ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA OMULUI

Curs_9
Sistemul genital feminin continuare:
Trompele uterine – tube uterine (tuba lui Fallopio) = salpinx (greacă):
- conducte musculo-membranoase, situate între ovare și coarnele uterine;
- formă de pâlnie, cu marginile franjurate spre ovar;
- rol în captarea ovocitului, în vehicularea acestuia și a spermiilor;
- în treimea laterală se produce fecundația;
Configurație externă (fig. 1):
- infundibul sau pavilion: formă de pâlnie evazată, cu 10-15 ciucuri = fimbrii (1 fimbrie
poate ajunge până la ovar);
- porțiune ampulară: descrie un traseu ansiform în jurul ovarului (fig. 2);
- istm (pătrunde în cornul uterului) și porțiunea uterină;

Fig. 1: Organe genitale interne feminine

Structură – 3 tunici:
- seroasă: provine din ligamentul larg (deci este o dependință a peritoneului);
- musculară: fibre musculare netede spiralate, cu rol în motilitatea tubară;
- mucoasă: formată din corion și epiteliu unistratificat cilindric cu celule ciliate și secretorii
(servesc la nutriția zigotului în decursul migrării sale spre oviduct);
Captarea, fecundarea și transportul ovocitului:
- prin mișcări coordonate ale ovarului (răsucire în jurul axei sale) și ale tubei (bătăile
chinocililor și aspirație prin mișcări peristaltice) ovocitul este condus rapid (3-6 minute)
spre canalul tubar (unde este scăldat de lichidul tubar și spermă  fertilizația);
- zigotul rezultat este condus spre uter (4-5 zile) unde se va implanta (aproximativ în a 12-a
zi de la ovulație).
Vascularizație (fig. 3):
- a. uterină (din a. iliacă internă) care se divide în 2 ramuri similare celei ovariene, respectiv
tubară și ovariană (realizându-se anastomoze importante între cele 2 organe) → ramurile
omonime formează 2 arcade (paraovariană și subtubară);
- v. merg paralel cu a. → rețea subtubară (medial comunică cu venele uterului iar lateral se
unește cu v. ovarului);
- limfaticele se unesc cu cele ale ovarului și ale corpului uterin și se varsă în limfonodurile
lombare (pre- și latero-aortice);
Inervație: nervii provin din plexul ovarian și cel uterin și urmează traseul vaselor.
1
Fig. 2: Organe genitale feminine (secțiune sagitală) Fig. 3: vascularizația organelor genitale feminine

Uterul (uterus, hysteron, metra):

- organ musculos, cavitar, în care se dezvoltă oul (la sfârșitul sarcinii expulzează fătul);
Conformație exterioară: situat între vezica urinară și rect (fig. 2);
- are formă de pară (trunchi de con cu baza în sus);
- format din corp și col, separate de istmul uterin (un șanț semicircular, vizibil anterolateral
– posterior nu există);
- corpul: 2 fețe (vezicală și intestinală), 2 margini (dreaptă și stângă), fund (rectiliniu la
fetițe și bombat la femei) și 2 unghiuri tubare (coarne uterine – se continuă cu tubele);
- colul: cilindric, ușor bombat la mijloc (mai subțire la virgine și la nulipare), proemină în
vagin (porțiune supravaginală și porțiune vaginală);
- orificiul uterin = ostiul uterin;
Mijloace de fixare:
- de suspensie: peritoneul (formează fundul de sac Douglas) cu ligamentele largi și
ligamentele rotunde (fig. 1);
- de susținere: aderențe la organele vecine prin lamele sacrorectogenitopubiene și conexiuni
cu perineul;
Conformație interioară (fig. 1):
- tunica seroasă = perimetru (foița peritoneală);
- tunica musculară = miometru: fibre musculare netede separate dar și unite prin țesut
conjunctiv; conține numeroase vase sanguine;
- tunica mucoasă = endometru: aderă la miometru fără interpunerea unei submucoase;
- formată din epiteliu simplu prismatic, cu celule ciliate și glande uterine;
- puternic hormonodependentă: sub influența hormonilor ovarieni este pregătită lunar
pentru nidație (fig. 10 – curs 8);
Vascularizație (fig. 3):
- în principal de a. uterină (din a. iliacă internă) și în mică măsură a. ovariană și a.
ligamentului rotund;
- a. uterină dă ramuri pentru corpul uterin (anterioară și posterioară) ale căror ramificații pătrund ca un
tirbușon în miometru (= ramuri helicine), formează plexuri care dau vase pentru cele 3 tunici;
- a. uterină se împarte în 2 ramuri terminale (ovariană și tubară);
- venele pleacă din tunicile uterului și se adună în sinusuri uterine, apoi se colectează pe
marginile uterului în vene avalvulate, într-o rețea = plexul venos uterin → în jos în v.
uterine (apoi în v. iliaca internă) și în sus spre v. ovariană;
- tot din plex se formează v. ligamentului rotund (în v. epigastrică inferioară);

2
- limfaticele provin din 3 rețele (mucoasă, musculară și seroasă) și ajung nodurile limfatice
iliace (prin curentul principal) și în nodurile sacrate și lombare (prin cele 2 curente
accesorii).
Inervație:
- organo-vegetativă, simpatică și parasimpatică;
- nervii provin din plexul ovarian (fibre simpatice) și din plexul uterovaginal (o ramificație
a plexului hipogastric inferior, mixt, simpatico-parasimpatic).
Ciclul menstrual (sau uterin) cuprinde modificările profunde, periodice, ciclice ale mucoasei
uterine (fig. 10 – curs 8).
- durează tot 28 de zile (21-31 zile), începe la pubertate, la 11-15 ani (menarha) și încetează
în jurul vârstei de 45-50 de ani (menopauza);
- prima zi a ciclului menstrual = prima zi de sângerare uterină;
- se desfășoară în 4 stadii:
- stadiu de descuamare și de regenerare = stadiul menstrual sau hemoragic (zilele 1-4):
scade progesteronul, crește nivelul estrogenilor și se elimină stratul superficial,
funcțional, al mucoasei, concomitent cu pierderea a 50-100 ml de sânge (necoagulabil)
iar din stratul bazal se regenerează epiteliul și glandele sale;
- stadiul proliferativ sau foliculinic = faza estrogenică (zilele 5-15): cantitatea de
estrogeni crește, se îngroașă stratul funcțional și cresc glandele uterine;
- stadiul secretor sau progesteronic = luteinic sau progestativ (zilele 15-26): crește
secreția de progesteron (a corpului galben) și mucoasa se pregătește pentru nidația
zigotului;
- dacă are loc fecundația, mucoasa se transformă profund și o parte a ei devine
componenta maternă a placentei;
- dacă ovocitul nu a fost fecundat, el se elimină, corpul galben regresează, nivelul
progesteronului scade și endometrul se îngroașă;
- stadiul premenstrual sau ischemic (zilele 27-28): scade progresiv progesteronul,
arterele spiralate se contractă, ischemizează și apar modificări necrotice, degenerative
ale endometrului, o creștere a estrogenilor și apoi dilatația vaselor care va duce la o
nouă descuamație a stratului funcțional (sângerare, deci un nou ciclu mesntrual);
Uterul gravid:
- se mărește de la 3-4 cm3 la 7000-8000cm3, va
comprima organele vecine (intestin, ureter, venele
pelvisului ș.a. – fig. 4);
- modificările interesează toate tunicile, în special:
- miometrul: hiperplazia și hipertrofia musculaturii
netede;
- endometrul: se transformă în caducă sau deciduă =
placenta și se instalează o amenoree gravidică;
- după expulzia fătului se elimină și decidua iar uterul își
reia dimensiunile (la 10 zile FU este la nivelul marginii
superioare a simfizei pubiene). Fig. 4: uterul gravid

Vaginul (= teacă), organ feminin al copulației, este un conduct musculo-membranos, inserat

superior pe colul uterin iar extremitatea inferioară se deschide în vulvă (fig. 5).
- forma: cilindru turtit antero-posterior → 2 pereți:
- anterior și posterior (normal, în contact intim formează o cavitate virtuală);

3
 Structură:
- tunica externă – adventiția: de natură conjunctivo-elastică bogat vascularizată;
- tunica musculară: celule musculare netede, țesut conjunctiv bogat în fibre elestice;
- tunica spongioasă: dispozitiv vascular predominant venos, cu aspect de sitem erectil;
- tunica mucoasă: epiteliu pavimentos stratificat necheratinizat, lipsit de glande și corion, cu
numeroase papile ce aderă la musculatură fără interpunerea unei submucoase;
- secreția vaginală = transsudat seros provenit de la pereții săi, amestecat cu mucus cervical fluidificat și cu
produsul glandelor vulvare.
Vascularizație (fig. 3):
- a. vaginală (din a. uterină pentru fornix – șanțul circular la inserția cu colul), ramuri
vaginale mijlocii (din a. vezicală inferioară) și inferioare (din a. rectală mijlocie), iar prin
anastomoza lor în pereți  a. azygos a vaginului (posterioară și anterioară);
- venele pleacă dintr-o rețea musculară și mucoasă și se strâng într-o rețea la nivelul
pereților = plex vaginal (comunică cu plexurile vecine) - toate se deschid în iliaca internă;
- limfaticele se colectează în nodurile inghinale superficiale și iliace interne;
Inervația: n. vaginului provin din plexul uterovaginal (eferență a plexului mixt simpatico-
parasimpatic hipogastric inferior).

Fig. 5: organe genitale interne - vaginul Fig. 6: perineul, organe genitale externe

Organele genitale externe:

Vulva este reprezentată de toate organele genitale externe ale femeii (fig. 5 și fig. 6):
- muntele pubelui (muntele Venerei sau penilul): proeminență rotunjită, aflată înaintea
simfizei și oaselor pubiene, formată din piele și corp adipos voluminos;
- formațiunile labiale = plice tegumentare care delimitează vestibulul:
- labiile mari (unite la extremități prin comisura anterioară și posterioară – la 2-3 cm de
orificul anal, distanță ce corespunde corpului perineului) cu următoarea structură: piele
(bogată în glande sebacee și sudoripare, peri pe față laterală), dartos labial (similar cu
cel scrotal), țesut celular subcutanat și sac elastic (înveliș fibros elastic în care se
găsește un corp grăsos în care se termină ligamentul rotund al uterului);
- labiile mici: formate din ± frâul labiilor (posterior), frâul și prepuțiul clitorisului
(anterior) sunt constituite dintr-o cută tegumentară (aspect de mucoasă) formată din
epiteliu pavimentos, glande sebacee, lipsit de peri și glande sudoripare;
- vestibulul vaginal = regiunea profundă a vulvei: mărginit de labiile mici, clitoris și frâul
labiilor, în care se deschid orificiul extern al uretrei, orificiul vaginului prevăzut cu himen
și glande mucoase (lubrifierea vulvei) + glande vestibulare (Bartholin, situate între
peretele vestibulului și fețele mediale ale bulbilor vestibulului, cu rol de lubrifiere);
4
 - aparatul erectil:
- clitoris: format din 2 corpi cavernoși (țesut erectil) înveliți într-o membrană fibro-
elastică;
- bulbii vestibulului: situați simetric pe pe părțile laterale ale vestibulului, cu structura
puțin dezvoltată: albuginee și pereți subțiri, musculatură redusă;
Vascularizație:
- a. rușionoasă internă și ramuri din a. femurală;
- venele conduc sângele spre v. femurală și v. rușinoasă internă;
- limfaticele conduc spre nodurile inghinale (superficiale și profunde) și nodurile iliace
externe.
Inervație:
- senzitivă prin ramurile genitale ale n. iliohipogastric, ilioinghinal și genito-femural și de n.
rușinos;
- componenta vegetativă (simpatică) provine din plexul hipogastric inferior.

Mamelele (sânii) = organe glandulare de origine cutanată poziționate simetric de-o parte și
de alta a liniei mediosternale, în regiunea toracică anterioară.
- formă: în general hemisferică sau con turtit, cu baza pe hemitorace;
- greutate (200-500g) și dimensiuni variabile (12cm transversal/10cm vertical/5cm
anteroposterior): dezvoltare completă în decursul activității sexuale la femei (la bărbat =
organ rudimentar) iar de la menopauză se declanșează procesul de atrofiere senilă;
Structură (fig. 7):
- înveliș cutanat cu areola mamară și
papila mamară (mamelonul), unde se
deschid ductele lactifere fiind prevăzut
cu un mușchi pielos (prin contracție
favorizează alăptarea);
- strat celular adipos premamar (mai
condensat spre periferie și mai subțiat la
areolă);
- corp cu 2 fețe (anterioară, posterioară) și
o circumferință (cu diferite prelungiri):
predomină parenchimul glandular și 2
porțiuni (periferică, bine vascularizată și
centrală cu ductele excretoare ale glandei
înconjurate de stromă și acini
glandulari);
Fig. 7: glanda mamară
- strat adipos retromamar: se interpune
între fața posterioară a corpului mamelei și fascia mușchilor pectoral mare și dințat anterior.
Vascularizație:
- rețele arteriale dispersate în stratul celular adipos premamar (ramuri din a. toracice
internă, laterală și intercostale) de unde se distribuie lobilor, lobulilor și acinilor;
- v. provin din rețele capilare periacinoase → rețea în stratul adipos premamar → v. axilară
→ v. toracică internă;
- limfaticele pot urma 3 trasee și drenează în limfonodurile supraclaviculare, axilare sau
direct în trunchiul jugular.
Inervație: asigurată de plexul cervical, prin ramurile sale supraclaviculare, toracice
ale plexului brahial, n. intercostali 2-4 și fibrele simpatice care ajung pe traiectul arterelor.
Dezvoltarea și intrarea în funcțiune a glandei mamare sunt declanșate de o varietate de stimuli hormonali,
reprezentați în principal de estrogeni, progesteron și prolactina.
5