UNIVERSITATEA ”VALAHIA” DIN TÂRGOVIȘTE

FACULTATEA DE ȘTIINȚE UMANISTE

SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ
ANUL UNIVERSITAR 2021-2022

TEMA NR. 5

Profesor îndrumător:
Prof. univ. dr. Ciucurel Constantin
Student:
Burlacu Aurelia-Leontina

TÂRGOVIȘTE 2021
 Definirea conceptelor

1. Condiționarea
Conceptul de condiționare reprezintă procedura creeată pentru a modifica comportamentul
potențial. Așadar, există doua tipuri principale de conditionare: clasica si operanta.
Conditionarea classica sau Pavloviana presupune perechi de stimuli, unul adecvat, cum ar fi
oferirea de alimente unui caine pentru a produce salivatie, si celalalt inadecvat, cum ar fi un
sunet de clopot, care in sine nu are un efect asupra salivatiei.

Dupa ce stimulii au fost imperecheati de mai multe ori, cainele raspunde la stimulul
inadecvat (de clopot) de la sine.

In conditionarea operanta, o activitate dorita este intarita printr-o recompensa data subiectului
de fiecare data cand efectueaza actul. Ca rezultat, activitatea devine automata, fara a fi nevoie de
o intarire ulterioara.

2. Decondiționarea

La persoanele în vârstă scăderea treptată a activității fizice determină apariția sindromului de

decondiționare. Acesta are la bază în diferite proporții vârsta în sine şi totodată diversele boli
cronice dobândite cu trecerea anilor. Însă, inactivitatea fizică în sine poate să determine apariția
multor boli la vârstnici.

Deși sindromul de decondiționare a apărut, programele de kinetoterapie pot realiza o

îmbunătățire a parametrilor acestuia. Pentru aceasta este nevoie  ca vârstnicul sa conștientizeze
necesitatea schimbării stilului de viață și importanța exercițiului fizic. Diversele afecțiuni ale
vârstnicilor pot limita abilitățile fizice, iar din acest motiv trebuie alese cu grijă exercițiile
aerobice care să influențeze pozitiv şi deficitele funcționale ale respectivelor boli şi tendința de
decondiționare fizică de vârstă

3. Recondiționarea

Reprezintă readuce în stare de funcționare, a repara un anumit segment corporal pentru a

putea fi utilizat din nou.
 Dacă să vorbim despre aceste concepte din perspectiva medicală în special sa vorbim despre
ce suportă organismul uman ,ajungând la o anumită etapă , vârstă.

Condiționarea apare odată cu toate schimbările vârstei , adică odată cu instalarea treptată a
caracteristicilor fiziologice ale vârstei .

Decondiționarea este definită ca ansamblul modificărilor apărute la nivelul sistemelor

organismului în contextul inactivității fizice si a lipsei de solicitare a organismului . apare de
obicei la persoanele cu un mod de viața sedentar si monoton .

Iar Recondiționarea , ea este cea care urmărește readucerea la starea funcțională a

organismului , putem spune ca e sensul opus al decondiționării , dar in sens pozitiv , deoarece
aici se urmărește si se tinde spre o refacere , o readucerea sau măcar o stagnare ori încetinire a tot
ce înseamnă boli auto-imune si scleroze.