Hiperlordoza

1. Definiție.

Lordoză – reprezintă o curbură congenitală sau dobândită a coloanei

vertebrale în regiunea lombară și cervicală, cu o deviere ușoară înainte. Lordoza
afectează deopotrivă copiii şi adulţii şi se manifestă prin curbura exagerată care
se formează la nivelul coloanei vertebrale, în special în zona lombară (scobitura
rinichilor), motiv pentru care mai este numită şi „spate în şa”.
 2. Cauze

Cauzele acestei patologii pot fi multiple:

 traume și leziuni a coloanei vertebrale;

 platfusul;
 insuficiență de vitamine, minerale, microelemente;
 obezitate;
 creștere rapidă în copilărie și adolescență;
 dezechilibru muscular.
 Sedentarismul
 Spondilolisteza – afecţiune care afectează alinierea corectă a
vertebrelor
 Acondroplazia – o boală a creşterii oaselor care determină
majoritatea tipurilor de nanism
 Osteoporoza – o afecţiune care constă în pierderea densităţii
osoase, ceea ce creşte riscul de fracturi
3. Evaluare clinică

Diagnosticarea poate fi dificilă, deoarece există o variație masivă a unghiului

lombrosacral în rândul populației. Orice valoare între 39 și 53 de grade este
considerată a fi în limita normală. Alți factori, cum ar fi proeminența gluteală,
pot, de asemenea, să ducă la o impresie falsă a lordozei lombare. Măsurarea
exactă a unghiului lombar este esențială, precum și măsurătorile exacte ale
oricăror deviații în plan sagital. Radiografiile sunt utilizate pentru a măsura
curbura. Scanările RMN si CT pot fi utile pentru a investiga orice anomalii ale
țesutului moale. Medicul va examina istoricul medical al pacientului, va efectua
un examen fizic și va întreba despre simptome pentru a determina dacă este
prezentă hiperlordoză. În timpul examenului fizic, medicul va cere pacientului
să se aplece în față și în lateral. El va verifica:

• dacă există flexibilitate sau nu în curbură

• gama de mișcare

• dacă este aliniată coloana vertebrală

• dacă există anomalii

 4. Evaluare imagistică
Medicul va determina dacă pacientul are hiperlordoză pe baza
unghiului ,observat pe radiografia din profil a coloanei, în comparație cu
alți factori, cum ar fi înălțimea, vârsta și masa corporală. În funcție de
amplitudinea acestui unghi , fizioterapeutul va realiza un program de
recuperare.

5. Obiective recuperare

Obiectivele kinetoterapiei:

 Ameliorarea posturii prin:

– posturi fixe menţinute, utilizându-se perne, suluri, spătarul scaunului, peretele,

pentru corectarea hiperlordozei lombare.

– exerciţii de corectare posturală axate pe conştientizarea înclinării pelvisului

pentru delordozare ;

 Creşterea flexibilităţii coloanei (mobilitatea coloanei este limitată mai ales

în zona lordozată) prin :

– metoda Klapp, cvadrupedie cu poziţii lordozante

– tehnica Cotrel (cea mai folosită în prezent): decubit ventral, cu membrele

inferioare cât mai întinse, membrele superioare întinse pe lângă urechi ; se
întinde întregul corp, apoi treptat se extind braţele, corpul se lordozează,
membrele inferioare se extind din şolduri (arcuite pe extensie cât mai mare).
Apoi, un membru superior se duce înapoi spre şold, care se extinde; celălalt
membru superior rămâne lângă ureche.

 elongaţia Cotrel este o autotracţiune cu posibilitatea de a redresa lordoza :

decubit dorsal, un căpăstru de tracțiune cervicală, de la care o coardă trece
pe după un scripete îndreptându-se spre picioare, de care se fixează.
Întinderea completă a membrelor inferioare va întinde coloana.
 Creșterea forței musculare :

– Tonifierea musculaturii abdominale este obligatorie ; se practică de obicei

ridicările de trunchi cu genunchii flectaţi, pentru întărirea drepţilor şi oblicilor.

– Tonifierea fesierilor mari;

– Tonifierea şi reechilibrarea musculaturii paravertebrale este

obiectivul principal :

– din decubit ventral se execută gradat ridicarea capului,umerilor, membrelor

superioare (pentru tonifierea musculaturii dorsale bilaterale),

– ridicarea ambelor membre inferioare tonifică musculatura lombară;

– ridicarea membrelor ipsilaterale tonifică musculatura unilaterală

paravertebrală respectivă