Tiparele textuale și textul discontinuu

Într-un text epic, apar structuri textuale diverse, care pot fi combinate diferit. Astfel, într-un
paragraf sau într-un episod pot apărea structuri diferite, ușor de recunoscut după funcția lor:
› structuri narative, în care sunt prezentate evenimentele ce compun firul narativ, prin
raportare la timp, oferind răspunsuri la întrebări precum „când?“ și „în ce ordine?“;
› structuri descriptive, în care sunt oferite detalii privitoare la personaje sau la diferite obiecte
situate în spațiu; ele răspund la întrebarea „ce?“, evidențiind elementul descris;
› structuri dialogate, alcătuite din replicile personajelor, care au atât rolul de a caracteriza
personajele, cât și rolul de a dinamiza narațiunea; ele oferă răspunsuri la întrebările „cine
vorbește?“, „despre ce discută?“;
› structuri explicative, în care naratorul sau personajele oferă explicații necesare înțelegerii
acțiunii sau a comportamentului personajelor; aceste secvențe răspund la întrebarea „cum?“;
› structuri argumentative, în care naratorul sau personajele prezintă argumente pentru a-și
susține punctele de vedere, oferind răspunsuri la întrebarea „de ce?“.
Fiecare tip de structură contribuie la dezvoltarea narațiunii, iar combinarea acestora conferă
dinamism textului epic care aduce, astfel, în fața cititorului un univers ficțional complex și
divers, așa cum este și lumea în care trăim.
Textul discontinuu este un document vizual care nu este organizat în propoziții și paragrafe.
De aceea, lectura unui astfel de text nu este liniară. Pentru a descifra un astfel de text, cititorul
trebuie să înțeleagă modul de organizare specific documentului respectiv.
Astfel, când citește un tabel, trebuie să știe ce tip de informații cuprinde fiecare coloană; într-
o diagramă, va trebui să coreleze informațiile în funcție de informațiile oferite și de legendă.
Textele discontinue sunt: listele, tabelele, graficele, diagramele, orarele, cataloagele,
dicționarele etc.