei 12 Apostoli. Turnurile
au inaltimi variata - intre 90 si 120 de metri. Alte patru turnuri vor reprezenta pe cei patru
evanghelisti, si vor inconjura turnul central, cu o inaltime de 170 de metri, inchinat lui Hristos. Si
ultimul turn, inchinat Fecioarei Maria, va fi ridicat deasupra absidei. In prezent, se lucreaza in
interiorul navei centrale, cat si la fatadele catedralei. O particularitate a catedralei o prezinta
turnul clopotnita, care atinge 170 metri, fiind cel mai mare turn clopotnita construit vreodata.
Prima fatada, indreptata spre est, este cunoscuta ca fatada Nasterii. A fost terminata de Gaudi si
decorata in stil baroc, cu motive din natura. Pe partea opusa acesteia, se afla fatada Patimilor, a
carei constructie a inceput in anul 1952, si ale carei statui abstracte infatisand pe Iisus au fost
adaugate in anul 1978. Statuile poarta amprenta lui Josep Maria Subirachs si au dus la unele
conflicte locale, cum ca acest lucru nu ar fi in conformitate cu ceea ce si-a dorit Gaudi. Stilul
difera foarter mult. Fatada Slavei, cea la care se lucreaza cel mai mult astazi, este mai mult
ascunsa sub elemente arhitecturale si arcade. Varful unui turn simbolizeaza pomul vietii,
impodobit cu porumbei zburand liberi. Acest detaliu nu se stie daca face parte din planul initial.
Ultima fatada este aproape terminata, insa se preconizeaza ca s-ar putea sa mai dureze 25-30 de
ani pana intreaga constructie sa fie gata. O problema a constituit-o faptul ca marele Gaudi a lasat
putine planuri pentru aceasta (a murit in 1926, calcat de un tramvai din Barcelona) iar cele care
existau s-au pierdut intr-un incendiu din anul 1936. Alt lucru ce merita mentionat este acela ca
intreaga catedrala a fost ridicata pe baza donatiilor (fara a mai mentiona vanzarile anuale de
bilete pentru turisti). Chiar daca biserica mai are mult pana a fi considerata terminata, aceasta
merita vizitata. Se poate vedea cripta unde este inmormantat Gaudi, cat si un muzeu care
vorbeste despre istoria arhitectului si a maretului proiect. Muzeul este la baza catedralei si detine
multe imagini ale acesteia dealungul etapelor de ridicare, multe modele de schele si desene
arhitecturale. Vizitatorii care doresc sa urce in turn, sunt nevoiti sa urce circa 350 de trepte,
iar cei cu rau de inaltime si cu claustrofobie sunt sfatuiti sa nu riste. Este un pic ingrijorator
momentul urcarii treptelor scarii inguste in forma de spirala, stiut fiind faptul ca unii
contemporani ai lui Gaudi au considerat ca geometria constructiei sale e facuta in asa fel incat sa
sfideze logica matematicii, prin urmare nu poate rezista.

Comparatie intre catedralele in stil gotic şi cele in stil

roman
Catre mijlocul secolului al XII-lea, in plina epoca de dominatie a romanicului, isi face aparitia un
nou stil in arhitectura. Numele i-a fost dat de oamenii veacului al XVII-lea, care dispretuiau
aceasta arta, vazuta ca o arta "barbara", "gotica" de la numele celor mai cunoscuti "barbari" ai
sfarsitului antichitatii. In realitate, arta gotica a dat Europei capodopere comparabile cu cele mai
mari creatii ale geniului uman. Monumentele romanice le pareau arhitectilor secolului alXII-lea
greoaie, masive si intunecate, datorita ferestrelor putine si inguste. Arhitectii goticului au
revolutionat viziunea spatiala a romanicului prin doua inventii: ogiva si arcul de sustinere (arc
boutant). Bolta semicirculara este inlocuita cu o bolta in forma de arc de cerc frant, sau ogiva, la
care presiunea verticala este mult mai redusa

4
. Mesterii inaltau pe patru coloane, dispuse in plan patrat, cate doua perechi de arcuri in ogiva;
fiecare arc este sustinut de doua coloane diagonal opuse. Prin multiplicarea acestor grupuri de
arcuri se putea obtine o constructie foarte solida, capabila sa sustina, prin incrucisarea de ogive,
bolta edificiului, oricare ar fi dimensiunile ei. Arcurile de sustinere, cealalta inventie, sprijina,
din exterior, peretii inalti ai navei centrale, alaturi de contraforturi, pentru a contrabalansa
presiunea laterala a boltilor in timp ce la romani arhitectura civila e superioara celei bisericesti
imbinand arta cu ingineria frumusetea cu forma si utilitatea cu fortza intr-un mod ce era propriu.
Principiul arhitecturii romane a fost linia curba. Cu care se urmarea masivitatea si inaltimea. Ei
au rezolvat aceasta problema cu ajutorul arcadei care era sub forma rotunjita una langa alta in sir
dadeau apeducte. Boltii arcade in coloana dadeau bolta cilindrica gen arcul de triumf. Cupolei, o
arcada completa mai multe arcade intersectandu-se in jurul unei axe centrale. Noul stil a fost
aplicat in construirea templelor si construirea amfiteatrelor. Aceste solutii au ingaduit o noua
organizare a spatiului bisericii, in care planul cu o nava este cel mai raspandit.
Una dintre gloriile catedralelor gotice este turnul de inaltime ametitoare, al carui varf impunge
bolta cereasca. Multe catedrale aveau mai multe turnuri, dar unele dintre ele au ramas
neterminate din lipsa de fonduri, cum ar fi in Belgia catedrala din Anvers. Arta romanica se
dezvolta intre secolele XI-XIII mai ales in Europa Occidentala, lasand in urma adevarate vestigii
arhitecturale. Exista aici o masivitate a creatiilor carora le lipseste supletea si naturaletea. Se
reactualizeaza sculptura in piatra, se inalta numeroase castele cu ziduri massive, ferestre putine,
turnuri inalte, sunt ridicate catedrale si abatii (Worms, Sfantul Paul din Issoire, Abatia de la
Cluny). In sculptura se remarca baso-relieful mai ales la chenarele ferestrelor si usilor si
capitelurile. Pictura iese in evidenta prin contururile puternice si cromatica vie. Sunt intalnite de
asemenea arta miniaturii rafinate si vitraliile. In timp ce arta gotica acopera o mare parte din
Europa intre secolele XII-XV. Se remarca prin constructia unor catedrale de mare valoare,
inalte, aparent fragile dar foarte rezistente si solide (Notre Dame du Paris, Reims, Domul din
Milano, Biserica Neagra din Brasov). Sculptura si pictura se aseamana cu cele din arta romanica.
Deosebiri intre catedrale
Prima diferenta evidenta dintre o catedrala romanica si una gotica este la intrare. Catedrala gotica
are un vitraliu foarte mare. Sunt alcatuite din parti de sticla colorata fixate int-o retea de plumb.
Acestea reprezinta motive decorative sau figuri umane care compun scene religioase; tonurile
folosite sunt din ce in ce mai vii, stralucitoare, in timp ce la cele romane se poate observa
multitudinea de decoratiuni exterioare precum si multitudinea de turnuri foarte inalte in varful
carora se aflau cruci. Din planul frontal al unei biserici romane se poate observa lipsa categorica
a unui transept. Catedralele romane aveau contraforturi in afara pentru sustinerea greutatii
zidurilor, dar la catedralele gotice nu mai era nevoie de asa ceva deoarece tehnica avansata le
permiteau sa-si inalte boltile pe ziduri din ce in ce mai subtiri, strapunse de ferestre din ce in ce
mai mari. Bolta catedralei este sustinuta de arce ogivale sau frante, care sustineau totul din
interior, astfel facand catedrala sa arate masiva. Se pot observa sculpturile romane sunt elemente
decorative importante prin numeroasele reliefuri sculptate in exteriorul bazilicii. Daca arta gotica
impresioneaza prin tehnica avansata, romanii promoveaza arta miniaturii care cuprinde un
rafinament al executiei si o bogatie a imaginilor prin virtuozitatea stilului.
Arhitectura gotică reprezintă unul din stilurile arhitecturale asociate cu catedralele, precum şi cu
alte biserici din aproape toată Europa în timpul perioadei medievale, începând cu secolul al XII-
lea şi încheind cu anii 1500. Ca o situare mai exactă în timp şi spaţiu, cele mai importante opere
arhitecturale gotice acoperă perioada 1140 - 1500, fiind construite din România până în

5
Portugalia şi din Slovenia până în Norvegia, Suedia şi Finlanda. A fost precedată de arhitectura
romanică şi a fost succedată de arhitectura renascentistă, o transformare a stilului romanic, odată
cu Renaşterea, începută în Florenţa secolului al XV-lea.
Exemple de arhitectură gotică
Două dintre elementele caracteristice ale arhitecturii gotice sunt bolta în arc frânt, sau ogiva, care
este de fapt o intersecţie longitudinală a doua bolte clasice ale stilului romanic, şi arcul de
susţinere al ogivei, aşa numitul arc butant. Un al treilea element definitoriu, care apare la multe
clădiri gotice, nefiind însă omniprezent, este rozeta, prezentă atât în basoreliefuri cât şi în alte
forme ornamentale. Stilul gotic este o transformare a stilului romanic, apărut din necesitatea de
da o altă dimensiune verticală clădirilor. Goticul flamboaiant, adică goticul târziu, a fost faza de
apogeu artistic a goticului care s-a remarcat prin exagerarea abundenţei detaliilor, în parte pentru
a diminua greutatea pe care clădirile gotice o impuneau, respectiv pentru a încerca o salvare a
stilului. În Anglia, la începutul secolului al 19-lea, goticul cunoaşte o re-evaluare şi o nouă
recunoaştere, de fapt o "renaştere" denumită gotic renăscut (conform termenului original folosit
în engleză, Gothic Revival architecture) sau neo-gotic, producând clădiri memorabile, dintre care
Palatul Westminster, care a fost total refăcut după devastatorul incendiu din 1834, este un
exemplu memorabil de gothic revival. Mai târziu, la sfârşitul aceluiaşi secol şi începutul
secolului 20, arhitectura gotică are o ultimă "tresărire de orgoliu", producând opere durabile, în
stilul numit deja atunci neo-gotic, în locuri foarte diferite ale lumii, aşa cum ar fi Canada,
Filipine, Germania, India, Norvegia, România, Statele Unite ale Americii şi Ungaria.
Catedrala din Coutance, Franţa Stilul care ulterior avea să aibă identitatea definitorie sub numele
de gotic, originase odată cu construcţia numită Saint Denis Basilica, biserica abaţiei bisericii din
Saint-Denis, din apropierea Parisului, caz în care a exemplificat viziunea arhitecturală a Abatelui
Suger. Suger a dorit să creeze o reprezentare fizică a sfântului Ierusalim printr-o clădire de o
verticalitate şi liniaritate impunătoare. Asfel, faţada bazilicii a fost designată efectiv de Suger, în
timp ce nava a fost adăugat sute de ani mai târziu. Către mijlocul secolului al XII-lea, în plină
epocă de dominaţie a romanicului, îşi face apariţia un nou stil în arhitectură. Numele i-a fost dat
de oamenii veacului al XVII-lea, care dispreţuiau această artă, văzută ca o artă "barbară",
"gotică" de la numele celor mai cunoscuţi "barbari" ai sfîrşitului antichităţii.În realitate, arta
gotică a dat Europei capodopere comparabile cu cele mai mari creaţii ale geniului uman.
Monumentele romanice le păreau arhitecţilor secolului al XII-lea greoaie, masive şi întunecate,
datorită ferestrelor puţine şi înguste. Arhitecţii goticului au revoluţionat viziunea spaţială
romanicului prin două invenţii: ogiva şi arcul de susţinere (arc boutant).Bolta semicirculară este
înlocuită cu o boltă în formă de arc de cerc frînt, sau ogiva, la care presiunea verticală este mult
mai redusă.Meşterii înălţau pe patru coloane, dispuse in plan pătrat, câte două perechi de arcuri
în ogivă; fiecare arc este susţinut de două coloane diagonal opuse.Prin multiplicarea acestor
grupuri de arcuri se putea obţine o construcţie foarte solidă, capabilă să susţină, prin încrucisarea
de ogive, bolta edificiului, oricare ar fi dimensiunile ei. Arcurile de susţinere, cealalta invenţie,
sprijină, din exterior, peretii înalţi ai navei centrale, alături de contraforturi, pentru a
contrabalansa presiunea laterală a bolţilor. Aceste soluţii au îngăduit o nouă organizare a
spaţiului bisericii, în care planul cu o navă este cel mai raspandit. Una dintre gloriile catedralelor
gotice este turnul de înălţime ameţitoare, al cărui varf împunge bolta cerească. Multe catedrale
aveau mai multe turnuri, dar unele dintre ele au rămas neterminate din lipsă de fonduri, cum ar fi
în Belgia catedrala din Anvers.Primele catedrale gotice au apărut în inima Franţei, pe domeniul
regal. Cea dintâi este biserica abaţială de la Saint-Denis din Paris, inălţată în deceniile 4-5 ale
secolului al XII-lea, sub îndrumarea abatelui Suger, sfetnicul regelui Ludovic al VI-lea. Au

6
urmat, intre 1150 si 1250, patru catedrale celebre ale goticului francez. Prima este Notre-Dame
de Paris, în a doua jumătate a
veacului al XII-lea, cu cinci nave si o faţadă admirabilă.Întregul ansamblu degajă echilibru şi
armonie. A doua este catedrala din Chartres, cu două turnuri inegale. Catedrala din Amiens este
cel mai mare monument gotic din Franta.În sfârşit, cea mai frumoasă rămâne catedrala din
Reims, comparată cu Partenonul, loc de încoronare a regilor Franţei. În Germania, goticul
pătrunde mai tarziu, influenţat de monumentele franceze. Cele mai cunoscute opere gotice
sunt:domurile din Koln, Nurnberg si Bamberg. Caracteristica edificiilor germane este planul
"bisericii-hală", cu trei nave de înălţimi egale.În Anglia, trăsătura monumentelor gotice este
masivitatea lor, necunoscută pe continent.Principalele edificii gotice de aici sunt catedralele din:
Canterbury, Wells, Lincoln şi Salisbury.Şi Spania stă sub influenţa goticului francez, adus de
pelerinii sositi în Peninsula Iberică de dincolo de Munţii Pirinei.Caracteristicile acestui stil apar
mai ales la catedralele din Burgos si Toledo.În sfârşit,Italia rămâne refractară inovaţiilor
gotice,datorită puternicei rezistenţe a influenţtelor bizantine. Cel mai reprezentativ monument
gotic din Peninsula Italică este domul din Milano,înălţat pe parcursul a cinci secole,al doilea
mare monument religios din lumea creştină, dupa catedrala Sf. Petru din Roma.În schimb, Italia,
mai mult decat orice altă ţară europeană, a dat admirabile monumente gotice în arhitectura
civilă.Zeci de palate comunale din oraşele italiene preiau elementele stilului, ce le oferă eleganţă
şi armonie.Printre cele mai faimoase edificii civile se număra Palatul Dogilor din Veneţia şi
admirabila "Casa de aur" (Ca d'Oro) aflată în aceeaşi cetate din lagună.
STIL ROMANIC
În secolele XI şi XII, Europa creştină a dat naştere unei noi şi prolifice forme de artă: arta
romanică. În această perioadă, marile biserici şi catedrale au devenit un tezaur, adăpostind
sculpturi splendide, picturi murale şi manuscrise iluminate. Până în secolul al XI-lea Biserica
Catolică achiziţionase multe terenuri provenite mai ales din donaţii şi, ca urmare, bogăţia ei
crescuse enorm. Se spune că în această perioadă Biserica deţinea peste un sfert din teritoriul
Franţei. Donaţiile provenite de la credincioşii care vizitau raclele care conţineau moaştele
sfinţilor au adus Bisericii un venit substanţial. Într-adevăr, pelerinajele, efectuate cu scopul de a
vedea relicvele sfinte au devenit atât de frecvente încât a fost necesară construirea unor clădiri
care să adăpostească în siguranţă articolele nepreţuite şi care să permită expunerea lor cât mai
atractiv posibil. Astfel, Biserica a devenit un patron semnificativ al artelor acelor vremuri,
comandând nu doar lucrări noi de arhitectură ci şi alte lucrări de artă, cu teme predominant
religioase – printre care picturi sau icoane. Cea mai mare parte a lucrărilor de sculptură şi de
arhitectură realizate în această perioadă medievală timpurie au fost executate într-un stil care
aminteşte de Roma antică.