STRATEGII DIDACTICE ACTIVE CONCEPUTE CA

INSTRUIRE DIFERENŢIATĂ

Ed. POPESCU RODICA

GRĂDINIŢA NR.27 TG-JIU

Strategia didactică reprezintă un mod de abordare şi rezolvare a unei sarcini de învăţare,

rezolvare care presupune alegerea anumitor metode şi mijloace, combinarea şi organizarea acestora în
scopul atingerii unor rezultate maxime. Elaborarea unei strategii didactice eficiente este in functie de
concepţia pedagogică a epocii şi cea personală a educatoarei. O concepţie modernă este centrată pe
utilizarea unor metode active, participative însoţite de materiale didactice şi mijloace care vin în
sprijinul acestui activism. Instruirea diferenţiată a copiilor reprezintă o sarcina a fiecarei educatoare.
Această instruire diferenţiată constă în activitatea desfăşurată de educatoare cu un copil sau cu un grup
mic de copii care se află în situaţii asemănătoare.
Munca cu fiecare copil permite educatoarei să individualizeze acţiunea ei conform
particularităţilor pe care le prezintă copilul într-un anumit moment, fie că aceste particularităţi se
datorează temperamentului sau unor defecte moştenite, fie că sunt provocate de carenţe sau greşeli
educative survenite în mediul de unde vine copilul, fie că sunt determinate de crize trecătoare (o boală,
absenţe sau alte motive), cauze care au ca efect faptul că la un moment dat preşcolarul respectiv nu se
află la nivelul atins de dezvoltarea majorităţii copiilor sau nu posedă cunoştinţele pe care le au aceştia.
Succesul realizării optime a unei instruiri diferenţiate îl constituie modul în care educatoare
reuşeşte să aleagă, să combine şi să organizeze într-o ordine cronologică ansamblul de metode,
materiale şi mijloace în vederea atingerii anumitor obiective, deci a alegerii strategiei didactice celei
adecvate. Deseori unui mod de combinare a resurselor amintite i se asociază un mod de abordare a
învăţării şi predării un anumit mod de a ataca rezolvarea unei situaţii de instruire, de a pune copiii în
contact cu noile cunoştinţe de învăţat. Există moduri de abordare diferite; de exemplu, analitic sau
sintetic, intuitiv sau deductiv, creativ sau algoritmic, teoretic sau practic, interdisciplinar sau
unidisciplinar, clasic sau modern, frontal sau individual.
Alteori , un mod de abordare poate fi orientat spre învăţarea prin receptare care prin cercetare
(descoperire) sau învăţare prin practică, învăţare prin joc sau stimulare, învăţare prin experimentare,
prin repetiţie sau imitaţie. Munca individuală pentru instruirea diferenţiată a copiilor am realizat-o atât
în cadrul activităţilor comune cât şi în cadrul jocurilor şi activităţilor la alegerea copiilor. Am lucrat
individual atât cu copiii care prezintă anumite cunoştinţe în pregătirea lor cât şi cu copiii care doresc să
cunoască cât mai multe lucruri. De exemplu: în procesul de predare-învăţare a cunoştinţelor despre
natură şi om am combinat metodele încât să constituie strategii de învăţare, instrumente de muncă ale
copiilor în procesul de cunoaştere şi dobândire de noi cunoştinţe.
În predarea-învăţarea cunoştinţelor despre natură şi om, metodele şi procedeele didactice nu le-am
folosit izolat ci întotdeauna integrate într-un sistem metodic. Într-o activitate devine preponderentă o
metodă sau alta, în funcţie de grupă, de obiectivele urmărite, de specificul conţinutului temei. Exp. în
activitatea de observare ”Apa” unde copiii percep direct, activ şi sistematic caracteristicile apei, stările
de agregare, am solicitat mai des pe unii copii care au nevoie de mai mult exerciţiu. În funcţie de
posibilităţi răspunsurile solicitate au fost mai grele sau mai uşoare sau pur şi simplu repetarea unui
răspuns. De asemenea am solicitat mai mulţi copii mai bine pregătiţi decât colegii lor. În aceasta
activitate de observare fiecare copil a avut posibilitatea de a cerceta, a efectua experienţe simple,care
să-l conducă spre descoperirea caracteristicilor principale, care ulterior vor fi folosite în alte activităţi.
Ţinând cont că în activitatea investigaţie conversaţia are un rol preponderant am avut în vedere
tehnica întrebărilor urmărind să predomine cele care stimuleaza percepţia şi gândirea,să-l ajute pe copil
să determine cauzalitatea, să sesizeze notele esenţiale desprinse pe baza experimentelor efectuate, a
comparaţiei cu alte lichide. Tot în cadrul acestei activităţi am folosit problematizarea, metoda ce-i
conduce pe copiii cu un nivel bun de dezvoltare la rezolvarea unei situaţii conflictuale între
cunostinţele însuşite anterior şi noile informaţii despre fenomenul studiat prin adresarea unei întrebări
ce declanşează curiozitatea, tendinţa de căutare, de depăşire a obstacolelor.
 Pentru instruirea diferenţiată a preşcolarilor în activităţile de pictură, modelaj, activităţi
manuale, pe lângă metodele folosite ca explicaţia, demonstraţia, exerciţiul, conversaţia, anumitor copii
le-am dat sfaturi, sugestii, ajutor prin unele întrebări sau prin orientarea percepţiei asupra unor
amănunte ale modelului sau a raporturilor proporţionale ori făcând apel la memoria copiilor. În
jocurile şi activităţile la alegerea copiilor, prin diferite metode si procedee am antrenat copiii pentru a
facilita apaţia unor trăsături voluţionale, de caracter, diferenţiate la unii copii. De pildă am antrenat în
diferite jocuri unii copii timizi; pe copii fricoşi i-am antrenat în jocuri care necesitau curaj,pe cei cărora
procesele de inhibiţie erau slab dezvoltate i-am atras în roluri care făceau apel la stăpânirea de sine.
Folosind conversaţia, povestirea, jocul şi un atrăgător material didactic am căutat să completez
cunoştinţele copiilor care au lipsit mai mult timp de la grădiniţă.
De asemenea,i-am antrenat pe aceşti copii în diferite activităţi şi le-am cerut să facă exerciţii
care angajează în mod special operaţiile gândirii, exerciţii de pronunţie sau de exprimare. Pentru
reuşita unei activităţi, alături de îmbinarea metodelor şi procedeelor trebuie avut în vedere folosirea
materialelor didactice cât mai variate, atractive şi eficiente. O categorie importantă de mijloace de
invăţământ o constituie mijloacele audio-vizuale: diafilme,diapozitive, retroproiectoare, prezentări
“powerpoint” etc. Mijloacele audio-vizuale contribuie la sporirea eficienţei predării cunoştinţelor, dacă
sunt integrate în activitate, astfel încât să fie subordonate obiectivelor şi conţinutului acestora, precum
şi sistemului de metode şi procedee didactice utilizate. Desfăşurând unele activităţi la calculatoarele cu
care este dotată grădiniţa, am constatat că aceste activităţi sunt foarte atractive pentru preşcolari,
aceştia fiind mult mai atenţi şi din acest motiv îşi însuşesc cunosţinţele mai repede.
În calitate de instrumente de acţiune sau purtătoare de informaţie, aceste mijloace intervin
direct în procesul de instruire sprijinind şi amplificând eforturile de predare ale educatoarei şi cele de
receptare ale copiilor. Cu aceste materiale didactice, mijloacele de invăţământ, vor fi mai deplin
valorificate în activitatea de zi cu zi, cu atât mai mult educatoarea va dispune de un suport mai sigur al
optimizării şi perfecţionării activităţii didactice,cu atât mai uşor va reuşi să depăşească neajunsurile
verbalismului şi formalismului să dispună desfăşurarea unui invăţământ activ şi corect, practic şi strâns
legat de cerinţele vieţii. Din cele expuse se poate concretiza că succesul instruirii diferenţiate depinde
de tactul pedagogic, de măiestria educatoarei în alegerea unei strategii adecvate, în alegerea şi
combinarea metodelor, procedeelor şi mijloacelor de invăţământ încât să realizeze cu succes
obiectivele prevăzute de program.

BIBLIOGRAFIE

[1] EZECHIL LILIANA, PĂIŞI LĂZĂRESCU MIHAELA - Laborator preşcolar -ghid

metodologic- Edit. Coresi, Bucureşti 2001;
[2] JOIŢA ELENA – Didactică aplicată – Învăţământul primar –Partea I, Edit. “Gheorghe
Alexandru”, Craiova 1994;
[3] SCHULMAN KOLUMBUS ELINOR, traducere Dumitrana Magdalena – Didactică
preşcolară, Edit. Coresi, Bucureşti 1998