”Ție, mamă și profesoară...

Amintirile copilăriei scot la iveală o fetiță care visa să devină adult. În fiecare zi mă
grăbeam să pășesc către viitor, să pătrund într-o lume pe care o credeam perfectă și pe care o
desenam în minte zi de zi. Azi, poziționată la linia de start, mă uit la mine și realizez că fetița
de ieri nu s-a gândit la toate. Nu s-a gândit că va purta amprenta oamenilor pe care i-a întâlnit,
pe care i-a admirat, furându-le trăsăturile care o fascinau, dorindu-și să devină și ea ceea ce
erau ei. Uitându-mă în urmă, realizez că drumul pe care merg acum a fost pregătit din timp,
iar dascălul din mine a avut prilejul de a-și găsi un model, un exemplu, un chip de care să-și
amintească peste ani. Gândul acesta m-a îndemnat să-ți scriu, dragă profesoară, să retrăiesc
trecutul și să descopăr trăsăturile pe care le-am preluat de la tine.