CUPRINS

Introducere...................................................................................................................3
Capitolul I. Sistemul fiscal actual al Republicii Moldova
1.1 Legislaţia fiscală în Republica Moldova...............................................................5
1.2 Serviciul fiscal de stat al Republicii Moldova.....................................................14
1.3 Sistemul de impozite şi taxe în Republica Moldova............................................21

Capitolul II. Practica ţărilor europene în domeniu

2.1 Sistemul fiscal actual al ţărilor europene……………………………………....28
2.2 Tendinţe actuale de perfecţionare: esenţă, direcţii, scopuri................................32

Capitolul III. Aspiraţii şi dimensiuni de aliniere a Republicii Moldova

la standardele europene
3.1 Esenţa, conţinutul şi rolul modificărilor efectuate la momentul actual..........37
3.2 Strategii de perfecţionare a sistemului fiscal în Republica Moldova.............47

Concluzii şi propuneri...............................................................................................55
Bibliografie.................................................................................................................59
Anexe...........................................................................................................................61

2
 Introducere
Republica Moldova este un stat în care, societatea a ajuns să-şi consume
resursele de viitor (financiare, materiale şi umane), pe care, în mod normal o
societate le îndreaptă spre dezvoltare. Această situaţie s-a creat din numeroase şi
complexe motive, printre care ar fi: prioritatea exclusivă a intereselor politice,
neglijarea frecventă a intereselor economice, ignorarea intereselor individului ca
factor dinamic al societăţii.
Şi totuşi, rolul finanţelor publice pentru un stat în curs de dezvoltare nu este o
taină, din contra este foarte evident, iar sursa primordială şi majoritară de asigurare
a statului cu finanţe publice în Republica Moldova sunt impozitele şi taxele fiscale.
Să nu uităm nici de faptul că Republica Moldova tinde spre o integrare
europeană, adică ea trebuie să demonstreze că acest obiectiv este cu adevărat un
obiectiv strategic naţional şi să efectueze un şir de modificări şi reforme în toate
domeniile, inclusiv şi în cel fiscal, pentru a se putea alinia la standardele europene.
De aici şi rezultă actualitatea temei lucrării date „Sistemul fiscal al Republicii
Moldova: aliniere la standardele europene”, pe care ne propunem să o studiem şi
să o analizăm în continuare, încercînd de a răspunde la întrebări de genul:
 Ce este sistemul fiscal şi cum el funcţionează?
 Care sunt funcţiile şi rolul lui într-un stat?
 Care sunt şi cum funcţionează serviciile administrării fiscale în Republica
Moldova?
 Care este sistemul fiscal practicat de ţările Uniunii Europene?
 Ce sunt impozitele şi taxele fiscale?
 Conexiunea dintre contribuabili şi sistemul de impozite şi taxe?
 Care sunt şi ce presupun ultimele reforme în domeniul fiscal?
 Ce măsuri se planifică a se lua în domeniul fiscal pentru a se putea alinia la
standardele europene?
Aşadar, prezenta lucrare cuprinde: întroducerea, 3 capitole, concluzii şi
recomandări, bibliografie şi anexe.

3
 Capitolul I „ Sistemul fiscal actual al Republicii Moldova” caracterizează
sistemul fiscal al Republicii Moldova, elementele lui componente, clasificarea,
rolul şi funcţiile în cadrul unui stat, precum şi noţiunea de politică fiscală a unui
stat, ca componentă a sistemului fiscal din Republica Moldova, enumerarea
impozitelor şi taxelor aplicate în Republica Moldova.
În capitolul II „Practica ţărilor europene în domeniu”, se analizează
sistemul fiscal a ţărilor din comunitatea europeană şi tendinţele ei de perfecţionare
în viitor.
În capitolul III „Aspiraţii şi dimensiuni de aliniere a Republicii Moldova la
standardele europene” sunt redate cele mai recente reforme şi modificări ale
sistemului fiscal din Republica Moldova, precum şi a celor ce se planifică a fi
implementate în raport cu tendinţele de aliniere la standardele europene.

4
 Capitolul I
Sistemul fiscal actual al Republicii Moldova

1.1 Legislaţia fiscală în Republica Moldova.

Sistemul fiscal este un produs al gîndirii, deciziei, acţiunii factorului uman, ca

urmare a evoluţiei societăţii umane, creat iniţial pentru a răspunde unor obiective
financiare, la care ulterior, s-au adăugat şi obiective de natură economico-sociale.
Elementele de natură economică şi relaţiile dintre acestea, concretizate în
diverse tehnici de stabilire şi percepere a cuantumului diverselor prelevări fiscale,
gestiunea acestora şi deciziile de natură politică constituie componentele principale
ale sistemului fiscal.
Sistemul Sistemul fiscal reprezintă, aşadar o strategie unică în sistemul
financiar al Republicii Moldova ( în continuare: „RM”) şi include următoarele
elemente:
 Sistemul de impozite şi taxe;
 Administrarea fiscală şi organe fiscale;
 Legislaţia fiscală.
Toate aceste elemente sunt strâns legate între ele, deoarece în baza legislaţiei
fiscale, organele fiscale administrează procedurile fiscale, având drept scop
colectarea impozitelor şi taxelor, aceste din urmă constituind surse principale de
venit ale statului. Eficienţa sistemului fiscal depinde de eficienţa fiecărui element
constitutiv.
Sistemul fiscal trebuie să asigure stabilitatea impozitelor şi taxelor, să propună
un nivel optimal al fiscalităţii, care nu ar stopa activitatea economică şi nu ar agrava
situaţia materială a populaţiei. Legislaţia este chemată să stabilească normele
juridice de instituirii a impozitelor şi sancţiunilor pentru nerespectarea disciplinei
fiscale. Aparatul fiscal trebuie să dirijeze activitatea de instruire a contribuabililor în
materia de impozit, să coordoneze aşezarea şi perceperea corectă a impozitelor.
În oricare sistem fiscal urmează să se respecte unele principii aşa ca:

5
  echitatea fiscală – tratare egală a persoanelor fizice şi juridice, care activează
în condiţii similare, în vederea asigurării unei sarcini fiscale egale;
 neutralitatea impunerii – asigurarea prin legislaţia fiscală a condiţiilor egale
investitorilor, capitalului autohton şi străin;
 certitudinea impunerii – existenţa de norme juridice clare, care exclud
interpretările arbitrare, claritate şi precizie a termenilor, modalităţilor şi
sumelor de plată pentru fiecare contribuabil, permiţînd acestuia o analiză
uşoară a influenţei deciziilor sale de management financiar asupra sarcinii lui
fiscale;
 stabilitatea fiscală – efectuare a oricăror modificări şi completări ale
prevederilor legislaţiei fiscale nemijlocit prin modificarea prezentului cod;
 randamentul impozitelor – perceperea impozitelor şi taxelor cu minimum de
cheltuieli, cît mai acceptabile pentru contribuabili.
Principiile impunerii trebuie înţelese ca totalitatea legilor şi a noţiunilor de
bază ale ştiinţei economice, după care se decide cum se vor obţine veniturile
bugetare şi se vor utiliza acestea.
Echitatea presupune:
 stabilirea minimului neimpozabil, adică scutirea de la plata impozitului a
persoanelor cu venituri mici, pînă la un anumit nivel, strict necesare satisfacerii
nevoilor minime de trai;
 impunerea diferenţiată a veniturilor şi averii, în funcţie de mărimea acestora,
de puterea contributivă a subiectului impozabil;
 impunerea generală şi nediferenţiată (nediscriminatorie).
La stabilirea impozitelor şi taxelor se determină următoarele elemente:
 obiectul impunerii – materia impozabilă;
 subiectul impunerii (contribuabil) - persoana care, conform legislaţiei fiscale,
este obligată să calculeze şi/sau să achite la buget orice impozite şi taxe,
penalităţile şi amenzile respective; persoană care, conform legislaţiei fiscale,

6
 este obligată să reţină sau să perceapă de la altă persoană şi să achite la buget
plăţile indicate;
 sursa de plată a impozitului sau taxei – sursa din care se achită impozitul sau
taxa;
 unitatea de impunere – unitatea de măsură care exprimă dimensiunea
obiectului impozabil;
 cota (cotele) de impunere – cuantumul unitar al impozitului sau taxei în
raport cu obiectul impozabil;
 termenul de achitare a impozitelor sau taxelor – perioada în decursul căreia
contribuabilul este obligat să achite impozitul sau taxa sub formă de interval
de timp sau zi fixă a plăţii;
 facilităţile (înlesnirile) fiscale – elementele de care se ţine seama la estimarea
obiectului impozabil, la determinarea cuantumului impozitului sau taxei,
precum şi la încasarea acestuia, sub formă de:
- scutire parţială sau totală de impozit sau taxă;
- scutire parţială sau totală de plata impozitelor sau taxelor;
- cote reduse ale impozitelor sau taxelor;
- reducerea obiectului impozabil;
- amînări ale termenului de achitare a impozitelor sau taxelor;
- eşalonări ale obligaţiei fiscale.
Aşadar conform Codului Fiscal, titlul I, art.2: sistemul fiscal al Republicii
Moldova reprezintă totalitatea impozitelor şi taxelor, a principiilor, formelor şi
metodelor de stabilire, modificare şi anulare a acestora, precum şi totalitatea
măsurilor ce asigură achitarea lor.”
Unii economişti consideră sistemul fiscal ca „ totalitatea impozitelor şi taxelor
provenite de la persoanele fizice şi persoanele juridice ce alimentează bugetule
publice”¹, sau „ totalitatea impozitelor instituie într-un stat, care-i procură
acestuia o parte covîrşitoare din veniturile bugetare, fiecare impozit avînd o
contribuţie specifică şi un rol regulator în economie”².
O altă abordare a sistemului fiscal pune accentul pe elementele definitorii ale
7
¹ Condor Ioan, Drept financiar,Edit. Regia Autonomă „Monitorul Oficial”,Bucureşti 1994,p.122
² Hoanta Nicolae, Economie şi finanţe publice, Edit. Polirom,Iaşi, 2002, p.164
sistemului în general şi interpretează sistemul fiscal prin prisma relaţiilor
elementelor care formează acest sistem, astfel: „sistemul fiscal cuprinde un
ansamblu de concepte, principii, metode, concepte, cu privire la o mulţime de
elemente (materie impozabilă, cote, subiecţi fiscali etc.) între care se manifestă
relaţii care apar ca urmare a proiectării, legalizării, aşezării şi perceperii
impozitelor şi care sînt gestionate conform legislaţiei fiscale, în scopul realizării
obiectivelor sistemului”1.
Această ultimă abordare este mai riguroasă, deoarece abordarea sistematică are
un rol ordonator, contribuind la: explicarea unor concepte; sistematizarea
cunoştinţelor; înţelegerea interconexiunilor dintre economia de schimb; prelevările
fiscale şi economia publică; identificarea şi eliminarea distorsiunilor prin reglarea
complexă în domeniul fiscal.
Procesul de modernizare a sistemelor fiscale, la etapa actuală, este caracterizat
prin:
 trecerea de la impozite analitice, sprijinite doar pe un element determinant
al contribuabilului, la impozite sintetice, stabilite în funcţie de o mărime
economică considerată în totalitatea sa, ce aparţine contribuabilului (venit
global, cifra de afaceri, patrimoniu);
 adoptarea de noi procedee de aşezare şi percepere a impozitelor;
 creşterea randamentului fiscal;
 folosirea impozitelor în scopul realizării unor obiective ale politicii generale
a statelor.
Legislaţia fiscală (drept fiscal) este concepţia susţinută în doctrina europeană a
finanţelor publice cu utilitatea de a individualiza şi pune în evidenţă ansamblul
reglementărilor juridice, financiare categoria normelor juridice privind veniturile
publice care se caracterizează primordial prin cu specificul fiscal al impozitării.
Potrivit necesităţilor de realizare practică a veniturilor bugetului, reglementarea
juridică a impozitelor şi taxelor cuprinde 2 categorii de norme juridice:
8
1
Corduneanu Carmen, Sistemul fiscal în ştiinţa finanţelor,Editura Codecs,Bucureşti,1998, p.22
Categoria I- norme privind obiectul şi subiectele de impozitare, taxe şi celelalte
venituri bugetare.
Categoria II- norme privind procedura fiscală a stabilirii şi încasării
impozitelor şi taxelor, precum şi a soluţionării litigiilor dintre contribuabili şi
organizaţiile fiscale ale statului.
Prima categorie are în general un conţinut de drept material. Potrivit
necesităţilor de a institui legal fiecare impozit în parte, precizîndu-se obiectul,
subiectul impozabil sau taxabil, tariful de calcul, termenii şi alte condiţii de plată a
acestora.
Cea de a doua categorie cuprinde formele fiscale de natură procedurală,
potrivit necesităţii de stabilire şi încasare a impozitelor, precum şi de definitivare a
lor în cazuri de contestare. Alăturat acestora, legislaţia fiscală este completată cu
acte normative care reglementează sancţiunile aplicabile contribuabililor care
declară corectitudinea obiectului impozitului sau săvîrşesc alte infracţiuni fiscale,
precum şi cu acte normative privind executarea silită a impozitelor şi taxelor. În
realitatea financiară impozitele, taxele şi alte venituri bugetare fac parte din
strategia finanţelor publice şi în cadrul acestora sunt reglementate nu autonom, ci
coordonat cu reglementările cheltuielilor publice, bugetului de stat şi împrumutului
de stat coordonat cu natura de drept public a acestor compartimente structurale ale
finanţelor publice. Reglementarea juridică a impozitelor şi taxelor este instituită
potrivit unor criterii de aplicare a legii fiscale în timp şi în spaţiu, astfel ca
necesităţile şi interesele finanţelor publice să fie protejate şi realizate în mod
raţional şi conform maximelor fundamentale a impunerii.
Aplicarea în timp a legii fiscale, guvernată de principiul anualităţii impozitelor,
îmbinat cu perceperea retroactivă a impozitelor în cazuri de omisiuni.
Aplicarea în spaţiu a legii fiscale este dirijată de principiul teritorialităţii
impozitelor, coordonat cu cerinţa de evitare a dublei impuneri a veniturilor.
Decenii de-a rîndul legislaţia fiscală autohtonă s-a dezvoltat paralel cu cea a
URSS, iar începînd cu anul 1991, în republică a început să se aplice propria
9
legislaţie fiscală, ţinînd cont de specificul economiei şi interesele bugetare
naţionale. La 15 februarie, de exemplu, Sovietul Suprem a emis Legea privind
priorităţile dezvoltării sociale a satului şi complexului agroindustrial, în care sînt
descrise particularităţile impozitării beneficiului întreprinderilor, însoţite de o listă
suplimentară de înlesniri oferite acestor gospodării.
La 17 noiembrie 1992 Parlamentul adoptă Legea privind bazele sistemului
fiscal. Această lege prevedea principiile economice, juridice şi organizaţionale
generale de constituire a sistemului fiscal, precum şi cotele impozitelor şi
competenţa organelor puterii de stat, drepturile şi obligaţiile contribuabililor,
obligaţiile şi responsabilităţile organelor fiscale, apărarea contribuabililor,
răspunderea pentru încălcarea legislaţiei. Această lege este asemănătoare cu cea
rusească. Sistemul fiscal e voluminos, prevede 3 impozite generale de stat şi 10
locale, numărul cărora ulterior creşte.
De la 2 decembrie 1992 intră în vigoare Legea privind impozitul pe beneficiul
întreprinderilor cărui sunt supuşi toţi agenţii economici - persoane juridice de pe
teritoriul Republicii, indiferent de forma de proprietate şi de cadrul juridic, inclusiv
întreprinderile cu investiţii străine, asociaţiile şi companiile internaţionale care îşi
exercită activitatea de antreprenoriat nemijlocit sau prin intermediul
reprezentanţelor permanente şi filialelor.
Impozitului pe beneficiu nu se supuneau sumele de binefacere, susţinerea
instituţiilor de ocrotire a sănătăţii, de cultură, învăţămînt, educaţie fizică în valoare
de 2 la sută din beneficiul impozabil.
În aprilie 1992 a fost adoptată Legea cu privire la investiţiile străine. Astfel, a
fost prevăzut un impozit pe beneficiu pentru întreprinderile mixte cu investiţii
străine. Ulterior au fost introduse modificări care au simplificat considerabil ordinea
acordării lor. În afară de aceasta, întreprinderile se bucură şi de scutirile de bază
prevăzute pentru întreprinderile autohtone.
Legea cu privire la taxa pe valoarea adăugată a fost adoptată în noiembrie
1994. Ea prevedea un impozit indirect de stat, aplicat la suma valorii adăugate,
formate la fiecare etapă de producere şi vînzare sau executare a muncii şi acordare a

10
serviciilor. Plătitoare de impozit sunt întreprinderile şi cetăţenii străini, care
desfăşoară activităţi de întreprinzător, excepţie făcînd cetăţenii care obţin un venit
din comercializarea mărfurilor mai mic de 400 salarii minime şi instituţiile finanţate
de la buget. Cota impozitului este aprobată în mărime de 20 la sută din volumul
operaţiunilor impozabile şi poate fi precizată în timpul aprobării bugetului pentru
anul viitor.
La sfîrşitul lunii decembrie 1994 Parlamentul a adoptat Legea cu privire la
accize. Accizul este impozit indirect de stat, inclus în preţul mărfii (producţiei) şi
este achitat de consumator. Plătitorii sunt persoanele fizice şi juridice care produc şi
realizează mărfuri supuse accizelor (nu de primă necesitate: băuturi alcoolice,
produse de tutun, obiecte din metale preţioase cu sau fără nestemate ş.a.). Începînd
cu 1995, accizele sunt stabilite prin taxe fixe în exprimare bănească la o unitate a
mărfurilor supuse accizelor în loc de cele care se aplicau înainte la preţul de
realizare. Nesupuse accizelor au fost mărfurile fabricate pentru export, spirtul
utilizat în medicină, inclusiv în cea veterinară.
Pe parcursul anilor anumite modificări a suferit şi Legea cu privire la impozitul
funciar adoptată în decembrie 1992. Plătitori ai acestui impozit sunt persoanele
fizice şi juridice ce deţin terenuri de pămînt cu titlu de proprietate, posesiune şi
binefacere. Iniţial, cotele impozitului sunt neînsemnate şi diferenţiate, în dependenţă
de bonitate, de felul de utilizare agricolă.
Din 1995 întreprinderile agricole au început să plătească un impozit funciar
unic, care includea impozitul imobiliar şi rutier, plătite anterior separat. Impozitul
imobiliar, conform decretului Preşedintelui Republicii, a început să fie plătit de
toate persoanele juridice cu fonduri fixe de producţie şi neproductive, precum şi de
cetăţenii posesori de clădiri şi terenuri.
Conform Legii cu privire la impozitul rutier din iunie 1993, cetăţenii au început
să achite un anumit impozit pentru exploatarea autostrăzilor, diferitelor construcţii
auto, pentru procurarea autoturismelor, impozitul de tranzit şi un impozit rutier
special. Din 1996 însă a început să acţioneze Legea cu privire la fondul rutier.
Semnificativ este că ea, în comparaţie cu cea anterioară, omite nedreptăţile legate de

11
„repartizarea egalatoare a impozitului rutier” pentru toţi posesorii şi neposesorii de
mijloace de transport.
Pentru întreg sistemul fiscal şi nu numai, de fapt, important s-a dovedit a fi
adoptarea Legii privind impozitul pe veniturile persoanelor fizice. Această lege a
fost abrogată odată cu punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului Fiscal. Drept
că în decursul anilor cotele impozitului, precum şi mărimea venitului neimpozabil,
în repetate rînduri s-au modificat.
Aşadar, evoluţia sistemului fiscal al RM, avînd o istorie scurtă, este în plină
evoluţie şi perfecţionare, în formă mai succintă este prezentată în anexa 1.
Acestea sunt doar anumite momente, date, cifre din arsenalul sistemului fiscal
care, timp de un deceniu, a suferit mai multe schimbări, mai ales calitative.
Actualmente, în conformitate cu art. 3 al Codului Fiscal, legislaţia fiscală în
Republica Moldova este reprezentată de:
1. Codul Fiscal;
2. Alte acte normative adoptate în conformitate cu acesta.
1. Codul Fiscal al RM a fost adoptat prin Legea RM, nr.1163-XIII din
24.04.1997 şi publicat în Monitorul Oficial al RM, nr. 62/522 din 18.09.1997.
Codul Fiscal al RM a fost de multiple ori modificat şi completat, actualmente
el întruneşte 9 titluri:
 Titlul I – „Dispoziţii generale” (art.1-11) a intrat în vigoare la 01.01.1998;
 Titlul II – „Impozitul pe venit” (capitolele 1-15, art. 12-92), a intrat în
vigoare la 01.01.1998;
 Titlul III – „Taxa pe valoarea adăugată” (capitolele 1-9, art. 93-118) a intrat
în vigoare la 01.07.1998;
 Titlul IV – „Accizele” (capitolele 1-6, art. 119-128) a intrat în vigoare la
01.01.2001;
 Titlul V – „Administrarea fiscală” (capitolele 1-18, art. 129-275) a intrat în
vigoare la 01.07.2002;

12
  Titlul VI – „Impozitul pe bunurile imobiliare” (capitolele 1-6, art. 276-287) a
intrat în vigoare la 01.01.2001.
 Titlul VII – „Taxele locale” (capitolele 1-5, art. 288-298) a intrat în vigoare
la 01.01.2005;
 Titlul VIII – „Taxele pentru resursele naturale” (capitolele 1-8, art. 299-334)
a intrat în vigoare la 01.01.2006;
 Titlul IX – „Taxele rutiere” (capitolele 1-7, art.335-366) a intrat în vigoare la
01.01.2007.
2. alte acte normative adoptate în conformitate cu Codul Fiscal sînt:
 Codul Vamal;
 Legea bugetului pentru anul corespunzător;
 Instrucţiuni elaborate în baza titlurilor Codului Fiscal;
 Decrete ale Preşedintelui RM;
 Hotărîri ale Guvernului;
 Legea cu privire la protejarea antreprenoriatului şi micului business nr.112-
XII din 20.05.94 ş.a.
Conform alin. (2) din art. 3 al Codului Fiscal al RM, actele normative adoptate
de către Guvern, Ministerul Finanţelor, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe
lîngă Ministerul Finanţelor, Departamentul Vamal, de alte autorităţi de specialitate
ale administraţiei publice centrale, precum şi de către autorităţile administraţiei
publice locale în temeiul şi pentru executarea Codului Fiscal nu trebuie să
contravină prevederilor lui sau să depăşească limitele acestuia.
În cazul apariţiei divergenţelor între prevederile Codului Fiscal şi actele
normative, prioritate se acordă Codului Fiscal, excepţie prezintă prevederile
acordurilor şi convenţiilor internaţionale cu privire la evitarea dublei impuneri la
care RM este parte.
Interpretarea (explicarea) prevederilor actelor legislaţiei fiscale se efectuează
de către organul care le-a adoptat, dacă actul respectiv nu prevede altceva. Orice
interpretare (explicare) se publică în mod oficial.

13
 Impozitarea se efectuează în baza Codului Fiscal şi altor acte normative
adoptate în conformitate cu acesta, publicate în mod oficial, şi care sunt în vigoare
pe perioada stabilită pentru achitarea impozitelor şi taxelor.
Sistemul impozitelor şi taxelor percepute în RM corespunde structurii
administraţiei publice din RM, care este constituită din:
 administraţia publică centrală;
 administraţia publică locală.

1.2. Serviciul Fiscal de Stat al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 9 Codului Fiscal, administrarea fiscală reprezintă

activitatea organelor de stat împuternicite şi responsabile de asigurarea colectării
depline şi la termen a impozitelor şi taxelor, a penalităţilor şi amenzilor în bugetele
de toate nivelurile, precum şi de efectuarea acţiunilor de urmărire penală în caz de
existenţă a unor circumstanţe ce atestă comiterea infracţiunilor fiscale.
Fiindcă sistemul fiscal autohton s-a dezvoltat iniţial în paralel cu cel al URSS,
după aceleaşi legi şi regulamente, cuprinzînd atît drepturile, cît şi obligaţiile,
responsabilităţile inspectoratelor fiscale la fel erau aceleaşi ca şi în URSS, a fost
stabilit un sistem strict centralizat de calculare şi încasare în buget a impozitelor şi a
altor plăţi percepute de la întreprinderile şi organizaţiile de stat, cooperativele
agricole şi de producere, precum şi de la populaţie.
Primul document despre crearea inspectoratelor fiscale de stat orăşeneşti şi
raionale a apărut în luna martie 1990, aprobat de Sovietul Miniştrilor al RSSM. Tot
atunci, pe lîngă Ministerul Finanţelor şi-au început activitatea anumite subdiviziuni
fiscale, dar care nu intrau în componenţa organelor financiare.
Serviciul Fiscal de Stat a fost format în baza hotărîrii Consiliului de Miniştri al
R.S.S. Moldoveneşti nr. 68 din 7 martie 1990 “Cu privire la inspectoratele fiscale de
stat din R.S.S. Moldovenească” şi şi-a început activitatea de sinestătător ca organ de
control fiscal începînd cu 1 iulie 1990. Bazele sistemului fiscal a statului
independent Moldova, au fost puse în 1992 -1994. La această etapă a formării

14
sistemului fiscal al Republicii Moldova, au fost puse în acţiune actele legislative şi
normative de bază privind impozitarea, menite, pe de o parte să stimuleze
activitatea economică a producătorilor de marfă, să contribuie la stabilizarea sferei
de producţie, iar pe de altă parte – să asigure stabilitatea veniturilor bugetului întru
realizarea politicii sociale a Guvernului.
Începînd cu sfîrşitul anului 1994 a început etapa a doua a reformei fiscale, care
prevede perfecţionarea impozitării, întărirea administraţiei fiscale şi computerizarea
Serviciului Fiscal de Stat.
La etapa aceasta se prevede sporirea încasărilor de impozite, în urma
reformării administrării fiscale, ce va permite stabilirea unor cote de impozite
relative mai joase, folosindu-se înlesnirile care stimulează dezvoltarea diverselor
forme de întreprindere – temelia economiei de piaţă.
Organele care exercită atribuţii de administrare fiscală sunt :
1) Organele fiscale;
2) Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei;
3) Organele Vamale;
4) Posturile vamale;
5) Serviciile de colectare a impozitelor şi taxele locale din cadrul
primăriilor şi alte organe abilitate conform legislaţiei;
6) Alte organe abilitate, conform legislaţiei.
Organele cu atribuţii de administrare fiscală, în procesul exercitării atribuţiilor
respective, conlucrează între ele şi colaborează cu alte autorităţi publice. În cazul
efectuării unor acţiuni în baza înţelegerilor reciproce, se informează despre măsurile
întreprinse şi despre rezultatele lor, fac schimb de informaţii în scopul exercitării
atribuţiilor. Ele au dreptul să colaboreze cu organele competente din alte ţări şi să
fie membre ale organizaţiilor internaţionale de specialitate. Modul de colaborare şi
de activitate este stabilit în baza tratatelor internaţionale la care Republica Moldova
este parte.
Pentru modernizare, precum şi pentru a-şi realiza obiectivele fixate în
strategiile sale de dezvoltare, pentru preluarea celor mai bune practici din domeniul

15
altor administraţii fiscale, Serviciul Fiscal de Stat cooperează cu serviciile fiscale
ale altor ţări precum şi cu alte organisme internaţionale desfăşurate în anexa 2.
Deci, Serviciul Fiscal de Stat, nu este altceva decît un sistem centralizat de
organe fiscale şi totalitatea funcţionarilor fiscali care deţin funcţii în aceste organe,
orientaţi spre exercitarea atribuţiilor de administrare fiscală, conform legislaţiei
fiscale.
Structura organizatorică a Serviciului Fiscal de stat se aprobă de Guvern, iar
raza de activitate a Inspectoratelor Fiscale de Stat Teritoriale (în continuare:
”IFST”) şi raza de deservire a contribuabililor – de către Inspectoratul Fiscal
Principal de Stat (în continuare: „IFPS”), care se află în subordonarea Ministerului
finanţelor. Ea este reprezentată în anexa 3.
Reieşind din complexitatea problemelor abordate de către agenţii economici
din diferite ramuri ale economiei naţionale, conştientizînd importanţa soluţionării
operative a diferitor situaţii de ordin fiscal, Serviciul Fiscal are ca obiectiv
dezvoltarea specializată a asistenţei şi consultării oferite contribuabililor mari.
Actualmente, Direcţia Administrarea Contribuabililor Mari (în continuare:
”DACM”), cu un efectiv de 60 colaboratori, administrează 340 de contribuabili şi
contribuie la colectarea a 42% din toate impozitele şi taxele administrate de
Serviciul Fiscal de Stat.
Organizarea activităţii şi funcţionarea organelor fiscale sunt reglementate de
Codul Fiscal al Republicii Moldova şi alte acte normative adoptate în conformitate
cu acesta. Drepturile şi obligaţiile organelor fiscale sunt reglementate de prezentul
cod şi de alte acte ale legislaţiei fiscale.
Serviciul Fiscal de Stat este un sistem centralizat de organe fiscale şi activitatea
inspectorilor fiscali care deţin funcţii în aceste organe. Sarcina de bază a organului
fiscal constă în executarea asupra respectării legislaţiei fiscale, asupra calculării
corecte, vărsării depline şi la timp la buget a sumelor obligaţiilor fiscale.
Activitatea aparatului fiscal este determinată de Constituţia RM, legile RM,
hotărîrile parlamentului, decretele prezidenţiale, hotărîrile guvernamentale, deciziile
organelor de autoadministrare locală în limitele drepturilor acordate lor.

16
 Au fost elaborate şi adoptate legile:
 cu privire la bazele sistemului fiscal, care determină principiile de bază
ale sistemului de stat de impozitare şi unitatea tuturor actelor normative
privind impozitarea în republică;
 cu privire la Serviciul Fiscal de Stat, care determină drepturile şi
obligaţiunile Inspectoratelor fiscale de stat.
Funcţiile IFPS sînt:
 organizarea activităţii inspectoratelor fiscale subordonate, în
vederea asigurării creării şi funcţionării unui sistem informaţional unic privind
contribuabilii şi obligaţiile fiscale;
 deţine controlul asupra activităţii lor;
 exercită controlul asupra respectării legislaţiei fiscale în activitatea
organelor vamale şi serviciilor de colectare a impozitelor şi taxelor locale şi
prezintă autorităţilor competente propuneri vizînd tragerea la răspundere a
funcţionarilor acestor autorităţi care au încălcat legislaţia fiscală;
 organizarea explicării în mase a legilor cu privire la impozite şi
taxe;
 elaborarea metodelor şi metodologiei în domeniul fiscalităţii;
 prezintă informaţii şi rapoarte asupra obligaţiilor fiscale, inclusiv
asupra restanţelor, în conformitate cu instrucţiunile Ministerului Finanţelor;
 alte funcţii specificate în articolul 133 al Codului Fiscal.
Funcţiile IFST sunt:
 asigurarea evidenţei complete a contribuabililor şi tuturor obiectelor
impozabile;
 executarea hotărîrilor organelor locale de autoadministrare, referitor la
determinarea impozitelor şi taxelor locale şi acordarea înlesnirilor fiscale;
 asigurarea completitudinii transferului lor la buget;
 organizarea evidenţei evaluării şi realizării averii confiscate şi patrimoniului
sechestrat;

17
 efectuează controale fiscale;
 asigură gratuit contribuabilii cu formulare tipizate de dări de seamă fiscale;
 eliberează, subiecţilor impunerii formulare de facturi fiscale, timbre de acciz în
modul stabilit de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat;
 alte funcţii specificate în articolul 133 al Codului fiscal.
Organele fiscale şi persoanele cu funcţii de răspundere ale acestora care nu-şi
îndeplinesc corespunzător obligaţiile poartă răspundere în conformitate cu
legislaţia.
Astfel modul de funcţionare a Organului Fiscal, de aprobare a structurii, a
personalului scriptic şi a fondului de retribuire a muncii precum şi modul de
atribuire a gradelor de calificare a funcţionarilor, sunt stabilite de regulamentul
acestuia, aprobat de Guvern. Sarcina de bază a organului fiscal constă în exercitarea
controlului asupra respectării legislaţiei fiscale, asupra calculării corecte, vărsării
depline şi la timp la buget a sumelor obligaţiunilor fiscale.

Postul fiscal se creează de organul fiscal în scopul prevenirii şi depistării

cazurilor de încălcare fiscală, inclusiv a cazurilor de eschivare de la stingerea
obligaţiilor fiscale, precum şi în scopul exercitării altor atribuţii de administrare
fiscală. Posturile fiscale pot fi staţionare şi mobile, cel staţionar este amplasat într-
un loc stabil şi special amenajat, unde îşi exercită atribuţiile; postul fiscal mobil,
asigurat cu mijloace tehnice, inclusiv de transport, se deplasează, după caz, în raza
teritoriului controlat.
Este constituit din cel puţin un funcţionar fiscal, şi în funcţie de caz şi de
modul efectuării controlului, din colaboratori ai organelor afacerilor interne sau ai
unui alt organ.
Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, în comun cu organele de resort, hotărăşte
asupra instituirii posturilor fiscale, stabileşte tipul şi locul de amplasare, aprobă
regulamentul lor. În cazul creării de posturi vamale în locuri publice, decizia este
coordonată cu organul executiv al administraţiei publice locale. În cazul creării de

18
posturi fiscale pe teritoriul unui agent economic, acesta este obligat să asigure
personalului lor cu accesul şi condiţiile necesare exercitării atribuţiilor.

Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei şi organele

sale teritoriale exercită atribuţii de administrare fiscală în limita drepturilor şi
obligaţiilor prevăzute de Legea cu privire la CCCEC şi în modul stabilit de
prezentul cod şi de alte acte normative adoptate în conformitate cu acesta. În
procesul exercitării atribuţiilor lor, organele CCCEC dispun de drepturile organelor
fiscale, iar angajaţii lor – de drepturile funcţionarilor fiscali, inclusiv de dreptul de a
calcula obligaţia fiscală şi de a o executa silit, în modul stabilit de legislaţia fiscală.

Organele vamale exercită atribuţii de administrare fiscală potrivit prezentului

cod, Codului vamal şi altor acte normative adoptate în conformitate cu acestea. Ele
exercită drepturi precum şi au obligaţii ce ţin de asigurarea obligaţiilor fiscale
aferente trecerii frontierei vamale şi/sau plasării mărfurilor în regim vamal potrivit
Codului vamal, prezentului cod în cazurile expres prevăzute de el, precum şi altor
acte normative adoptate în conformitate cu acestea. Alte obligaţii ale organelor
vamale sunt:
a. de a trata cu respect şi corectitudine contribuabilul, reprezentantul lui, alţi
participanţi la raporturile fiscale;
b. de a informa contribuabilul, la cerere, despre impozitele şi taxele în vigoare,
despre modul şi termenele lor de achitare şi despre actele normative
respective;
c. de a informa contribuabilul despre drepturile şi obligaţiile lui;
d. de a elibera contribuabilului, la cerere, certificate privind stingerea obligaţiei
fiscale;
e. de a nu divulga informaţiile care constituie secret fiscal;
f. de a prezenta organului fiscal documente şi informaţii privind respectarea
legislaţiei fiscale, calcularea şi vărsarea la buget a impozitelor şi taxelor
prevăzute de prezentul cod, aferente trecerii frontierei vamale şi/sau plasării

19
 mărfurilor în regim vamal, de a executa cerinţele legitime ale funcţionarului
fiscal;
g. de a ţine evidenţa obligaţiilor fiscale aferente trecerii frontierei vamale şi/sau
plasării mărfurilor în regimul vamal respectiv.
Organele vamale trag la răspundere, în conformitate cu legislaţia vamală,
persoanele care au încălcat legislaţia fiscală la trecerea frontierei şi/sau la plasarea
mărfurilor în regim vamal.

În cadrul primăriilor, cu excepţia Primăriei municipiului Chişinău şi Primăriei

municipiului Bălţi, funcţionează serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor
locale cu atribuţii de administrare a impozitelor şi taxelor. El exercită practic
aceleaşi atribuţii ca şi organul fiscal referitor la evidenţa contribuabililor ale căror
obligaţii sunt calculate de acest serviciu şi la evidenţa acestor obligaţii, alte atribuţii
prevăzute expres de legislaţia fiscală. Atribuţiile privind compensarea sau restituirea
sumelor plătite în plus şi a sumelor care, conform legislaţiei fiscale, urmează a fi
restituite, executarea silită a obligaţiilor fiscale şi tragerea la răspundere pentru
încălcări fiscale sunt exercitate, conform prezentului cod, în comun cu organul
fiscal.
Serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale are dreptul de a efectua
controale asupra modului în care contribuabilul respectă legislaţia fiscală, de a cere
explicaţiile şi informaţiile de rigoare asupra problemei identificate în timpul
controlului, de a aplica majorări de întîrzieri (penalităţi), de a încasa în numerar
impozite, taxe, majorări de întîrzieri şi/sau amenzi, precum şi alte drepturi prevăzute
expres de legislaţia fiscală.
Acest serviciu are aceleaşi obligaţii ca şi organele fiscale, precum şi să ţină
evidenţa contribuabililor ale căror obligaţii fiscale sunt calculate de serviciul
respectiv şi evidenţa acestor obligaţii fiscale, inclusiv a restanţelor, să transfere la
buget sumele încasate ca impozite, taxe, majorări de întîrzieri, amenzi; să
întocmească, cu concursul organului fiscal, avizele de plată a obligaţiilor fiscale, să
distribuie gratuit contribuabililor formulare tipizate de dări de seamă fiscale; să

20
remită contribuabililor, conform legislaţiei fiscale, avizele de plată a obligaţiilor
fiscale, precum şi deciziile emise; să prezinte lunar, nu mai tîrziu de data de 3 a
fiecărei luni, în modul stabilit de Guvern, organului fiscal dare de seamă privind
impozitele şi taxele administrate; să execute alte obligaţii prevăzute expres de
legislaţia fiscală.
În cazul atribuţiilor exercitate în comun cu organul fiscal,decizia este emisă de
conducerea organului fiscal, după ce s-a coordonat cu primarul (pretorul). Dacă
primarul refuză să semneze decizia, aceasta capătă putere juridică din momentul
semnării de către conducerea organului fiscal, care face înscrierea despre refuzul
primarului.
Organizarea şi funcţionarea serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor
locale sunt reglementate printr-un regulament, aprobat de consiliul local.
Perceptorul este încadrat în serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale cu
avizul organului fiscal. Acesta este obligat să asigure instruirea perceptorului şi să-i
acorde ajutor în exercitare atribuţiilor.
În sate (comune), funcţiile perceptorului pot fi exercitate, ca excepţie, de
secretarul primăriei sau de un alt funcţionar al ei care nu este investit cu dreptul de a
semna documente de casă.

1.3. Sistemul de impozite şi taxe în Republica Moldova.

Istoria impozitului cunoaşte diverse schimbări în forma şi conţinutul său.
Putem însă afirma că necesitatea raportului dintre stat şi contribuabil este evidentă,
deoarece asigură bunăstarea întregii societăţi, ca urmare, sistemul de impozite sau
altfel zis sistemul de impunere reprezintă totalitatea impozitelor, taxelor şi altor
plăţi, concepute în conformitate cu legislaţia în vigoare. Impozitele şi taxele,
percepute în conformitate cu Codul Fiscal şi cu alte acte ale legislaţiei fiscale,
reprezintă una din sursele principale ale veniturilor bugetului public naţional.
În conformitate cu art. 6 al Codului Fiscal al RM impozitele şi taxele percepute
sunt:
 impozitele şi taxele generale de stat (anexa 4).

21
  impozitele şi taxele locale (anexa 5).
Impozitul pe venit şi taxele percepute în fondul rutier (în partea ce ţine de taxa
pentru folosirea drumurilor, percepută de la posesorii mijloacelor de transport
înmatriculate în RM) reprezintă surse de regularizare a veniturilor sistemului
bugetar, iar impozitul pe bunurile imobiliare reprezintă sursa de reglementare a
veniturilor bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale.
La stabilirea impozitelor şi taxelor pot fi prevăzute temeiurile care dau
contribuabilului, conform Codului Fiscal, dreptul la obţinerea unor facilităţi sub
formă de cote reduse, deduceri şi treceri în cont.
Relaţiile ce ţin de toate impozitele şi taxele enumerate mai sus se
reglementează de Codului Fiscal şi de alte acte normative adoptate în conformitate
cu acesta.
Impozitele şi taxele republicane (de stat) şi locale se stabilesc, se modifică sau
se anulează exclusiv prin modificarea şi completarea Codului Fiscal.
Pe parcursul anului fiscal (calendaristic), stabilirea de noi impozite şi taxe
republicane (de stat) şi locale, în afară de cele prevăzute de Codul Fiscal, sau
anularea ori modificarea impozitelor şi taxelor în vigoare privind determinarea
subiecţilor impunerii şi a bazei impozabile, modificarea cotelor şi aplicarea
facilităţilor fiscale se permit numai concomitent cu modificarea corespunzătoare a
bugetului de stat.
Impozitele locale, lista şi plafoanele taxelor locale se aprobă de Parlament.
Deciziile autorităţilor administraţiei publice- raioane, oraşe (municipii), satelor
precum şi al unităţilor administrativ-teritoriale se instituite, în condiţiile legislaţiei,-
cu privire la punerea în aplicare, la modificarea, în limitele competenţei lor, a
cotelor, a modului şi termenelor de achitare şi la aplicarea facilităţilor se adoptă pe
parcursul anului fiscal concomitent cu modificările corespunzătoare ale bugetelor
locale.
La stabilirea impozitelor şi taxelor se determină:
a. subiecţii impunerii;
b. obiectele impunerii şi baza impozabilă;

22
 c. cotele impozitelor şi taxelor;
d. modul şi termenele de achitare a impozitelor şi taxelor;
facilităţile (înlesnirile) privind impozitele şi taxele sub forme de scutire parţială sau
totală ori de cote reduse.

Caracteristica impozitelor directe

Impozitele directe se stabilesc nominal în sarcina unor personae fizice sau
juridice, în funcţie de veniturile şi averea acestora şi pe baza cotelor de impozit
prevăzute de lege. Ele se încasează direct de la contribuabil la anumite termene.
Caracteristic acestor impozite este faptul că persoana care plăteşte impozitul este şi
persoana care efectiv îl suportă. În funcţie de criteriile care stau la baza aşezării lor
impozitele directe se pot grupa în impozite reale şi impozite personale.
Impozitele reale se caracterizează prin faptul că se stabilesc în legătură cu
anumite obiecte materiale, făcîndu-se abstracţie de la situaţia personală a
subiectului impunerii. În cazul impozitelor directe reale nu se ia în considerare
produsul net obţinut de contribuabil, ci numai produsul brut sau cel mediu ceea ce
dezavantajează pe cei care realizează venit superior celui mediu. Aceste impozite
prezintă şi alte neajunsuri cum sunt: existenţa unor largi posibilităţi de evaziune
fiscală, lipsa de informaţie exactă în stabilirea impozitelor şi prin faptul cum se
aşează – impozitul nu poate cuprinde decît o parte a materia impozabilă. În
categoria impozitelor de tip real cele mai cunoscute de practica internaţională sunt
acelea care au ca obiect al impunerii pămîntul, clădirile, activităţile economice
neagricole şi mişcarea capitalului bănesc.
Impozitele personale ţin cont, în primul rînd, de situaţia personală a
plătitorului, motiv pentru care se mai numesc şi impozite subiective. Impozitele
personale înlătură neajunsurile menţionate în cazul impozitelor reale. Ele au permit
instituirea minimului neimpozabil, adică scutirea de impozit a materiei impozabile
realizate pînă la un anumit nivel considerat ca suficient pentru asigurarea unor
condiţii decente de viaţă. Impozitele personale sunt stabilite sub forma impozitelor
pe venit şi pe avere.

23
 Impozitul pe venit se împarte în două grupe:
 impozitul pe veniturile persoanelor fizice
 impozitul pe veniturile persoanelor juridice

Impozitele pe avere se împart la rîndul lor în:

1.impozite pe avere propriu-zise: impozite asupra averii (se plătesc din
venitul produs de avere); impozite din substanţa averii
2. impozite pe circulaţia averii: impozite pe succesiuni; impozite pe donaţii
3. impozite asupra creşterii averii: impozite pe plusuri de valoare
imobiliară; impozitul pe sporul de avere dobîndită la război.
Deci impozitele directe sunt următoarele:
 impozitul funciar şi cel pe bunurile imobiliare (cotele sunt
prezentate în anexa 6-7);
 taxele rutiere (cotele şi tipul taxelor sunt prezentate în anexa 8-13);
 impozitul pe venit pentru persoanele fizice sau juridice (evoluţia
cotelor şi scutirilor pentru anii 2000 – 2008 sînt prezentate în anexa
14);
 taxele pentru resursele naturale (cotele şi tipul taxelor sînt
prezentate în anexa 15);
 taxele locale (cotele şi tipul taxelor sunt prezentate în anexa 16);
 impozitul privat (cota – 0,1% din valoarea bunurilor proprietate
publică procurate).

Caracteristica impozitelor indirecte

Impozitele indirecte se stabilesc asupra vânzării bunurilor şi prestării

serviciilor. Ele nu se fixează direct şi nominativ asupra contribuabililor.
Plătitorii impozitelor indirecte sînt cei care consumă bunuri din categoria
celor impuse, indiferent de veniturile, averea, profesia sau situaţia profesională a
acestora..
24
 Impozitele indirecte sînt vărsate la buget, de regulă de agenţii economici, dar
sînt suportate de către consumatori, deoarece se include în preţul de vânzare a
produselor.
Din categoria impozitelor indirecte fac parte:
 Taxa pe valoarea adăugată (în continuare TVA);
 Accizele;
 Taxa vamală.
Taxa pe valoare adăugată
Taxa pe valoare adăugată este un impozit general de stat, care este o formă de
colectare la buget a unei părţi din valoarea livrărilor efectuate şi serviciilor prestate
care sunt supuse impozitării pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi valoarea
livrărilor şi serviciilor importate în Republica Moldova.
Subiecţii impozabili sunt:
 Persoanele fizice şi juridice care importă mărfuri, cu excepţia persoanelor
fizice care importă mărfuri de uz sau consum personal, a căror valoare nu
depăşeşte limita stabilită în legea bugetului pe anul respectiv;
 Persoane fizice şi juridice care efectuiază livrări impozabile pe teritoriul
RM şi la export şi sînt înregistraţi ca plătitori ai TVA.
Pentru a se înregistra ca plătitori ai TVA subiecţii care desfăşoară activitatea
de întreprinzător şi au livrat mărfuri sau servicii în sumă mai mare de 300 000 lei
pe parcurs de 12 luni consecutive sunt obligaţi să depună cerere la Inspectoratul
Fiscal teritorial în raza căruia activează în decurs de o lună de la momentul în care
a fost atins plafonul indicat sau în caz că contribuabilul benevol doreşte dacă a
depăşit plafonul de 100 000 lei, cu condiţia că achitarea pentru mărfurile livrate să
fie efectuate prin virament bancar.
Cotele TVA pentru anul 2008 sunt următoarele:
 20 % cota standard;
 8 % pentru pîine produsele de panificaţie, lapte şi produse lactate,
medicamentele livrate pe teritoriul RM ;

25
  5 % pentru gazele lichefiate şi cele naturale;
 0 % pentru exportul de mărfuri şi servicii,

Accizele

Accizul este impozit impus asupra unor mărfuri de larg consum. Suma
accizului este inclusă în preţul mărfii sau serviciilor. Este aşezat asupra unui şir de
mărfuri şi poate fi privit sub două aspecte:

 sursa principală a bugetului de stat;

 mod de limitare a consumului unor mărfuri supuse accizului.
Cotele accizelor se stabilesc:
a) În sumă absolută la unitatea de măsură a mărfii;
b) Ad valorem în procente de la valoarea mărfurilor, fără a ţine cont de accize
şi TVA, sau de la valoarea în vamă a mărfurilor importate, luînd în
considerare impozitele şi taxele ce urmează a fi achitate la momentul
importului, fără a ţine cont de accize şi TVA;
c) Ad valorem în procente de la costul licenţei pentru activitatea în domeniul
jocurilor de noroc.
Cotele pentru accize la diferite feluri de mărfuri sunt enumerate în Codul
Fiscal al Republicii Moldova anexa la titlul IV „Accizele”.

Taxele vamale
Taxa vamală este plata obligatorie, percepută de autoritatea vamală la
întroducerea sau la scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal al Republicii
Moldova. Teritoriul vamal este teritoriul asupra căruia RM are dreptul exclusiv de
jurisdicţie în domeniul activităţii vamale. Taxele vamale se aplică conform tarifului
vamal.

26
 Cotele taxei vamale şi lista mărfurilor supuse acesteia se stabilesc de către
organul legislativ suprem. Ele se aplică în conformitate cu legislaţia şi cu
acordurile internaţionale, la care Republica Moldova a aderat. Cotele taxei vamale
sunt unice şi nu pot fi modificate, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţia în
vigoare sau de acordurile internaţionale, la care Republica Moldova este parte.

Suma taxei vamale se determină prin aplicarea mărimii taxei vamale, stabilită
în procente, lei sau euro pentru o unitate de produs, la valoarea mărfii în vamă.

În unele sisteme fiscale sunt predominante impozitele directe, în timp ce în

altele predominante sunt cele indirecte. Deşi sunt cele mai puţine la număr,
ponderea veniturilor bugetare provenite din încasarea impozitelor indirecte este
majoritară şi este în tendinţă de creştere.
Aşadar, putem face concluzia că structura sistemul fiscal al Republicii
Moldova este similară cu cea a majorităţii ţărilor în tranziţie, adică impozitele
indirecte sunt predominante celor directe.
Este dificil să fie asociat unul sau altul din cele două tipuri de impozite la
gradul de dezvoltare economică a ţării. Cert este că orice stat aflat în dificultate în
ceea ce priveşte veniturile fiscale apelează la „anestezia” fiscală a impozitelor
indirecte, în astfel de situaţii crescînd ponderea acestor impozite.

27
 Capitolul II
Practica ţărilor europene în domeniu
2.1 Sistemul fiscal actual al ţărilor europene.
Prin proiectele de stabilitate şi convergenţă elaborate şi actualizate, statele
membre ale Uniunii Europene (în continuare UE) îşi exprimă intenţia de a
modifica sistemele lor fiscale.
Reformele sistemelor lor fiscale diferă şi ca întindere, dar şi ca profunzime.
Pentru a putea fi uniformizate şi aplicate oarecum unitar trebuie să înţelegem
şi să cunoaştem ce presupune coordonarea fiscală comună a ţărilor membre UE.
În UE există sisteme fiscale aferente fiecărui stat membru, cu importante
diferenţe, în funcţie de politica fiscală a fiecărui stat membru. În funcţie de
obiectivele la care trebuie să răspundă, politicile fiscale au fost subiecte
controversate, dar statele membre, la unison, sunt de acord că scopurile acestor
politici fiscale ar trebui:
1 1. să permită tuturor categoriilor de agenţi economici, dar şi populaţiei, să
beneficieze de avantajele unei pieţe unice;
2 2. să urmărească realizarea obiectivelor stabilite ale politicii fiscale a UE;
3 3. să fie în concordanţă cu alte politici ale UE şi anume politica locurilor de
muncă, politica mediului etc.
Pentru a putea ca agenţii economici şi populaţia acestor ţări să beneficieze de
avantajele unei pieţe unice, trebuie eliminată ineficienţa coexistenţei acelor
regimuri fiscale diferite, deoarece sunt afectate datorită diferenţelor, atît circulaţia
pe piaţă a produselor, serviciilor şi forţei de muncă, cît şi competiţia ca motor al
dezvoltării economice.
Competiţia fiscală între ţările membre poate apărea tocmai din cauza
existenţei mai multor regimuri fiscale şi poate avea două laturi:
1 1. una negativă – competiţia devine dăunătoare şi distorsionează caracterul
pieţei unice. De exemplu: politici fiscale diferite ar putea distorsiona
politica firmelor cu privire la investiţii, dacă acestea ar avea filialele şi
sucursalele în diferite ţări ale UE.
28
 2 2. una pozitivă – de exemplu.: populaţia ar fi avantajată de faptul că
guvernele ar oferii servicii publice la costuri mici, suportate de aceasta.
Făcînd o anliză asupra progresului de unificare economică, monetară şi
politică în Europa, problemele fiscale apar, din ce în ce mai mult, ca nişte chestiuni
de primă importanţă. În prezent între ţările din UE cotele de impozitare obligatorii
variază de la 33% din PIB în Spania, până la 52% în Danemarca; impozitul pe
venit reprezintă 5% din PIB în Franţa, Grecia, şi 27% în Danemarca.
Aşadar, revizuind ţările din comunitatea europeană, am putea deduce că
mărimea cotelor depinde în mare măsură de tipul întreprinderilor, de venitul care îl
obţine, de activitatea care o desfăşoră.
De exemplu, în România se aplică cota unică de 16% încă din anul 2005, iar
al microîntreprinderilor a fost de 2% în 2007, 2.5% - 2008, 3% - 2009.
Bulgaria a mizat pe reducerea impozitului pe profit de la 15% la 10%. În plus,
anumite tipuri de companii, cum ar fi vehiculele financiare, organismele de
investiţii colective şi companiile de investiţii sunt scutite de impozit pe profit.
Facilitaţi fiscale sunt acordate şi pentru investitorii in zonele cu rata ridicată a
şomajului - companiile active în domeniul de producţie, care îşi desfăşoară
activitatea exclusiv în zone cu o rată ridicată a şomajului pot beneficia de scutiri de
la plata impozitului pe profit pentru cel puţin cinci ani.
În ceea ce priveşte Cehia, cota impozitului pe profit aplicabilă în 2007 este
24% şi este acompaniată de numeroase facilităţi acordate investitorilor. Acestea se
concentrează pe trei sectoare: companiile implicate în activitatea de producţie pot
beneficia de scutiri de la plata impozitului pe profit de pînă la 10 ani, granturi
acordate pentru crearea de noi locuri de muncă, granturi pentru programe de
perfecţionare a angajaţilor, precum şi posibilitatea ca o parte din infrastructură
necesară zonei industriale să fie oferită de guvern; centrele de servicii şi centrele
tehnologice beneficiază de programe de sprijinire, cu scopul stimulării investiţiilor
în produse, tehnologii şi procese inovatoare, precum şi în capitalul uman prin
încurajarea cursurilor de pregătire şi perfecţionare a angajaţilor.

29
 Ungaria a introdus o cotă a impozitului pe profit de 16%. Ea poate fi redusă
la 10%, dacă sunt respectate anumite condiţii şi în limita unei anumite sume
considerate a fi ajutor de stat permis de legislatia UE.
Letonia are la randul ei o cotă a impozitului pe profit de 15%. Facilităţile
fiscale sunt acordate în principal pentru investiţiile în zonele economice speciale,
care continuă sa existe şi dupa aderare.
Lituania are aceeaşi cota de impozit pe profit ca în Letonia.
Estonia de asemenea a adoptat ca în cazul Republicii Moldova cota 0 de
impozitare.
Deci, făcînd o examinare asupra cotelor impozitului pe profit în ţările membre
a UE stabilim că există state în Europa care nu percep afaceriştilor impozit pe
profitul comercial. În Uniunea Europeană avem astfel de ţări ca: Cipru,
Luxemburg, Malta. Statele UE cu un impozit pe profit mic sunt: Irlanda cu 12,5%,
Lituania, Bulgaria si Letonia cu 15%. Trei state ale Uniunii Europene, România,
Estonia şi Bulgaria, practica un impozit pe profit de 16%. Următoarele sunt
Slovacia şi Polonia care percep 19%.
Un impozit pe profit de 25% este practicat de: Germania, Austria şi Slovenia.
Urmeaza Finlanda cu 26%, Portugalia cu 27,5%, iar Suedia şi Danemarca practica
un impozit pe profit de 28%.
Alte state membre au un impozit pe profit care depăşeşte 30%. Astfel, Olanda
are 31,5%, Grecia 32% iar Italia 33%. Belgia percepe pe profit o taxă de 33,9%, iar
Franţa se situează pe locul 2 în topul ţărilor cu cel mai mare impozit pe profit. Pe
primul loc în clasamentul ţărilor cu cea mai mare taxă pe profit se află Spania cu
35%. Una peste alta, se pare că statele dezvoltate economic practică o taxare mult
mai mare a impozitului, dublată însă de condiţii de facilizare a ajungerii
companiilor la acest rezultat final.
Este de remarcat faptul că dintre statele foste comuniste, în prezent membre
ale Uniunii Europene, majoritatea se află pe lista celor cu impozite pe profit mici,
sub 20%. Situaţia poate fi considerată un semnal pozitiv pentru investitorii care au
apărut cu întîrziere în aceste ţări, din cauza regimului politic practicat.

30
 De la începutul anilor 1990, Taxa pe valoare adăugată a fost prima dintre toate
impozitele indirecte care a crescut, în vederea egalizării veniturilor publice. Spre
exemplu, statele membre cu un nivel redus al TVA-ului au folosit intervalul
existent cuprins între 15 şi 25%, permis de Directiva europeană referitoare la TVA,
pentru a ajunge la limita superioară a intervalului. În mod evident, cota de venituri
din TVA la nivelul impozitării totale a înregistrat o tendinţă ascendentă.
Taxa pe valoare adaugată a fost introdusă în Comunitatea Economică
Europeana în 1970, cu scopul de a înlocui impozitele pe producţie şi consum
aplicate pînă la acea dată de către Statele Membre. Legislaţia stipulează principiile
de bază privind TVA, dar lasă Statelor Membre o serie de opţiuni. Astfel încît,
majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene, în număr de cinci, percep o
TVA de 19%: România, Grecia, Olanda, Cehia şi Slovacia.
Celelate state membre, care percep o TVA situată sub 20%, sunt: Franţa cu
19,6%, Malta, Estonia, Letonia si Lituania practică 18%. Marea Britanie are o TVA
de 17,5%, iar Spania şi Germania 16%. Statele membre ale Uniunii Europene care
percep cea mai mica taxă pe valoare adaugată, de 15%, sunt Cipru şi Luxemburg.
În trei state, taxa pe valoare adaugată este de 20%, Bulgaria, Slovenia si
Austria. Alte ţări cu o TVA care depaseste 20% sunt: Portuglia, Italia, Irlanda şi
Belgia cu 21%, Polonia şi Finlanda 22%. Cea mai mare taxă pe valoare adaugată,
de 25%, este percepută în Danemarca, Suedia şi Ungaria.
Mai trebuie menţionat că încă există state în care, în afara acestei cote
standard, mai pot fi regăsite şi cote reduse sau chiar produse scutite de TVA.

2.2. Tendinţe actuale de perfecţionare: esenţă, direcţii, scopuri.

31
 La nivelul Uniunii Europene se urmăreşte crearea treptată a unui sistem fiscal
unitar. Acest obiectiv poate fi atins mai ales în ceea ce priveşte impozitele indirecte
(taxa pe valoarea adăugată, accizele), fiind mai greu de realizat în cazul
impozitelor directe (impozitul pe veniturile societăţilor, impozitul pe veniturile
persoanelor fizice) ca urmare a faptului că şi la nivelul uniunii există economii
aflate în diferite stadii de dezvoltare şi cu aspecte specifice de la un stat la altul.
Unele dintre primele măsuri de armonizare fiscală la nivel european au fost
luate în domeniul impozitelor indirecte. S-a ajuns, astfel, la asigurarea, în cazul
taxei pe valoarea adăugată, la o asietă comună pentru întreaga comunitate şi s-au
stabilit o serie de reguli comune. De asemenea s-au stabilit limite minime ale
cotelor de impozitare (pentru cota normală (15%) şi pentru cota redusă (5%)).
Reglementările referitoare la taxa pe valoarea adăugată în Uniunea Europeană
trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
 să pună capăt segmentărilor pieţei şi a exacerbării suveranităţii fiscale a
statelor membre;
 să stabilescă o metodologie a taxei pe valoarea adăugată simplă şi
modernă;
 să garanteze un tratament egal pentru toate operaţiunile efectuate în
interiorul Uniunii Europene;
 să asigure securitatea şi controlul taxării în vederea asigurării unui
nivel ridicat al veniturilor provenite din acest impozit.
Regimul comun privind accizele în Uniunea Europeană a intrat în vigoare la 1
ianuarie 1993, prin crearea piaţei comune.
Accizele se aplică asupra a trei mari categorii de produse:
 produsele din tutun;
 băuturile alcoolice;
 uleiurile minerale.
Statele membre ale Uniunii Europene pot institui alături de accize şi alte taxe
(ecotaxe) sau accize aplicabile altor produse, fără a fi nevoie de armonizare. Aceste

32
taxe nu trebuie să aibă caracterul unei taxe asupra cifrei de afaceri sau să nu ducă
la îngreunarea schimburilor comerciale.
Regimul accizelor aplicat altor produse se stabileşte de căre autorităţile
competente ale ţărilor comunitare, respectînd condiţia ca impozitarea acestora să
nu instituie un control la frontieră, deci nu se asigură o uniformizare în totalitate a
acestui domeniu fiscal.
În ceea ce priveşte impozitele directe, în Uniunea Europeană nu se poate
vorbi de o armonizare a lor sau măcar de o anumită alineire. Progresele care pot fi
reţinute în ceea ce priveşte reforma impozitelor directe Uniunea Europeană se
rezumă doar la răspunsuri particulare la cazuri particulare în materie de dublă
impunere sau de activitate transfrontalieră.
Datorită existenţei unor sisteme fiscale diferite în statele membre al Uniunii
Europene, mai ales în ceea ce priveşte impozitele directe, la nivelul Uniunii s-au
făcut diferite studii şi s-au propus diferite soluţii de armonizare. Cu toate că
teoretic se poate produce o armonizare a impozitelor directe, acest lucru este greu
de realizat deoarece statele nu renunţă şi mai ales nu acordă concesii referitoare la
suveranitatea lor fiscală în ceea ce priveşte impozitele directe şi acest lucru
constituie un obstacol asupra circulaţiei capitalurilor şi a mîinii de lucru.
Deoarece există tendinţa de a trece la un sisem fiscal unic, companiile
europene susţin acest proiect, demonstrînd totodată că ar fi mai eficient şi mai
simplu în calcularea impozitelor şi taxelor.
Acest proiectul, la trecerea unui sistem fiscal unitar, este susţinut într-o
proporţie de peste 90% în Italia, Grecia, Luxemburg, Polonia, Romania, Slovenia
şi în Suedia şi în proporţie de peste 80% în Germania, urmată de Austria, Finlanda,
Ungaria şi Portugalia. Mai sceptice în această privinţă sunt marile companii din
Marea Britanie, cu 62% pentru şi 32% împotrivă, în timp ce majoritatea
companiilor din Irlanda şi Slovacia s-au pronunţat împotriva acestei propuneri.
În multe ţări membre ale OECD (Organization for Economic Cooperation and
Development), discuţiile privind reforma sistemelor fiscale se află de mult timp pe
agenda mediului economic şi politic. De mai bine de 15 ani se observă o tendinţă

33
de reducere a cotelor de impozitare a veniturilor realizate de către persoane fizice
sau juridice, în paralel cu eforturile de a lărgi baza impozabilă, astfel încît să poată
fi menţinut acelaşi nivel al veniturilor bugetare. Discuţiile privind reforma fiscală
iau în calcul, de obicei, trei variante: cota unică, sistemul progresiv şi sistemul
dual, o combinaţie între primele două. Ultimele tendinţe, în special în rîndul ţărilor
est-europene, se manifestă prin introducerea cotei unice de impozitare.
Nevoia de simplificare a sistemelor fiscale a primit consensul tuturor ţărilor
membre OECD. Din acest punct de vedere, cota unică are cele mai mari avantaje
pentru că elimină calculele complexe pentru determinarea impozitelor şi reduce
costurile alocate administrării sistemului fiscal. Însă, o taxare unică este foarte greu
de aplicat într-o economie complexă, unde procesul de globalizare, care înseamna
migraţia forţei de muncă, a capitalurilor, dar şi a persoanelor, determină
introducerea unor legislaţii din ce în ce mai delicată.
Ţările dezvoltate au obiective sociale şi economice care implică cheltuieli
publice, iar scopul fiecărui sistem de impozitare este acumularea de capital pentru
finanţarea acestor cheltuieli. Politicile fiscale au o influenţă directă a economiei, 3
elemente detaşîndu-se drept cei mai importanţi factori care trebuie analizaţi.
Astfel, dacă sistemul de impozitare acordă facilitatţi fiscale comportamentul
agenţilor economici va fi afectat, iar pe cale de consecinţă va fi afectată şi eficienţă
economică.
În al doilea rînd, distribuirea taxelor ridică probleme de echitate şi de
corectitudine în rîndul populaţiei, impact care în majoritatea ţărilor cîntăreşte foarte
mult.
Un alt factor se referă la întărirea disciplinei fiscale şi la costurile legate de
conformarea voluntară a contribuabililor, ambele aspecte avînd impact major
asupra eficienţei şi corectitudinii aplicării unui sistem fiscal.
Ca urmare, atunci cînd decid schimbarea sistemului fiscal, guvernele trebuie
să găsească echilibrul între cei trei factori.
O tendinţă asupra dezvoltării sistemului fiscal în UE ar avea ca scop
introducerea unui regim fiscal care să contribuie la dezvoltare, ocuparea forţei de

34
muncă şi echilibru social necesitînd o coordonare între statele membre ale UE. Mai
exact, sunt de dorit următoarele măsuri de a fi îndeplinite:
1. O politică a Comisiei de realizare a unui baze comune consolidate
corporatiste este motivată doar ca un prim pas spre un nivel fiscal corporatist
armonizat. În caz contrar, corporaţiile care utilizează infrastructura europeană,
serviciile publice şi angajaţii calificaţi pot începe, treptat, să evite contribuţia la
acestea. O armonizare a bazelor fiscale fără armonizarea nivelului nu va reduce, ci
va înteţi concurenţa pe plan fiscal.
Raportorul sprijină poziţia Comisiei conform căreia stimulentele fiscale pot
ajuta la căderile de pe piaţă şi pot creşte investiţiile în cercetare prin reducerea
costurilor activităţilor de cercetare şi dezvoltare. Cu toate acestea, în cazul în care
costurile pentru cercetare şi dezvoltare sunt acoperite în parte din fonduri publice,
trebuie stipulate prevederi în conformitate cu care profiturile care rezultă să nu fie
înghiţite de buzunare private. Mai mult decît atît, stimulentele fiscale nu ar trebui
folosite ca subsidii indirecte pentru marile companii, ci pentru sprijinirea mai ales
a IMM-urilor.
2. Ar trebui stopată tendinţa de introducere a unui sistem dublu de impozitare
a veniturilor sau chiar impozitul unic general. Impozitele ar trebui să contribuie la
crearea unui echilibru social prin impozitarea progresivă a venitului personal,
indiferent de sursă.
3. Nivelurile ridicate ale TVA-ului, precum şi ale altor impozite pe bunurile
de consum au un efect puternic de regresie şi de înăbuşire a cererii. O alternativă
rezidă într-o mai mare impozitare a bunurilor de lux, deoarece cererea pentru
aceste bunuri este cu mult mai puţin elastică din punctul de vedere al preţurilor şi
impozitele pe produsele de lux nu sunt regresive.
Mai mult decît atît, ar trebui taxată mai mult cifra de afaceri pe pieţele
financiare, de exemplu prin introducerea/creşterea taxelor pe tranzacţiile de titluri
de valoare.

35
 Totodată în UE ar trebui să ia în considerare implementarea unui impozit pe
tranzacţiile în valută care ar avea un efect stabilizator asupra pieţelor financiare şi
în acelaşi timp ar creşte veniturile.
O politică fiscală la nivelul Uniunii Europene care este orientată pe aceste
principii ar putea într-adevăr să contribuie la promovarea unor economii bazate pe
principiile sociale şi totodată la creşterea ocupării forţei de muncă.

36
 Capitolul III
Aspiraţii şi dimensiuni de aliniere a Republicii Moldova
la standardele europene

3.1 Esenţa, conţinutul şi rolul modificărilor efectuate la momentul actual.

Chiar şi o analiză fugară este suficientă pentru a întelege că sistemul nostru
economic, inclusiv şi sistemele sale componente, au nevoie de un "doping". Dacă
nu va întreprinde măsuri radicale, neordinare, Republica Moldova nu are nici o
şansă să-şi accelereze în mod decisiv dezvoltarea economică. Această declaraţie nu
înseamnă ca trebuie să avansăm în contrasens cu regulile şi legităţile economice.
Ea însemnă că, în mare măsură, calea regulilor general acceptate a fost deja pur şi
simplu epuizată.
Pentru a soluţiona numeroasele probleme cu care se confruntă
actualmente Republica Moldova, sistemul nostru fiscal a suferit o
serie de reforme şi modificări fiscale menite să schimbe vectorul
dezvoltării noastre economice, precum şi pentru a putea fi aliniat la
standardele europene.
Aşadar, reforma în vederea liberalizării activităţii economice,
adoptată de Parlamentul Republicii Moldova pe data de 27 aprilie
2007, se bazează pe trei piloni principali:
 amnistia fiscală în toate formele ei variate;
 legalizarea capitalului;
 stabilirea cotei “0” a impozitului pe venit din activitate de întreprinzător.
Este vorba despre modificările şi completările la Legea nr.1164-XIII din 24
aprilie 1997 pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal
(republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, ediţie specială din
08.02.2007).
Amnistia fiscală reprezintă anularea datoriilor contribuabililor reflectate în
sistemele de evidenţă ale Serviciului Fiscal de Stat, ale Casei Naţionale de

37
Asigurări Sociale de Stat şi ale Casei Naţionale de Asigurări în Medicină conform
situaţiei la data de 01.01.2007 şi neachitate pînă la 11.05.2007; a amenzilor şi
penalităţilor calculate pentru întîrzieri; ridicarea sechestrelor puse pe activele
firmelor; inrezicerea verificării de către organele de control a perioadelor fiscale
anterioare datei de 1 ianuarie 2007; majorarea mărimilor sancţiunilor pentru
neachitarea impozitelor şi taxelor la bugetul public naţional începând cu 1 ianuarie
2007, precum şi urmează a fi amnistiate şi obligaţiile fiscale pentru care sunt
deschise dosare judiciare la situaţie din 1 ianuarie 2007.
Organelor cu atribuţii de administrare fiscală li se va interzice prin lege
efectuarea controalelor privind corectitudinea calculării şi achitării plăţilor
obligatorii, care cad sub incidenţa capitolului IV al “Legii pentru punerea în
aplicare a Titlurilor I şi II ale Codului fiscal” nr. 1164-XIII din 24 aprilie 1997,
pentru perioadele fiscale de până la 1 ianuarie 2007, cu excepţia verificării
respectării legislaţiei privind obligaţiile fiscale apărute începând cu 1 ianuarie 2007
şi verificarea, la cererea contribuabilului şi/sau în caz de solicitare, a restituirii
TVA, a accizelor sau a plăţilor efectuate în plus.
Scopul amnistiei fiscale este de a permite anumitor întreprinzători care nu pot
funcţiona normal, din cauza datoriilor sale faţă de buget, posibilitatea de a-şi
ameliora situaţia financiară, sporirea capitalizării activităţii şi îmbunătăţirea
indicatorilor economico-financiari a întreprinderilor autohtone, ceea ce va acorda
posibilităţi suplimentare în procesul atragerii resurselor investiţionale.
Certificatul privind amnistierea datoriilor faţă de bugetul de stat, fondul de
asigurări medicale se eliberează de către organele fiscale, iar cel ce confirmă
anularea datoriilor faţă de bugetul de asigurări – de la Casa Naţională de Asigurări
Sociale sau cele teritoriale.Orice contribuabil se poate adresa Inspectoratului Fiscal
Teritorial pentru a solicita şi a obţine un certificat care confirmă suma datoriilor
amnistiate. Acest certificat poate fi folosit în continuare de către întreprinderi
pentru a reflecta în evidenţa contabilă rezultatele amnistiei fiscale.
La situaţia din 01.01.2008 (după aplicarea Legii nr.111-XVI din 27.04.2007)
suma restanţei (plăţi de bază) la Bugetul Public Naţional, administrată de Serviciul

38
Fiscal, este de 471,1 mil.lei, micşorîndu-se cu 95,7 mil.lei sau cu 16,9% faţă de
01.08.2007, inclusiv:
 bugetul de stat – 201,6 mil.lei, majorîndu-se cu 79,4%;
 bugetul UAT – 139,8 mil.lei, redusă cu 54%;
 FOAM – 2,1 mil.lei, fiind redusă cu 81,9%;
 BASS - 126,7 mil.lei, micşorîndu-se cu 8,2%.
Structura sumelor restanţelor amnistiate la situaţia de 01.01.2008 faţă de
Bugetul Public Naţional este redată în anexa 17.
Legalizarea capitalului, a doua dintre cele trei reforme de liberalizare a
economiei, se va desfăşura pînă la data de 1 ianuarie 2009.
Ea se va efectua prin procedura declarării benevole, de către persoanele fizice şi
juridice - rezidenţi ai Republicii Moldova a capitalului ce le aparţine sau care este
înregistrat pe numele unor deţinători „nominali" şi pentru care, la momentul
dobîndirii lor, nu au fost achitate impozite, reieşind din valoarea lor reală; a
mijloacelor băneşti atît din ţară, cît şi de peste hotare; a bunurilor imobiliare; a
valorilor mobiliare; a cotelor-părţi precum şi a diferenţelor pozitive rezultate din
reevaluarea activelor de capital.
Întru implementarea amnistiei fiscale şi a legalizării capitalului, organele cu
atribuţii de administrare fiscală au fost lipsite de dreptul de a efectua controale
fiscale pentru perioadele fiscale de pînă la 1 ianuarie 2007, decît doar la cererea
contribuabilului şi/sau în caz de solicitare a restituirii taxei pe valoarea adăugată, a
accizelor şi a plăţilor efectuate în plus. De asemenea, nu vor fi acceptate dările de
seamă fiscale corectate prezentate de către contribuabil în această perioadă.
Organele de control fiscal şi economic nu vor avea dreptul, prin lege să verifice
sursele de obţinere a capitalului legalizat, cu excepţia cazurilor de spălare a banilor
strict prevăzute de lege. Concomitent, mărimea sancţiunilor aplicate pentru fraudele
fiscale va fi majorată de trei ori, iar mijloacele acumulate de stat pe această cale vor
fi repartizate în felul următor:
 jumătate – bugetului de stat;
 jumtate – bugetelor asigurărilor sociale şi de sănătate.
39
 La legalizarea capitalului va fi achitată taxa de legalizare în mărime de:
 5% din suma legalizării mijloacelor băneşti;
 pentru alte active se va achita taxa în mărime de 5% din valoarea diferenţei
dintre valoarea declarată a capitalului legalizat şi valoarea declarată anterior a
acestor active, ce au stat la baza dobândirii dreptului de proprietate asupra obiectului
de legalizare de către subiectul de legalizare.
Subiecţii şi obiectul legalizării capitalului sunt:
 pentru persoanele juridice: doar activele materiale şi financiare (valori
mobiliare, bunuri imobiliare, cote-părţi). Nu va fi permisă legalizarea mijloacelor
băneşti de către persoanele juridice pentru a reduce riscul ca Republica Moldova să
devină un centru de spălare a banilor de către unele companii din zonele off-shore.
 pentru persoanele fizice: (cetăţeni ai Republicii Moldova sau reprezentanţii
acestora) mijloacele băneşti, active imobile, valorile mobiliare, cotele-părţi).
De asemenea, în cadrul procesului de legalizare persoanelor juridice li se oferă
dreptul capitalizării activelor de bilanţ prin declararea valorii reale ale acestora . În
acest caz, taxa în mărime de 5% se va achita din diferenţa dintre valoarea declarată
de piaţă şi valoarea de bilanţ a acestor active.
Persoanele fizice care îşi vor legaliza mijloacele băneşti, nu vor avea dreptul să
scoată aceste mijloace de pe teritoriul Republicii Moldova în decursul a trei ani din
momentul legalizării, iar dacă acest lucru se va efectua totuşi, în primul an va fi
nevoit să plătească 13% din suma legalizată, în anul doi – 6%, iar în anul trei –
3%.Legalizarea se începe din data intrării în vigoare a legii şi se va încheia la 1
ianuarie 2009, pentru active imobile, valori mobiliare, cote-părţi, iar pentru
mijloacele băneşti - până la 30 decembrie 2008.
Cea de-a treia reformă legislativă, prevede că de la 1 ianuarie 2008, în urma
modificării şi completării Codului Fiscal nr.1163-XII din 24 aprilie 1997 (republicat
în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, ediţie specială din 8 februarie 2007),
cota impozitului pe venit pentru persoanele juridice constituie 0 % pentru profitul
reinvestit în schimbul a 15%. Această modificare legislativă este menită să stimuleze
fondatorii întreprinderilor să investească în activitatea proprie.
40
 Persoanele care desfăşoară activitate de întreprinzător urmează să reţină un
impozit de 15% din:
 dividende, excepţie cele achitate persoanelor juridice rezidente;
 plăţile îndreptate spre achitare persoanelor fizice, precum şi mijloacele
băneşti în formă monetară şi nemonetară acordate acestora, suma cărora nu
este deductibilă în scopuri fiscale, şi care nu este calificată ca venit
impozabil pentru persoana fizică, conform art. 18 din Codul Fiscal;
 plăţile îndreptate spre achitare persoanelor fizice şi juridice nerezidente,
precum şi mijloacele băneşti în formă monetară şi nemonetară acordate
acestora, suma cărora nu este deductibilă în scopuri fiscale;

 veniturile îndreptate spre achitare fondatorilor întreprinderilor individuale

sau gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), cu excepţia fondatorilor
întreprinderilor individuale şi gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), care obţin
venituri din vânzări în mărime de până la 3 milioane, inclusiv pe an, şi
numărul mediu scriptic de personal al cărora nu depăşeşte 9 angajaţi.
În urma acestor reforme a urmat o altă modificare a Codului Fiscal, care constă
în excluderea de la 11 mai 2007 a amenzii prevăzute de alin.1 al art. 261 al Codului
fiscal, aplicată pentru neplata în termen şi la bugetul stabilit a impozitelor şi taxelor,
precum şi pentru nevirarea lor în termen şi la bugetul respectiv de către persoanele
care le-au încasat sau reţinut. Astfel, în cazul în care contribuabilul va declara corect
impozitele şi taxele ce urmează a fi plătite la buget, dar nu le va achita total sau
parţial, el va fi obligat să plătească numai majorare de întîrziere pentru fiecare zi de
întîrziere, care se determină în conformitate cu art. 228 al Codului Fiscal. Totodată,
persoanele cu funcţii de răspundere din cadrul agentului economic, pentru încălcarea
menţionată, riscă să fie trase la răspundere administrativă în conformitate cu art. 163
alin.2 al Codului cu privire la contravenţiile administrative, aplicîndu-se o amendă
de la 500 la 1100 lei (Legea nr. 111-XVI din 27 aprilie 2007, Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr. 64-66 din 11 mai 2007).

41
 Întreprinzătorii individuali şi gospodăriile ţărăneşti (de fermier), al căror număr
mediu anual de salariaţi, pe parcursul perioadei fiscale, nu depăşeşte 3 unităţi şi care
nu sînt înregistraţi ca plătitori de TVA vor beneficia de aşa-numita raportare fiscală
simplificată. Ea va consta în prezentarea o dată pe an a două dări de seamă:
 darea de seamă fiscală unificată, care este o declaraţie privind calcularea,
achitarea, reţinerea impozitelor, taxelor, primelor de asigurare obligatorie de
asistenţă medicală, majorărilor de întîrziere (penalităţilor) şi/sau amenzilor, ea
se prezintă Inspectoratului Fiscal pînă la data de 31 martie a anului următor
anului fiscal de gestiune;
 darea de seamă privind calcularea, utilizarea şi virarea contribuţiilor de
asigurări sociale de stat obligatorii, care prezentă la Casa Naţională de
Asigurări Sociale pînă la data de 10 ianuarie a anului următor anului bugetar
în gestiune.
Aplicarea acestei noi proceduri este prevăzută de modificările şi completările
operate în Codul Fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997 (republicat în Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, 2007, ediţie specială); Legea nr. 1056-XIV din 16
iunie 2000 “pentru punerea în aplicare a titlului VI din Codul Fiscal” (republicată în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, ediţie specială); Legea nr. 1593-XV
din 26 decembrie 2002 “cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a
primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală” şi “Legea bugetului
asigurărilor sociale de stat pe anul 2007” nr. 405-XVI din 15 decembrie 2006.
Întru perfecţionarea controlului asupra corectitudinii declarării veniturilor de
către contribuabilii ce gestionează obiecte de comerţ şi prestări servicii, precum şi
eficientizării administrării fiscale şi evidenţei subdiviziunilor contribuabililor, a fost
aprobat Clasificatorul tipurilor subdiviziunilor şi ordinea de recodificare a
tipurilor subdiviziunilor, precum şi s-a aprobat în redacţie nouă “Cererea privind
atribuirea codurilor subdiviziunilor” şi “Certificatul privind atribuirea
codurilor subdiviziunilor”, aprobate prin Ordinul Inspectoratului Fiscal Principal
de Stat nr. 222 din 13 decembrie 2004. Contribuabilii ce nu dispun de subdiviziuni şi
la locul de reşedinţă (sediu, oficiu) desfăşoară una din activităţile specifice pentru

42
tipurile de subdiviziuni (de exemplu: magazin, restaurant, atelier etc.), vor înregistra
subdiviziunea solicitînd atribuirea tipurilor subdiviziunilor separat pentru sediu şi
separat pentru activitatea practicată.
Totodată, a fost aprobată în redacţie nouă formularul dării de seamă pe taxa
pentru amenajarea teritoriului (TAT 07), aprobată prin Ordinul Inspectoratului
Fiscal Principal de Stat nr. 488 din 20 august 2007, prezentarea căreia urmează a fi
executată începînd cu trimestrul III al anului 2007. Completarea anexei la darea de
seamă pe taxa pentru amenajarea teritoriului este obligatorie pentru toţi
contribuabilii care au înregistrate subdiviziuni şi/sau utilizează maşinile de casă şi
control (Ordinul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 61 din 18 aprilie 2007,
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 60-63 din 4 mai 2007).
O altă modificare legislativă importantă, ce a generat numeroase discuţii şi
dezbateri, este vorba despre Legea nr.208-XVI din 7 iulie 2006, care apare ca
modificare şi completare a Legii nr.93-XIV din 15 iulie 1998 “cu privire la patenta
de întreprinzător”, conform cărora se reduce treptat un şir de genuri de activitate
din lista genurilor de activitate premise în bază de patentă (redacţia cărora este
indicată în anexa la “Legea cu privire la patenta de întreprinzător”):
de la 1 ianuarie 2007:
 transportul călătorilor cu automobilele-taxi, cu un număr de locuri de
pînă la 7 inclusiv;
 transportul auto de mărfuri (excepţie cele cu mărfuri inflamabile,
explosive, toxice, otrăvitoare şi radioactive);
 producerea, prelucrarea şi comercializarea varului;
 creşterea florilor şi comercializarea lor.
de la 1 ianuarie 2008:
 comerţul cu amănuntul în chioşcuri şi în alte încăperi ce ocupă terenuri
separate, a căror suprafaţă nu depăşeşte 12 m² (excepţie comerţul cu aparate
electronice şi electrocasnice cu termenul de garanţie stabilit, conform
legislaţiei în vigoare);

43
  comerţul cu amănuntul în chioşcuri şi în alte încăperi ce ocupă terenuri
separate, a căror suprafaţă nu depăşeşte 7 m² (excepţie comerţul cu aparate
electronice şi electrocasnice cu termenul de garanţie stabilit, conform
legislaţiei în vigoare).
de la 1 ianuarie 2009:
 comerţul cu amănuntul la tarabe, tejghele şi din autovehicule pe pieţe autorizate
(excepţie comerţul cu aparate electronice şi electrocasnice cu termenul de
garanţie stabilit, conform legislaţiei în vigoare);
 comercializarea cu amănuntul a apei îmbuteliate în locurile autorizate de
administraţia publică locală;
 servicii hoteliere (hotele cu numărul de locuri de pînă la 7);
 darea în locaţiune a locuinţelor şi a caselor individuale de locuit etc.
Concomitent, se aduce la cunoştinţă că în rezultatul modificărilor operate
persoanele care activează în baza petentei de întreprinzător nu mai au dreptul de a
comercializa:
de la 1 ianuarie 2006 – mărfuri supuse accizelor;
de la 11 august 2006 - aparate electronice şi electrocasnice cu termenul de
garanţie stabilit, conform legislaţiei în vigoare;
de la 1 ianuarie 2007 – materiale de construcţie, mobilă, articole de uz casnic;
de la 1 ianuarie 2008 – produse alimentare.
Este de menţionat că pentru titularii patentelor eliberate pînă la 11 august 2006,
pentru genurile de activitate care vor fi reduse, patentele respective se vor prelungi
pe un termen ce nu va depăşi data excluderii acestor genuri din anexa la Lege. Spre
exemplu, genul de activitate “comerţul cu amănuntul la tarabe, tejghele şi din
autovehicule pe pieţe autorizate”, în domeniul căruia sunt încadraţi cea mai mare
parte a titularilor de patentă, va fi redus în ultima etapă, începînd cu 1 ianuarie 2009.
Totodată, prin lege este stabilit că pentru aceste genuri de activităţi începînd cu 11
august 2006 (data publicării în Monitorul Oficial a Legii nr.208-XVI din
07.07.2006) nu se mai eliberează patente de întreprinzător.

44
 La fel, este necesar de a preciza şi faptul că prin modificările recent operate
înregistrarea de stat, în calitate de întreprinzător individual, a persoanelor fizice care
şi-au încetat activitatea în baza patentei de întreprinzător, din cauza expirării
termenului stabilit, se va efectua gratuit în baza prevederilor art.4 alin.(2) din Legea
nr.1265-XIV din 5 octombrie 2000 “cu privire la înregistrarea de stat a
întreprinderilor şi organizaţiilor”.
Patenta de întreprinzător, care este o formă de activitate lansată în perioada de
tranziţie şi criză economică, cînd o mare parte a populaţiei a rămas fără posibilităţi
de angajare în cîmpul muncii, venea ca o excepţie de la cadrul legal fiscal şi
antreprenorial tradiţional, oferind posibilitatea auto-asigurării cu surse de existenţă
păturilor social-vulnerabile prin practicarea activităţilor antreprenoriale în condiţii şi
cerinţe regulatorii preferenţiale.
Din păcate, în procesul de aplicare, sistemul de patentă poate fi utilizat drept
schemă de evaziune fiscală şi activitate antreprenorială tenebră, astfel fiind lezate
drepturile şi siguranţa consumatorilor, de asemenea, dovedindu-se a fi o practică
neloială faţă de agenţii economici care practică activitate antreprenorială sub una din
formele organizatorico-juridice clasice. De aici şi a apărut necesitatea unei reforme
în domeniu.
Un alt success este crearea şi implementarea sistemului informaţional integrat
şi a mecanismului de prezentare a dărilor de seamă în mod electronic. Sistemul
Informaţional Integrat cu Portal e-Declaraţii, bazat pe realizările contemporane
ale tehnologiilor informaţionale şi comunicaţiilor, va oferi transmiterea datelor
conform ultimelor norme de securitate digital în regim on-line.
Pe parcursul anului 2007, s-au desfăşurat lucrările de elaborare, testare şi de
calificare a tuturor funcţiilor de bază a sistemului, cît şi a ciclului de viaţă a dărilor
de seamă fiscale. Actualmente, se definitivează integrarea cu Sistemul Informaţional
al Serviciului Fiscal de Stat şi lucrările de interacţiune cu Centrul de Telecomunicaţii
Speciale.
S-a elaborat portalul www.fisc.md, care va permite contribuabililor de a naviga
mai rapid pentru accesarea informaţiilor necesare şi s-a elaborat site-ul intern al

45
Serviciului Fiscal de Stat www.corporate.fisc.md, care va permite publicarea
documentelor interne şi va permite inspectorilor fiscali în timp real să facă
cunoştinţă cu scrisorile explicative, instrucţiunile şi indicaţiile IFPS.
De asemenea, s-a creat Sistemul Informaţional Automatizat “Cadastrul
fiscal”, care este un sistem complex şi specializat, elaborate pe baza tehnologiilor
Web, unic în Republica Moldova, care include date sistematizate privind subiecţii
impunerii, numerele cadastrale, tipurile şi adresa obiectelor ce constituie bunuri
imobiliare pentru care urmează a fi achitat impozitul.
În anul 2007 SIA “Cadastrul fiscal” a fost implementat la nivel de municipii şi
oraşe pentru apartamente şi casele individuale de locuit, care a permis trecerea de la
evidenţa manuală a subiecţilor impunerii la o evidenţă automatizată.
În continuare, voi prezenta schema avantajelor trecerii, începînd cu 01.01.2007
la noul sistem de impozitare a bunurilor imobiliare:
 Comasarea impozitului pe bunurile imobiliare cu impozitul funciar într-un
impozit unic;
 Concordarea legislaţiei fiscale a Republicii Moldova cu normele
internaţionale şi anume trecerea la impozitarea bunurilor imobiliare
reieşind din valoarea lor de piaţă;
 Transparenţa informaţiei privind impozitarea bunurilor imobiliare;
 Trecerea la regula universală a impozitării şi anume ţinerea evidenţei pe
subiecţi ai impunerii;
 Excluderea şi evitarea fenomenelor infracţionale (protecţionism şi
corupţie).

Importanţa acestor modificări nu trebuie subestimată. În primul rînd,

legalizarea capitalului oferă persoanelor fizice şi celor juridice posibilitatea de a
declara capitalul posedat, chiar şi cel ce nu a fost declarat anterior. De asemenea,
anularea impozitului pe venit va genera noi stimulente pentru agenţii economici
autohtoni de a-şi reflecta în evidenţa contabilă veniturile reale obţinute, care erau
anterior “ascunse” şi să reinvestească mai intensiv profiturile obţinute în activitate.

46
Anularea controalelor fiscale pentru perioada de pînă la 1 ianuarie 2007 dă
posibilitate multor agenţi economici de a-şi “începe din nou” afacerea, lăsînd în
urmă erorile şi omiterile din trecut. De asemenea, odată cu modificările şi
completările în legea despre patente, se va respecta pricipiul echităţii fiscale, pe de
o parte, iar pe da altă parte în bugetul de stat se vor mări încasările “ascunse” de
această activitate antreprenorială, iar sistemele informaţionele autometizate
introduce vor permite o monitorizare şi deservire mai eficientă a contribuabililor.

3.2 Straegii de perfecţionare a sistemului fiscal în Republica Moldova.

Sistemul fiscal al Republicii Moldova ca şi oricare sistem economic din ţară
tinde spre schimbări pentru a se putea alinia la standartele europene, pe lăngă
reformele efectuate pînă acum se mai planifică multe alte acţiuni, care sunt expuse
în Strategia de Dezvoltare a Serviciului Fiscal pentru anii 2006-2010, aprobată prin
Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.1208 din 20.10.2006 şi conform
recomandărilor “Fondului Provocările Mileniului”.
Una din cele mai importante acţiuni este crearea Centrului de Apel (în
continuare-Centru) din cadrul Direcţiei generale administrare fiscală a
Inspectoratului Principal de Stat, planul de lucru al creării căruia este dat în anexa
21.
Astfel, IFPS a creat 4 grupe de lucru pentru crearea bazei informaţionale a CA
(ordinul 672 din 12.12.2007). Aceste grupuri sunt compuse din funcţionari fiscali
care au o experienţa bună în Serviciul fiscal şi funcţionează în IFPS şi IFS pe mun.
Chişinău. A fost numit şeful CA – d-na Diana Stici. De asemenea a fost desemnat
un alt şef-adjunct al IFPS care este responsabil de crearea şi activitatea CA – d-nul
Ion Sturzu.
Activitatea Centrului se va baza pe următoarele acte normative:
 Regulamentul cu privire la modul de funcţionare a orgenelor Serviciului
fiscal de Stat aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1736 din 31.12.2002;
 Codul Fiscal al Republicii Moldova;

47
  Regulamentul de funcţionare al Centrului;
 Manualul de proceduri aplicate de Centru.
Misiunea Centrului este de a dezvolta capacităţile administrative ale
Serviciului Fiscal de Stat din Republica Moldova prin metode şi mijloace
informaţionale efective de perfecţionare a calităţii serviciilor prestate
contribuabililor şi de stimulare a achitării binevole a obligaţiilor fiscale.
Scopul de bază al Centrului este de a garanta contribuabililor o deservire
calitativă şi efectivă prin intermediul telefonului şi a altor mijloace electronice, de
a oferi asistenţă contribuabililor în domeniul declarării şi achitării binevole şi la
timp a obligaţiilor fiscale.
Organigrama Centrului Informaţional Unic de Asistenţă pentru contribuabili
este dată în anexa 18.
Fucţiile Centrului sunt:
 oferirea informaţiilor contribuabililor prin intermediul telefonului cu referire la
calcularea şi achitarea impozitelor;
 oferirea informaţiilor prin poşta electronică;
 întocmirea regulamentelor, instrucţiunilor şi a altor acte normative ce ţin de
oferirea consultaţiilor prin intermediul telefonului şi a poştei electronice;
 păstrarea, reînnoirea, actualizarea, schimbarea şi ştergerea, pe măsura
necesităţii, a informaţiei din baza de date informaţională a Centrului;
 monitorizarea permanentă a rubricii “Întrebări/răspunsuri” de pe site-ul
Serviciului Fiscal;
 efectuarea analizei permanente a celor mai frecvente întrebări parvenite de la
contribuabili, cu întocmirea recomandărilor pentru organizarea seminarelor
tematice;
 recepţionarea adresărilor telefonice şi prin e-mail cu grad sporit de dificultate şi
remiterea acestora pentru examinare şi răspuns Direcţiilor metodologice din
cadrul Direcţiei generale administrare fiscală a IFPS;

48
 asigurarea unui calendar al evenimentelor şi seminarelor care au loc în cadrul
Serviciului Fiscal şi prezentarea acestuia pe pagina web şi prin intermediul unui
serviciu telefonic automat;
 crearea pe situl Serviciului fiscal a paginii „Contul meu”, care să permită
contribuabilului să-şi verifice situaţia contului fiscal.
Centrul nu va oferi informaţii în scris sau oral, deservirea apelurilor primate
se va efectua în baza proceselor de lucru prezentate în continuare, în ordinea
priorităţii, iar fiecare procedură de consultare se efectuează într-o metodă narativă
de consultare pentru clienţi.
Procesul nr.1 – consultantul acordă răspuns imediat la întrebarea clientului
(anexa 19):
1. Clientul sună şi alege o temă, apelul este direcţionat la consultanţi, care:
 identifică şi completează cererea de înregistrare (chestionarul) din
baza de date de consultare a Centrului;
 pe parcursul perioadei de identificare a clientului acestuia îi sunt
acordate întrebări în baza informaţiilor din sistemul informaţional al
Inspectoratului fiscal de Stat;
 clientul, solicitănd informaţii de natură generală, nu are nevoie de a fi
identificat;
 clientul pronunţă întrebarea (rugămintea), iar consultantul, avînd
destule cunoştinţe şi informaţii, acordă răspunsul. Conversaţia este
închisă.
 Operatorul termină completarea chestionarului în cîmpul “întrebări
acordate”.
2. Dacă clientul pune o întrebare care nu se referă la domeniul de activitate al
Centrului, operatorul acordă acestuia informaţii cu privire la instituţie
necesară, adresa şi numerele de contact ale acesteia.
3. În cazul în care operatorul este ocupat, apelurile sunt necesare a fi
direcţionate către alţi operatori sau către expert.

49
 Procesul nr.2 – diferenţa procesului dat faţă de procesul nr.1 este în faptul că
consultantul direcţionează apelul direct către expert în cazul în care întrebarea pusă
de client nu este de ordin general, adică e ceva mai complicată (anexa 19);
Procesul nr.3 – dacă, după urmarea procesului nr.2, răspunsul la întrebare
necesită informaţie suplimentară deţinută de IFPS, expertul transmite întrebarea
solicitată prin baza de date direcţiei administrare fiscală a IFPS, care la rîndul său,
în termen de 4 zile lucrătoare va forma răspunsul şi îl va prezenta expertului în
baza de date. Expertul, deţinînd răspunsul la întrebare, apelează înapoi clientul în
timp de 7 zile lucrătoare (anexa 20).
Centrul va avea o singură adresă de e-mail în Republica Moldova, cu
extinderea @fisc.md, unde se vor primi întrebările de la contribuabili.
Răspunsurile acordate prin e-mail vor fi transmise doar prin sistemul informaţional
al Centrului pentru a asigura caliatea şi controlul acestora. Mesajul propriu-zis va fi
înregistrat automat în sistemul informaţional de înregistrare. Consultantul
Centrului, responsabil de întrebările electronice, identifică contribuabilul şi
completează cererea de înregistrare din baza de date a Centrului.
Planul de lucru al Centrului este expus în anexa 21.
Rezultatele scontate ale implementării Centrului sunt următoarele:
 reducerea numărului de contacte directe dintre contribuabili şi administraţia
fiscală, diminuînd astfel căile posibile pentru practicile corupte;
 simplificarea şi perfecţionarea procedurilor de administrare prin intermediul
standardizării;
 ameliorarea calităţii serviciilor;
 reducerea costurilor administrative;
 reducerea costurilor suportate de contribuabili în îndeplinirea obligaţiilor lor
fiscale;
 stimularea conformării voluntare de către contribuabili şi majorarea
colectării impozitelor;
 informarea mai bună a contribuabililor despre obligaţiile şi drepturile lor;

50
  schimbarea percepţiei negative a contribuabililor.
Se preconizează că Centrul va acorda servicii pe întreg teritoriul Republicii
Moldova, iar apelurile se vor efectua prin operatorii din ţară folosind un singur
număr format din 4 cifre. Serviciile Centrului vor fi gratuite, iar informaţia se va
acorda în limbile română şi rusă.
Beneficiari ai serviciilor oferite de Centru pot fi persoanele juridice,
persoanele fizice care practică activitatea de întreprinzător, persoanele fizice –
cetăţeni, funcţionarii serviciului Fiscal şi a altor instituţii, persoanele nerezidente
etc.
Deschiderea Centrului Informaţional Unic de Asistenţă pentru Contribuabili
se preconizează a se efectua către data de 31 decembrie a anului curent - 2008.
Alte strategii de dezvoltare a sistemului fiscal al Republicii Moldova sunt:
 stabilirea relaţiilor de parteneriat cu experţii Comisiei Europene în domeniul
administrării fiscale şi aplicarea la instrumente de asistenţă tehnică TAIEX şi
TWINNING;
 detectarea schemelor de fraudă fiscală şi elaborarea soluţiilor pentru
contracararea acestora;
 automatizarea procesului de monitorizare a facturilor fiscale duble
(contrafăcute);
 folosirea pe larg a posibilităţilor programului TVA-77, care constă în
depistarea divergenţilor la TVA şi serveşte ca sursă de informaţie în
depistarea evaziunilor fiscale pe TVA;
 reducerea posibilităţilor de înregistrare ca plătitori ai TVA a întreprinderilor
ce preconizează activitate fictivă;
 petrecerea seminarelor la instituţiile superioare de învăţămînt pentru
familiarizarea tinerilor despre riscurile şi consecinţele încredinţării unor
persoane necunoscute de a înregistra orice fel de întreprindere sau rapoarte
fiscale;
 elaborarea codului de procedură fiscală;

51
 implementarea noului mecanism de administrare a accizelor la ţigarete cu
filtru;
 perfecţionarea sistemelor de gestionare a arieratelor fiscale şi dezvoltarea
managementului datoriilor fiscale;
 consolidarea tuturor activităţilor fiscale autohtone de evaluare şi colectare a
datoriilor sub egida unei singure agenţii;
 elaborarea ghidului pentru aplicarea unitară a executării silite;
 elaborarea conceptului dosarului electronic al contribuabililor;
 elaborarea conceptului privind evidenţa electronică a măsurilor de executare
silită a obligaţiei fiscale;
 crearea laboratorului de expertiză a soft-urilor etalon al maşinilor de casă şi
control cu memorie fiscală;
 elaborarea şi implementarea “cazierului fiscal”;
 elaborarea şi implementarea Sistemului Informaţionalprivind schimbul de
informaţii între Serviciul Fiscal şi băncile comerciale;
 petrecerea auditului Securităţii Informaţionale al Serviciului Fiscal;
 modernizarea şi dezvoltarea aplicaţiilor existente şi trecerea acestora la
tehnologiile bazate pe Internet, avînd ca sursă de informare baza de date
centralizată;
 crearea Centrului de date (camera de servere) al Serviciului de Stat;
 efectuarea vizitelor fiscale consultative;
 elaborarea conceptului de evaluare şi clasificare a restanţierilor în grupuri
după factori de risc;
 crearea Centrului de instruire a funcţionarilor fiscali;
 implementarea sistemului de evaluare a performanţei şi motivare a
personalului;
 implementarea următoarelor etape ale SIA “Cadastrul fiscal” pentru:
1. obiecte comerciale şi industriale – 2008-2009.
2. obiecte cu destinaţie agricolă inclusiv:

52
 - terenuri agricole şi construcţiile amplasate pe ele, plantaţii perene –
2009- 2010.
- loturi ale întovărăşirilor pomicole şi construcţiilor de pe ele – 2008-2009.
- grădini din extravilan – 2011-2012.
3. obiecte cu destinaţie locativă, case de locuit din localităţile rurale –
2011-2012.
4. alte bunuri – 2011-2012.
 elaborarea conceptului de informare şi educare a contribuabililor;
 crearea Consiliului Consultativ de consultare a societăţii civile.
Conform Hotărîrii Guvernului nr.756 din 02.07.2007 “cu privire la Cadrul de
cheltuieli pe termen mediu (2008-2010)”, pe termen mediu se preconizează o serie
de măsuri de politică fiscală:
 în 2008-2010 va continua procesul de redistribuire a cotei de asigurare socială
între angajat şi salariat. Cota generală de asigurări sociale de stat se va reduce de la
29% -în anul 2009 la 28% -în anul 2010 în acopul diminuării poverii fiscale a
angajatorului.
 în anii următori se prevede majorarea mărimii primei de asigurare obligatorie
medicală de la 6% - în 2008 şi 7%- în 2009 şi 2010, fiind distribuită în cote egale
între angajator şi salariat. Scopul acestei măsuri este extinderea pachetului de
servicii medicale, oferite populaţiei prin intermediul asigurărilor obligatorii de
asistenţă medicală.
 începînd cu 2008, va fi pus în aplicare Titlul X al Codului Fiscal “Impozitele
sociale”, care actualmente se reglementează prin legi separate. Această lege va
reglementa aplicarea impozitelor sub formă de tarife de asigurare socială şi
primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, achitate de către angajator
şi salariat.
 pentru perioada de referinţă modificarea cotelor taxei vamale va fi efectuată
cu condiţia normelor Organizaţiei Mondiale a Comerţului. Totodată, în scopul
sistematizării în continuare a legislaţiei fiscale, în 2008 se preconizează elaborarea

53
şi adoptarea Titlului XI al Codului Fiscal “Taxa vamală”, cu punerea în aplicare al
acestuia din 2009.
 în termenul mediu respectiv se preconizează continuarea implementării
treptate a noului sistem de impozitare a diferitor categorii de bunuri imobiliare în
funcţie de valoarea de piaţă a acestora.
 în 2009 se preconizează finalizarea sistematizării legislaţiei fiscale prin
elaborarea şi adoptarea Titlului XII al Codului Fiscal “Alte impozite şi taxe”, care
va reglementa impozitele şi taxele necuprinse în titlurile codului Fiscal, dar care
fac obiectul sistemului fiscal naţional.
Deci, în sistemul fiscal al Republicii Moldova se planifică a se efectua în
continuare numeroase modificări menite să perfecţioneze atît baza legislativă,
sistemul de impozite şi taxe, cît şi administrarea fiscală. Schimbările date sunt
destinate perfecţionării sistemului fiscal în scopul alinierii la standardele europene.
Pentru Republica Moldova avantajele alinierii legislaţiei la standardele
europene sunt evidente, în cazul integrării, va intra în vigoare principiul
recunoaşterii reciproce, iar procedurile administrative armonizate vor permite
agenţilor economici din Republica Moldova să economisească timpul şi banii ca
urmare a simplificării şi suprimării taxelor şi a formalităţilor vamale, a suprimării
formalităţilor necesare pentru plasarea unui produs pe piaţă etc. Armonizarea
regulilor fiscale va permite prevenirea distorsiunilor şi a inegalităţilor artificiale,
instituite pentru a proteja firmele europene de concurenţa străină.

54
 Concluzii şi propuneri
Pe parcursul perioadei de independenţă, Republica Moldova a înregistrat
multe realizări în domeniul fiscal, multe reforme şi, după cum am făcut cunoştinţă
în lucrarea dată, mai are de realizat un set de schimbări întru perfecţionarea
sistemului fiscal.
În lucrare, am răspuns la întrebările pe care ne-am angajat în introducere de a
le expune, adică am definit şi am clasificat noţiunea de sistem fiscal, rolul şi
funcţiile sale în cadrul finanţelor publice, am expus baza legislativă pe care se
fundamentează orice sistem, instituţiile specializate care-l administrează, adică
Serviciul Fiscal de Stat. De asemenea s-a făcut o comparaţie asupra impozitului pe
profit şi a TVA în ţările membre ale UE.
Astfel, dorind a fi cît mai obiectivi, am desris cele mai recente reforme fiscale
din ţară:
 amnistia fiscală;
 legalizarea capitalului;
 cota de „0” pentru persoanele juridice asupra profitului reinvestit;
 modificări a „Legii cu privire la patenta de întreprinzător” pentru unele genuri
de activitate.
Partea „pozitivă” a acestor reforme, de altfel şi destinaţia lor, este în primul
rînd, de a încuraja agenţii economici autohtoni de a-şi începe din nou activitatea, să
spunem aşa „de pe o filă curată”, prin iertarea datoriilor sale fiscale, în al doilea
rînd de a-şi legaliza capitalul „ascuns” la doar 5% impozit şi nu în ultimul rînd,
pentru fondatorii întreprinderilor, de a-şi reinvesti profitul, în cazul dat cota
impozitului pe venit fiind de „0”.
Modificarea „Legii cu privire la patenta de întreprinzător”, la fel „va scoate la
suprafaţă” noi venituri ce vor fi încasate la bugetul de stat.
Dacă e să vorbim despre efectele macroeconomice ale reformelor,
principalele dintre acestea sînt:
 sporirea capitalizării economiei ţării;

55
 intensificarea procesului investiţional;
 reducerea inflaţiei.
Dacă e sa vorbim despre efectele pe care le vor avea aceste măsuri asupra
climatului de afaceri, ele sînt urmatoarele:
 reducerea economiei invizibile (sau subterane);
 trecerea unei bune părţi din rulajul "negru" de lichidităţi la circulaţia bănească
oficială;
 reducerea spaţiului în care e posibilă dezvoltarea corupţiei.
Nu putem să nu amintim şi efectele organizatorice. Organele de control vor
disponibiliza forţe şi mijloace pentru analiza situaţiei curente, pentru prevenirea
contravenţiilor şi vor înceta să se mai ocupe cu investigaţiile "istorice". În plus, va
spori considerabil veridicitatea statisticii de stat, prin urmare şi temeinicia
deciziilor adoptate în sfera sociala şi cea economică. Bineînţeles că se vor
consolida considerabil instituţiile democratice, se va desfăşura mai dinamic
procesul de formare a clasei mijlocii naţionale legale.
Nu a trecut mult timp de cînd au fost implementate aceste reforme, din care
motiv nu putem face concluzii asupra rezultatelor lor, putem doar spune că pentru
început ele au trezit un val de „neîncredere” din partea contribuabililor.
În general, în economie, orice "ştergere cu buretele" a datoriilor trecute are un
efect pervers, stimulînd indisciplina financiara, atît a agentului culpabil, cît şi a
celor care, alminteri, ar fi fost disciplinaţi. Economiştii numesc acest fenomen
"hazard moral". O problemă particulară se ridică atunci cînd această "iertare de
păcate" este solicitată de potenţiali investitori, în cursul procesului de privatizare.
Principiul care trebuie sa guverneze în astfel de cazuri este acela al tratării în
ansamblu a activelor şi a pasivelor întreprinderii în cauză. Cumparînd o societate
cu pasive mari (din cauza obligaţiilor neonorate) şi cu active mici, investitorul va
dori sa platească doar diferenţa celor două, adică o suma foarte mică (dacă nu chiar
un "preţ negativ").
Amnistia fiscală, în general, creează un hazard moral foarte serios. Pentru că
cei care au plătit până acum în mod onorabil impozitele, acum nu mai sunt
56
încurajaţi să o facă. În timp ce cei care nu le-au plătit sunt, evident, plasaţi într-o
poziţie foarte favorizată, comparativ cu competitorii lor.
În ultimul număr al EUROMONITOR, un raport care analizează punerea în
practică a Planului de Acţiuni Uniunea Europeană - Republica Moldova, se spune
că reformele în economia ţării, au un impact limitat pe terment scurt. Aceste
propuneri au fost apreciate de unii drept revoluţionare, dar criticate dur de alţii sau
primite cu scepticism.
Cu o reducere, în numai zece ani, a impozitului pe venitul corporativ de la
32% la 15% şi o intenţie de diminuare până la 10% în 2010, Republica Moldova e
pe cale să devină practiceun paradis fiscal. Cel puţin pentru următorii ani. şi asta în
situaţia în care, potrivit prestigioasei reviste "Forbes", impozitul pe venitul
corporativ în Republica Moldova este mai mic decât în 86% din cele 135 de ţări,
incluse într-un clasament al "ospitalităţii" faţă de capital ", alcătuit la începutul
acestui an, ceea ce ar putea atrage investitorii străini.
Mai jos voi enumera cîteva propuneri personale şi argumente pentru o
funcţionare mai eficientă a sistemului fiscal, şi anume:
- veniturile din creşterea de capital a persoanelor fizice. Eu aş propune ca la
vînzarea imobilului (apartament, casa de locuit, clădiri etc.) să fie aplicat un anumit
procent din valoarea evaluată a bunului imobiliar şi această taxa să fie vărsată în
buget pînă la efectuarea tranzacţiei. La moment ce avem? De ex.: Cetăţeanul X
dispune de un bun imobiliar care este evaluat în sumă de 100 000 lei şi
intenţionează sţ-l vîndă. Dacă îl vinde cu 150 000 lei creşterea de capital va fi
50 000 lei, ce trebuie impozitat conform cotelor în vigoare. Însă Serviciul Fiscal
nu dispune de informaţie privind aşa tipuri de tranzacţii şi majoritatea persoanelor
se eschivează de plata impozitului;
- o altă propunere ar fi cota unică aplicată agenţilor economici care obţin venit
din vînzări minim 5 mln lei, pentru ai scuti de prezentarea lunară şi trimestrială a
dărilor de seamă, iar achitările să fie efectuate trimestrial pentru ca bugetul în
permanenţă să dispună de mijloace financiare.

57
 - de asemenea, în cazul TVA aplicată pentru agenţii economici – producători
agricoli, care livrează producţia de fabricaţie proprie propun de a fi scutiţi de taxa
pe valoare adăugată. Conform Regulamentului privind modul de utilizare a
mijloacelor fondului pentru subvenţionarea producătorilor agricoli cuantumul TVA
mai întîi trebuie achitat la buget şi apoi va fi restituit agentului economic.
Măsurile care urmează a fi realizate în următorii ani în sistemul fiscal, de
asemenea sunt destinate pentru a îndrepta vectorul economiei spre o dezvoltare
“sănătoasă” şi pentru a mări încrederea populaţiei în puterile statului.
Credibilitatea puterii, responsabilitatea faţă de societate, transparenţa
legislaţiei şi libertatea antreprenoriatului - iată care trebuie sa fie simbolurile unei
Moldove moderne, europene!

58
 Bibliografie

Acte legislative

1. Codul Fiscal al Republicii Moldova;

2. Legea pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr.111-XVI
din 27.04.2007;

3. Legea pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr.177-XVI

din 20.07.2007;

4. Legea pentru punerea în aplicare a Titlurilor I şi II ale Codului fiscal nr.

1164-XIII din 24.04.1997;

5. Legea nr.1265-XIV din 5.10.2000 “cu privire la înregistrarea de stat a

întreprinderilor şi organizaţiilor”;

6. Legea nr. 1056-XIV din 16.06.2000 pentru punerea în aplicare a titlului VI

din Codul Fiscal;

7. Legea privind bazele sistemului fiscal, nr.1198-XII din 17.11.1992;

8. Legea cu privire la Serviciul Fiscal de Stat, nr.876-XII din 22.01.1992;

9. Legea nr. 208-XVI din 07.07.2006;

Regulamente şi instrucţiuni

10. Regulamentul cu privire la modul de funcţionare a organelor Serviciului

Fiscal de Stat, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1736 din 31.12.2002;
11. Strategia de dezvoltare a Serviciului de Stat 2006-2010;

12. Raportul Serviciului Fiscal de Stat pe anul 2006;

13. Raportul Serviciului Fiscal de Stat pe anul 2007;

59
14. Ordinul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr.222 din 13.12.2004;

15. Ordinul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr.488 din 20.08.2007;

16. Regulamentul de funcţionare al Centrului de Apel;

17. Manualul de proceduri aplicate de Centrul de Apel.

Literatura de specialitate

18. Vacarel Lilian “Finanţe publice”, Bucureşti, 1996;

19. Hîncu Rodica“ Finanţe publice”, Chişinău ,1999;
20. Dandara Marina “Fiscalitate şi administrare fiscală”, Chişinău;
21. Secrieru Angela “Finanţe publice”, Chişinău;
22. Condor Ioan, Drept financiar, Editura Regia Autonomă „Monitorul Oficial”,
Bucureşti 1994;
23. Hoanta Nicolae, “Economie şi finanţe publice”, Editura Polirom, Iaşi, 2002;
24. Brezeanu Petre, “Fiscalitate. Concepte. Metode. Practici”, Editura
Economică, Bucureşti, 1999;
25. Corduneanu Carmen, “Sistemul fiscal în ştiinţa finanţelor”, Editura Codecs,
Bucureşti, 1998;
26. Botnari Nadejda “Economie şi finanţe”, 2001;
29. Babov B. “Istoria legislaţiei fiscale a Republicii Moldova” (1990-1996),
Contabilitate şi audit, 1996, nr.II;
Adrese electronice
30. www.fisc.md
31. www.europa.md
32. www.minfin.md
33. www.oecd.org

60
 Anexa 1
Evoluţia sistemului fiscal de stat

 Implementarea Cadastrului Fiscal

2007
 Amnistia fiscală şi legalizarea capitalului

2006  Strategia de Dezvoltare a Serviciului Fiscal

de Stat pe anii 2006 – 2010
 Iniţierea reformei patentei de întreprinzător

2004  Organizarea primului concurs la nivel

naţional “Cel mai bun contribuabil al anului”

2001  Aprobarea titlului V al Codului Fiscal

“Administrarea fiscală”

 A intrat în vigoare Codul Fiscal care a inclus 2

1997 titluri – “Dispozitii generale” si “Impozit pe venit”

 Elaborarea şi aprobarea Legilor cu

1994 privire la TVA şi accize

 Adoptarea Legii cu privire la Serviciul

1992 Fiscal de Stat
 Adoptarea Legii privind bazele sistemului
fiscal

7 martie  Crearea inspectoratelor fiscale de stat

1990 orăşeneşti şi raionale

Sursa: Adaptare efectuată de autor în baza Raportului privind activitatea Serviciului Fiscal de Stat
pentru anul 2007.
61
 Anexa 2

Cooperările Serviciului Fiscal de Stat al Republicii Moldova

Ţările membre
CSI

BRTA
(USA) IOTA
Serviciul
Fiscal de Stat
al Republicii
Moldova

Fondul
USAID Monetar
(USA) Internaţional

BRTA – Business Regulatory & Tax Administration Reform

USAID – United State Agency of International Development (Programul
Preliminar de Ţară “Provocările mileniului”)
IOTA – Organizaia intraeuropeana în Administraţie fiscală
Ţările CSI – Ucraina , Uzbekistan, Federaţia Rusă, Azerbaidjan,
Republica Belarus, Kazahstan, Turkmenistan, Georgia,
Tadjikistan, Armenia.

Sursa: Adaptare efectuată de autor în baza Raportului privind activitatea Serviciului Fiscal de
Stat pentru anul 2007.

62
 Anexa 3
Ministerul Finanţelor

IFS Principal

DACM IFS Teritoriale

IFST mun.Chişinău IFST mun. Bălţi

IFST Anenii-Noi IFST Leova

IFST Basarabeasca IFST Nisporeni

IFST Briceni IFST Ocniţa

IFST Cahul IFST Orhei

IFST Cantemir IFST Rezina

IFST Călăraşi IFST Rîşcani

IFST Căuşeni IFST Sîngerei

IFST Cimişlia IFST Soroca

IFST Criuleni IFST Străşeni

IFST Donduşeni IFST Şoldăneşti

IFST Drochia IFST Ştefan-Vodă

IFST Dubăsari IFST Taraclia

IFST Edineţ IFST Teleneşti

IFST Făleşti IFST Ungheni

IFST Floreşti IFST Glodeni

IFST Hînceşti IFST Ialoveni

Sursa: Adaptare efectuată de autor în baza organizării Serviciului Fiscal de Stat al RM.
Anexa 4
63
 Sistemul impozitelor şi taxelor generale de stat

Impozitul
pe venit

Taxa pe
Impozitul
valoarea
privat
adăugată

Impozite
generale de
stat

Taxele
Accizele
rutiere

Taxele
vamale

Sursa: Adaptare efectuată de autor în baza Codului Fiscal al Republicii Moldova.

64
 Anexa 5
Sistemul impozitelor şi taxelor locale:

 impozitul pe bunurile imobiliare;

 taxele pentru resursele naturale;
 taxa pentru amenajarea teritoriului;
 taxa de organizare a licitaţiilor şi loteriilor locale;
 taxa pentru cazare;
 taxa pentru plasarea (amplasarea) a publicităţii (reclamei);
 taxa de aplicare a simbolicii locale;
 taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări de servicii de
deservire socială;
 taxa de piaţă;
 taxa pentru parcare;
 taxa balneară;
 taxa de la posesorii de cîini;
 taxa pentru amenajarea localităţilor din zona de frontieră care au
birouri (posturi) vamale de trecere a frontierei vamale;
 taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de călători pe
rutele municipale, orăşeneşti şi săteşti (comunale).

Sursa: Adaptare efectuată de autor în baza Codului Fiscal al Republicii Moldova.

65
 Anexa 6

Cotele impozitului funciar

I. Terenurile cu destinaţie agricolă

Denumirea terenului Cu indici cadastrali Fără indici cadastrali

1,5 lei / 1 grad hectar 110 lei / 1 ha
Toate terenurile cu excepţia
Păşunilor şi fîneţelor
Păşuni şi fîneţe 0,75 lei / 1 grad hectar 55 lei / 1 ha

II. Terenurile din intravilan

Localitatea
Tipul de teren
Chişinău,
Alte Localităţi
Bălţi
oraşe rurale
Pentru terenurile pe care sunt
amplasate fondul de locuinţe,
loturile de pe lîngă case, 10 2 1
garajele în cooperativele de
construcţii (pentru 100 m2)
Pentru terenurile destinate
industriei, transporturilor,
telecomunicaţiilor,
întreprinderilor agricole şi
30 10 10
pentru terenuri cu altă destinaţie
specială (pentru 100 m2)
Pentru terenurile întovărăşirilor
pomicole (100 m2 )
10 1 1

III. Terenurile din extravilan

1. Terenurile destinate industriei, transporturilor, telecomunicaţiei pe care
temporar nu sînt amplasate construcţii – 70 lei/ha
2. Terenurile destinate industriei, transporturilor, telecomunicaţiei pe care sînt
amplasate construcţii precum şi carierele – 350 lei/ha

Sursa: Adaptare efectuată de autor în baza Codului Fiscal al Republicii Moldova.

66
 Anexa 7
Cotele impozitului pe bunurile imobiliare

 Pentru persoanele juridice: 0,1 % din valoarea clădirilor şi construcţiilor;

termenul de achitare pînă în ultima zi a lunii imediat următoare după
trimestrul de gestiune.
 Pentru persoanele fizice: 0,3% din cost în municipiul Bălţi şi Chişinău,
0,2% în celelalte municipii şi oraşe, 0,1% în localităţile rurale.

Cotele date sînt stabilite pentru bunurile imobiliare suprafaţa cărora nu

depăşeşte 100 mp, dacă depăşeşte cotele concrete se majorează:
a) de la 100mp pină la 150mp inclusiv se majorează de 1,5 ori
b) de la 150mp pină la 200mp inclusiv se majorează de 2 ori
c) de la 200mp pină la 300mp inclusiv se majorează de 10 ori
d) mai mult de 300 se majorează de 15 ori

Sursa: Adaptare efectuată de autor în baza Codului Fiscal al Republicii Moldova.

67
 Anexa 8

Taxa pentru folosirea drumurilor Republicii Moldova

de către autovehiculele neînmatriculate
în Republica Moldova

Nr. Taxa, euro

crt. Obiectul impunerii pt intrarea pt tranzi -

în ţară tarea ţării
1. Microbuze şi autobuze cu capacitatea*:
a. de 9 locuri 25 40
b. de la 10 la 19 locuri inclusiv 40 50
c. de la 17 la 24 locuri inclusiv 45 60
d. de la 25 la 40 locuri inclusiv 70 80
2. e. de peste 40 locuri 85 100
3. Remorci la microbuze 20 30
4. Remorci la autobuze 40 50
Camioane cu sau fără remorcă (a căror
sarcină pe osie nu depăşeşte limitele
admise), cu masă totală:
a. de pînă la 3,6 t inclusiv 25 40
b. de la 3,6 la 10 t inclusiv 40 50
c. de la 10 la 40 t inclusiv 75 85

* Pentru microbuze şi autobuze, numărul de locuri se calculează fără locul

şoferului.

Sursa: Adaptare efectuată de autor în baza Codului Fiscal al Republicii Moldova.

68
 Anexa 9
Taxa pentru folosirea drumurilor de către
autovehiculele înmatriculate în Republica Moldova
Nr. Obiectul impunerii Taxa,
crt. lei
1. Motociclete 36
2. Autoturisme, autovehicule pentru utilizări speciale pe şasiu de autoturism sau
microbuz, cu capacitatea cilindrică a motorului:
a. de pînă la 1500 cm³ inclusiv 54
b. de la 1501 la 2000 cm³ inclusiv 108
c. de la 2001 la 2500 cm³ inclusiv 360
d. de la 2501 la 3000 cm³ inclusiv 900
e. de la 3001 la 3500 cm³ inclusiv 1080
f. de la 3501 la 4000 cm³ inclusiv 1260
g. de la 4001 la 4500 cm³ inclusiv 1440
h. de la 4501 la 5000 cm³ inclusiv 1620
i. de la 5001 la 5500 cm³ inclusiv 1800
j. de la 5501 la 6000 cm³ inclusiv 1980
k. de peste 6000 cm³ 2160
3. Remorci cu capacitatea de ridicare înscrisă în certificatul de înmatriculare:
a. de pînă la 0,75t inclusiv 36
b. de la 0,75 la 3,5t inclusiv 216
c. de la 3,5 la 10t inclusiv 360
d. de peste 10t 432
4. Semiremorci cu capacitatea de ridicare înscrisă în certificatul de înregistrare:
a. de pînă la 15t inclusiv 432
b. de la 15 la 20t inclusiv 648
c. de la 20 la 25t inclusiv 828
d. de la 25 la 30t inclusiv 1008
e. de la 30 la 35t inclusiv 1224
f. de peste 35t 1440
5. Autoremorchete, tractoare 360
6. Autocamioane, autovehicule pentru utilizări speciale pe şasiu de autocamion, orice
alte autovehicule cu autopropulsie, cu masa totală înscrisă în certificatul de
înmatriculare:
a. de pînă la 1,6t inclusiv 144
b. de la 1,6 la 5t inclusiv 288
c. de la 5 la 10t inclusiv 360
d. de peste 10t 900
7. Microbuze şi autobuze cu capacitatea*:
a. de 9 locuri 900
b. de la 10 la 16 locuri inclusiv 1080
c. de la 17 la 24 locuri inclusiv 1260
d. de la 25 la 40 locuri inclusiv 1440
e. de peste 40 locuri 1620

 Pentru microbuze şi autobuze, numărul de locuri se calculează fără locul şoferului

Sursa: Adaptare efectuată de autor în baza Codului Fiscal al Republicii Moldova.

69
 Anexa 10

Taxa pentru folosirea drumurilor de către

autovehiculele înmatriculate în
Republica Moldova a căror masă totală, sarcină masică pe osie
sau ale căror gabariţi depăşesc limitele admise

Nr.crt. Obiectul impunerii Taxa, lei

1. Eliberarea avizului preliminar şi a autorizaţiei
speciale la carere 36,0
2. Depăşirea sarcinii masice pe osie admise :
a. ordinară – 10,1-12t 0,9 pt fiecare t depăşire*km
dublă – 16,1-18t 0,9 pt fiecare t depăşire*km
triplă – 22,1-24t 0,9 pt fiecare t depăşire*km
b. ordinară – peste12t 1,8 pt fiecare t depăşire*km
dublă – peste 18t 1,8 pt fiecare t depăşire*km
triplă – peste 24t 1,8 pt fiecare t depăşire*km
3. Depăşirea masei totale admise a
autovehiculelor cu încărcătură (fără depăşirea 2,7 pt fiecare t depăşire*km
sarcinii masice pe osie)
4. Depăşirea gabaritelor admise, cu respectarea
condiţiilor pentru sarcina masică :
a. lăţ. sau înălţ. pînă la 50cm ori lung. 3,6 pentru fiecare km
pînă la 100cm
b. lăţ. sau înălţ. cu 50-100cm ori lung. 7,2 pentru fiecare km
cu 100-200cm
c. lăţ. sau înălţ. cu 101-150cm ori lung. 10,8 pentru fiecare km
cu 201-350cm
d. lăţ. sau înălţ. cu 151-200cm ori lung. 14,4 pentru fiecare km
cu 351-600cm
e. lăţ. sau înălţ. cu 201-250cm ori lung. 18,0 pentru fiecare km
cu 601-900cm
f. lăţ. sau înălţ. cu 251-300cm ori lung. cu 21,6 pentru fiecare km
901-1200cm
g. lăţ. sau înălţ. cu peste 301cm ori 27,0 pentru fiecare km
lung. peste 1201cm
5. Recîntărirea autovehiculului sau măsurarea
repetată a gabaritelor după transpunerea 18,0 pentru o operaţiune
încărcături
Sursa: Adaptare efectuată de autor în baza Codului Fiscal al Republicii Moldova.

70
 Anexa 11

Taxa pentru folosirea drumurilor de către

autovehiculele neînmatriculate în Republica Moldova a căror
masă totală, sarcină masică pe osie sau ale căror gabariţi
depăşesc limitele admise

Taxa, lei
Nr. Obiectul impunerii pt
crt. intra pt fiecare
rea km parcurs
în
ţară
1. Autovehiculele a căror masă totală, sarcină
masică pe osie şi/sau ale căror gabarite
depăşesc limitele admise :
 pt eliberarea avizului preliminar şi
autorizaţiei speciale 45
 pt depăşirea masei totale admise 15 0,25 pt fiecare t depăşire
 pt depăşirea sarcinii masice pe osie admise :
c. ordinară – 10,1-12t 15 0,125 pt fiecare t depăşire
dublă – 16,1-18t 15 0,125 pt fiecare t depăşire
triplă – 22,1-24t 15 0,125 pt fiecare t depăşire
d. ordinară – peste12t 15 0,15 pt fiecare t depăşire
dublă – peste 18t 15 0,15 pt fiecare t depăşire
triplă – peste 24t 15 0,15 pt fiecare t depăşire
 pt depăşirea gabaritelor admise :
15 0,005pt fiecare cm depăşire
a. lăţimii şi înălţimii
15 0,3 pt fiecare metru
b. lungimii
depăşire

2. Recîntărirea sau remăsurarea autovehiculului 15

Escortarea, după caz, cu automobilul 0,3

3. de acoperire

Unde: t – tonă
pt – pentru
cm - centimetru

Sursa: Adaptare efectuată de autor în baza Codului Fiscal al Republicii Moldova.

71
 Anexa 12

Taxa pentru folosirea zonei de protecţie a drumurilor

din afara perimetrului localităţilor pentru efectuarea
lucrărilor de construcţie şi montaj

Nr. Unitatea Taxa,

crt Obiectul impunerii de măsură lei
1. Examinarea şi perfectarea documentelor,coordonarea deciziilor de
proiecte şi eliberarea de prescripţii tehnice 1 proiect 90
2. Invitarea specialistului la obiect 1 proiect 108
3. Eliberarea de autorizaţii pentru efectuarea lucrărilor subterane de
montare a comunicaţiilor inginereşti :
a. prin metodă deschisă (de tranşee) peste drum 1 m² 126
b. prin metodă închisă (perforare) pe sub drum 1m 36
c. de-a lungul drumurilor 1m 18
d. sub trotuare 1m 27
4. Eliberarea de autorizaţii pentru efectuarea lucrărilor supraterane
de montare a comunicaţiilor inginereşti :
a. pe piloni de-a lungul drumurilor 1m 18
b. de-a lungul podurilor 1m 72
c. suspendate deasupra drumurilor 1m 54
5. Eliberarea de autorizaţii pentru construcţia căilor de acces la
drumuri, parcărilor şi benzilor suplimentare 1 m² 9
6. Eliberarea de autorizaţii pentru construcţia de clădiri şi amenajări
(cu excepţia obiectivelor pentru prestarea de servicii rutiere) 1 m² 54
7. Efectuarea de lucrări fără autorizaţia organelor de administrare
rutieră (fără a se lua în considerare plata pentru eliberarea
autorizaţiei) 1 obiectiv 1800

Sursa: Adaptare efectuată de autor în baza Codului Fiscal al Republicii Moldova.

72
 Anexa 13

Taxa pentru folosirea zonei de protecţie a drumurilor din afara

perimetrului localităţilor pentru amplasarea publicităţii exterioare
şi taxa pentru folosirea zonei de protecţie a drumurilor din afara
perimetrului localităţilor pentru amplasarea obiectivelor de
prestare a serviciilor rutiere

Nr. Taxa, lei

Crt. Obiectul impunerii Unitatea de măsură
1. Examinarea şi perfectarea actelor, coordonarea
deciziilor de proiecte şi eliberarea de prescripţii tehnice 1 proiect 90
2. Invitarea specialistului la obiect 1 proiect 108
3. Obiective de publicitate exterioară amplasate în zona de
protecţie a drumurilor din afara perimetrului
localităţilor 1 m² de suprafaţă 108
4. Obiective de prestare a serviciilor rutiere în zona de
protecţie a drumurilor din afara perimetrului localităţilor :
a. Staţii de alimentare cu combustibil 1 contor de evidenţă a
combustibilului livrat 900
b. Staţii de desrvire tehnică 1 post de prestare a
serviciilor* 900
c. Puncte de vulcanizare 1 punct 360
d. Unităţi de comerţ cu amănuntul, întreprinderi de pînă la 100 m² 900
alimentaţie publică, structuri de primire turistică cu 100 m² şi mai mult 1800
funcţii de cazare şi de servire a mesei
e. Tarabe (puncte comerciale) amplasate în afara 1 tarabă (punct) 180
localităţilor

* Numărul de posturi se determină pornind de la numărul de autovehicule ce pot fi deservite simultan.

Sursa: Adaptare efectuată de autor în baza Codului Fiscal al Republicii Moldova.

73
 Anexa 14

Evoluţia cotelor impozitului pe venitul persoanelor fizice şi a

scutirilor în Republica Moldova pentru anii 2000-2008
Anul/ 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
denumirea
Scutire per
sonală P 2520 2520 2520 3600 3600 3960 4500 5400 6300
Scutire
majoră M 10000 10000 10000 10000 10000 10000 10000 10000 10000
Scutirea pt
copii N 120 120 120 240 240 600 840 1440 1560
Scutirea so-
ţului (ei), X 2520 2520 3600 3600 3960 4500 5400 6300
majoră 10000 10000
0– 0–
Cota 7% X X X X X X X 16200 25200
0–
Cota 8% X X X X X X 16200 X X
0–
Cota 9% X X X X X 16200 X X X
0– 0– 0– 0– 0– 16200-
Cota 10% 10800 12180 12180 12180 16200 X X 21000 X
16200-
Cota 14% X X X X X 21000 X X X
16200-
Cota 13% X X X X X X 21000 X X
10800- 12180- 12180- 12180- 16200-
Cota 15% 15000 16200 16200 16200 21000 X X X X
>
Cota 18% X X X X X X X X 25200
> > >
Cota 20% X X X X X 21000 21000 21000 X
>
Cota 22% X X X X 21000 X X X X
> >
Cota 25% X X 16200 16200 X X X X X
> >
Cota 28% 15000 16200 X X X X X X X

Cota 32% X X X X X X X X X

Sursa: Adaptare efectuată de autor în baza Codului Fiscal al Republicii Moldova.

74
 Anexa 15
Cotele taxelor pentru extragerea mineralelor utile

Nr. Taxa, în % din

crt. Minerale utile costul mineralelor
utile extrase
1. Materii prime metalifere şi nemetalifere pentru
industrie (granit,gabronorit,diatomite,tripoluri,
calcaruri fondate,argile bentinice,greu fuzibile, 7
materii prime pt fabricarea sticlei de cuarţ şi
silicioase )
2. Materiale de construcţii nemetalifere (materii
prime pt ciment, cretă, piatră de parament, piatră 6
tăiată, brută, spartă, nisip de construcţie, prundiş,
pietriş, materie primă pt cheramzită,argilă pt
cărămidă, amestecuri de pietriş şi prundiş )
3. Petrol 20
4. Gaz 20
5. Ghips, gresie 10

Cotele taxelor pentru lemnul eliberat pe picior

Taxa pentru 1 m³, în lei
Nr. Specia forestieră Lemn de lucru (fără scoarţă) Lemn de
crt. foc (cu
mare mijlociu mic scoarţă)
1. Pin 16 11 6 2
2. Molid 14 10 5 2
3. Stejar,frasin,paltin,fag 28 20 10 3
4. Salcîm 25 19 9 3
5. Cais,cireş,dud,măr,păr 43 30 16 3
6. Mesteacăn,ulm,tei,carpen,glădiţ 16 11 6 2
ă
7. Plop tremurător,plop,salcie 10 7 ³ 2
8. Nuc 52 37 26 2
9. Salcie(lozie) - - 2 -
10. Diverse tipuri de arbori tari 22 18 8 2
11. Diverse tipuri de arbori moi 9 6 3 2
12. Diverse tipuri de arbori
răşinoase 12 9 4 2
Sursa: Adaptare efectuată de autor în baza Codului Fiscal al Republicii Moldova.

75
 Anexa 16

Taxele locale, baza impozabilă şi coele maxime

Denumirea taxei Baza impozabilă a obiectului Cota maximă
impunerii
1 2 3
a) Taxă pentru Numărul mediu scriptic trimestrial al 40 lei anual pentru fiecare salariat
amenajarea teritoriului salariaţilor şi/sau fondatorii
întreprinderilor în cazul în care aceştia
activează în întreprinderile fondate,
însă nu sînt incluşi în efectivul
trimestrial de salariaţi
b) Taxă de organizare a Venitul din vînzări a bunurilor0,1%
licitaţiilor şi loteriilor pe declarate la licitaţie sau valoarea
teritoriul unităţii biletelor de loterie emise
administrativ-teritoriale
c) Taxă de amplasare aVenitul din vînzări ale serviciilor de5%
publicităţii (cu excepţiaplasare a anunţurilor publicitare prin
celei amplasate total înintermediul serviciilor
zona de protecţie acinematografice, video, prin reţelele
drumurilor din afaratelefonice, telegrafice, telex, în
perimetrului localităţilor) mijloacele de transport, prin alte
mijloace, cu excepţia amplasării
publicităţii exterioare
Metrul pătrat de suprafaţă publicitară a500 lei la amplasare
obiectivului de publicitate exterioară
d) Taxă de aplicare a Venitul din vînzări a producţiei0,1%
simbolicii locale fabricate căreia i se aplică simbolica
locală
e) Taxă pentru unităţile Suprafaţa ocupată de unităţile de demun.Chişinău
comerciale şi/sau de comerţ şi/sau de prestări servicii de
prestări servicii de deservire socială, amplasarea lor, tipul- 12000 lei anual pentru fiecare unitate de comerţ
deservire socială (cu mărfurilor desfăcute şi serviciilorşi/sau de prestări servicii de deservire socială
excepţia celor care se prestate
află total în zona de - 50000 lei anual pentru fiecare unitate de comerţ
protecţie a drumurilor şi/sau de prestări servicii de deservire socială
din afara perimetrului indicate în secţiunea O clasa 92.71 din
localităţilor) Clasificatorul Activităţilor din Economia
Moldovei din 9 februarie 2000

mun.Bălţi

- 7200 lei anual pentru fiecare unitate de comerţ

şi/sau de prestări servicii de deservire socială

- 30000 lei anual pentru fiecare unitate de comerţ

şi/sau de prestări servicii de deservire socială
indicate în secţiunea O clasa 92.71 din
Clasificatorul Activităţilor din Economia
Moldovei din 9 februarie 2000

oraşe, comune (sate)

- 3600 lei anual pentru fiecare unitate de comerţ

şi/sau de prestări servicii de deservire socială

- 15000 lei anual pentru fiecare unitate de comerţ

76
 şi/sau de prestări servicii de deservire socială
indicate în secţiunea O clasa 92.71 din
Clasificatorul Activităţilor din Economia
Moldovei din 9 februarie 2000
f) Taxă de piaţă Venitul din vînzări a serviciilor de 20%
piaţă prestate de administratorul pieţei
la acordarea de locuri pentru comerţ
g) Taxă pentru cazare Venitul din vînzări a serviciilor5%
prestate de structurile cu funcţii de
cazare
h) Taxă balneară Venitul din vînzări a biletelor de1%
odihnă şi tratament
i) Taxă pentru prestarea Unitatea de transport, în funcţie de - lunar, 500 de lei pentru fiecare autoturism cu
serviciilor de transport numărul de locuri capacitatea de pînă la 8 locuri inclusiv
auto de călători pe
teritoriul municipiilor, - lunar, 1000 de lei pentru fiecare autovehicul
oraşelor şi satelor (microbuz) cu capacitatea de la 9 pînă la 16 locuri
(comunelor) inclusiv

- lunar, 1500 de lei pentru fiecare autobuz cu

capacitatea de la 17 pînă la 24 de locuri inclusiv

- lunar, 1900 lei pentru fiecare autobuz cu

capacitatea de la 25 la 35 locuri inclusiv

- lunar, 2100 lei pentru fiecare autobuz cu

capacitatea de peste 35 locuri
j) Taxă pentru parcare Venitul din vînzări a serviciilor de 10%
parcare prestate
k) Taxă de la posesorii de Numărul de cîini aflaţi în posesiune pe- anual, 9 lei pentru un cîine
cîini parcursul unui an
- anual, 27 de lei pentru 2 cîini

- anual, 90 de lei pentru fiecare cîine, dacă sînt în

posesiune mai mult de 2 cîini
l) Taxa pentru Numărul unităţilor de transport -10 lei pentru un autocar, autobuz, microbuz,
amenajarea localităţilor camion, tractor cu remorcă
din zona de frontieră care
au birouri (posturi) - 5 lei pentru un autoturism
vamale de trecere a
frontierei vamale - 3 lei pentru un tractor şi altă tehnică agricolă,
motocicletă, scuter, motoretă, vehicul cu tracţiune
animală

Sursa: Adaptare efectuată de autor în baza Codului Fiscal al Republicii Moldova.

77
 Anexa 17

Structura sumelor restanţelor amnistiate faţă de Bugetul Public Naţional la data de 01.01.2008

Numărul inclusiv
Denumirea bugetului contribuabililor Total plăţi de bază penalităţi amenzi

Bugetul de stat 32065 3099,2 1270,9 1048,8 779,5

Bugetele UAT (645 primării) 282,2 150,2 132 0,02

Fondurile obligatorii de 7029 8,3 2,7 4,9 0,7

asistenţă medicală

Bugetul asigurărilor 267655 947,9 735,4 201,8 10,7

sociale de stat
306749
-contribuabilii 4337,6 2159,2 1387,5 790,92
Total 645 - primării
Sursa: Adaptare efectuată de autor în baza Raportului privind activitatea Serviciului Fiscal de Stat pentru anul 2007.

78
 Anexa 18
Organigrama Centrului Informaţional Unic de Asistenţă
pentru contribuabili (CIUA)
Şeful
Inspectoratului
Fiscal Principal
de Stat
Şeful-adjunct al
Inspectoratului Fiscal
Principal de Stat
de Stat

Şeful Direcţiei
generale administrare
fiscală

Şeful CIUA
pentru contribuabili

Inspector fiscal
principal
(1 unitate) Expert
consultant

Inspector fiscal
principal
(2 unităţi )

consultanţi
Inspector fiscal
superior
(2 unităţi )

Inspector fiscal
(2 unităţi )

Sursa: Adaptare efectuată de autor în baza Regulamentului de funcţionare a

Centrului de apel din cadrul Direcţiei generale administrare fiscală.

79
 Anexa 19

Procesul de lucru nr.1

Client

Centrul Informaţional Unic de Asistenţă

pentru contribuabili

Procesul de lucru nr.2

Client

Operatori

Expert

Centrul Informaţional Unic de Asistenţă

pentru contribuabili

Sursa: Adaptare efectuată de autor în baza Regulamentului de funcţionare a

Centrului de apel din cadrul Direcţiei generale administrare fiscală.

80
 Procesul de lucru nr.3 Anexa 20

Client

Direcţia administrarea
Operatori fiscală din cadrul
Inspectoratului Fiscal
Principal de Stat de pe
Expert lîngă Ministerul
Finanţelor

Centrul Informaţional Unic de Asistenţă

pentru contribuabili

- distribuirea informaţiei prin baza de date;

- expertul sună contribuabilul.

Sursa: Adaptare efectuată de autor în baza Regulamentului de funcţionare a Centrului de apel din cadrul Direcţiei generale administrare fiscală.

81
 Anexa 21
Planul de lucru al creării Centrului de Apel (CA)

Acţiuni Perioada Atribuţii Note

Crearea Noiembrie 2007 1. definitivarea regulamentului de funcţionare; În grupul de lucru trebuie
grupului 2. descrierea procedurilor pentru fiecare tip de serviciu; sa activeze
de lucru 3. descrierea fişelor de post; viitorul şef al Centrului de
4. planificarea resurselor umane; Apel
5. planificarea etapelor de implementare a tipurilor de servicii; şi minimum un consultat
6. elaborarea criteriilor de planificare a timpului de lucru şi a metodologiei;
7. elaborarea criteriilor de evaluare a performanţelor;
8. elaborarea criteriilor de evaluare a calităţii serviciilor acordate;
9. planificarea etapelor de elaborare a bazei de date informaţionale;
10.planificarea proceselor de lucru şi a meniului telefonic.
Elaborarea bazei de Noiembrie 2007- 1. crearea design-ului bazei de date; La elaborarea bazei informaţionale vor participa
date informaţionale februarie 2008 2. elaborarea bazei informaţionale. funcţionarii subdiviziunilor IFPS responsabili
de administrarea fiscală.
Elaborarea şi Noiembrie 2007 1. elaborarea cerinţelor tehnice faţă de echipamentul telefonic;
aprobarea cerinţelor 2. elaborarea cerinţelor tehnice faţă de sistemul informaţional;
tehnice pentru 3. design-ul mesageriei vocale;
sistemul 4. elaborarea cerinţelor pentru obţinerea rapoartelor automatizate;
informaţional identificarea furnizorului.
Angajarea 1. elaborarea testelor de capacitate;
personalului 2. elaborarea manualelor de activitate pentru angajaţi.

Instruirea 1. instruirea profesională şi autoinstruirea;

personalului 2. instruirea etică şi de comunicare;
3. instruirea tehnică de utilizare a sistemului telefonic;
4. planificarea etapelor de instruire continuă pentru menţinerea profesională a
angajaţilor CA şi a noilor angajaţi.
Popularizarea şi 1. pregătirea materialului informativ pentru contribuabili;
mediatizarea CA 2. elaborarea chestionarelor adresate contribuabililor pentru determinarea
nivelului calităţii serviciilor oferite.

Sursa: Adaptare efectuată de autor în baza Planului de lucru al creării Centrului de Apel.
82