INTRODUCERE

Puncte de reper în istoria electrochimiei

1. Prima pilă electrochimică

rudimentară:

– un electrod cilindric de cupru

şi o baghetă din fier, poziţionată
concentric cu ajutorul unui dop de
bitum şi încastrată într-un recipient
de lut ars; în interior s-au
identificat urme de sare şi acetaţi
(electrolitul – oţet şi apă de
mare)
 In prima jumătate a secolului
al XIX-lea, elementele galvanice –
singura sursă de energie electrică.

2. Prima sursă de energie

electrică – bateria construită de
Allesandro Volta în anul 1800
– plăci de cupru şi zinc
separate printr-o pâslă
îmbibată în acid sulfuric
 1806 - 1807 - Sir Humphry Davy
(1778 – 1829) obţine pe cale
electrochimică Na, K, Al şi
numeşte noul domeniu de
cercetare “electrochimie“
• 1805 - Theodor von Grotthuss (1785 – 1822) oferă prima
explicaţie ştiinţifică referitoare la trecerea curentului
electric prin electroliţi

 1830 - Are loc pentru prima dată

depunerea controlată, pe cale
galvanică, a metalelor preţioase de
către firma Elkington (Birmigham,
Anglia)
 1833 – Michael Faraday (1791 – 1867)
formulează una dintre legile de bază ale
electrochimiei:
 Într-un sistem electrochimic masa de
substanţă ce reacţionează sub influenţa
curentului electric este direct
proporţională cu cantitatea de
electricitate care trece prin sistem.
 Pentru aceeaşi cantitate de electricitate,
masa reacţionată la electrozi este
proporţională cu echivalentul
electrochimic.

 1834 – Faraday introduce pentru prima dată

în lucrarea fundamentală „On Electrical
Decomposition“, termenii de echivalent
electrochimic, catod, anod, electrod, ion,
cation, anion, electrolit, constantă
electrochimică F (numărul lui Faraday)
 În 1800, William Nicholson (1753 – 1815) și Anthony Carlisle (1768 - 1842)
descoperă electroliza, descompunând apa în hidrogen și oxigen.
 1836 – John Daniell (1790-1845) prezintă variante incipiente ale pilei
electrochimice de curent constant, denumită mai târziu pila „Daniell–
Jacobi“
 1839 – Wiliam R. Grove (1811 –1896) inventează pila de combustie
hidrogen — oxigen
 1859 – primele lucrări ale lui Gaston Planté (1834 – 1889) la acumulatorul
acid cu plumb, ce va domina mai bine de 100 de ani tehnologia pilelor
electrochimice reîncărcabile
 Zn(s) + 2 MnO2(s) + 2 NH4Cl(aq) → ZnCl2 + Mn2O3(s) + 2 NH3(aq) + H2O
 1866 – Georges Leclanché (1839-1882) descoperă pila zinc – carbon, cu
electrolit lichid NH4Cl si depolarizant MnO2, folosită pe scară largă şi astăzi
cu versiuni puţin modificate
 1890 - Hemilton Castner şi Karl Kellner pun la punct procedee
tehnologice de obţinere a NaOH şi Cl2 pe cale electrochimică
 1900 – suedezul Waldemar Jungner inventează prima pilă alcalină
reîncărcabilă (acumulator), cu oxid de nichel si cadmiu
 1914 – Thomas Alva Edison perfecționează acumulatorul alcalin: plăci de
fier și oxid de nichel introduse în soluție apoasă de KOH sau NaOH, ca
electrolit.
 _ _
+ +
_ _
+ +
_ _

Potentialul
+ +
METAL


(M)

_ SOLUTIE _
+ +
_ _
+ +
_ _
+ +
L
 0 = ri Distanta, x
 0 = ri
a b c

 1879 - Hermann von Helmholtz

publică primele lucrări referitoare la
încărcarea interfeţei metal - electrolit
şi formulează primele teorii ale
stratului dublu electric
 1886 - Charles Hall şi Paul Heroult pun bazele în mod independent
procesului tehnologic electrolitic de obţinere a aluminiului
 + _
+
+ _ _
+

METAL
+

Potentialul
_

(M)
+ SOLUTIE 
_
+ +
_
+
Distanta, x
a b
 1910 - Louis Georges Gouy şi David L. Chapman oferă primele
dezvoltări matematice coerente ale stratului dublu
electrochimic
 1912 - Julius Bernstein publica lucrarea "Elektrobiologie" în care
apare pentru prima dată aplicarea principiilor
electrochimice membranelor celulelor organismelor vii
 1913 - Odată cu producerea oţelului inoxidabil în cantităţi
industriale în Sheffield, Anglia apar şi primele încercări de a
explica teoretic pasivarea metalelor
 1935 - Arnold Obeckman construieşte primul pH-metru de uz
industrial.
 1941 - Karl Friedrich Bonhoeffer publică primele studii de pasivare ale
fierului şi reactivitatea sa în soluţii de HNO3
 1950 - În strânsă competiţie cu Şcoala Rusa de Electrochimie (Aleksandr
Frumkin), electrochimiştii europeni şi americani se reîntorc la cercetarea
din domeniul celulelor de combustie, electrocatalizei şi cineticii
electrochimice
 1952 - Allan Hodgkin şi Andrew
Huvlev elaborează modelul
electrochimic al cuplului Na+/K+
pentru explicarea transmiterii
impulsului nervos; în 1963 primesc
premiul Nobel, împreună cu Sir
John Eccles
 1955 - Construcţia la Institutul Max
Planck din Germania a primului
potenţiostat pe bază de lămpi
prevăzut cu sistem cu electronic
de compensare
 1960 - Wilson Greatbatch pune la punct pentru prima dată un
stimulator cardiac.
 Acest dispozitiv foloseşte o baterie Duracell, cu zinc – oţel şi HgO,
special construită în acest scop de către Samuel Ruben
 1990 – anul de referinţă al trecerii autovehiculelor propulsate electric pe
baza pilelor de combustie, de la faza de prototip la faza de testare urbană
 1996 – Fulerenele au fost descoperite de Harold Kroto, Richard Smalley și
Robert Curl de la Rice University (1985), primind pentru aceasta Premiul
Nobel pentru Chimie
• 1997 – Fuji Photo Film Corp. a anunţat fabricarea unui nou material
anodic pentru bateriile Li – ion, bazat pe un material compozit de
tipul metal–oxid–sticlă, cu o capacitate de stocare a energiei de circa
1,5 ori mai mare decât cele clasice
 1999 – National Renewable Energy Laboratory – SUA, a anunţat producerea
unei celule hibrid fotovoltaică–fotoelectrochimică, capabilă să
descompună apa în H2 şi O2 cu un randament de 12% (de 4-5 ori mai mare
decât cele obţinute până în 1997). Tehnologia folosită utilizează o combinaţie
de electrozi compoziţi pe bază de galiu-indiu şi galiu-arsen
 2000 – cercetările lui Alan Heeger, Alan MacDiarmid şi Hideki Shirakawa în
domeniul obţinerii polimerilor conductivi şi comportamentului
electrochimic al acestora au fost încununate de obţinerea premiului Nobel
2004 – Grafena este varianta bidimensională a grafitului dispus într-o rețea
hexagonală, fiind cel mai bun conductor de electricitate și căldură cunoscut.
A fost descoperit și izolat prin exfolierea grafitului, de către profesorul olandez
Andre Geim de la Universitatea din Manchester , fiind distins cu Premiul Nobel
pentru Fizică în 2010.
Conversia electrochimică – una dintre
cele mai avantajoase direcţii alternative de
obţinere a energiei electrice prin
transformarea directă, nepoluantă,
silenţioasă, cu randamente ridicate şi
costuri relativ scăzute a energiei chimice
provenite din reacţiile de oxido-reducere
prin intermediul surselor electrochimice
de energie electrică.
 1972 – Victor Wouk construieşte primul vehicul hibrid în mărime naturală,
auto-propulsat, dintr-un Buick SkyLark furnizat de General Motors pentru
programul Federal de stimulare a maşinilor ecologice.
 1974 – Maşina de oraş a Vanguard – Sebring avea viteza maximă de 30 m/h
şi distanţa de parcurgere de până la 40 mile.
 1988 – Compania General Motors face echipă cu AeroVironment
din California pentru a proiecta ceea ce va deveni EV1
 1990 – Apare legea prin care se stipula că autovehiculele trebuie să
aibă emisii zero
 1997 – Toyota dezvăluie Prius – prima maşină hibrid la nivel mondial, comercializată şi produsă în
masă în Japonia.
 1997 – 2000 Modele noi: Ev Plus de la Honda, Ev1 de la GM, Camioneta Ranger EV de la Ford,
Altra Ev de la Nissan, S–10 EV de la Chevrolet şi Rav 4 EV de la Toyota.
 2006 – Câteva prototipuri de maşini electrice sau hibride sunt în producţie limitată, iar cele noi
sunt încă pe planşetă
1907 1985

2020