Aplicaţii liniare

Maria Joiţa

1 De…niţie. Exemple
De…nitia 1.1 Fie V şi W spaţii vectoriale peste K:O funcţie F : V ! W se
numeşte aplicaţie liniar¼a sau operator liniar dac¼a:

1. F (v1 + v2 ) = F (v1 ) + F (v2 ) pentru orice v1 ; v2 2 V ;

2. F ( v) = F (v) pentru orice v 2 V şi pentru orice 2 K:

Propozitia 1.2 Fie V şi W spaţii vectoriale peste K:O funcţie F : V ! W

este o aplicaţie liniar¼a dac¼a şi numai dac¼a

F( 1 v1 + 2 v2 ) = 1 F (v1 ) + 2 F (v2 )

pentru orice v1 ; v2 2 V şi pentru orice 1; 2 2 K:

Observatia 1.3 Fie V şi W spaţii vectoriale peste K şi F : V ! W o aplicaţie

liniar¼a.

1. F (0V ) = 0W :
2. F ( v) = F (v) pentru orice v 2 V:

Dem. (1): Din

F (0V ) = F (0V + 0V ) = F (0V ) + F (0V )

deducem c¼a F (0V ) = 0W :

(2) Fie v 2 V . Atunci

F ( v) = F (( 1) v) = ( 1) F (v) = F (v) :

Exemple 1.4 1. Fie V un spaţiu vectorial peste K. Aplicaţia IdV : V ! V;

IdV (v) = v este o aplicaţie liniar¼a.
2. Alicaţia D : C 1 (0; 1) ! C(0; 1); D(f ) = f 0 ; C 1 (0; 1) este spaţiul vectorial
al funcţiilor derivabile pe (0; 1) cu deriva continu¼a, este o aplicaţie liniar¼a.

1
 R1
3. Alicaţia F : C([0; 1]) ! R; F (f ) = f (x)dx este o aplicaţie liniar¼a.
0
3
Exercitii 1.5 Ar¼ataţi c¼a funcţia F : R ! R [X] 2 ; F (a; b; c) = a + 2b + (a
c)X + (2b + c)X 2 este liniar¼a.
Dem. (1) Fie v1 = (a1 ; b1 ; c1 ) ,v2 = (a2 ; b2 ; c2 ) 2 R3 : Din
F (v1 ) + F (v2 )
= F (a1 ; b1 ; c1 ) + F (a2 ; b2 ; c2 )
= a1 + 2b1 + (a1 c1 )X + (2b1 + c1 )X 2 + a2 + 2b2 + (a2 c2 )X + (2b2 + c2 )X 2
= a1 + 2b1 + a2 + 2b2 + (a1 c1 + a2 c2 ) X + (2b1 + c1 + 2b2 + c2 ) X 2
şi
F (v1 + v2 )
= F (a1 + a2 ; b1 + b2 ; c1 + c2 )
= a1 + a2 + 2 (b1 + b2 ) + (a1 + a2 (c1 + c2 )) X + (2 (b1 + b2 ) + c1 + c2 ) X 2
= a1 + a2 + 2b1 + 2b2 + (a1 + a2 c1 c2 ) X + (2b1 + 2b2 + c1 + c2 ) X 2
rezult¼a c¼a F (v1 + v2 ) = F (v1 ) + F (v2 ):
(2) Fie v = (a; b; c) 2 R3 şi 2 R: Din
F (v) = F (a; b; c) = a + 2b + (a c)X + (2b + c)X 2
= a+2 b+( a c)X + (2 b + c)X 2
şi
F ( v) = F ( (a; b; c)) = F ( a; b; c)
= a+2 b+( a c)X + (2 b + c)X 2
rezult¼a c¼a F ( v) = F (v):
Observatia 1.6 Dac¼a V este …nit dimensional, atunci o aplicaţie liniar¼a F :
V ! W este determinat¼a de vectorii dintr-o baz¼a.
Într-adev¼ar, dac¼a B = fv1 ; :::; vn g este o baz¼a pentru V şi F (v1 ) = w1 ; :::; F (vn ) =
wn ; pentru orice v 2 V exist¼a şi sunt unici scalarii x1 ; :::; xn astfel încât v =
Pn
xk vk şi atunci
k=1
P
n P
n
F (v) = xk F (vk ) = xk wk :
k=1 k=1

Propozitia 1.7 Fie V şi W spaţii vectoriale peste K; F : V ! W şi H : V !

W dou¼a aplicaţii liniare şi 2 K. Atunci funcţiile F + H : V ! W;
(F + H) (v) = F (v) + H (v)
şi F : V ! W;
( F ) (v) = F (v)
sunt aplicaţii liniare.

2
Dem. Fie v1 ; v2 2 V şi 1; 2 2 K: Atunci

(F + H) ( 1 v1 + 2 v2 ) = F ( 1 v1 + 2 v2 ) + H ( 1 v1 + 2 v2 )
= ( 1 F (v1 ) + 2 F (v2 )) + ( 1 H(v1 ) + 2 H(v2 ))
= 1 F (v1 ) + 2 F (v2 ) + 1 H(v1 ) + 2 H(v2 )
= 1 (F (v1 ) + H(v1 )) + 2 (F (v2 ) + H(v2 ))
= 1 (F + H) (v1 ) + 2 (F + H) (v2 )

şi deci F + H este o aplicaţie liniar¼

a.
Fie v1 ; v2 2 V şi 1 ; 2 2 K: Atunci

( F)( 1 v1 + 2 v2 ) = F ( 1 v1 + 2 v2 ) = ( 1 F (v1 ) + 2 F (v2 ))

= 1 F (v1 ) + 2 F (v2 ) = 1 ( F (v1 )) + 2 ( F (v2 ))
= 1 ( F ) (v1 ) + 2 ( F ) (v2 )

şi deci F este o aplicaţie liniar¼a.

Fie V şi W spaţii vectoriale peste K: Vom nota L(V; W ) = fF : V ! W= F
este o aplicaţie liniar¼
ag. Dac¼a W = V; atunci L(V; V ) va … notat prin L(V ):

Corolar 1.8 Fie V şi W spaţii vectoriale peste K. L(V; W ) este un spaţiu
vectorial peste K cu operaţiile de…nite în propoziţia de mai sus.

Propozitia 1.9 Fie V; W şi U spaţii vectoriale peste K; F : V ! W şi H :

W ! U dou¼a aplicaţii liniare. Atunci funcţia H F : V ! U;

(H F ) (v) = H (F (v))

este o aplicaţie liniar¼a.

Dem. Fie v1 ; v2 2 V şi 1; 2 2 K: Atunci

(H F)( 1 v1 + 2 v2 ) = H (F ( 1 v1 + 2 v2 )) = H ( 1 F (v1 ) + 2 F (v2 ))

= 1 H (F (v1 )) + 2 H (F (v2 ))
= 1 (H F ) (v1 ) + 2 (H F ) (v2 )

şi deci H F este o aplicaţie liniar¼

a.

Propozitia 1.10 Fie V şi W spaţii vectoriale peste K şi F : V ! W o aplicaţie

liniar¼a. Dac¼a F este inversabil¼a, atunci F 1 : W ! V este o aplicaţie liniar¼a.

Dem. Fie w1 ; w2 2 W; 1 ; 2 2 K: Întrucât F este bijectiv¼

a exist¼
a v1 ; v2 2 V
astfel încât w1 = F (v1 ) şi w2 = F (v2 ): Atunci
1
F ( 1 w1 + 2 w2 ) = F 1 ( 1 F (v1 ) + 2 F (v2 ))
= F 1 (F ( 1 v1 + 2 v2 )) = 1 v1 + 2 v2
1
= 1F (w1 ) + 2 F 1 (w2 ) :

3
2 Nucleul şi imaginea unei aplicaţii liniare
De…nitia 2.1 Fie V şi W spaţii vectoriale peste K şi F 2 L(V; W ):
Mulţimea ker(F ) = fv 2 V =F (v) = 0W g se numeşte nucleul aplicaţie liniare
F:
Mulţimea Im(F ) = fw 2 W=9v 2 W astfel încât F (v) = wg se numeşte
imaginea aplicaţie liniare F:

Propozitia 2.2 Nucleul şi imaginea unei aplicaţii liniare F : V ! W sunt

subspaţii vectoriale în V respectiv W:

Dem. Întrucât F este aplicaţie liniar¼ a, F (0v ) = 0W ; de unde deducem c¼

a
0W 2 Im(F ) şi 0V 2 ker(F ): Aşadar Im(F ) 6= c/ şi ker(F ) 6= c/:
Fie 1 ; 2 2 K şi v1 ; v2 2 ker(F ): Atunci

F( 1 v1 + 2 v2 ) = 1 F (v1 ) + 2 F (v2 ) = 1 0W + 2 0W = 0W

de unde deducem c¼ a 1 v1 + 2 v2 2 ker(F ): Astfel am ar¼

atat c¼a ker(F ) este un
subspaţiu vectorial.
Fie 1 ; 2 2 K şi w1 ; w2 2 Im(F ): Atunci exist¼ a v1 ; v2 2 V astfel încât
w1 = F (v1 ); w2 = F (v2 ) şi

1 w1 + 2 w2 = 1 F (v1 ) + 2 F (v2 ) = F( 1 v1 + 2 v2 )

de unde deducem c¼ a 1 w1 + 2 w2 2 Im(F ): Astfel am ar¼

atat c¼
a Im(F ) este un
subspaţiu vectorial.

Propozitia 2.3 Fie V şi W spaţii vectoriale peste K şi F : V ! W o aplicaţie

liniar¼a. Dac¼a G V este o mulţime de generatori pentru V , atunci F (G) =
fF (v)=v 2 Gg este o mulţime de generatori pentru Im(F ):

Dem. Fie w 2 W; atunci exist¼ a v 2 V astfel încât w = F (v) : Întrucât G este

mulţime de generatori pentru V; exist¼
a v1 ; :::; vm 2 G şi 1 ; :::; m 2 K astfel
P
m
încât v = k vk : Atunci
k=1

P
m P
m
w = F (v) = F k vk = kF (vk )
k=1 k=1

de unde deducem c¼
a F (G) = fF (v)=v 2 Gg este o mulţime de generatori pentru
Im(F ):

Propozitia 2.4 Fie V şi W spaţii vectoriale peste K şi F : V ! W o aplicaţie

liniar¼a.

1. F este injectiv¼a dac¼a şi numai dac¼a ker (F ) = f0V g:

2. F este surjectiv¼a dac¼a şi numai dac¼a Im (F ) = W:

4
Dem. (1) Fie v 2 ker (F ). Atunci F (v) = 0W = F (0V ) şi intrucât F este
injectiv¼a, avem c¼
a v = 0V şi ker (F ) = f0V g:
Reciproc, …e v1 ; v2 2 V astfel încât F (v1 ) = F (v2 ): Atunci 0V = F (v1 )
F (v2 ) = F (v1 v2 ) de unde deducem c¼ a v1 v2 2 ker(F ) = f0V g: Prin urmare
v1 = v2 şi F este injectiv¼
a.
(2) F este surjectiv¼a dac¼a şi numai dac¼
a pentru orice w 2 W exist¼av2V
astfel încât w = F (v) dac¼ a şi numai dac¼a W = Im(F ):

Exercitii 2.5 Fie F 2 L(M2 (R) ; R3 );

a b
F = (a + d; b 2c; a + d) :
c d

Determinaţi ker(F ):

Dem. Din de…niţia nucleului, ker(F ) = fA 2 M2 (R) =F (A) = (0; 0; 0)g:

Atunci
a b a b
A = 2 ker(F ) , F = (0; 0; 0)
c d c d
, (a + d; b 2c; a + d) = (0; 0; 0)
8
< a+d = 0
, b 2c = 0
:
a+d = 0
8
>
> a =
<
b = 2
, ; ; 2 R:
>
> c =
:
d =

2
Deci, ker(F ) = fA = 2 M2 (R) = ; 2 Rg:

De…nitia 2.6 Fie V şi W spaţii vectoriale peste K …nit dimensionale şi F :
V ! W o aplicaţie liniar¼a.
Dimensiunea nucleului aplicaţiei liniare F , notat¼a nF ; este numit¼a defectul
aplicaţiei liniare F:
Dimensiunea imaginii aplicaţiei liniare F , notat¼a rF ; este numit¼a rangul
aplicaţiei liniare F:

Teorema 2.7 ( Teorema rangului) Fie V şi W spaţii vectoriale peste K şi F :
V ! W o aplicaţie liniar¼a. Dac¼a V este …nit dimensional, atunci

dimK (V ) = dimK (ker (F )) + dimK (Im(F )):

Dem. Presupunem c¼ a dimK (V ) = n:

Fie B0 = fv1 ; :::; vp g o baz¼
a pentru ker (F ) : Aunci exist¼
a B = fv1 ; :::; vp ; up+1 ; ::; un g o
baz¼
a pentru V:

5
 Vom demonstra c¼ a B2 = fF (up+1 ); ::; F (un )g este o baz¼
a pentru Im(F ):
Atunci dimK (Im(F )) = n p şi

dimK (ker (F )) + dimK (Im(F )) = p + (n p) = n = dimK (V ):

Pentru a demonstra teorema r¼ amâne s¼a demonstr¼ am c¼

a B2 este o baz¼
a pentru
Im(F ):
Fie w 2 Im(F ): Atunci exist¼a v 2 V astfel încât w = F (v): Întrucât B este
Pp P
n
o baz¼
a pentru V; v = k vk + k uk : Atunci
k=1 k=p+1

P
p P
n P
p P
n P
n
w = F( k vk + k uk ) = k F (vk )+ k F (uk ) = k F (uk )
k=1 k=p+1 k=1 k=p+1 k=p+1

şi deci B2 este un sistem de generatori pentru Im(F ):

Fie p+1 ; :::; n 2 K astfel încât

P
n
k F (uk ) = 0W :
k=p+1

P
n P
n
Aunci F ( k uk ) = 0W şi k uk 2 ker(F ): Întrucât B0 este o baz¼
a
k=p+1 k=p+1
pentru ker (F ) ; exist¼
a 1 ; :::; p 2 K astfel încât

P
n P
p P
p P
n
k uk = k vk , k vk k uk = 0V
k=p+1 k=1 k=1 k=p+1

Astfel am obţinut o combinaţie liniar¼

a nul¼
a de vectori din B; şi întrucât B este
o baz¼a pentru V; obţinem c¼
a 1 = ::: = p = p+1 = ::: = n = 0: Prin urmare,
sistemul de vectori B2 este liniar independent şi astfel am ar¼atat c¼ a B2 este o
baz¼a pentru Im(F ):

Corolar 2.8 Fie V şi W spaţii vectoriale peste K; …nit dimensionale, şi F :
V ! W o aplicaţie liniar¼a.

1. Dac¼a B = fv1 ; :::; vn g este o baz¼a pentru V şi F este injectiv¼a atunci
F (B) = fF (v1 ); :::; F (vn )g este o baz¼a pentru Im(F ):
2. Dac¼a B = fv1 ; :::; vn g este o baz¼a pentru V şi F este bijectiv¼a atunci
F (B) = fF (v1 ); :::; F (vn )g este o baz¼a pentru W:
3. Dac¼a F este bijectiv¼a atunci dimK (V ) = dimK (W ):

Corolar 2.9 Fie V şi W spaţii vectoriale peste K; …nit dimensionale, dimK (V ) =
dimK (W ) şi F : V ! W o aplicaţie liniar¼a. Atunci F este bijectiv¼a dac¼a şi nu-
mai dac¼a F este surjectiv¼a dac¼a şi numai dac¼a F este injectiv¼a.

6
3 Matricea asociat¼
a unei aplicaţii liniare
De…nitia 3.1 Fie V şi W spaţii vectoriale peste K; …nit dimensionale, B1 =
fv1 ; :::; vn g o baz¼a pentru V; B2 = fw1 ; :::; wm g o baz¼a pentru W şi F : V ! W
o aplicaţie liniar¼a.
Matricea [F ]B1 ;B2 = [F (v1 )]B2 j [F (v2 )]B2 j::: [F (vn )]B2 se numeşte ma-
tricea asociat¼a aplicaţiei liniare F relativ la bazele B1 şi B2 :

Exemple 3.2 Fie V un spaţiu vectorial peste K; dimK (V ) = n şi B1 = fv1 ; :::; vn g
o baz¼a pentru V: Din IdV (vk ) = vk pentru orice k = 1; :::; n rezult¼a c¼a [IdV ]B1 ;B1 =
In :

Exercitii 3.3 Determinaţi matricea aplicaţiei liniare F 2 L(M2 (R) ; R3 );

a b
F = (a + d; b 2c; a + d)
c d

relativ la bazele canonice.

Dem. Bazele canonice din cele doua spaţii vectoriale sunt:

1 0 0 1 0 0 0 0
Bc = fE11 = ; E12 = ; E21 = ; E22 = g
0 0 0 0 1 0 0 1

rspectiv
Bc = fe1 = (1; 0; 0); e2 = (0; 1; 0); e3 = (0; 0; 1)g:
Din
1 0
F (E11 ) = F = (1; 0; 1) = e1 + e3
0 0
0 1
F (E12 ) = F = (0; 1; 0) = e2
0 0
0 0
F (E21 ) = F = (0; 2; 0) = 2e2
1 0
0 0
F (E22 ) = F = (1; 0; 1) = e1 + e3
0 1

deducem c¼
a 2 3
1 0 0 1
[F ]Bc ;Bc =4 0 1 2 0 5:
1 0 0 1

Exercitii 3.4 Determinaţi matricea aplicaţiei liniare F 2 L(R3 ; R [X] 2 );

F (a; b; c) = a + 2b + (a c)X + (2b + c)X 2 :

7
Dem. Bazele canonice din cele doua spaţii vectoriale sunt:

Bc = fe1 = (1; 0; 0); e2 = (0; 1; 0); e3 = (0; 0; 1)g R3

rspectiv
Bc = fp1 = 1; p2 = X; p3 = X; p4 = X 2 g R [X] 2 :
Din

F (e1 ) = F (1; 0; 0) = 1 + X
F (e2 ) = F (0; 1; 0) = 2 + 2X 2
F (e3 ) = F (0; 0; 1) = X + X 2

deducem c¼
a 2 3
1 2 0
[F ]Bc ;Bc =4 1 0 1 5:
0 2 1

Propozitia 3.5 ( Legatura dintre aplicaţia liniar¼a şi matricea asociat¼a) Fie
V şi W spaţii vectoriale peste K; …nit dimensionale, B1 = fv1 ; :::; vn g o baz¼a
pentru V; B2 = fw1 ; :::; wm g o baz¼a pentru W şi F : V ! W o aplicaţie liniar¼a.
Atunci
F (v) = w , [F ]B1 ;B2 [v]B1 = [w]B2 :

Dem. Fie v 2 V şi w 2 W astfel încât F (v) = w: Întrucât B1 şi B2 sunt baze,
P
n P
m P
m
v= xj vj ; w = yi wi şi pentru orice j = 1; :::; n; F (vj ) = aij wi : Astfel,
j=1 i=1 i=1
folosind faptul c¼
a F este aplicaţie liniar¼
a şi B2 este o baz¼
a, avem c¼
a
P
n P
m
F (v) = w, xj F (vj ) = yi wi
j=1 i=1
P
n Pm P
m
, xj aij wi = yi wi
j=1 i=1 i=1
!
P
m P
n P
m
, aij xj wi = yi wi
i=1 j=1 i=1
P
n
, aij xj = yi pentru orice i = 1; :::; m:
j=1

8
Pe de alt¼
a parte,
2 3 2 3
x1 y1
m;n 4 5=4 5
[F ]B1 ;B2 [v]B1 = [w]B2 , [aij ]i;j=1
xn ym
2 Pn 3
a x 2 3
6 j=1 1j j 7 y1
6 7
, 6 7=4 5
6 n 7
4 P 5 ym
amj xj
j=1
P
n
, aij xj = yi pentru orice i = 1; :::; m:
j=1

Prin urmare F (v) = w , [F ]B1 ;B2 [v]B1 = [w]B2 :

Observatia 3.6 Fie V şi W spaţii vectoriale peste K; …nit dimensionale, B1 =
fv1 ; :::; vn g o baz¼a pentru V; B2 = fw1 ; :::; wm g o baz¼a pentru W; F1 ; F2 2
L(V; W ): Atunci F1 = F2 dac¼a şi numai dac¼a [F1 ]B1 ;B2 = [F2 ]B1 ;B2 .
Într-adev¼ar,
F1 = F2 , F1 (vj ) = F2 (vj ) ; 8j = 1; :::; n; , [F1 (vj )]B2 = [F2 (vj )]B2 ; 8j = 1; :::; n;
, [F1 ]B1 ;B2 = [F2 ]B1 ;B2 :
Exercitii 3.7 Determinaţi aplicaţia liniar¼a F : R [X] ! M2 (R) ; ştiind c¼a
2 3: 2
0 1 0
6 2 0 3 7
[F ]Bc ;Bc = 6
4 1 2 0 5 :
7

0 1 1
Dem. Bazele canonice din cele doua spaţii vectoriale sunt:
Bc = fp1 = 1; p2 = X; p3 = X; p4 = X 2 g R [X] 2

rspectiv
1 0 0 1 0 0 0 0
Bc = fE11 = ; E12 = ; E21 = ; E22 = g:
0 0 0 0 1 0 0 1
Fie p = a0 + a1 X + a2 X 2 : Din
2 3 23
0 1 0 2 3 a1
6 2 0 3 7 a0 6 7
6 7 4 a1 5 = 6 2a0 + 3a2 7
4 1 2 0 5 4 a0 + 2a1 5
a2
0 1 1 a1 a2
rezult¼ a F a0 + a1 X + a2 X 2 = a1 E11 + (2a0 + 3a2 ) E12 + ( a0 + 2a1 ) E21 +
a c¼
a1 2a0 + 3a2
(a1 a2 ) E22 = : Deci
a0 + 2a1 a0 + 2a1
a1 2a0 + 3a2
F (p) = a p = a0 + a1 X + a2 X 2 :
dac¼
a0 + 2a1 a0 + 2a1

9
Teorema 3.8 ( Leg¼atura dintre matricele unei aplicaţii liniare în baze diferite)
Fie V şi W spaţii vectoriale peste K; …nit dimensionale, B1 = fv1 ; :::; vn g şi
B10 = fv10 ; :::; vn0 g dou¼a baze pentru V; B2 = fw1 ; :::; wm g şi B20 = fw10 ; :::; wm
0
g
dou¼a baze pentru W şi F : V ! W o aplicaţie liniar¼a. Atunci

[F ]B 0 ;B 0 = TB21;B 0 [F ]B1 ;B2 TB1 ;B10 :

1 2 2

Dem. Fie v 2 V şi w 2 W astfel încât F (v) = w: Atunci

F (v) = w , [F ]B1 ;B2 [v]B1 = [w]B2

, [F ]B1 ;B2 TB1 ;B10 [v]B 0 = TB2 ;B20 [w]B 0
1 2

, TB21;B 0 [F ]B1 ;B2 TB1 ;B10 [v]B 0 = [w]B 0

2 1 2

Pe de alt¼
a parte,
0
F (v) = w , [F ]B 0 ;B 0 [v]B 0 = [w]B 0 :
1 2 1 2

Di cele dou¼
a relaţii deducem c¼
a

[F ]B 0 ;B 0 [v]B 0 = TB21;B 0 [F ]B1 ;B2 TB1 ;B10 [v]B 0

1 2 1 2 1

pentru orice vector v 2 V şi deci [F ]B 0 ;B 0 = TB21;B 0 [F ]B1 ;B2 TB1 ;B10 .
1 2 2

Propozitia 3.9 Fie V şi W spaţii vectoriale peste K; …nit dimensionale, B1 o

baz¼a pentru V; B2 o baz¼a pentru W; F1 : V ! W şi F2 : V ! W;dou¼a aplicaţii
liniare şi 1 ; 2 2 K. Atunci

[ 1 F1 + 2 F2 ]B1 ;B2 = 1 [F1 ]B1 ;B2 + 2 [F2 ]B1 ;B2 :

Dem. Fie v 2 V: Din Propoziţia 3.5, avem c¼

a

( 1 F1 + 2 F2 ) (v) = 1 F1 (v) + 2 F2 (v) ,

[ 1 F1 + 2 F2 ]B1 ;B2 [v]B1 = [ 1 F1 (v) + 2 F2 (v)]B2
= 1 [F1 (v)]B2 + 2 [F2 (v)]B2
= 1 [F1 ]B1 ;B2 [v]B1 + 2 [F2 ]B1 ;B2 [v]B1

= 1 [F1 ]B1 ;B2 + 2 [F2 ]B1 ;B2 [v]B1

de unde deducem c¼
a[ 1 F1 + 2 F2 ]B1 ;B2 = 1 [F1 ]B1 ;B2 + 2 [F2 ]B1 ;B2 :

Propozitia 3.10 Fie V; W şi U spaţii vectoriale peste K; …nit dimensionale,

B1 o baz¼a pentru V; B2 o baz¼a pentru W; B3 o baz¼a pentru U; F : V ! W şi
H : W ! U dou¼a aplicaţii liniare. Atunci

[H F ]B1 ;B3 = [H]B2 ;B3 [F ]B1 ;B2 :

10
Dem. Fie v 2 V: Din Propoziţia 3.5, avem c¼
a

(H F ) (v) = H (F (v)) ,
[H F ]B1 ;B3 [v]B1 = [H]B2 ;B3 [F (v)]B2 = [H]B2 ;B3 [F ]B1 ;B2 [v]B1

de unde deducem c¼
a [H F ]B1 ;B3 = [H]B2 ;B3 [F ]B1 ;B2 :

Propozitia 3.11 Fie V şi W spaţii vectoriale peste K, …nit dimensionale F :

V ! W o aplicaţie liniar¼a. Atunci urm¼atoarele a…rmaţii sunt echivalente:

1. F este bijectiv¼a.
2. Pentru orice baz¼a B1 pentru V şi pentru orice baz¼a B2 pentru W; [F ]B1 ;B2
este inversabil¼a.
3. Exist¼a o baz¼a B1 pentru V şi exist¼a o baz¼a B2 pentru W astfel încât
[F ]B1 ;B2 este inversabil¼a.
1
În plus, dac¼ a, F 1 B2 ;B1 = [F ]B1 ;B2 pentru orice baz¼
a F este bijectiv¼ a B1
pentru V şi pentru orice baz¼a B2 pentru W:
Dem. (1) ) (2) : Deoarece F este bijectiv¼ a, exist¼ a F 1 :
a o aplicaţie liniar¼
1 1
W ! V astfel încât F F =idV şi F F =idW : Fie B1 o baz¼ a pentru V şi
B2 o baz¼a pentru W . Atunci
1 1
In = [idV ]B1 ;B1 = F F B1 ;B1
= F B2 ;B1
[F ]B1 ;B2

şi
1 1
In = [idW ]B2 ;B2 = F F B2 ;B2
= [F ]B1 ;B2 F B2 ;B1
:
1
a şi [F ]B1 ;B2 = F 1 B2 ;B1 :
Prin urmare, [F ]B1 ;B2 este inversabil¼
(2) ) (3) : Este evident.
(3) ) (1). Presunem c¼ a exist¼
a o baz¼ a B1 pentru V şi exist¼a o baz¼ a B2
pentru W astfel încât [F ]B1 ;B2 este inversabil¼ a. Consider¼
am aplicaţia liniar¼
a
1
G : W ! V astfel încât [G]B2 ;B1 = [F ]B1 ;B2 : Atunci

[G F ]B1 ;B1 = [G]B2 ;B1 [F ]B1 ;B2 = In = [idV ]B1 ;B1

şi
[F G]B2 ;B2 = [F ]B1 ;B2 [G]B2 ;B1 = In = [idW ]B2 ;B2
de unde deducem c¼
a G F =idV şi F G =idW : Prin urmare, F este inversabil¼
a,
şi F 1 = G:

Observatia 3.12 Fie V şi W spaţii vectoriale peste K; …nit dimensionale, F :

V ! W o aplicaţie liniar¼a. Întruc¼at F duce un sistem de generatori pentru V
într-un sistem de generatori pentru Im(F ); rangul aplicaţiei liniare F este egal
cu rangul matricei asociat¼a aplicaţiei liniare F relativ la orice baze.

11
Exercitii 3.13 Determinaţi rangul aplicaţiei liniare F 2 L(M2 (R) ; R3 );

a b
F = (a + d; b 2c; a + d) :
c d

Dem. Matricea relativ la bazele canonice a aplicaţiei liniare F este

2 3
1 0 0 1
[F ]Bc ;Bc = 4 0 1 2 0 5:
1 0 0 1

Deoarece rangul matricei [F ]Bc ;Bc este 2; rangul aplicaţiei liniare F este 2.

Exercitii 3.14 Determinaţi defectul aplicaţiei liniare F 2 L(R3 ; R [X] 2 ); F (a; b; c) =

a + 2b + (a c)X + (2b + c)X 2 : Este F injectiv¼a? Dar surjectiv¼a ?

Dem. Din Teorema rangului avem c¼ a nF = dimR R3 rF = 3 rF :

Matricea relativ la bazele canonice a aplicaţiei liniare F este
2 3
1 2 0
[F ]Bc ;Bc = 4 1 0 1 5:
0 2 1

Deoarece rangul matricei [F ]Bc ;Bc este 2; rF = 2 şi nF = 1:

Deoarece nF = 1; ker(F ) 6= f0R3 g şi deci F nu este injectiv¼
a.
Deoarece rF = 2; dimR (Im(F )) = 2 < 3 = dimR R [X] 2 ; Im(F ) (
R [X] 2 ; şi deci F nu este surjectiv¼
a.

4 Izomor…sme de spaţii vectoriale

Fie V şi W spaţii vectoriale peste K:

De…nitia 4.1 O aplicaţie liniar¼a F : V ! W este un mor…sm de spaţii vecto-

riale.
Un izomor…sm de spaţii vectoriale este un mor…sm bijectiv de spaţii vecto-
riale.
Dou¼a spaţii vectoriale peste K sunt izomorfe dac¼a exist¼a un izomor…sm de
spaţii vectoriale între cele dou¼a spaţii.

Observatia 4.2 1. O aplicaţie liniar¼a F : V ! V este numit¼a epimor…sm.

2. Fie F 2 L(V ): Spunem c¼a

F este un monomor…sm dac¼a F este injectiv¼a;

F este un epimor…sm dac¼a F este surjectiv¼a;
F este un automor…sm dac¼a F este bijectiv¼a.

12
Propozitia 4.3 Fie V şi W spaţii vectoriale peste K; …nit generate. Spaţii
vectoriale V şi W sunt izomorfe dac¼a şi numai dac¼a dimK (V ) = dimK (W ) :
Dem. Dac¼ a V şi W sunt izomorfe, atunci exist¼ a : V ! W izomor…sm de
spaţii vectoriale, şi din Teorema rangului, avem c¼
a
dimK (V ) = dimK (ker( )) + dimK (Im( )) = 0 + dimK (W ) = dimK (W ) :
Reciproc, presupunem c¼ a dimK (V ) = dimK (W ). Fie B1 = fv1 ; v2 ; :::; vn g
o baz¼a pentru V şi B2 = fw1 ; w2 ; :::; wn g o baz¼
a pentru W: Atunci, exist¼ a o
aplicaţie liniar¼
a : V ! W astfel încât (vj ) = wj pentru orice j = 1; 2; :::; n:
Clar, [ ]B1 ;B2 = In şi deci este inversabil¼ a.
Corolar 4.4 Fie V un spaţiu vectorial peste K; dimK (V ) = n. Aunci V este
izomorf spaţiul vectorial Kn :
Teorema 4.5 Fie V şi W spaţii vectoriale peste K; …nit dimensionale, dimK (V ) =
n şi dimK (W ) = m: Atunci spaţiul vectorial peste K; L(V; W ) este izomorf cu
spaţiul vectorial al matricilor de ordinul m n cu elemente din K; Mm:n (K) :
Dem. Fie B1 = fv1 ; :::; vn g o baz¼
a pentru V şi B2 = fw1 ; :::; wm g o baz¼
a pentru
W . Consider¼
am funcţia : L(V; W ) ! Mm:n (K) ;
(F ) = [F ]B1 ;B2 :
Conform Propoziţiei 3.9, ese o aplicaţie liniar¼
a.
Fie F 2 ker( ): Atunci [F ]B1 ;B2 = 0Mm:n (K) ; de unde conform Observaţiei
3.6, F este aplicaţia nul¼
a. Prin urmare ese injectiv¼ a.
m;n
Fie A = [aij ]i;j=1 2 Mm:n (K). Consider¼
am funcţia F : V ! W;
P
m P
n
F (v) = (aij xj ) wi
i=1 j=1

P
n
unde v = xj vj : Clar, F este corect de…nit¼
a, F este o aplicaţe liniar¼
a şi
j=1
[F ]B1 ;B2 = A: Prin urmare, ese surjectiv¼
a.
Astfel am ar¼atat c¼
a este un izomor…am de spaţii vectoriale.
Corolar 4.6 Fie V şi W spaţii vectoriale peste K; …nit dimensionale, dimK (V ) =
n şi dimK (W ) = m: Atunci
dimK (L(V; W )) = dimK (Mm:n (K)) = mn:
Fie V un spaţiu vectorial peste K: Spaţiul vectorial peste K; L(V; K) este
numit dualul spaţiului vectorial V şi este notat prin V : Elementele lui V sunt
numite funcţionale liniare pe V:
Corolar 4.7 Fie V un spaţiu vectorial peste K; dimK (V ) = n: Atunci
dimK (V )) = n:
Corolar 4.8 Fie V un spaţiu vectorial peste K; dimK (V ) = n: Atunci spaţiile
vectoriale V şi V sunt izomorfe.

13