LEGEA LUI FARADAY

RANDAMENTE ELECTROCHIMICE
 LEGILE LUI FARADAY

• Intensitatea I şi tensiunea V a curentului electric constituie

doi parametri operaţionali de bază într-un sistem
electrochimic, determinând:
• viteza de ansamblu a procesului
• natura procesului de electrod
• consumul specific de energie
• Legea cantitativă a electrolizei a fost stabilită de către
Michael Faraday în anul 1833, fiind valabilă pentru toate
tipurile de sisteme electrochimice.
• În funcţie de valoarea intensităţii curentului electric
din sistemul electrochimic, cu ajutorul legii lui
Faraday, se poate calcula masa de produs reacţionat
sau obţinut.

• Legea de bază a electrochimiei poate fi enunţată

astfel: cantitatea de substanţă transformată într-o
reacţie electrochimică este direct proporţională
cu cantitatea de electricitate care traversează
sistemul electrochimic.

m  Ke  Q (3)
• Explicitând cantitatea de electricitate Q  I  t şi Ke
echivalentul electrochimic, prin substituţie în relaţia (3), se obţine:

M
m  Ke  I  t   I t (4)
zF
unde:
m – cantitatea de substanţă reacţionată la electrozi (g, cm3);
Q – cantitatea de electricitate ce traversează sistemul
electrochimic (C);
Ke – echivalentul electrochimic al speciei electroactive (g/C,
g/A·s, g/A·h);
I – intensitatea curentului electric (A);
t – timpul de desfăşurare al reacţiei electrochimice (sec, ore);
M – masa atomică (moleculară) a speciei electroactive
considerate (g/mol);
z – numărul de electroni implicaţi în reacţie;
F – constanta lui Faraday (96.500 C/echiv-gram).
• Echivalentul electrochimic Ke – cantitatea de substanţă
transformată, corespunzător unei cantităţi de electricitate egală
cu unitatea (1 C, 1 A∙h, 1 A∙s).
M
Ke  (5)
zF
• Constanta lui Faraday F – cantitatea de electricitate
corespunzătoare transformării unui echivalent gram de
substanţă 1 Eg.

• Relaţia (4) este cunoscută sub numele de prima lege a lui

Faraday.
 LEGEA A DOUA A LUI FARADAY

 La trecerea unei cantităţi identice de electricitate,

masele de substanţă care se transformă la electrozi
sunt proporţionale cu echivalenţii lor chimici.

m1 m2 mn (6)
  .... 
E chim1 E chim 2 E chim n
• Raportul dintre echivalenţii electrochimici Ke şi echivalenţii
chimici E ai substanţelor este întotdeauna constant şi egal cu
1,036·10-5, valoare stabilită de Faraday prin măsurători
experimentale foarte precise.
→
Ke
 1,036  10 5 K e  1,036  10 5  E
E
• Înlocuind în relaţie obţinem: m
 1,036  10 5  E
Q

• Dacă se consideră cantitatea de substanţă transformată egală

cu un echivalent gram (m = E) relaţia devine:

E
 1,036  10 5  E  Q  96.500 C / Eg
Q
 1C  1 A  s


1 F  96.500 C / Eg  96.500 A  s / Eg  26,8 A  h / Eg

m E M
• Înlocuind obţinem: Ke   
Q F zF

• Această relaţie serveşte fie la calculul cantităţii de substanţă

transformată în reacţia electrochimică, fie la calculul cantităţii
de electricitate.
M
m It
zF
• Imposibilitatea verificării experimentale se
datorează, în primul rând, reacţiilor secundare ce
însoţesc reacţia principală de electrod şi, uneori,
unor pierderi inerente de produs.
• Pentru verificarea experimentală a legii lui Faraday
se folosesc celule de electroliză în care nu au loc
reacţii secundare – coulombmetre sau
voltametre.
• Există trei tipuri principale de coulombmetre:
gravimetrice, volumetrice (cu gaz) şi de titrare.
 RANDAMENTE ELECTROCHIMICE.
CONSUMURI SPECIFICE DE ENERGIE ELECTRICĂ

• Gradul de transformare al unui reactant în produs final în cursul unui

proces electrochimic şi cantitatea de energie folosită la această
transformare au o pondere însemnată în determinarea eficienţei unui
proces electrochimic şi în preţul final al produselor obţinute.
• Dacă din punct de vedere chimic, eficienţa unui proces este dată de
determinarea randamentului masic de conversie (compararea
cantităţii de produs obţinut practic în raport cu cantitatea de produs
obţinut teoretic), din punct de vedere electrochimic, pentru un proces
dat se pot defini:
• randamentul de tensiune, U
• randamentul de curent, c
• randamentul de energie, W
• consumurile specifice de energie masic, CSEmasic, si respectiv
molar, CSEmolar.
 RANDAMENTUL DE CURENT C

• În reacţiile electrochimice, cantitatea de electricitate

consumată la electroliză este mai mare decât cea
teoretică, corespunzătoare legii lui Faraday. Pentru a
aprecia gradul de neconcordanţă dintre aceste valori, s-a
introdus noţiunea de randament de curent, ηc, care se
calculează cu relaţia:
Qt
c   100 , % (7)
în care: Qp
Qt – cantitatea teoretică de melectricitate (se
p
calculează cu legea lui Faraday: Qt  , unde mp
Ke
este cantitatea de produs obţinut practic);
Qp – cantitatea de electricitate practic consumată.
• Randamentul de curent se poate calcula şi în funcţie
de cantitatea de substanţă transformată:

mp
c   100 ,% (8)
mt

unde: mp – cantitatea de produs obţinut practic;

mt – cantitatea teoretică de produs (se
calculează cu legea lui Faraday: mt  K e  Q p ).
 RANDAMENTUL DE ENERGIE W
• Randamentul de energie, W, exprimă raportul între cantitatea de energie
electrică teoretic necesară, Wt, şi cantitatea de energie electrică practic
consumată, Wp, într-o reacţie electrochimică:

Wt
W  100 , % (9)
Wp
• Înlocuind W  VIt  VQ , rezultă:

Vt  Qt Vt
W  100   c (10)
Vp  Qp Vp
în care: Vt – tensiunea teoretică de electroliză (tensiunea descompunere);
Vp – tensiunea de lucru (tensiunea la borne).
• Deoarece V p  Vt , randamentul de energie este întotdeauna mai mic decât
randamentul de curent.
• Relaţiile pentru randamentele de curent şi de energie sunt valabile pentru
sistemele electrochimice conduse. Pentru sistemele electrochimice autoconduse,
rapoartele se scriu invers.
 RANDAMENTUL DE TENSIUNE U

• Randamentul de tensiune este dat de relaţia:

U min E
U  100  100 , % (11)
U pr U pr

unde: Umin – tensiunea minimă de electroliză;

Upr – tensiunea practică de lucru;
E – tensiunea electromotoare a sistemului
considerat.
 CONSUMURILE SPECIFICE DE ENERGIE CSE

• Consumurile specifice de energie se obţin

raportând cantitatea de energie folosită în mod real la
masa, respectiv numărul de moli de produs obţinute
în electroliză:
U pr  I  t
CSEmasic  , kWh/kg (12)
m
M  U pr  I  t
CSEmolar  , kWh/kmol (13)
m

unde: m – masa practică de produs obţinut;

M – masa molară a produsului considerat.
 APLICAŢII DE CALCUL

• La depunerea catodică a cuprului dintr-o soluţie de

CuSO4, timp de 10 minute, variaţia masei catodului
este 0,0489 g. Se dă MCu = 64 g/mol.
• Ce valoare are intensitatea curentului ?
m
m  Ke  I  t  I 
Ke  t
M Cu 65 g/mol
Ke    1, 21 g/Ah
z  F 2  26,8 Ah/mol

0, 0489 g
I  0, 24 A
1, 21 g/Ah 10 min/(60 min/ h)
• Calculaţi valoarea randamentului obţinut la
depunerea unui strat de nichel de 0,0395 g, ştiind
că s-a lucrat la o intensitate a curentului de 0,09 A,
timp de 25 minute (KNi=1,0947 g/Ah).
m  K e  I  t  1,0947 g/Ah  0,09 A  25/60 h=0,0411 g
mp
η 100, %
mt
0, 0395
η 100  96,1%
0, 0411