Legatura metalica

Metalele reprezintă 80 din cele 118 elemente cunoscute până în

prezent.
Clasificarea metalelor după configuraţia electronică:
 tipice, componente ale blocului s,p - grupele principale ale
sistemului periodic;
 tranziţionale componente ale blocurilor d şi f, - grupele
secundare ale sistemului periodic.
Legatura metalica apare numai intre atomii metalelor in stare solida sau
lichida si se caracterizeaza prin libera circulatie a electronilor de valenta
in benzile de valenta.
Proprietăţile metalelor
 stare de agregare – toate metalele sunt solide cu excepţia Hg care
este lichid;
 densitatea metalelor variază în limite largi;
 culoarea metalelor este variată. –
- albe metalic (Pb, Ag).
- galben-roşiatic: Cu;
- galben Au;
- culoare cenuşie-neagră - în pulbere fină;
 temperatura de topire variază foarte mult de la metal la metal şi
este influenţată de volumul atomic.
Densitate, duritatea si temperatura de topire cresc odata cu
gradul de ocupare al benzii de valenta.

PROPRIETĂŢI ELECTRICE

 Conductibilitate electrică este mai mare în cazul metalelor

în care banda de valenţă este ocupată jumătate de
electroni. Exemplu: grupa IA şi grupa IB (Cu, Ag, Au).

 Metalele alcalino pământoase (grupa II A) şi cele din grupa

II (Zn, Cd, Hg) conduc curentul electric mai slab decât cele
din grupa IA şi IB datorită faptului că au banda s complet
ocupată de electroni.

 proprietăţii termice - conductibilitatea termică a metalelor

este explicată datorită mişcării libere a electronilor, cât şi
prin vibraţiile atomilor.

 proprietăţi optice - metalele prezintă luciu şi opacitate

datorita electronilor mobili din metal.

 proprietăţi mecanice ale metalelor sunt: plasticitate,

maleabilitate, ductilitate, tenacitate, rezistenţă la
compresiune şi tracţiune
  Ductilitatea este proprietatea unui metal de a fi tras în fire;
ea depinde de plasticitate şi de maleabilitate.
 Tenacitatea este proprietatea unui metal de a cuprinde o
energie mare de deformare plastică. Metalele care au
tenacitate mare sunt rezistente, pe când cele cu tenacitate
mică sunt casante

Metalele feromagnetice (Fe, Co şi Ni) se magnetizează puternic,

păstrând magnetismul şi după îndepărtarea câmpului magnetic
inductor.
Metale paramagnetice au proprietăţi magnetice slabe, fără a
păstra aceste proprietăţi după îndepărtarea câmpului magnetic
inductor (majoritatea metalelor tranziţionale).
Metalele diamagnetice (Cu, Ag, Au, Sn, Pb, Pt) nu se magnetizează şi
sunt respinse de câmpul magnetic.
În antiferomagnetism – electronii impari sunt orientaţi în direcţii
care permit anularea momentelor magnetice individuale astfel încât
momentul magnetic global este zero.
 Solubilitatea - metalele sunt insolubile în solvenţi comuni. Se dizolvă
numai în alte metale topite formând aliaje. La solidificarea topiturii
se realizează legătura metalică între atomii unor metale diferite.
 Proprietăţi chimice ale metalelor sunt: starea de oxidare şi
caracterul lor electrochimic.
 Polimorfism - unele metale (Sn, Fe, Co, Ni, Mn, Fe cristalizează în
mai
multe tipuri de reţele stabile pe anumite intervale de temperatura.
 Semiconductori

 Semiconductorii sunt materiale a cărui rezistivitate este

cuprinsă între cea a materialelor conductoare şi izolatoare, în
care predomină legăturile covalente.
 Semiconductorii tipici sunt elementele din grupa a IV a: Si,
Ge, Sn

Prezinta o retea covalenta de tip diamant, in care fiecare atom se

gaseste in starea de hibridizare sp3.

Banda de valenta (BV)- banda cu energie joasa (la T = 0 K) completata

cu electroni.

Banda de conductie (BC) - banda alaturata, de energie inalta

La metale banda de valenta si banda de conductie sunt alaturate.

Saltul electronilor din banda de valenta in banda de conductie se

realizeaza fara aport de energie.

Banda de conductie si banda de valenta sunt separate printr-o banda

interzisa
Izolatori

 Substante care nu conduc curentul electric;

 Banda interzisa este extinsa
 Saltul electronilor se face cu aport mare de energie
 Diamantul devine conductor, daca energia de excitare este mai
mare decat energia benzii interzise (iradiere cu radiatii γ)

Conductibilitate de tip n - conductibilitatea benzii de conducţie, prin

electroni;
Conductibilitate de tip p - conductibilitatea datorată golurilor pozitive
din banda de valenţă

Conductibilitatea electrica
Depinde de:
 temperatura si energia benzii interzise (nr de electroni
promovati in banda de conductie )
 mobilitatea electronilor
Influenta temperaturii asupra conductibilitatii electrice
- la metale – conductibilitate electrica scade;
- la semiconductori – conductibilitatea electrica creste (creste
nr. de sarcini din banda de conductie)
Mobilitatea electronilor
- La cresterea temperaturii mobilitatea electronilor scade
interactiunile dintre electroni cresc;
- Depinde de defectele de retea si de impuritati
 Proprietati optice

 Dacă semiconductorul sau izolatorul nu impurități în banda,

fotoni cu energii mai mici decât energia benzii nu poate fi
absorbit

 Dioda semiconductoare este un dispozitiv electronic constituit

dintr-o joncțiune p-n prevăzută cu contacte metalice la regiunile p
și n și introdusă într-o capsulă din sticlă, metal, ceramică sau
plastic.

Concluzii
 Cel mai utilizat semiconductor este Si
 Cristalele pure se numesc semiconductori intrinseci
 Cristalele dopate se numesc semiconductori extrinseci
 Semiconductorii dopati sunt de tip n sau p
 Semiconductorii de tip n –semiconductori cu exces de elecroni (-),
transportori minoritari de goluri.
 Semiconductorii de tip p - semiconductori cu exces de goluri (+),
transportori minoritari de electroni.
 Semiconductoarele sunt materiale de bază pentru fabricarea
dispozitivelor şi a circuitelor integrate, cât şi a nanocristalelor.