UNIVERSITATEA DE STAT „BOGDAN PETRICEICU HASDEU” DIN CAHUL

FACULTATEA DE ECONOMIE, INGINERIE ȘI ȘTIINTE APLICATE

SPECIALITATEA INFORMATICA

Referat
Tema: ”Călirea organismului”

Studenta: Munteanu Marius

Profesor: Piscunov Nicolae
Anul: I
Grupa: It 2101
 Calirea Organismului

Omul trebuie să se adapteze permanent la condiţiile de mediu.

Capacitatea de adaptare este diferită în funcţie de modul de viaţă,
vârstă, sex, de interesul pentru activitatea de călire în diferite
perioade ale vieţii.
     Călirea organismului se realizează prin folosirea sistematică şi
zilnică, în orice anotimp al anului a unor proceduri de expunere,
după metode ştiinţifice, la influenţele unor factori naturali: aer,
soare şi apă.
     Din punct de vedere fiziologic călirea organismului prezintă o
perfecţionare şi antrenare a forţei de rezistenţă îndreptată spre
acţiunea nocivă a factorilor mediului ambiant. Sensul călirii constă
în antrenarea aparatului de termoreglare, în dezvoltarea forţelor de
protecţie a organismului, îndreptate spre factorii mediului ambiant,
care au acţiuni nocive
     Călirea organismului trebuie să înceapă încă din copilărie, dar
se poate face la orice vârstă. Nu trebuie să ne limităm la utilizarea
unui singur factor de călire, ci să utilizăm cât  mai variate moduri
şi factori naturali, cum sunt aerul (cald, rece, umed, uscat), apa
(rece, caldă, fierbinte, sub formă de duşuri sau băi), soarele,
gimnastica şi sportul.

       Călirea prin aer.

Aerul este mijlocul de călire care poate fi folosit tot timpul anului,
atât afară cât şi în casă. Aerul curat întăreşte organismul şi fortifică
starea aparatului respirator. Un bun mijloc de călire constituie baia
de aer, plimbatul şi gimnastica în aer liber.

       Călirea prin apă.

Apa rece are un rol deosebit de important, deoarece aceasta
stimulează activitatea inimii şi a întregului sistem circulator. Ea
are efect benefic asupra circulaţiei sângelui, în special asupra
vaselor superficiale. Calirea se poate face sub formă de baie
zilnică, terminată cu un duş cu apă ceva mai rece, cu 1-2 grade. În
timpul clătirii se pot face fricţiuni pe piept, spate şi membre, cu un
burete sau mănuşa moale, timp de 5-7 minute, după care se
continuă cu fricţionarea uscată a pielii cu un prosop, până ce pielea
se roşeşte. Fricţiunea se face iarna în casă iar vara afară, după baia
de aer şi de soare.

       Călirea prin lumina solară.

Soarele constituie un mijloc important de călire. Expunerea la
razele solare are efecte favorabile asupra organismului. Soarele
protejează copiii de rahitism, boală care duce la deformarea
oaselelor. Expuşi suficient timp la razele solare, încă de mici,
copiii capătă vitamina D care fixează calciul în organism. Calciul
la rândul lui duce la formarea oaselor şi dinţilor sănătoşi. De
asemenea soarele măreşte rezistenţa şi în faţa altor afecţiuni.
Deoarece călirea organismului este, în esenţă, un proces de
antrenament, ea nu trebuie folosită oricum, la întâmplare. Ea
trebuie să se desfăşoare după careva principii bine stabilite.
Ignorarea acestor reguli poate duce la urmări neplăcute,
complicaţii şi dezechilibru la nivelul organismului.