Principiile logicii informaticii

In desfasurarea activitatii economice a unei firme un rol important il au culegerea, stocarea,

prelucrarea si transmiterea informatiilor privitaore la procesele tehnico-economice aferente
activitatii desfasurate. Informatiile astfel obtinute se utilizeaza pentru conducerea curenta cat si
pentru fundamentarea deciziilor privind evolutia firmei. Prin system informational se intelege
ansamblul tehnico-organizatoric ce are ca obiectiv obtinerea informatiilor necesare pentru
fundamentarea deciziilor in procesul de conducere Sistemul informatic reprezinta ansamblul format
ddin sistemul de echipamente si sistemul de programe aferente :
S.INFORMATIONAL = S. INFORMATIC + FLUXURI INFORMATIONALE

Studiind forma gândirii, logica se deosebește de toate celelalte științe care rețin conținutul gândirii. Pe
fizician, pe chimist, pe biolog, pe sociolog îl interesează în primul rând ce anume se afirmă sau se neagă într-
un act de gândire.
Un raport aparte există între psihologie și logică. Psihologia studiază fenomenele psihice printre care se află
și gândirea. Ea cercetează gândirea ca proces psihic în complexitatea lui internă și externă adică în legile sale
de proces psihic de cunoaștere normală și patologică și în relațiile sale cu condițiile și factorii externi gândirii
cum ar fi memoria, afectivitatea, imaginația, stările neurofiziologice, cu evoluția individuală. Logica se ocupă
numai de condițiile gândirii normale, corecte luând în considerare formele eronate doar în vederea delimitării
și prescrierii formelor corecte de gândire. În această situație logica nu este în conflict cu psihologia ci în
colaborare, pentru că informațiile privitoare la condițiile preliminare ale unei gândiri normale sunt necesare
pentru accesul la formele corecte de gândire urmărite de cercetarea logică. În această fază logica încă mai are
de a face cu psihologia deoarece o categorie de cauze ce determină abaterea gândirii de la corectitudine este
de natură extralogică, cauze denumite paralogisme ce sunt de competență comună psihologiei și logicii. După
detașarea de factorii paralogici, logica își preia mai deplin obiectul mai având de luptat cu a doua categorie de
factori care țin într-adevăr de corectitudinea formelor și operațiilor gândirii, anume cu grupul sofismelor
adică a erorilor logice propriu zise. Însă odată obținute condițiile normalității gândirii și realizată trecerea la
formele corecte, logica se află pe tărâmul ei unde poate opera distincțiile proprii între genurile și speciile
formelor corecte și celor incorecte. În acest stadiu logica nu mai are de a face de loc cu fenomene afective,
volitive sau de altă natură preocupându-se exclusiv de aspectul obiectiv al formelor gândirii.
O altă disciplină care se intersectează cu logica este lingvistica. Cauza care face ca lingvistica să se
întâlnească cu logica este strânsa legătură dintre limbaj și procesul gândirii. Pentru ca o formă de gândire să
existe ea are nevoie de o materializare fie și în forme interiorizate, subiective. Fără această materializare nu
pot fi executate operații nici asupra formelor nici asupra conținutului informațional al gândirii. Lingvistica a
descoperit că între materializarea formelor gândirii și formele sale pure nu este o dependență absolută ci
relativă, astfel încât o formă de gândire și un conținut se pot materializa în moduri diferite putându-se
exprima de exemplu aceeași judecată cu același conținut în limbi diferite. Deci raportul dintre forma mentală
a gândirii și materializarea sa lingvistică este totodată necesar și convențional. Nu există o relație de identitate
între semn și înțeles. Totuși raportul dintre forma gândirii, conținutul informațional al ei și materializarea
acestora este de subordonare. Gândirea subordonează limbajul. Datorită acestor relații lingvistica prin
cercetarea și adecvarea limbajului ca vocabular și gramatică are o contribuție substanțială la elucidarea
problemelor calității actului de gândire.