Subiectul

Subiectul e partea principala a propoziției, care numește persoana sau obiectul ce

îndeplinește o acțiune, suferă o stare, poseda o caracteristica. El răspunde la
întrebările cine?, ce?.
 Ea se duce la magazin.
 Viorel și Monica sunt veseli.
Tipuri de subiect:
 Subiectul simplu e exprimat printr-o singura parte de vorbire.
 Alex nu știe lecția.
 Subiectul dezvoltat e exprimat prin diverse structuri, care, deși conțin 2 sau
mai multe cuvinte semnificative, numesc o realitate (persoana, obiect,
fenomen)
 Acum n-are cine mă spală, n-are cine-mi spune o vorba buna.
 Subiectul multiplu e format din 2 sau mai multe subiecte ale aceluiași
predicat.
 Copilul si bunicul merg la magazin.
 Subiectul exprimat e caracterizat prin prezenta concreta in propoziție. Poate fi
simplu, multiplu sau dezvoltat.
 Subiectul neexprimat nu e prezent in propoziție, dar poate fi dedus. Poate fi
inclus sau subînțeles.
 Subiectul inclus e dedus din desinența verbelor.
 Subiectul subînțeles e cunoscut dintr-o propoziție anterioara sau va fi
menționata într-o propoziție ulterioara.
 Propoziția subordonata subiectiva
Propoziția subordonata subiectiva e propoziția subordonata care îndeplinește rolul
de subiect al predicatului propoziției regente. Ea răspunde la întrebările cine?, ce?.

Poate fi introdusa prin:

 Pronume relativ (in CN, CD, CA)

Ce a fost teribil /1 a trecut. /2
 Pronume nehotărât (in CN, CD, CA)
Oricine asculta /1 a rămas șocat. /2
 Conjuncție
Se observa /1 ca te pricepi la matematica. /2
 Adverb relativ
Nu se știe /1 unde a plecat.

Propoziția subordonata subiectiva poate fi ceruta de:

 Verbe personale folosite ca impersonale (a rămâne, a fi, a trebui)
 Verbe la diateza reflexiva (se afirma, se crede)
 Adverbe predicative (evident)
 Predicate nominale speciale cu nume predicativ adverb (e bine, e drept)
Punctuația
Așa cum subiectul nu se separa de predicat, așa nici propoziția subordonata
subiectiva nu se desparte de regenta. Însă sunt si unele excepții.
 Predicatul
Predicatul este partea de principala a propoziției, care atribuie subiectului o acțiune,
o stare, o calitate.
Tipuri de predicat:
 Predicatul verbal răspunde la întrebarea ce face?.
Poate fi exprimat prin:
 Verb la diateza activa
 Verb la diateza pasiva
 Verb la diateza reflexiva
 Locuțiune verbala
 Expresie verbala
 Predicatul nominal răspunde la întrebarea cum este?.
Poate fi exprimat prin verb copulativ + :
 Substantiv
 Adjectiv
 Adverb
 Pronume
 Propoziția subordonata predicativa
Propoziția subordonata predicativa e rezultatul transformării unui nume predicativ
in propoziția subordonata. Ea răspunde la întrebările ce?, cum?, ce fel de?.
 Ea este/1 cea care m-a ajutat. /2
Propoziția subordona predicativa poate fi introdusa prin:
 Pronume relativ
 Întrebarea este /1 care copil a stricat geamul. /2
 Pronume nehotărât
 Poți lua /1 orice iți dorește inima. /2
 Conjuncții
 Sarcina ta este /1 sa verifici datele introduse. /2
 Adverbe si locuțiuni adverbiale
 Sărbătoarea este /1 cum si-a imaginat si el.
Propoziția subordonata predicativa e ceruta de verbele:
 a deveni
 a se naște
 a fi
 a ajunge
 a se constitui
 a ieși
 a se numi
 a rămâne
 a se chema
 a părea
 a se face
 a însemna
Punctuația
Propoziția subordonata predicativa nu se desparte niciodată prin virgula de regenta
sa.
 Atributul
Atributul e partea secundara de propoziție, care determina un nume (substantiv,
pronume, numeral), indicând diferite caracteristici, răspunzând la întrebările care?,
ce fel de?, al cui?, etc.
Poate fi exprimat prin:
 adjectiv
 Păsări  vesele  zboară peste câmpia înverzită.
 Pronume la CG, CD sau CA
 Cine are minte in sfada altora nu intervine.
 Numeral
 Patru corăbii pline au intrat in port azi dimineața.
 Verb la moduri nepersonale
 Brazii  plantați  de voi sunt înalți.
 Adverb
 Cartea  de acolo  este ruptă.
Tipuri de atribut:
 Atributul omogen caracterizează obiectul din același unghi, accesai întrebare.
 Atributul eterogen caracterizează obiectul din alte unghiuri, întrebări diferite,
alte nume.
Se despart in următorul fel:
1. A si B, C si D ... 2. A sau B, C sau D ...
A si B, si C, si D ... A sau B, sau C, sau D ...
A, si B, si C, si D ... A, sau B, sau C, sau D ...

 Atributul acordat își schimba forma de număr, gen si caz după termenul
regent.
 Atributul neacordat nu-si schimba forma de număr, gen si caz după termenul
regent.
 Propoziția subordonata atributiva
Propoziția subordonata atributiva e propoziția, care determina un nume din
propoziția regenta, fără al substitui si răspunde la întrebările care?, ce fel de?, al cui?,
cat?.
Propoziția subordonata atributiva poate fi introdusa prin:
 Pronume relativ (care, ce, cine, cat, cați, cate, etc.)
 Adverbe relative (unde, cum, când, cat)
 Conjuncții (ca, sa, ca ... sa, daca, de, pana)
Tipuri de propoziții subordonate atributive:
 Propoziția subordonata atributiva determinativa este absolut necesara
pentru înțelegerea mesajului.
 Propoziția subordonata atributiva explicativa nu este absolut necesara, ea
întregește sensul enunțului din care face parte, mesajul fiind înțeles si fără ea.
 Complementul
Complementul este partea secundara a propoziției, care determina un verb sau un
echivalent al lui.
Tipuri de complement:
 Complementul direct determina un verb tranzitiv sau o locuțiune verbala
tranzitiva, arătând obiectul ori rezultatul acțiunii si răspunde la întrebările
pe cine?, ce?
 Complementul direct poate fi exprimat prin:
 Substantiv la cazul acuzativ
 Pronume la cazul acuzativ
 Numeral
 Verb la un mod nepersonal (gerunziu, infinitiv)
 Dublarea complementului direct:
 Repriza pronominala -Reluarea complementului direct
substantival sau pronominal printr-un pronume neaccentuat.
 Anticiparea pronominala - Anticiparea complementului direct
substantival sau pronominal printr-un pronume neaccentuat.

 Complementul indirect determina un verb sau o locuțiune verbala, arătând

obiectul asupra căruia trece, in mod indirect, acțiunea si răspunde la
întrebările cui?, despre cine?, despre ce?, la cine?, la ce?, cu cine?, cu ce?, etc.
 Complementul indirect poate fi exprimat prin:
 Substantiv la cazul dativ, acuzativ sau genitiv
 Pronume la cazul dativ, acuzativ sau genitiv
 Numeral
 Dublarea complementului indirect:
 Ca si complementele directe, cele indirecte pot fi anticipate si
reluate.

 Complementul circumstanțial de loc e partea secundara de propoziție care
arata locul unde se desfășoară o acțiune (direcția, limita, spațiul)
 Complementul circumstanțial de loc poate fi exprimat prin:
 Substantiv in Ac., D sau G (cu prepoziții)
 Pronume in Ac., D sau G (cu prepoziți)
 Numeral in Ac., D sau G (cu prepoziții)
 Verb la supin
 Adverb
  Complementul circumstanțial de loc poate determina:
 Verbe predicative
 Locuțiuni verbale
 Interjecții

 Complementul circumstanțial de timp este partea secundara de propoziție

care arata timpul când se desfășoară o acțiune (momentul, durata)
 Complementul circumstanțial de timp poate fi exprimat prin:
 Substantiv in Ac., D sau G (cu prepoziții)
 Pronume in Ac., D sau G (cu prepoziți)
 Numeral in Ac., D sau G (cu prepoziții)
 Verb la moduri nepersonale
 Adjectiv
 Adverb (de timp, relativ, interogativ)
 Complementul circumstanțial de timp poate determina:
 Verbe predicative
 Locuțiuni verbale
 Interjecții
 Adjective
 Complement circumstanțial de mod este complimentul care arata cum se
desfășoară o acțiune sau felul in care se înfățișează o stare.
 Complement circumstanțial de mod poate fi exprimat prin:
 Substantiv in Ac. sau D (cu prepoziții)
 Pronume in Ac. sau D (cu prepoziții)
 Numeral in Ac. sau D (cu prepoziții)
 Verb la infinitiv sau gerunziu
 Adverb
 Interjecție
 Complement circumstanțial de mod poate determina:
 Verbe predicative
 Locuțiuni verbale
 Interjecții
 Adverbe
 Complementul circumstanțial de cauza e partea de propoziție care arata
cauza acțiunii exprimate de verb sau a unei stări ori însușiri.
 Complementul circumstanțial de cauza poate fi exprimat prin:
 Substantiv in Ac. sau D (cu prepoziții)
 Pronume in Ac. sau D (cu prepoziții)
 Numeral in Ac. sau D (cu prepoziții)
 Adjectiv
 Verb la moduri nepersonale
 Complementul circumstanțial de cauza poate determina:
 Verbe predicative
 Locuțiuni verbale
 Adjective
 Interjecții
 Complementul circumstanțial de scop e partea de propoziție care arata scopul
acțiunii exprimate prin verb, răspunzând la întrebările cu ce scop?, pentru ce?
 Complementul circumstanțial de scop poate fi exprimat prin:
 Verbe predicative
 Locuțiuni verbale
 Interjecții
 Complementul circumstanțial de scop poate determina:
 Verbe predicative
 Locuțiuni verbale
 Interjecții

 Complementul circumstanțial condițional arata condiția de care depinde

realizarea unei acțiuni sau a unei însușiri.
 Complementul circumstanțial condițional poate fi exprimat prin:
 Substantiv in Ac., precedat de prepozițiile „cu”, „in”.
 Substantive in G, precedate de locuțiuni predicative
 Verbele la gerunziu
 Adverbe
 Complementul circumstanțial condițional poate determina:
 Verb la mod personal
 Complementul circumstanțial concesiv arata o împrejurare care ar fi putut
împiedica realizarea unei acțiuni, dar n-o împiedica.
 Complementul circumstanțial concesiv poate fi exprimat prin:
 Substantive in Ac. precedate de prepoziția „cu”, însoțita de adj.
nehotărât „tot”, „toate”.
 Substantive in G precedate de prepozițiile „contra”, „împotriva”,
„in pofida”
 Adjective însoțite de adverbul „chiar”
 Verb la infinitiv
 Verb la gerunziu
 Complementul circumstanțial concesiv poate determina:
 Verbe predicative
 Locuțiuni verbale
 Interjecții
 Adjective

 Complementul circumstanțial consecutiv e partea secundara de propoziție

care desemnează consecința sau urmarea unei acțiuni.
 Complementul circumstanțial consecutiv poate fi exprimat prin:
 Substantive in Ac., precedate de prepoziții.
 Complementul circumstanțial consecutiv poate determina:
 Verb predicativ
 Adjectiv

 Propoziția subordonata completiva
Propoziția subordonata completiva directa e propoziția care determina un verb
tranzitiv sau o locuțiune verbala tranzitiva din propoziția regenta, fiind echivalenta
cu un compliment direct, răspunzând la întrebările pe cine?, ce?.
 PSCD poate fi introdusa prin:
 Conjuncții subordonatoare (ca, sa, ca...sa, daca, de)
 Pronume relative (care, cine, ce, ceea ce, cat, cați, cate)
 Pronume nehotărâte (oricine, orice, oricare, oricât)
 Adverbe relative (unde, cum, când, cat)
 Termeni regenți pentru PSCD:
 Verbe tranzitive
 Locuțiuni verbale tranzitive
 Interjecție predicativa
 Punctuația
 PSCD plasata după propoziția regenta nu se izolează.
 PSCD plasata după propoziția regenta se izolează.

Propoziția subordonata completiva indirecta e propoziția care determina un verb, o

locuțiune verbala sau un nume predicativ din propoziția regenta, fiind echivalenta cu
un complement indirect, răspunzând la întrebările complementului indirect.
 PSCI poate fi introdusa prin:
 Pronume relative (cine, ce, care, cat)
 Adjective pronominale relative
 Pronume nehotărât
 Pronume interogative
 Adverbe relative (unde, cat, cum, când, încotro)
 Conjuncții subordonatoare (ca, sa, ca...sa, daca, de)
 Termeni regenți pentru PSCI:
 Verb personal
 Locuțiune verbala
 Adjectiv
 Interjecție
 Punctuația
 Se izolează doar daca e antepusa regentei sau e juxtapusa.
Propoziția subordonata circumstanțiala de loc ,in fraza, are rolul unui complement
circumstanțial de loc, răspunzând la întrebările unde?, de unde?.
 PSCCL poate fi introdusa prin:
 Pronume si adjective pronominale relative, precedate de prepoziții.
(care, cine, ce)
 Pronume si adjective pronominale nehotărâte, precedate de prepoziți
(oricare, oricine, orice)
 Adverbe relative (încotro, unde)
 Adverbe nehotărâte (oriîncotro, oriunde)
 Termeni regenți pentru PSCCL:
 Verb la mod personal sau nepersonal
 Locuțiune verbale
 Interjecție
 Punctuația
 PSCCL nu se desparte prin virgula in postpoziție.
 PSCCL se desparte prin virgula in prepoziție, daca are corelativul acolo.

Propoziția subordonata circumstanțiala de timp , in fraza, are rolul unui

complement circumstanțial de timp, răspunzând la întrebările când?, de când?.
 PSCCT poate fi introdusa prin:
 Conjuncții subordonatoare (ca, daca)
 Locuțiuni conj. Subordonatoare (îndată ce, in timp ce)
 Pronume (cine) si adjectiv pron. relative, precedate de prepoziții (cat,
cate)
 Adjective pron. nehotărâte (oricând, orișicând)
 Termeni regenți pentru PSCCT:
 Verb la mod personal sau nepersonal
 Locuțiune verbala
 Adjectiv
 Punctuația
 Se desparte de regenta atunci când nu se insista asupra timpului
acțiunii, dar si când sta in fata acesteia.
Propoziția subordonata circumstanțiala de mod este propoziția subordonata care
îndeplinește funcția uneai complement circumstanțial de mod, răspunzând la
întrebările cum?, in ce mod?
 PSCCM poate fi introdusa prin:
 Adverbe relative, precedate de prepoziții (cum, precum, cat, ce)
 Adverbe nehotărâte (oricum, orișicum, oricât, oricât)
 Conjuncții subordonatoare (decât, parca)
 Locuțiuni conj. sub. (după cum, așa cum, așa precum, fără sa)
 Termeni regenți pentru PSCCM:
 Verb la mod personal sau nepersonal
 Locuțiune verbala
 Adverb
 Interjecții
 Punctuația
 Se desparte prin virgula in postpoziție, daca circumstanța exprimata nu
e esențiala.
 Se desparte prin virgula, in prepoziție, daca regenta are un corelativ.
 Se desparte prin virgula, când e intercalata, doar daca se afla înaintea
predicatului.

Propoziția subordonata circumstanțiala cauzala , in fraza, are rolul unui

complement circumstanțial de cauza, răspunzând la întrebările din ce cauza?, de ce?
 Scuz poate fi introdusa prin:
 Conjuncții subordonatoare (ca, caci, daca, deoarece, fiindcă)
 Locuțiuni conj. subordonatoare (din moment ce, din cauza ca)
 Termeni regenți pentru Scuz:
 Verb la mod personal sau nepersonal
 Locuțiune verbala
 Adverb
 Interjecții
 Punctuația
 Pac se izolează întotdeauna.
Propoziția subordonata circumstanțiala de scop, in fraza, are rolul unui
complement circumstanțial de scop, răspunzând la întrebările cu ce scop?, pentru
ce?
 PSCS poate fi introdusa prin:
 Conjuncții subordonatoare (ca, sa, ca...sa, daca, de)
 Locuțiune conj. subordonatoare (pentru ca...sa)
 Pronume si adjective pronominale relative, precedate de prepoziții
(care, cine, ce)
 Termeni regenți pentru PSCS:
 Verb la mod personal sau nepersonal
 Locuțiune verbala
 Interjecții
 Punctuația
 PSCS nu se desparte prin virgula in postpoziție
 Se izolează in prepoziție, daca are corelativ.

Propoziția subordonata circumstanțiala condiționala exprima o condiție sau o

ipoteza de a cărei îndeplinire depinde realizarea unei acțiuni, răspunzând la
întrebările cu ce condiție?, in ce condiție?.
 PSCC poate fi introdusa prin:
 Conjuncție subordonatoare (daca, de ,sa)
 Locuțiuni conj. subordonatoare (in caz ca)
 Termeni regenți pentru PSCC:
 Verb la mod personal
 Locuțiune verbala
 Interjecție
 Adjectiv
 Adverb
 Punctuația
 PSCC se izolează întotdeauna.
Propoziția subordonata circumstanțiala concesiva , in fraza, are rolul unui
complement circumstanțial concesiv, arătând o împrejurare care ar fi putut
împiedica realizarea unei acțiuni, dar n-o împiedica, răspunzând la întrebările in
pofida cărui fapt?, in ciuda cui?.
 Pac poate fi introdusa prin:
 Adverbe relative (cat)
 Pronume si adjective pron. nehotărâte (orice, oricine, oricare)
 Conjuncții subordonatoare (deși, daca, de)
 Locuțiuni conj. subordonatoare (cu toate ca, fără sa, chiar daca)
 Termeni regenți pentru Pac:
 Verb la modul personal sau nepersonal
 Locuțiuni verbale
 Adjective
 Interjecții
 Punctuația
 Pac mereu se izolează de regenta.

Propoziția subordonata circumstanțiala consecutiva are rolul unui complement

circumstanțial consecutiv, arătând consecința unei acțiuni sau însușiri din propoziția
regenta, răspunzând la întrebările care e consecința?, care e urmarea faptului ca?
 Picon poate fi introdusa prin:
 Conjuncții subordonatoare (încât, ca, sa, de, ca....sa)
 Locuțiuni conj. subordonatoare (încât sa, decât sa)
 Adverbe corelative (așa...de, atât de, astfel)
 Termeni regenți pentru Picon:
 Verb la mod personal sau nepersonal
 Locuțiune verbala
 Adjectiv
 Punctuația
 Picon mereu se izolează de regenta.
 Compunerea
Compunerea este procedeul de formare a cuvintelor, constând in crearea unui
cuvânt noua prin alipirea a 2 sau mai multe cuvinte rădăcini. Prin compunere se
formează unele nume si denumiri de locații.

 Sudare
 Se scriu împreuna cuvintele compuse din adverb + substantiv.
Exemple: binecuvântare, subsol.

 Se scriu împreuna termenii compuși din prepoziție + substantiv.

Exemple: deîmpărțit, deochi.

 Se scriu împreuna termenii compuși din substantiv + adjectiv.

Exemple: Botgros

 Se scriu împreuna termenii compuși din substantiv + substantiv in N.

Exemple: omucidere, valvârtej

 Se scriu împreuna termenii compuși din substantive unite prin vocala de

legătura „o”.
Exemple: anotimp
 Alăturare cu cratima
 Substantiv in N+ substantiv in G Exemple: floarea-soarelui
 2 substantive in N Exemple: câine-lup
 verb + substantiv; substantiv + verb Exemple: pierde-vara
 nuanța Exemple: verde-albăstrui
 substantiv + adjectiv Exemple: nord-american
 nume de popoare Exemple: franco-elvețian
 2 adjective Exemple: elvețian.