2.

Cauzele, care necesită efectuarea investigațiilor virusologice a apei din sursele pentru organizarea
alimentării cu apă prin sistem centralizat, decentralizat și din bazinele folosite pentru odihna
populației.

Conform legislatiei
HOTĂRÎRE Nr. HG932/2013
din 20.11.2013
pentru aprobarea Regulamentului privind monitorizarea şi evidenţa
sistematică a stării apelor de suprafaţă şi a apelor subterane
Publicat : 29.11.2013 în MONITORUL OFICIAL Nr. 276-280 art. 1038
Planificarea investigațiilor de laborator la indicatorii bacteriologici a apei din bazinele utilizate în scop de
scăldat a populației se va face conform aexei nr 2 si anume se vor analzia
Grupele fiziologice de bacteriplanctoni (nitrificatori, dinitrificatori amonificatori, etc.)
Fitoplanctonul
Zooplanctonul
Clorofila
Macrofite
Fauna nevertebrată bentonică
Fauna piscicolă

Parametrii hidrobiologici monitorizaţi

Parametrii sau indicatorii
Parametrii indicativi ai elementului calităţii Rîuri Lacuri
calităţii
Grupele fiziologice de Diversitatea, efective, producţia √ √
bacteriplanctoni
(nitrificatori, dinitrificatori
amonificatori, etc.)
Fitoplanctonul Diversitatea, efectivul şi biomasa, indicele saprobic √ √
Zooplanctonul Diversitatea, efectivul şi biomasa, indicele saprobic √ √
Clorofila - √ √
Macrofite Diversitatea, efectivul şi biomasa (prezenţa √ √
taxonilor sensibili recomandaţi şi celor invazive)
Fauna nevertebrată Diversitatea, efectivul şi biomasa, prezenţa √ √
bentonică taxonilor sensibili şi celor invazive, indicele saprobic
Fauna piscicolă Diversitatea, efectivul, structura de vîrstă, ciclul de √ √
viaţă’ prezenţa taxonilor sensibili şi celor invazive

La fel o insemnatate are si perioada recoltarii probelor pentru analiza factorilor biologici astfel conform
tabelului nr 4 din anexa 2 a HG 932/2013 avem urmatorii parametri
Rîuri Lacuri/lacuri de acumulare
Parametrii
(o dată în intervalul menţionat) (o dată în intervalul menţionat)

Parametrii biologici ai calităţii

Bacteriolanctonul De trei ori în perioada de
vegetaţie aprilie-septembrie (ar
fi bine şi de sub gheaţă iarna)
Zooplanctonul De trei ori în perioada de
vegetaţie (aprilie-septembrie)
Fitoplanctonul De trei ori în perioada de
vegetaţie (aprilie-septembrie)
Clorofila De trei ori în perioada de
De trei ori în perioada de
vegetaţie (aprilie-septembrie)
De trei ori în perioada de
vegetaţie (aprilie-septembrie)
De trei ori în perioada de
vegetaţie (aprilie-septembrie)
De trei ori (o lună pe parcursul
 vegetaţie (aprilie-septembrie)
Nevertebrate bentonice De două ori pe an în perioada
de vegetaţie (aprilie-
septembrie)
Macrofite De două ori pe an în perioada
de vegetaţie (aprilie-
septembrie)
Peşti De două ori pe an cel puţin
(primăvara şi toamna)
perioadei de vegetaţie (aprilie-
septembrie)
De două ori pe an în perioada de
vegetaţie (aprilie-septembrie)
De două ori pe an în perioada de
vegetaţie (aprilie-septembrie)
De două ori pe an cel puţin
(primăvara şi toamna)

1. Planificarea investigațiilor de laborator la indicatorii bacteriologici a apei potabile din rețelele

de apeduct, fântâni și cișmele. Normele igienice și legislația în vigoare.

Apa potabilă trebuie să fie sanogenă și curată, să fie lipsită de microorganisme, paraziți
sau substanțe care, prin număr sau concentrație, constituie un pericol potențial pentru
sănătatea umană.
Apa potabilă nu trebuie să conțină:
1) paraziți și microorganisme patogene 0
2) Escherichia coliși alți coliformiși streptococi fecali 0
3) bacterii anaerobe sporulate sulfit-reductoare 0
4) Pseudomonasaeruginosa 0

Legea nr.182 din 19 decembrie 2019 Privind calitatea apei potabile

Legea Apei nr. 272 din 23 decembrie 2011, elaborată în conformitate cu prevederile directivelor
europene. Legea își propune să protejeze apa împotriva poluării și stabilește standarde de
calitate a mediului.
Legea nr.303 din 13 decembrie 2013, a serviciului public de alimentare cu apă și canalizare -
reglementează cadrul legal unitar privind înființarea, organizarea, managementul, finanțarea,
exploatarea, monitorizarea și controlul funcționării apei potabile publice, a serviciilor de
canalizare a apelor uzate.
HG nr. 950 din 25 noiembrie 2013 "aprobarea Regulamentului privind cerințele pentru
colectarea, tratarea și evacuarea apelor reziduale și / sau a corpurilor de apă pentru localitățile
urbane și rurale.
Strategia de alimentare cu apă și canalizare 2014-2028 aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.
199 din 20 martie 2014 își propune să asigure accesul treptat la apă sigură și canalizare adecvată
pentru toate localitățile și populația Republicii Moldova, contribuind astfel la îmbunătățirea
sănătății, demnității și calității vieții, dar și la dezvoltarea economică a țării .
Strategia de mediu pentru 2014-2023 și Planul de acțiune pentru punerea în aplicare a
acestuia, precum și Programul național pentru punerea în aplicare a Protocolului privind apa și
sănătatea în Republica Moldova pentru anii 2016-2025 care vizează asigurarea accesului la apă
sigură și canalizare pentru toți din țară.
Hotărârea Guvernului nr.1466 din 30.12.2016 privind Regulamentul sanitar privind sistemele
mici de alimentare cu apă potabilă  
REGULAMENT IGIENIC Cerințe privind calitatea apei potabile la aprovizionarea
decentralizată.Protecția surselor.Amenajarea și menținerea fîntînilor,cișmelelor
2. Planificarea organizațiilor de laborator ..
3. Cauzele, care necesită efectuarea investigațiilor virusologice a apei din sursele pentru
organizarea alimentării cu apă prin sistem centralizat, decentralizat și din bazinele folosite
pentru odihna populației.
Aprovizionarea populaţiei cu apă potabilă calitativă şi în cantităţi suficiente trebuie să fie una din
direcţiile prioritare în politica şi acţiunea statului pentru sănătate în relaţie cu mediul, fiind o măsură
eficientă atât în profilaxia maladiilor infecţioase hidric transmisibile şi a unor boli somatice, cât şi
specifice, influenţate de calitatea apei potabile.
Calitatea şi cantitatea apelor subterane şi de suprafaţă folosite ca sursă de apă potabilă depinde în mare
măsură de starea ramurilor ale industriei şi agriculturii, gradului de dezvoltare a infrastructurii
inginereşti şi tehnologiilor de tratare a apei.
Monitorizarea şi controlul apelor subterane şi de suprafaţă folosite ca sursă de apă potabilă se
efectuează în conformitate cu standardele şi ordinele în vigoare ale Ministerului Sănătăţii şi este
asigurată preponderent de Serviciul Sanitaro-epidemiologic de Stat.
Apele pot influenţa sănătatea populaţiei atât prin cantitatea, cât mai ales prin calitatea sa. Lipsa de apă
în cantităţi suficiente este unul din factorii care duc la întreţinerea unei stări de insalubritate cauză a
răspândirii a unui număr mare de afecţiuni. Lipsa curăţeniei corporale, a îmbrăcămintei, a locuinţei şi a
localităţilor stă la baza răspândirii unui număr mare de afecţiuni digestive, de boli de piele şi ţesut
subcutanat sau afecţiuni transmise prin vectori. Totodată lipsa unei cantităţi suficiente de apă, duce cel
mai adesea la distribuţia intermitentă a acesteia, fapt ce duce la crearea fazelor negative în reţea,
însoţite de pătrunderea în conducte a impurificărilor din exterior, contaminarea apei şi favorizează
răspândirii bolilor epidemice. De aceea asigurarea unei cantităţi de apă suficientă apare ca
indispensabilă în asigurarea sănătăţii populaţiei.
Apa influenţează sănătatea populaţiei în mod direct prin calităţile sale, respectiv prin compoziţia sa. O
serie întreagă de boli netransmisibile sunt considerate astăzi ca fiind determinate sau favorizate de
compoziţia chimică a apei cum ar fi: gusa endemic,caria dentara,fluoroza endemic, Afecţiunile cardio-
vasculare , Methemoglobinemia infantile, Intoxicaţia cu plumb,cadmiu.
Calitatea apei potabile destinate consumului uman trebuie să corespundă valorilor stabilite după
următorii parametri microbiologici: E. coli, bacterii coliforme, enterococi. Calitatea apei care intră în
bazinul de înot ar trebui să corespundă cerinţelor pentru apă potabilă.
Prezenţa (depistarea) bacteriilor coliforme în apa tratată în reţele de distribuţie indică despre tratarea
insuficientă a apei, contaminarea secundară a apei după efectuarea tratării sau despre prezenţa
cantităţilor mari a substanţelor nutritive în apă. Spre deosebire de bacteriile coliforme, E. coli este
dovadă indiscutabilă a unei poluări fecale.
Un alt indicator al poluării fecale a apei este reprezentat de grupul enterococilor sau streptococilor fecali
ce fac parte din microbiocenoza intestinului uman şi animal. Streptococii fecali au o valoare sanitară ca
indicatori de poluare fecală a apei, fiindcă pot supravieţui un timp mai îndelungat în apă, faţă de grupul
coliformelor şi sunt mai rezistenţi la agenţii fizici, chimici şi biologici.
La indicaţii epidemiologice se determină prezenţa microorganismelor patogene (salmonele, shigele,
vibrionul holeric, leptospire, etc).
Pentru asigurarea cu o cantitate suficientă de apă de calitate bună o mare importanță o are controlul
sanitar organizat corect și sistematic, controlul alimentaric cu apă este efectuat de către Serviciul
Sănătății Publice.
Scopul acestuia este -> respectarea deplină și strictă a regulilor și cerințelor descrise în documentele
negislative și normativo-tehnice, care reglează consumul apei, calitatea sursei de apă și a apei potabile,
cât și o soluționării inginerești referitoare la schemele de pregătire a apei și a unor instalații p/u
prelucrarea, păstrarea și transportarea ei.
În dependență de sursa, rolul supravegherii sanitare preventive este esențial, deoarece de ea depinde
calitatea, cantitatea, accesibilitatea la sursa de apă,dar și sănătatea populației.
4. Metodologia și tehnica dezinfectării (clorinării) instalațiilor de tratare a apei și rețelelor de
apeduct în caz de boli intestinale acute cu factor hidric de transmitere. Controlul eficacității

Dezinfecția instalațiilor și sistemelor de alimentare cu apă ( sonde, rezervuare și turnuri de apă,

decantoarelor, filtrelor, rețelelor de distribuție a apeii) poate fi profilactică( înainte de de dare în
expluatare a instalațiilor, după reparații de avariere) și după indicații epidemiologice (poluare
accidentală a instalațiilor,ca rezultat apărînd focare de infecții cu mecanism hidric de transmitere).
Pentru siguranțeiidezinfecțieii și micșorarea durateii eii se recomandă folosirea soluțiilor cuconcentrații
de clor activ de 75-100 mg/l și expoziția de 5-6 ore. Este posibilă folosirea soluțiilor cu concentrații mai
joase a clorului activ- 40-50 mg/l cu expoziția de 24 ore.
Înainte de efectuarea măsurilor de dezinfecție obligator se efectuiază curățarea mecanică și
spălarea.rețeaua de apeduct, întrucît curășarea mecanică este dificilă,se spală intensiv timp de 4-5 ore
cu viteza maxsimă de mișcare a apeii.
Dezinfecția sondelor arteziene se efectuiază în cazul cînd după spălarea sondei, probele bacteriologice
nu corespund cerințelor GOST ”Apa potabilă”. În procesul funcționării sondeii dezinfecția se efectuiază
la depistare impurificării apeii nemijlocit în sondă ca rezultat al defectării acesteia. Dezinfecția se
efectuiază în două etape ( Dezinfecția părții de asupra nivelului static al apă, apoi al acelei de sub nivelul
static alapeii apeii). Pentru dezinfecția părții superioare nivelului static al apeii al sondeii se instalează un
dop pneumatic mai jos de nivel static al apeii, sonda se umple cu soluție de clor sau clorură de var cu
concentrația de clor activ de 50 – 100 mg/l în dependență de gradul de impurificare. Peste 3-6 ore de
contact dopul pneumatic se extrage, după ce cu ajutorul unui agitator se amestecă apa în acele două
compartimente ca în final în apa din cele două compartinente să dispună de oconcentrație a clorulii activ
de minim 50 mg/l, peste 3-6 ore de contact se efectuiază evacuarea apeii pînă la dispariția mirosuluii de
clor, dupăce se prelevează probe de apă pentru analiza bacteriologică.
NB! Calculul volumului de soluție de clor se utilizează mai mare decît volumul sondei:pentru dezinfecția
părții superior de nivelul static al apeii 1,2- 1,5 ori, al părții sub nivelul static al apeii de 2-3 ori.
Dezinfecția arezervuarelor cu volum mare se efectuiază prin stropire grosieră. Soluția de clorură de var
sau clor cu concentrația de 200-250 mg/l clor activse prepară din necesitatea de 0,3- 0,5 l la 1m2 de
suprafață internă al rezervoruluii. Peste 1-2 ore de expoziție suprafețele dezinfectate se spală cu apă
curată.
Rezervoarele de presiune cu volum mic se dezinfectează prin metoda umplerii volumetrice,prin
umplerea rezervuarului cu soluție dezinfectantă cu concentrațiea de clor activ de 75-100 mg/l.expoziția
5-6 ore, după ce soluția se înlătură,rezervuarul se spală cu apă curată. Analog se dezinfectează
decantoarele, filtrele, agitatoarele după efectuarea reparațiilor și încărcare.
Controlul bacteriologic după dezinfecțiea instalațiiloe se efectuiazș de celpuțin două ori cu interval de
timp care corespunde cu un ciclu complet de schimb de ape dintre luarea probelor de laboratoe. La
primirea a cel puțin două probe negative instalațiile pot fi date în expluatare.
Dezinfecția rețelelor de apeduct se efectuiază prin umplerea volumetrică al acestora cu soluție de clor
su clorură de var cu concentrația de clor activ de 75 – 100 mg/l. Introducerea soluțieii de clor se
efectuiază pînă atunci cînd în punctele cele maiîndepărtate de locul introducerii în soluție nu se va
obține minim 50 % de clor activ din concentrația soluțieii inițial introduse. Din acest moment se sistează
introducerea soluțieii de clor, timpul de contact al rețeleii cu soluția dezinfectantă trebuie să fie nu mai
mică de 6 ore. După finisarea timpului de contact soluția se evacuiază prin scurgereși, După ce se spală
cu apă curată. După spălare ( la prezența în apă a concentrațieii de 03- 0,5mg/l clor activ) se prelevă
probe de apă pentru controlul bacteriologic. Dezinfecțiea poate fi considerată finisată după două analiz
bacteriologicce negative.
5. Metodologia și tehnica de dezinfecție (clorinare) a fântânii în focarele de boli intestinale acute.
Controlul eficacității.

-calitatea apei din fântâni, nu trebuie să prezinte pericol pentru sănătatea umană;
-calitatea și cantitatea apei trebuie să corespundă cerințelor legislative sanitare aplicabile;
-în jurul fântânilor și a tuturor tipurilor de rețele de apeduct se stabilesc ZPS;
-sursa de apă este supusă autorizării sanitare.
-asigurare cu apă potabilă a populaţiei și calitatea acestei ape, specificul conținutului apelor pe teritoriul
țării, caracteristica sanitaro-epidemiologică a apei potabile.
Tehnica dezinf:
În cazul depistării se depistează creşterea indicelui-coli în comparaţie cu normativul în vigoare şi pe baza
indicaţiilor epidemiologice, se recomandă efectuarea investigaţiilor suplimentare a apei la prezenţa coli-
fagilor şi de asemenea a compuşilor amoniacali, nitriţilor şi clorurilor. In aceste cazuri este necesară
dezinfectarea profilactică a fântânii. Dezinfectarea profilactică a fântânii (cişmelei) trebuie efectuată la
finalizarea construcţiei, reparaţiei şi periodic o dată în an după curăţirea lor conform «Instrucţiunii
privind dezinfectarea profilactică a fântânilor şi cişmelelor şi a apei în ele» cu întocmirea actului
respectiv. Dacă pe parcursul avizării igienice n-a fost stabilită şi lichidată cauza agravării calităţii apei
după indicatorii bacteriologici sau dacă curăţirea, spălarea şi dezinfectarea profilactică a fântânii
(cişmelei) nu a contribuit la ameliorarea stabilă a calităţii apei, apa în fântână (cişmea) trebuie
încontinuu dezinfectată cu substanţe clorigene folosind tuburi speciale de ceramică. Controlul asupra
eficacităţii dezinfectării apei în fântână (cişmea) se efectuează de către Centrul teritorial de Medicină
Preventivă în termenele stabilite de el. Dezinfectarea profilactică a fântânii se efectuează cu cloru-ră de
var Ca(OCl)2 sau hipoclorit bazic de calciu Ca (OCl)2-2Ca(OH)2.
- Menţinerea şi exploatarea corectă a instalaţiilor de captare a apei are o importanţă hotărâtoare în
primul rând pentru prevenirea impurificării bacteriene a apei potabile. Responsabili de menţinerea
instalaţiilor de captare a apei în ordinea tehnico-sanitară stabilită sunt organele publice de
autoadministrare teritorială, proprietarii colectivi şi individuali.
- Curăţirea fântânii (cişmelei) trebuie să se efectueze la prima cerinţă a Centrelor teritoriale de Medicină
Preventivă, însă nu mai rar de cât o dată pe an, concomitent cu efectuarea reparaţiei curente a utilajului
şi dispozitivelor de fixare;
- După fiecare curăţire sau reparaţie obligator se efectuează dezinfectarea instalaţiilor de captare a apei
cu reagenţi clorigeni, cât şi spălarea lor ulterioară
Clorinarea se face pt dezinfectarea apei.Pt aceasta se folosesc diferiti compusi ai cl si diverse metode de
interactiune a lor cu apa.O raspindire larga o are folosirea cl lichid mai eficient acum este cl gazos.Toate
aparatele utilizate in procesul de clorinare se impart in:
-cu act continua care aduc in apa o cantitate strict determinata intro unitate de timp;
-fractionare-aduc cantitatea fractionata;
-automatizate-aduc cantitatea necesara in functie de compozitia apei si vol ei;
Fortate(cu presiune)
-cu vid.
Cel mai rational este utilizarea metodelor de clorinare cu vid deoarece sunt mai sigure si nu permit
eliminarea cl in med inconjurat.Cl este o subs. Extrem de toxica deaceea la constructia instalatiilor de
tratare a apei sunt necesare de indeplinit exigentele:
1.incaperile vor fi amplasate la primul nivel in preajma filtrelor;
2.incaperea trebuie sa fie dotata cu cel putin 2 usi si o fereastra;
3.incaperea data va fi dotata cu perdele de apa care vor fi utilizate la necesitate;
4.va fi asigurata ventilatia de refulare ;
5.trebuie sa fie instalatii de captare si inlaturare a apei din incaperile respective conectate la sistemul de
canalizare;
6.sa fie trusa medicala pt acordarea primului ajutor;
7.sa fie un depozit special pt buteliile de cl cit si pt cele golite.
Procesul de clorinare include etapele:
-pregatirea sol de cl activ;-dozarea cl;-amestecarea apei de cl cu apa prelucrata.
Dozarea apei are loc cu ajutorul dispozitivelor,apoi parcurge procesul de amestecare a apei de cl cu cea
prelucrata.
6. Parametrii stării sanitare a solului în centrele populate. Legislația de normare.

Solul ocupă unul din locurile centrale în biosferă, aflânduse la intersecția tuturor căilor de migrație a
substanțelor chimice din mediu și prezintă veriga inițială în toate lanțurile trofice. Astfel, solul
contaminat poate deveni o sursă de poluare secundară a apelor subterane și de suprafață, a plantelor
agricole și aerului atmosferic. Acest lucru determină posibilitatea unor efecte semnificative complexe și
combinate ale poluanților solului asupra sănătății populației, manifestate prin incidentă sporită de boli
infecțioase, prevalență înaltă a stărilor morbide cronice, decese premature. În acest context, calitatea
solului prezintă indicatorul de bază în aprecierea nivelului poluării mediului ambiant. Poluarea solului
reprezintă acumularea de substanțe chimice, materii radioactive, compuși toxici și agenți patogeni în sol,
la niveluri la care pot determina apariția efectelor adverse asupra creșterii plantelor și pot afecta atât
sănătatea oamenilor, cât și pe cea a animalelor. Actualmente, principalele surse de poluare a solului
sunt emisiile de la întreprinderile industriale, energetice și transportul auto, deșeurile industriale și
menajere, industrializarea agriculturii și utilizarea excesivă a pesticidelor.

Starea sanitară a solului determină calitatea și gradul de siguranță a acestuia, în interrelațiile epidemice
și igienice. Evaluarea stării sanitare a solului, a nivelului de poluare a acestuia și a gradului de pericol
pentru sănătatea umană, se bazează pe rezultatele cercetărilor de laborator: sanitarochimice,
microbiologice, parazitologice și radiologice.

Aprecierea stării sanitare a solului se face cu ajutorul indicatorilor igienicosanitari. Ei oferă informaţii
asupra caracteristicilor microbiologice şi chimice ale solului.

a. Indicatorii microbiologici – mai frecvent utilizaţi sunt: numărul total de germeni, numărul
bacteriilor coliforme, numărul bacteriilor sulfito-reducătoare, numărul bacteriilor termofile. Deşi
nu există norme legiferate în nici o ţară din lume, se recomandă următoarea interpretare a
valorii numărului total de germeni: - sol curat 10000 germeni / g sol; - sol poluat – 100000
germeni/g sol; - sol foarte poluat – 1000000 /g sol. Poluarea biologică a solului se apreciază şi
prin indicatorii parazitologici. Se consideră că solurile curate nu trebuie să conţină ouă de
geohelminţi. Astfel, solurile slab poluate conţin pina la 10 ouă/g sol, poluate – 10-100 ouă/g sol,
iar cele foarte poluate peste 100 ouă/g sol.
b. Indicatorii chimici Pentru aprecierea poluării chimice se practică determinarea prezenţei în sol a
substanţelor minerale (As, Pb, Cd, Fe, etc), precum şi a pesticidelor.
Legislația în domeniul protecției solului:

• LEGE Nr. 1515 din 16.06.1993 privind protecţia mediului înconjurător

• Legea Nr. X din 03,02,09 cu privire la suprevegherea de stat a SP(art.34-Solul și menținerea

teritoriului)

• Legea Nr.1236-XIII cu privire la regimul produselor și substanțele nocive

• Legea Nr.119-XV cu privire la produsele de uz fitosanitar și la fertilizanți.

• Hotărîre de Guvern Nr.606 din 28.06.2000.Privind aprobarea Programului național de

valorificare a deșeurilor de producție și menagere.

 STAS 17.4.4.02-84. Solurile. Metodele de prelevare și pregătire a probelor pentru analiza

chimică, bacteriologică și helmintologică.
 STAS 17.4.2.01-81 Solurile. Nomenclatorul indicatorilor stării sanitare.
 Legea RM Nr. 1347-XIII din 09.X.1997. Privind deșeurile de producție și menagere.
 Legea RM Nr. 1236-XIII din 03.07.1997. Cu privire la regimul produselor și substanțelor
nocive.
 Regulament sanitar privind stocarea, neutralizarea, utilizarea și înhumarea substanțelor
și reziduurilor potențial toxice
 Regulament sanitar privind menținerea teritoriilor centrelor populate ( RNS 42-128-4690-88).
 Regulament igienic. Privind menținerea teritoriilor centrelor populate și amplasarea,
construcția și întreținerea platformelor pentru reziduuri menagere solide. ( Proiect )
 Regulament privind gestionarea produselor de uz fitosanitar și a fertilizanților în economia
națională. Nr. 231 din 28.XI.2003.
 NCM B.01.05-2019. Urbanism. Sistematizarea și amenajarea localităților urbane și rurale
 Instrucțiune privind ordinea înhumării și menținerii cimitirelor

7. Actualitatea problemei și obiectivele gestionării deșeurilor rezultate din activități medicale.

Clasificarea acestor deșeuri.
Activităţile de GDRAM în R M- parte componentă a măsurilor direcţionate spre menţinerea bunăstării
sanitaro-epidemiologice în instituţiile medico-sanitare (IMS), îndeosebi în prevenirea morbidităţii
intraspitaliceşti şi răspândirei în comunitate.
Conform OMS 80% din totalul deșeurilor activităților medicale (DAM) pot fi considerate inofensive și
gestionate ca deșeuri menagere, iar celelelte 20% sunt materiale periculoase-infecțioase, toxice sau
radioactive.
Țările economic dezvoltate generează până la 6 kg de deșeuri periculoase pe persoană/an.
În țările cu venituri mici, deșeurile medicale nu sunt separate,cantitatea variind în limitele 0,5-3, kg
deșeuri medicale pe persoană/an .
Obiectivul cerinţelor şi normelor igienice şi tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din
activităţile medicale este reglementarea modului în care se colectează, ambalează, depozitează
temporar, transportă şi neutralizează aceste deşeuri.
Clasificarea Deșeurilor; periculoase si nepericuloase
NEPERICULOASE- deşeurile asimilabile cu cele menajere rezultate de la serviciile medicale, tehnico-
medicale, administrative, de cazare, de la blocurile alimentare şi de la oficiile de distribuţie a hranei;
aceste deşeuri se colectează şi se îndepărtează la fel ca cele menajere. Deşeurile asimilabile cu cele
menajere încetează de a fi nepericuloase atunci cînd sînt amestecate cu o cantitate oarecare de deşeuri
periculoase.
Exemple Bonede şi măşti de unică folosinţă;Flacoane de perfuzie lipsite de contact cu sânge şi lichide
biologice;Hârtie; Saci şi ambalaje din materiale plastice; Ambalaje ale materialelor sterile; Ipsos lipsit de
contact cu lichide biologice; Resturi alimentare cu excepţia secţiilor de boli contagioase; Recepienţi din
sticlă lipsiţi de contact cu sânge şi alte lichide biologice
Compuse din deşeurile serviciilor:
De îngrijire medicale
Tehnico-medicale
Administrative
De cazare
De la blocurile alimentare şi oficiile de distribuţie a granei
PERICULOASEE
Obiecte ascuțite ; Fragmente și organe umane,inclusiv recipiente de sînge și sînge conservat; Deșeuri a
căror colectare șieliminare fac obiectul unor măsuri speciale privind prevenirea infecțiilor ;Deșeuri a
căror colectare șI eliminare nu fac obiectul unor măsuri speciale privind prevenirea infecțiilor;Produse
chimice constând din/sau conținând substanțe periculoase ;Produsele chimice, care nu constau și Nu
conțin substanțe periculase;Medicamente citotoxice și citostatice;
Deșeuri de ambalaj de la tratamentele stomatologice .
Deșeuri periculoase:
• deşeurile anatomo-patologice şi părti anatomice cuprind: părţi anatomice, material biopsic
rezultat din blocurile operatorii de chirurgie şi obstetrică (fetuşi, placente), părţi anatomice rezultate din
laboratoarele de autopsie, cadavre de animale rezultate în urma activităţilor de cercetare şi
experimentare. Toate aceste deşeuri se consideră infecţioase, conform Precauţiunilor Universale;
• deşeurile infectioase sînt deşeurile care conţin sau au venit în contact cu sîngele sau alte fluide
biologice, precum şi cu virusuri, bacterii, paraziţi şi/sau toxinele microorganismelor.
• Exemple: seringi, ace, ace cu fir, catetere, perfuzoare cu tubulatură, recipienţi care au conţinut
sînge sau alte lichide biologice, cîmpuri operatorii, mănuşi, sonde şi alte materiale de unică folosinţă,
comprese, pansamente şi alte materiale contaminate, membrane de dializă, pungi de material plastic
pentru colectarea urinei, materiale de laborator folosite. Deşeurile infecţioase care sînt în acelaşi timp şi
tăietoare-înţepătoare se colectează în cutii rezistente cu marcaj specific pentru deşeurile infecţioase;
• deşeurile înţepătoare-tăietoare cuprind: ace, ace cu fir, catetere, seringi cu ac, perfuzoare, lame
de bisturiu de unică folosinţă, pipete, sticlărie de laborator sau altă sticlărie spartă sau nu, care au venit
în contact cu material infectat.
• deşeurile chimice şi farmaceutice sînt: deseurile care includ serurile şi vaccinurile cu termen de
valabilitate depăşit, medicamentele expirate, reziduurile de substanţe chimioterapice, reactivii şi
substanţele folosite în laboratoare. Substanţele de curatenie şi dezinfecţie deteriorate ca urmare a
depozitării lor necorespunzătoare sau cu termenul de valabilitate depăşit, vor fi considerate deşeuri
chimice.
• Exemple: substanţe dezinfectante, substanţe tensioactive etc., se nimicesc conform cerinţelor
Ordinului MS nr.42 din 21.02.01 "Cu privire la nimicirea inofensivă a medicamentelor cu termen de
valabilitate expirat sau cu deficienţe de calitate";
• deşeurile radioactive sînt gestionate conform "Normelor Republicane de Securitate Nucleară,
regimul de lucru cu surse radioactive". Supravegherea şi controlul gestionării lor sînt asigurate conform
Normelor Fundamentale de radioprotecţie, Cerinţe şi reguli igienice (NFRP-2000). Supravegherea este
asigurată de centrul de radioprotecţie şi igiena radiaţiilor CNŞPMP, CMP judeţene, municipal, UTA
Găgăuzia, serviciul de radioprotecţie departamental pe lînga Institutul Oncologic, şi persoanele
responsabile de radioprotecţie şi siguranţa surselor ionizante a instituţiilor medicale.
8. Unitățile producătoare de deșeuri provenite din activități medicale și responsabilitățile
producătorilor și a persoanelor antrenate în gestionarea lor.

-Producatorii mari:
spitalele republicane, raionale, municipale şi sectoriale;
clinicile universitare;
Institutele de cercetare medicală;
institutele de medicină legală;
serviciile raionale de medicină legală;
catedrele preclinice din universităţile şi facultăţile de medicină şi farmacie;
unităţile de producţie, depozitare şi păstrare a medicamentelor şi a produselor biologice
-Producatorii medii
dispensarele policlinici;
centrele de transfuzii;
centrele de recoltare şi conservare a sîngelui;
laboratoarele microbiologice şi clinice;
serviciile de prosectură ale spitalelor;
casele de naşteri;
sanatoriile antituberculoase şi preventorii;
cabinetele medicale de orice specialitate şi cabinetele stomatologice;
spitalele şi clinicile particulare.
-Producatorii mici
laboratoarele de tehnică dentară;
spitalele de bolnavi psihici cronici;
spitalele de recuperare;
bazele de tratament balnear;
săli de pregătire a cadavrelor din cadrul serviciilor funerare;
creşele şi leagănele pentru copii;
casele de bătrîni;
unităţile farmaceutice,
centrele de optică medicală;
centrele de acupunctură;
depozite farmaceutice;
CSP;
unităţile de medicină privată.
Producătorul de deşeuri este responsabil de gestionarea deșeurilor în mod sigur pentru mediu și
sănătate, respectiv; împachetarea, etichetarea, transportarea pînă la locul de tratare sau eliminare,
ținând cont de prevederile legislației în vigoare.
Producătorii de deşeuri vor identifica resursele financiare necesare gestionării corecte a deşeurilor
periculoase rezultate din activitatea lor, pînă la neutralizarea finală.
Producătorii de deşeuri sunt obligați să asigure :
- reducerea producerii și/sau gradului de periculozitate,
- diminuarea cantităților de deșeur periculoase,
 - colectarea separată a deșeurilor la sursă, asigurân trierea acestora pe categorii,
- tratarea și/sau eliminarea,
- ținerea la evidență și transmiterea informației,
- promovarea reutilizării și reciclării categoriilor de deșeuri,
- identificarea pericolelor asociate cu deșeurile medicale,
- respectarea măsurilor de securitate în muncă în procesul de gestionare a deșeurilor,
- să prevadă anual cheltuieli privind gestionarea,
- să aprobe planuri proprii de gestionare și să asigure implimentarea lor,
- să nominalizeze o persoană responsabilă p/u activitățile de gestionare,
- să asigure formarea profesională continuă a angajaților în domeniul gestionării deșeurilor,
- să asigure profilaxia postexpunere ca rezultat al expunerii în timpul manipulării
9. Exigențe igienice la etapele de gestionare a deșeurilor rezultate din activități medicale.

-Colectarea şi trierea pe categorii de deşeuri este prima etapă în gestionarea deşeurilor periculoase
rezultate din activitatea medicală.
Producătorul este responsabil pentru corectitudinea separării la sursa pe categorii a deşeurilor.
Atunci cînd nu se respectă acest lucru, întreaga cantitate de deşeuri se tratează ca deşeuri periculoase.
• Ambalajul în care se va face colectarea şi care vine în contact direct cu deşeurile periculoase
trebuie să fie de unică folosinţă şi se va neutraliza odată cu conţinutul.
• Codurile de culori ale ambalajelor în care se colectează deşeurile din unităţile medicale sînt:
- galben - pentru deşeurile infecţioase şi tăietoare-înţepătoare;
- negru - pentru deşeurile asimilabile cu cele menajere
• Pentru deşeurile infecţioase şi tăietoare-înţepătoare se foloseşte pictograma "pericol biologic".
Pentru deşeurile chimice şi farmaceutice se folosesc pictogramele adecvate pericolului "INFLAMABIL",
"COROZIV,"TOXIC", "RADIOACTIVE" etc
Colectarea deşeurilor tăietoare-înţepătoare trebuie făcută în cutii cu pereţii rezistenţi la acţiunile
mecanice. Aceste cutii trebuie prevăzute cu capac special care să permită introducerea deşeurilor şi să
împiedice scoaterea acestora după umplere, avînd pentru aceasta un sistem de închidere definitivă.
Materialul din care se confecţionează aceste cutii trebuie să permită incinerarea cu riscuri minime
pentru mediu. Cutiile se marchează cu galben şi, eventual, cu pictograma "pericol biologic", deoarece
conţin deşeuri care sînt în acelaşi timp tăietoare-înţepătoare şi infecţioase
Pentru deşeurile infecţioase se vor folosi saci de polietilenă galbeni sau marcaţi cu galben şi, eventual,
cu pictograma « Pericol biologic". Sacii trebuie să fie confecţionaţi din polietilenă de culoare galbenă de
înaltă densitate pentru a avea rezistenţă mecanică mare; termosudurile trebuie să fie continue,
rezistente şi să nu permită scurgeri de lichid. Sacul trebuie să se poată închide uşor şi sigur.
La alegerea dimensiunii sacului se ţine seama de cantitatea de deşeuri produse în intervalul de timp
dintre două îndepărtări succesive ale deşeurilor. Sacul se introduce în pubele prevăzute cu capac şi
pedală, sau în port-sac. Înălţimea sacului trebuie să depăşească înălţimea pubelei, astfel încît sacul să se
răsfrîngă peste marginea superioară a acesteia. Surplusul de sac este folosit pentru închiderea sacului
atunci cînd gradul de umplere a acestuia depăşeşte două treimi din volumul sau.
Pentru deşeurile infecţioase de laborator se pot folosi, în locul sacilor de polietilenă, cutiile de carton
rigide căptuşite cu polietilenă, marcate cu galben şi, eventual, cu pictograma « Pericol biologic".
Containerele mobile cu pereţii rigizi, aflate în spaţiul de depozitare temporară reprezintă al doilea
ambalaj, în care se depun sacii şi cutiile pentru deşeurile periculoase. Containerele pentru deşeuri
infecţioase şi înţepătoare-tăietoare au marcaj galben, sînt inscripţionate cu "deşeuri medicale" şi poartă
pictograma "pericol biologic". Containerele trebuie confecţionate din materiale rezistente la acţiunile
mecanice, uşor lavabile şi rezistente la soluţii dezinfectante.
Containerul trebuie să fie etanş şi prevăzut cu un sistem de prindere adaptat sistemului automat de
preluare din vehiculul de transport sau adaptat sistemului de golire în incinerator. Dimensiunea
containerelor se alege astfel încît sa se asigure preluarea întregii cantităţi de deşeuri produse în
intervalul dintre două îndepărtări succesive. În aceste containere nu se depun deşeuri periculoase
neambalate (vrac) şi nici deşeuri asimilabile cu cele menajere.
• Părţile anatomice destinate incinerării vor fi colectate obligatoriu în saci de polietilenă cu marcaj
galben, special destinaţi acestei categorii de deşeuri. Aceşti saci trebuie sa fie perfect etanşi pentru a nu
permite scurgeri de lichide biologice. În cazul recuperării placentelor, acestea vor fi ambalate şi supuse
dezinfecţiei în conformitate cu cerinţele beneficiarului. Placentele rămase nerecuperate vor urma filiera
de neutralizare a deşeurilor anatomice şi anatomo-patologice.
• În cazul înhumării în cimitire, părţile anatomice vor fi ambalate şi refrigerate, după care se vor
depune în cutii speciale, etanşe şi rezistente. Aceste cutii vor fi marcate corespunzător, iar unitatea
medicală va fi obligată să întocmească un registru cu evidenţa lor zilnică.
• Animalele de laborator vor urma filiera de neutralizare a deşeurilor periculoase, chiar şi după
autoclavare.
• Deşeurile chimice şi farmaceutice se colectează în recipiente speciale, cu marcaj adecvat
pericolului (inflamabil, coroziv, toxic etc.). Ele se îndepărtează pe filiera deşeurilor chimice periculoase.
• Deseurile asimilabile cu cele menajere se colectează în saci de polietilenă de culoare neagră. În
lipsa acestora se acceptă şi folosirea de saci de polietilenă transparenţi şi incolori.
• Pe ambalajele care conţin deşeuri periculoase se lipesc etichete autocolante cu datele de
identificare ale secţiei sau laboratorului care a produs deşeurile (denumirea secţiei sau laboratorului şi
data). În cazul în care nu există etichete autocolante datele respective se vor scrie cu marker rezistent la
apă pe sacul gol sau pe cutie.
-Depozitarea temporară este păstrarea pe o perioadă limitată a deşeurilor ambalate pînă la preluarea şi
transportul lor la neutralizarea finală. Depozitarea temporară trebuie realizată în funcţie de categoriile
de deşeuri colectate la sursă. Se interzice accesul persoanelor neautorizate în încăperile destinate
depozitării temporare.
Durata depozitării temporare va fi cît mai scurtă posibil, iar condiţiile de depozitare vor respecta
normele de igienă în vigoare. O filieră ideală pentru deşeurile periculoase nu trebuie sa depăşească 72
de ore, din care 48 de ore în incinta unităţii şi 24 de ore pentru transport şi neutralizare.
Spaţiul de depozitare temporară trebuie să existe obligatoriu în fiecare unitate medicală producătoare
de deşeuri medicale. În unităţile în care acest spaţiu nu a fost special prevăzut în proiectul iniţial al
construcţiei este necesar ca acesta să fie amenajat ulterior. Proiectul de amenajare al acestui spaţiu
trebuie sa fie avizat de centrele de medicină preventivă teritoriale şi secţia constructii capitale şi
exploatarea edificiilor a MS RM.
• Spaţiul de depozitare temporară trebuie să aibă două compartimente:
- un compartiment pentru deşeurile periculoase, prevăzut cu dispozitiv de închidere, încît să se permită
numai accesul persoanelor autorizate;
- un compartiment pentru deşeurile asimilabile cu cele menajere, amenajat conform cerinţelor stipulate
în normele de igienă în vigoare.
Condiţiile spaţiului de depozitare pentru deşeuri periculoase trebuie să permită depozitarea temporară
a cantităţii de deşeuri periculoase acumulate în perioada de timp dintre două îndepărtări succesive a
acestora. Spaţiul de depozitare temporară a deşeurilor periculoase, fiind o zonă cu potenţial septic,
trebuie separat funcţional de restul construcţiei şi asigurat prin sisteme de închidere.
Încăperea trebuie prevăzută cu sifon de pardoseală pentru evacuarea în reţeaua de canalizare a apelor
uzate rezultate în urma curăţirii şi dezinfecţiei. Spaţiul trebuie prevăzut cu ventilaţie corespunzătoare
pentru asigurarea temperaturilor scăzute, care nu permit descompunerea materialului organic din
compoziţia deşeurilor periculoase.
Deşeurile asimilabile cu cele menajere se depozitează şi se evacuează conform prevederilor normelor de
igienă privitoare la mediul de viaţă al populaţiei
-Transportarea deşeurilor periculoase pînă la locul de neutralizare se face cu respectarea strictă a
normelor de igienă şi securitate în scopul protejării pesonalului şi populaţiei generale. Transportul
deşeurilor periculoase pe drumurile publice spre locul de neutralizare se face pe rute autorizate de către
centrele de medicină preventivă.
Vehiculul care transportă deşeurile periculoase trebuie conceput, amenajat special şi autorizat pentru
transportul deşeurilor periculoase, în conformitate cu reglementările în vigoare ale Ministerului
Transporturilor. Conducătorul auto trebuie format profesional şi informat cu privire la natura
încărcăturii şi la precauţiunile legate de transportul acesteia.
Pentru a realiza un transport sigur, vehiculul care transportă deşeurile periculoase trebuie să răspundă
urmatoarelor cerinţe
• compartimentul destinat containerelor să fie separat de cabina şoferului şi realizat din materiale
uşor lavabile şi rezistente la agenţi chimici folosiţi la dezinfecţie;
• să aibă dispozitive de fixare a containerelor în timpul transportului;
• să fie utilat cu sisteme etanşe de închidere a uşilor compartimentului destinat containerelor,
pentru a evita pierderile, de orice fel, în timpul transportului;
• să conţină sisteme de asigurare împotriva răspîndirii deşeurilor periculoase în mediu în caz de
accident;
• după ce se golesc, containerele se vor spăla şi dezinfecta în locul unde se descarcă deşeurile
(incinerator sau rampă de depozitare controlată);
• dacă instalaţia de incinerare se află în incinta unităţii, transportul deşeurilor periculoase se va
face pe un circuit separat de cel al pacienţilor şi vizitatorilor
Unităţile medicale trebuie să se asigure că deşeurile periculoase pe care le produc vor fi neutralizate
corect, specific fiecarei categorii de deşeuri, prin procedee autorizate şi cu eficacitate dovedită.
Metodele de neutralizare trebuie să asigure distrugerea rapidă şi completă a factorilor cu potenţial nociv
pentru mediu şi pentru sănătatea populaţiei.
Deşeurile asimilabile cu cele menajere nu necesită tratamente speciale şi se vor include în ciclul de
eliminare a deşeurilor municipale. Excepţie vor face resturile alimentare provenite din spitalele de boli
contagioase, care necesită autoclavare înainte de a fi preluate de serviciile de salubritate.
Incineratoarele pentru deşeuri de spital sînt fie individuale, fie colective. Incineratoarele colective
deservesc mai multe unităţi din zonă, iar producătorii trebuie să asigure transportul deşeurilor lor la
aceste incineratoare în condiţii de igienă şi securitate.
Incineratoarele trebuie să respecte normele şi standardele în vigoare privind emisiile de gaze în
atmosferă şi pe cele privitoare la produsele secundare rezultate din procesul de incinerare şi din
procesele de reţinere şi purificare a gazelor (cenuşă zburătoare, zgură, ape reziduale). Aceste produse
vor fi colectate şi îndepărtate în aşa fel încît să nu polueze mediul.
Instalaţiile de incinerare trebuie prevăzute cu sisteme automate de golire a containerelor. Aceste
sisteme trebuie să fie adaptate sistemelor de închidere a containerelor.
Depozitarea sanitară constituie o altă alternativă de neutralizare a deşeurilor provenite din activităţile
medicale. Deşeurile periculoase se trimit la rampa de depozitare controlată numai după aplicarea
tratamentelor de denocivizare (sterilizare, dezinfectare etc.).
• Depozitarea deşeurilor se face în locuri special amenajate numite rampe de depozitare
controlată. Construirea unor astfel de rampe impune luarea unor măsuri speciale de impermeabilizare
pentru respectarea condiţiilor de igienă şi protecţie a mediului. Rampa de depozitare controlată trebuie
să fie supravegheată pentru a nu permite accesul persoanelor care nu sînt implicate în gestionarea
deşeurilor.
• În situaţia în care depozitarea deşeurilor medicale se va face pe rampa municipală, trebuie să se
prevadă o zonă special destinată acestei categorii de deşeuri. În această zonă deşeurile medicale se
acoperă obligatoriu cu un strat de minim 2 metri de deşeuri menajere şi pamînt, din considerente de
securitate;
• o atenţie deosebită trebuie să fie acordată modului de depozitare pe rampă a deşeurilor cu risc
infecţios. Pentru această categorie de deşeuri sînt interzise procedeele de compactare după depunerea
pe rampă. Dupa compactare creşte considerabil riscul de contaminare a factorilor de mediu (apă, aer,
sol).
10. Educația, instruirea și formarea personalului antrenat în gestionarea deșeurilor rezultate din
activități medicale. Legislația în domeniu.Educaţia, instruirea şi formarea personalului antrenat în
gestionarea deșeurilorreziduale din activități medicale. Legeslația în domeniul.

Antrum implementarea şi aplicarea întocmai a prezentului Regulament se instituie sistemul de formare

profesională în domeniu, astfel: Centrul Naţional Ştiintifico-Practic de Medicină Preventivă organizează
cursuri de perfecţionare cu specialiştii din centrele de medicină preventivă judeţene, municipale şi UTA
Găgăuzia, conducatorii CMP judeţene, municipale şi UTA Găgăuzia organizează cursuri pentru
personalul responsabil de formarea profesională din unităţile medicale, care la rîndul lor, organizează
cursuri cu propriul personal medical şi auxiliar.
Producatorii de deşeuri periculoase sînt obligaţi să identifice care sînt cunoştinţele şi competenţele utile
persoanelor implicate în gestionarea deşeurilor, conform planulului de gestionare a deşeurilor rezultate
din activităţile medicale, cu regulamentele interne şi codurile de procedura aferente.
Aceste informaţii vor fi luate în considerare la instruirea personalului şi la organizarea cursurilor de
formare continuă, educarea şi formarea personalului constituind o etapă importantă în introducerea şi
funcţionarea sistemului corect de gestionare a deşeurilor în unitatea medical.
Unitatea medicală producătoare de deşeuri medicale este obligată să asigure educaţia, instruirea şi
formarea continuă a personalului pentru angajaţi, în următoarele situaţii:
-la angajare;
-la preluarea unei noi sarcini de serviciu sau la trecerea pe un alt post;
-la introducerea de echipamente noi sau la modificarea echipamentelor existente;
-la introducerea de tehnologii noi;
-la recomandarea medicului epidemiolog de spital sau alt medic numit prin ordin de conducerea
instituţiei cu responsabilităţi în prevenirea şi combaterea infecţiilor nozocomiale, care a constatat
nereguli în aplicarea codului de procedură;
-periodic, indiferent dacă au survenit schimbări sau nu în sistemul de gestionare a deşeurilor.
Perioada dintre două cursuri succesive va fi stabilită de medicul epidemiolog de spital sau medicul
delegat cu responsabilităţi în prevenirea şi combaterea infecţiilor nozocomiale, dar nu va depaşi 12 luni.
-Personalul implicat în sistemul de gestionare a deşeurilor periculoase trebuie să cunoască:
-definiţiile, categoriile şi volumul de deşeuri în unitate;
-riscurile pentru mediu şi sănătatea umană la fiecare etapă a filierei de eliminare a deşeurilor;
-planul de gestionare a deşeurilor rezultate din activităţile medicale, cu regulamentele interne şi
codurile de procedură pentru colectarea, depozitarea, transportul şi neutralizarea deşeurilor
periculoase.
Legeslația în domeniul.
-Legea nr.10 din 03.02.2009, art. 6 alin. (2), Privind supravegherea de stat a sănătății publice.
-Legea nr.209 din 29.07.2016, art. 55,Privind deșeurile.
-HG nr. 696 din 11.07.2018, care a aprobat. Regulamentul sanitar. Privind gestionarea deșeurilir
rezultate din activitatea medical
-HG 663 din 23.07.2010, care a aprobat Regulamentul sanitar. Privind condiţiile de igienă pentru IMS,
-HG 99 din 30.01.2018, care a aprobată
Lista deșeurilor,
-Hotărârea Colegiului Ministerului Sănătăţii din a.2001 şi 2004 referitor la organizarea gestionării
deşeurilor medicale în instituţiile curativ-profilactice, cu aprobarea Politicii naţionale şi a Planului de
acţiuni pentru securitatea infecţiilor;
-Ordinul Ministerului Sănătăţii nr.9/2006 cu privire la nimicirea inofensivă a medicamentelor cu termen
de valabilitate expirat, contrafăcute, cu deficienţe de calitate sau fără documente de origine; -Ghidul de
supraveghere şi control în infecţiile nosocomiale, a.2009