Cursul 7

Funcţii reale (Tipuri. Generalit¼ aţi).

Aplicaţii liniare, biliniare şi p¼
atratice
(Aspecte algebrice şi geometrice) - prima parte

Amintindu-ne (v. cursul 1) c¼

a o funcţie (relaţie funcţional¼
a) f , de la o mulţime nevid¼
a X la
def
o mulţime nevid¼ a Y este, prin de…niţie, o relaţie binar¼ a f X Y astfel încât D(f ) = fx 2
X j 9 y 2 Y; (x; y) 2 f g = X, iar dac¼ a (x; y1 ) 2 f şi (x; y2 ) 2 f , atunci y1 = y2 , 8 x 2 X, preciz¼
am
a, pentru f , în locul denumirii de funcţie de la X la Y , uzual notat¼
c¼ a cu f : X ! Y , se mai
folosesc şi termenii de aplicaţie sau transformare sau operator sau reprezentare sau operaţie
de la X la Y . Oricum am denumi-o, D(f ) reprezint¼ a mulţimea de de…niţie a funcţiei f , iar
def
f (X) = fy 2 Y j 9 x 2 X aşa încât y = f (x)g este imaginea lui X prin f sau, echivalent spus,
mulţimea valorilor lui f . Totodat¼
a, dac¼
a ? 6= A X, mulţimea f (A) = ff (x) 2 Y j x 2 Ag se
def
numeşte, …resc, imaginea lui A prin funcţia f : X ! Y , iar dac¼ aB Y , mulţimea f 1 (B) =
fx 2 X j f (x) 2 Bg se va numi, ca şi în cursul 1, imaginea reciproc¼ a sau contraimaginea sau
preimaginea mulţimii B prin funcţia f . De asemenea, în contextul de faţ¼ a, este indicat s¼ a …e
amintit şi faptul c¼ a mulţimea Gf = f(x; f (x)) j x 2 Xg X Y poart¼ a denumirea de gra…c al
funcţiei f : X ! Y . În plus, dac¼ a ? 6= A X, funcţia notat¼ a cu fjA şi de…nit¼ a, ca relaţie binar¼a
funcţional¼a, prin fjA = f(x; y) j x 2 A; y = f (x)g, pentru care, aşadar, D fjA = A şi fjA (x) = f (x),
8 x 2 A, se numeşte ( v. cursul 1 ) restricţia funcţiei f la mulţimea A, în timp ce, pentru o
funcţie g : A ! Y , orice aplicaţie g~ : A~ ! Y , unde A ( A~ X, se numeşte prelungire a lui g la
mulţimea A;de ~ îndat¼a ce g~jA g.
În aceeaşi not¼ a general¼
a (v. cursul 1), s¼ a preciz¼am c¼ a o funcţie f : X ! Y este o surjecţie (ori,
echivalent, o funcţie surjectiv¼ a ) dac¼
a f (X) = Y , o injecţie (sau o funcţie injectiv¼ a ) ori de câte
ori, pentru orice x1 ; x2 2 X, cu x1 6= x2 , avem f (x1 ) 6= f (x2 ) (sau, echivalent, faptul c¼ a f (x1 ) = f (x2 ),
cu x1 ; x2 2 X, implic¼ a numai egalitatea x1 = x2 nu şi vreo alt¼ a relaţie între x1 şi x2 ), dup¼a cum f
este o bijecţie (sau o funcţie bijectiv¼ a ) când ea este, simultan, surjecţie şi injectţie. Este cazul,
totodat¼ a, s¼
a punct¼ am faptul c¼ a, dac¼a f este o funcţie de la X la Y , atunci relaţia invers¼af 1 Y X
nu este, în general, tot o funcţie decât numai când f este o bijecţie şi reciproc. În acest caz, şi f 1
este tot o bijecţie. Tot în general, pentru o funcţie oarecare f : X ! Y , pentru care f 1 ( ) denot¼ a
imaginea reciproc¼ a a unei mulţimi, sunt adev¼ arate urm¼ atoarele a…rmaţii:

i) 8 A1 ; A2 2 P(X), A1 A2 ) f (A1 ) f (A2 );

ii) 8 B1 ; B2 2 P(Y ), B1 B2 ) f 1 (B1 ) f 1 (B2 );

! !
[ [ \ \
iii) 8 (Ai )i2I P(X) ) f Ai = f (Ai ) şi f Ai f (Ai );
i2I i2I i2I i2I
! !
[ [ \ \
1 1 1 1
iv) 8 (Bi )i2I P(Y ) ) f Bi = f (Bi ) şi f Bi = f (Bi );
i2I i2I i2I i2I

v) 8 B 2 P(Y ) ) X n f 1 (B) =f 1 (Y n B);

vi) 8 B1 ; B2 2 P(Y ) ) f 1 (B n B2 ) = f 1 (B ) nf 1 (B );
1 1 2

1
vii) 8 B 2 P(Y ) ) f f (B) B;

viii) 8 A 2 P(X) ) A f 1 (f (A)).

 Dac¼a f este surjecţie, atunci relaţia din vii) este chiar una de egalitate, nu numai de incluziune
într-un singur sens. Tot aşa, când f este o injecţie, în viii) avem o egalitate de fapt. În plus, dac¼
af
este o bijecţie de la X la Y , cea de-a doua relaţie din iii) este una de egalitate. Tot atunci, când f
este bijectiv¼
a, mai au loc şi propriet¼
aţile:

j) 8 A 2 P(X) şi f : X ! Y bijecţie ) f (X n A) = Y n f (A);

jj) 8 A1 ; A2 2 P(X) şi f : X ! Y bijecţie ) f (A1 n A2 ) = f (A1 ) n f (A2 );

În …ne, dac¼a f este o funcţie de la X la Y şi g o funcţie de la Y la W (mulţime abstract¼ a,

nevid¼a), atunci compunerea g f a relaţiilor funcţionale f şi g este tot o funcţie, de la X la W , aşa
ca (g f )(x) = g(f (x)), 8 x 2 X şi au loc urm¼
atoarele dou¼a propriet¼ aţi:

l) 8 A 2 P(X) ) (g f )(A) = g(f (A));

1 1 1
ll) 8 C 2 P(W ) ) (g f ) (C) = f g (C) .

Dac¼a f şi g sunt, ambele, injective (respectiv surjective, ori bijective), atunci g f este, de asemenea,
injectiv¼a (respectiv surjectiv¼ a/bijectiv¼ a). Compunerea funcţiilor este asociativ¼ a, dar, în general, nu
şi comutativ¼ a. Dac¼ a f este o bijecţie, atunci exist¼a f : Y ! X, ca funcţie şi avem: f 1 f = 1X
1

(funcţia identic¼ 1
a în X) şi f f = 1Y (funcţia identic¼ a în Y ).
Cu evidenţ¼ a, toate preciz¼
arile de pân¼ a aici îşi menţin valabilitatea şi în cazul particular în care
X = Rn (n 2 N ) şi Y = Rm (m 2 N ), adic¼ a în cazul funcţiilor f : Rn ! Rm , generic denumite
funcţii reale. Când n = m = 1, este cazul funcţiilor f : R ! R, real-scalare (sau, mai exact,
reale şi scalar-scalare sau unidimensionale (de o singur¼ a varabil¼ a real¼a )). Dac¼a n = 1 şi
m 2 N nf1g, suntem în cazul funcţiilor reale f : D R ! Rm denumite scalar-vectoriale (sau
funcţii de o variabil¼ a real¼
a şi cu valori reale, vectoriale). Despre asemenea funcţii, se poate
a…rma c¼ a au m componente scalar-scalare fk : Dfk R ! R, k = 1; m, în sensul c¼ a

f (x) = (f1 (x); f2 (x); : : : ; fm (x)) ; 8 x 2 Df R;

m
\
cu Df = Dfk , unde Dfk - reprezint¼
a mulţimea de de…niţie a funcţiei reale, de o variabil¼
a real¼
a,
k=1
fk , adic¼
a mulţimea acelor elemente x 2 R pentru care fk (x) are înţeles în R. Fiecare dintre funcţiile
fk (k = 1; m) este …e o funcţie elementar¼ a de baz¼ a , adic¼
a un element din familia Eb = f"const";
1R ; expa ; loga ; ( )a ; "trig"; "arctrig"g, în care "const" semni…c¼ a o funcţie real¼a constant¼ a (adic¼
a
f : R ! R, cu f (x) = c; c 2 R, 8 x 2 R), 1R : R ! R este funcţia identitate pe R (adic¼ a 1R (x) = x,
8 x 2 R), expa înseamn¼ a funcţia exponenţial¼ a de baz¼a a (a > 0; a 6= 1) (adic¼a x 2 R ! ax 2 R+ ),
loga reprezint¼ a funcţia logaritmic¼ a cu baza a (a > 0; a 6= 1) (adic¼ a x 2 R+ ! loga x 2 R), ( )a
denot¼ a funcţia putere de exponent a (a 2 R) (adic¼ a x 2 D R ! xa 2 D ~ R), "trig" este una
dintre funcţiile trigonometrice directe (sinus, cosinus, tangenta; cotangenta), iar "arctrig" este
o funcţie trigonometrice invers¼ a (arcsinus, arccosinus, arctangenta sau arccotangenta) , …e o
funcţie elementar¼ a , adic¼a o funcţie obţinut¼a prin aplicarea, de un num¼ ar …nit de ori, a unora dintre
sau a tuturor celor patru operaţii aritmetice (adunarea, sc¼ aderea, înmulţirea şi împ¼ arţirea) asupra
elementelor lui Eb , …e o funcţie special¼ a (precum este funcţia parte întreag¼ a , anume
8 f : R ! R,
< 1; x < 0
def
f (x) = [x] = sup ft 2 Z j t xg, funcţia signum, adic¼ a x 2 R ! sign(x) = 0; x=0 ,
:
1; x>0
x; x < 0
funcţia modul , adic¼ a x 2 R ! jxj = , funcţia parte zecimal¼ a , adic¼ax2R !
x; x 0
1; x2Q
fxg = x [x] 2 [0; 1), funcţia lui Dirichlet, x 2 R ! ,funcţia lui Heaviside,
0; x 2 R n Q
 0; x < 0
adic¼
a x 2 R ! f (x) = , funcţia lui Riemann, f : [0; 1] ! R, cu f (x) =
8 1; x 0
< 0; dac¼ a x = 0 sau x 2 (0; 1] n Q
1 p , …e o funcţie rezultat¼ a prin compunerea unui num¼ ar
: ; x = 2 (0; 1] \ Q; (p; q) = 1
q q
…nit de elemente din Eb , funcţii elementare sau/şi funcţii speciale). Studiul unei funcţii
f : Df R ! Rm se face, de cele mai multe ori, pe baza studiului funcţiilor sale componente
fk : Dfk R ! R, 8 k = 1; m.
În situaţia în care n 2 N n f1g şi m = 1, orice funcţie real¼ a f : A Rn ! B R se
numeşte vectorial-scalar¼ a sau funcţie de variabil¼ a vectorial-real¼ a şi cu valori scalar-reale
(ori funcţie de n variabile reale, cu valori reale şi scalare). De asemenea. când A este un
subspaţiu liniar, peste R, al spaţiului vectorial (Rn ; +; ); f se numeşte funcţional¼a (real¼ a ).
Exemple:
q
1) Funcţia f : A 2
R ! R, de…nit¼ a prin f (x) = sin x21 + x22 , 8 x = (x1 ; x2 ) 2 A, unde
A = f(x1 ; x2 ) 2 R2 j sin x21 + x22 0g este, de fapt, mulţimea f(x1 ; x2 ) 2 R2 j 2k
2
x1 + x2 2 (2k + 1) ; k 2 Ng; reprezint¼ a un exemplu de funcţie de dou¼ a variabile reale şi
cu valori în R R. Din punct de vedere geometric, mulţimea A, de de…niţie a acestei
funcţii, este reuniunea mulţimilor de puncte din planul R2 , situate în interiorul şi pe fron-
p
tiera discului f(x1 ; x2 ) 2 R2 j x21 + x22 g, cu centrul în 0 = (0; 0) şi de raz¼ a , precum
2
şi în coroanele circulare închise f(x1 ; x2 ) 2 R j 2k 2
x1 + x22 (2k + 1) ; k 2 N g, adic¼ a
p p p
în D(0; (2k + 1) ) n D(0; p 2k ), unde D(0; (2k + 1) ) este închiderea discului de centru
0 = (0; 0) şi de raz¼
a egal¼a cu (2k + 1) , în raport cu topologia indus¼ a de metrica euclidian¼ a
p p
pe R2 , iar D(0; 2k ) este interiorul discului cu centrul tot în 0 şi cu raza 2k , în raport cu
aceeaşi toplogie, 8 k 2 N .

2) Funcţia f : A R3 ! R, de…nit¼ a prin f (x) = ln (1 x1 x2 x3 ) (x1 + x3 )x2 , 8 x =

(x1 ; x2 ; x3 ) 2 A, unde A = fx = (x1 ; x2 ; x3 ) 2 R3 j f (x) are sens în Rg = fx = (x1 ; x2 ; x3 ) 2
R3 j 1 x1 x2 x3 > 0 şi x1 + x3 > 0g = fx = (x1 ; x2 ; x3 ) 2 R3 j 0 < x1 + x3 < 1 x2 g este,
cu evidenţ¼ a, un exemplu de funcţie dependent¼a de trei variabile reale şi cu valori reale, scalare.

3) Un alt exemplu de funcţie real¼

a de mai multe variabile şi cu valori în R este cel furnizat de
noţiunea de funcţie polinomial¼a P : Rn ! R, de…nit¼
a prin
k1 ;kX
2 ;:::;kn

( ) P (x) = ai1 ;i2 ;:::;in xi11 xi22 : : : xinn ; 8 x = (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) 2 Rn ;

i1 ;i2 ;:::;in =0

unde ai1 ;i2 ;:::;in 2 R, 8 i1 = 0; k1 , 8 i2 = 0; k2 , . . . , 8 in = 0; kn (cu k1 ; k2 ; : : : ; kn 2 N) reprezint¼

a
coe…cienţii polinomului P 2 R[X1 ; : : : ; Xn ] (de n nedeterminate şi cu coe…cienţi reali ).
Fiecare dintre termenii ai1 ;i2 ;:::;in xi11 xi22 : : : xinn se numeşte monom (dependent de variabilele reale
x1 , dac¼ a i1 > 0, x2 , dac¼ a i2 > 0, : : : şi/sau xn , când in > 0 şi cu coe…cientul real ai1 ;i2 ;:::;in ).
Prin gradul monomului ai1 ;i2 ;:::;in xi11 xi22 : : : xinn înţelegem num¼ arul i1 + i2 + : : : + in 2 N. Cum
P (x) este o sum¼ a …nit¼a de monoame, de…nim gradul polinomului P ca …ind maximul gradelor
monoamelor din expresia sa. Polinomul P 2 R[X1 ; : : : ; Xn ] se numeşte omogen sau, altfel
spus, form¼ a , dac¼a toate monoamele din suma sa de expresie au acelaşi grad. Un exemplu de
astfel de polinom este cel de gradul întâi , a c¼ arui expresie, dependent¼ a de n variabile reale -
x1 ; x2 ; : : : ; xn , este
a1 x1 + a2 x2 + : : : + an xn ;
adic¼
a o combinaţie liniar¼
a de x1 ; x2 ; : : : ; xn , în care coe…cienţii a1 ; a2 ; : : : ; an sunt elemente din R.
Acest tip de polinom este o form¼ a liniar¼ a real¼a, de…nit¼ a pe Rn . Este clar c¼ a orice polinom
 P 2 R[X1 ; : : : ; Xn ] se poate exprima, în mod unic, ca o sum¼a …nit¼
a de polinoame omogene, adic¼
a
se poate scrie P = P0 + P1 + : : : + Pm , unde Pi , 8 i = 0; m, este un polinom omogen de grad egal
cu i, iar m este gradul lui P .
Un polinom P 2 R[X1 ; : : : ; Xn ] se numeşte simetric dac¼ a, pentru orice permutare =
1 2 ::: n
, cu (i) 2 f1; 2; : : : ; ng, 8 i = 1; n şi (i) 6= (j), 8 i; j 2 f1; 2; : : : ; ng,
(1) (2) : : : (n)
avem
k1 ;kX
2 ;:::;kn k1 ;kX
2 ;:::;kn

ai1 ;i2 ;:::;in xi11 xi22 : : : xinn = ai1 ;i2 ;:::;in xi1(1) xi2(2) : : : xin(n) ;
i1 ;i2 ;:::;in =0 i1 ;i2 ;:::;in =0

când funcţia polinomial¼

a corespunz¼
atoare lui P are expresia (*).
atoarele polinoame simetrice din R[X1 ; : : : ; Xn ] se numesc polinoame simetrice funda-
Urm¼
mentale:
n
X
P1 = X 1 + X 2 + + Xn = Xi
i=1
n
X
P2 = X 1 X 2 + X 1 X 3 + + Xn 1 Xn = Xi Xj
16i<j6n
n
X
P3 = X 1 X 2 X 3 + X 1 X 2 X 4 + + Xn 2 Xn 1 Xn = Xi Xj Xk
16i<j<k6n
: : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : :X
:::::::::::::::::::::
Pk = X 1 X 2 : : : X k + + Xn k+1 Xn k+2 : : : Xn = Xi1 Xi2 : : : Xik
16i1 <i2 :::ik 6n
::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
Pn = X 1 X 2 : : : X n

Un rezultat remarcabil pentru mulţimea polinoamelor simetrice este urm¼

atorul, prezentat f¼
ar¼
a
demonstraţie.

Teorema 7.1 Pentru orice polinom simetric P 2 R[X1 ; : : : ; Xn ]; exist¼a un polinom Q 2 R[X1 ; : : : ; Xn ]
astfel încât
P = Q(P1 ; P2 ; : : : ; Pn );
unde P1 ; P2 ; : : : ; Pn sunt polinoamele simetrice fundamentale speci…cate mai sus.

Revenind la funcţiile f : A Rn ! B Rm , putem spune, în …ne, c¼ a, atunci când n 2 N n f1g

şi m 2 N n f1g, asemenea aplicaţii f se numesc reale, vectorial-vectoriale (sau funcţii de n
variabile reale, cu m valori reale). Şi în cazul acestor funcţii, se poate vorbi de o exprimare în
care intervin componente funcţionale, potrivit relaţiei

f (x) = (f1 (x); f2 (x); : : : ; fm (x)) ; 8 x = (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) 2 A;

unde fk : A ! R, 8 k = 1; m, sunt funcţii vectorial-scalare, cu valori reale, aşa încât

(f1 (x); f2 (x); : : : ; fm (x)) 2 B; 8 x = (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) 2 A;

a a spaţiilor Rn şi Rm , multe dintre propriet¼
Ţinând seama de structura algebric-topologic¼ aţile unei
funcţii f : A Rn ! Rm se pot deduce pe seama propriet¼ aţilor funcţiilor sale componente.
 Aplicaţii liniare pe spaţii vectoriale.
Forme reale liniare şi a…ne. Transform¼ ari punctuale liniare şi a…ne.

De…niţia 7.1 Fie V şi W dou¼a spaţii vectoriale peste un acelaşi corp de scalari K. O aplicaţie
T : V ! W se numeşte liniar¼ a (operator liniar, transformare liniar¼ a sau mor…sm de K-
spaţii vectoriale) dac¼a

i) T (u + v) = T (u) + T (v), 8 u; v 2 V şi

ii) T ( u) = T (u), 8 u 2 V , 2 K,

adic¼a dac¼a aplicaţia T este aditiv¼

a (prin satisfacerea condiţiei i)) şi K-omogen¼
a (prin satisfacerea
condiţiei ii)).

Propoziţia 7.1 Condiţiile i) şi ii) din de…niţia 7.1 sunt echivalente cu urm¼atoarea:

iii) T ( u + v) = T (u) + T (v), 8 u; v 2 V , 8 ; 2 K.

Demonstraţie: Admiţând c¼
a T : V ! W satisface condiţiile i) şi ii) din cadrul de…niţiei 7.1, avem:

T ( u + v) = T ( u) + T ( v) = T (u) + T (v); 8 u; v 2 V; 8 ; 2 K:

Deci T satisface şi iii). Reciproc, în ipoteza c¼

a T veri…c¼
a iii), rezult¼
a c¼
a, pentru = = 1 2 K, din
iii), avem i), iar pentru = 0 2 K, tot din iii), avem şi ii). J
Observaţii:

1) De cele mai multe ori, în virtutea propoziţiei 7.1, condiţia iii) este considerat¼
a a …, practic, de
baz¼
a pentru stabilirea caracterului de liniaritate al aplicaţiei T .

2) În cazul în care W = V , aplicaţia liniar¼a T : V ! V se numeşte endomor…sm liniar pe V sau

transformare liniar¼ a de la spaţiul V în el însuşi . Dac¼a edomor…smul liniar T : V ! V
este şi bijectiv, atunci el se numeşte izomor…sm liniar pe V .

3) Dac¼a T : V ! W este o aplicaţie liniar¼a, atunci are loc şi urm¼ atoarea extensie a relaţiei iii):
n
! n
X X
iv) T u
i i = i T (ui ), 8 n 2 N , 8 u1 ; u2 ; : : : ; un 2 V , 8 1 ; 2 ; : : : ; n 2 K.
i=1 i=1

4) Dac¼
a T : V ! W este o aplicaţie liniar¼
a, atunci

T (0V ) = 0W ;

a T~(0V ) 6= 0W ,
unde 0V şi 0W sunt vectorul nul din V şi respectiv vectorul nul din W . Dac¼
atunci T~ : V ! W nu este liniar¼
a.

5) Mulţimea L(V; W ) a tuturor aplicaţiilor liniare de la K-spaţiul vectorial V la K-spaţiul vectorial

W este, în raport cu operaţia de adunare a aplicaţiilor şi cu operaţia de înmulţire a unei aplicaţii
cu un scalar din K, de asemenea un K-spaţiu vectorial.

6) Fie U; V şi W spaţii vectoriale peste corpul comutativ K. Dac¼ a T1 : U ! V şi T2 : V ! W sunt
aplicaţii liniare, atunci T2 T1 : U ! W este tot o aplicaţie liniar¼
a.
 7) Dac¼a T : V ! W este o aplicaţie liniar¼
a, atunci T 1 : T (V ) W ! V este, de asemenea, o
aplicaţie liniar¼
a.

De…niţia 7.2 Fie T : V ! W o aplicaţie liniar¼a de la K-spaţiul vectorial V la K-spaţiul vectorial

W.

a) Mulţimea Ker(T ) = T 1 (0 V se numeşte nucleul aplicaţiei

W) = fv 2 V j T (v) = 0W g
liniare T .

b) Mulţimea T (V ) = fw 2 W j 9 v 2 V; T (v) = wg se numeşte imaginea aplicaţiei liniare T şi

se noteaz¼a cu Im(T ).

Propoziţia 7.2 Dac¼a T : V ! W este o aplicaţie liniar¼a de la K-spaţiul vectorial V la K-spaţiul

vectorial W , atunci Ker(T ) este un subspaţiu liniar al lui V , Im(T ) un subspaţiu liniar al lui W .
În plus, dac¼a dim(V ) < +1 şi dim(W ) < +1, adic¼a dac¼a ambele spaţii vectoriale V şi W sunt
…nit-dimensionale, atunci are loc relaţia

dim(V ) = dim (Ker(T )) + dim (Im(T )) ;

numit¼a, sugestiv, relaţia dimensiunilor.

Demonstraţie: Faptul c¼ a atât Ker(T ), cât şi Im(T ) sunt subspaţii vectoriale ale lui V şi respectiv
W rezult¼
a pe baza relaţiei evidente

T ( u + v) = T (u) + T (v) = 0W + 0W = 0W ; 8 u; v 2 Ker(T ); 8 ; 2 K;

în virtutea c¼ areia uu + v 2 Ker(T ), 8 u; v 2 Ker(T ), 8 ; 2 K .Totodat¼ a, avem: 1 w1 + 2 w2 2

Im(T ), 8 w1 ; w2 2 Im(T ) şi 8 1 ; 2 2 K. Aceasta din urm¼ a deoarece, dac¼ a w1 ; w2 2 Im(T ), atunci
exist¼ a v1 şi v2 2 V , astfel încât T (v1 ) = w1 şi T (v2 ) = w2 . Prin urmare: 1 w1 + 2 w2 = 1 T (v1 ) +
2 T (v 2 ) = T ( 1 v1 + 2 v2 ) 2 T (V ) = Im(T ), 8 1 ; 2 2 K; w1 ; w2 2 Im(T ).
În ceea ce priveşte relaţia dimensiunilor, …e n = dim(V ) şi d = dim (Ker(T )) (d şi n în N).
Dac¼ a Ker(T ) = f0V g, atunci d = 0 şi, pentru orice baz¼ a fv1 ; v2 ; : : : ; vn g a lui V , se poate spune,
Xn
pe contul relaţiei iv) din observaţia 3) de mai înainte, c¼ a, oricare ar … v 2 V , v = k vk (cu
k=1
n
X
1; 2; : : : ; n 2 K, coordonate ale lui v în baza fv1 ; v2 ; : : : ; vn g), avem T (v) = k T (vk ), ceea
k=1
ce ar însemna c¼a T (v1 ); T (v2 ); : : : ; T (vn ) ar … un sistem de generatori al subspaţiului liniar T (V ),
adic¼
a al lui Im(T ). Cum sistemul de vectori fT (v1 ); T (v2 ); : : : ; T (vn )g este şi liniar independent,
! c¼
aci
Xn X n
dac¼
a, pentru 1 ; 2 ; : : : ; n 2 K, am avea k T (vk ) = 0W , atunci T k vk = 0W şi deci
k=1 k=1
n
X
k vk 2 Ker(T ) = f0V g, de unde, în virtutea faptului c¼
a fv1 ; v2 ; : : : ; vn g este baz¼
a a lui V , ar
k=1
reieşi c¼
a 1 = 2 = : : : = n = 0, se poate spune c¼
a fT (v1 ); T (v2 ); : : : ; T (vn )g este o baz¼
a a lui Im(T ),
ceea ce înseamn¼a c¼
a dim (Im(T )) = n. Aşadar, în acest caz, avem n = 0 + n, adic¼ a:

dim(V ) = dim (Ker(T )) + dim (Im(T )) :

Dac¼ a d 2 N , adic¼ a Ker(T ) ) f0V g (mai bine spus, Ker(T ) 6= f0V g), atunci oricare baz¼ a
fb1 ; b2 ; : : : ; bd g a lui Ker(T ) se poate completa la o baz¼
a fb1 ; b2 ; : : : ; bd ; bd+1 ; : : : ; bn g a lui V . Cum
 n
X
orice vector din Im(T ) este de forma T (v), cu v 2 V , iar v are reprezentarea v = k bk în
k=1
n
X n
X
baza fb1 ; b2 ; : : : ; bn g de mai sus, vedem c¼
a T (v) = k T (bk ) = k T (bk ), pentru c¼
a T (bk ) =
k=1 k=d+1
0W , 8 k = 1; d. Prin urmare, fT (bd+1 ); : : : ; T (bn )g este un sistem de generatori pentru Im(T ). În
plus, vectorii T (bd+1 ); : : : ; T (bn ) sunt şi liniar independenţi în W . Într-adev¼
ar, admiţând c¼ a am
Xn
avea o combinaţie liniar¼ a a acestora egal¼ a cu 0W , ar rezulta, din faptul c¼
a ! k T (bk ) = 0W ,
! k=d+1
n
X
cu ! d+1 ; : : : ; ! n 2 K, existenţa relaţiei T ! k bk = 0W , în virtutea c¼
areia am deduce c¼
a
k=d+1
n
X n
X d
X
! k bk 2 Ker(T ). Ca atare, ar exista 1; 2; : : : ; d 2 K, aşa încât ! k bk = k bk . Altfel
k=d+1 k=d+1 k=1
spus, am avea depenednţa liniar¼ a a vectorilor b1 ; b2 ; : : : ; bn din baza V , ceea ce ar … absurd. Deci
fT (bd+1 ; : : : ; T (bn )g este, de fapt, o baz¼
a a lui Im(T ) şi acesta are dimensiunea n d = dim(V )
dim (Ker(T )). Aşadar, şi în acest caz, are loc relaţia din enunţ a dimensiunilor. J

De…niţia 7.3 Pentru o aplicaţie liniar¼a T de la un K-spaţiu vectorial V la un K-spaţiu vectorial

W , dim (Ker(T )) se numeşte defectul lui T şi se noteaz¼a cu def (T ), iar dim (Im(T )) se numeşte
rangul lui T şi se noteaz¼a cu rang(T ).
Formula dimensiunilor poate … redat¼a atunci sub forma:

dim(V ) = rang(T ) + def (T )

Observaţie: Pe baza relaţiei dimensiunilor, se poate a…rma c¼ a orice aplicaţie liniar¼

a, între K-
spaţii vectoriale …nit dimensionale, duce un subspaţiu vectorial arbitrar al spaţiului ei de de…niţie
într-un spaţiu vectorial de dimensiune cel mult egal¼
a cu a subspaţiului în cauz¼
a.

Propoziţia 7.3 Fie T o aplicaţie liniar¼a de la K-spaţiul vectorial V , …nit-dimensional, la K-spaţiul

vectorial W . Atunci urm¼atoarele a…rmaţii sunt echivalente:

a) T este aplicaţie injectiv¼a;

b) def (T ) = 0;

c) rang(T ) = dim(V );

d) Dac¼a fv1 ; v2 ; : : : ; vp g (p 2 N ; p n = dim(V ) 2 N ) este un sistem liniar independent în V ,

atunci fT (v1 ); T (v2 ); : : : ; T (vp )g este sistem liniar independent în W .

Demonstraţie: În virtutea relaţiei dimensiunilor, are loc echivalenţa a…rmaţiilor b) şi c), cu evi-
denţ¼a. Cât priveşte a) şi b), dac¼ a admitem mai întâi c¼ a b) este adev¼arat¼a, ceea ce ar însemna ca s¼ a
lu¼am drept ipotez¼ a faptul c¼a f0V g = Ker(T ), ar reieşi c¼
a, de îndat¼
a ce, pentru u şi v arbitrare din V ,
ar avea loc relaţia T (u) = T (v), adic¼ a T (u v) = 0W , s-ar obţine u v = 0W , deci u = v. Cu alte
cuvinte, b) implic¼ a injectivitatea lui T . Reciproc, dac¼a a) este adev¼arat¼
a, adic¼a dac¼a T este injectiv¼ a,
atunci T (u) = T (v) implic¼ a u = v, deci u v = 0V . Pentru v = 0V , rezult¼ a c¼a T (u) = T (0V ) = 0W
ar implica, cu necesitate, u = 0V . Astfel, avem Ker(T ) = f0V g, adic¼ a def (T ) = 0. Aşadar, are loc
b). În …ne, se poate ar¼ ata c¼
a b) echivaleaz¼a cu d). În acest sens, presupunând mai întâi c¼ a are loc b)
X p
şi c¼
a fv1 ; v2 ; : : : ; vp g este un sistem liniar independent din V , vedem c¼ a, dac¼a k T (vk ) = 0W ,
k=1
 p
! p
X X
atunci T k vk = 0W , adic¼
a, în virtutea faptului c¼
a b) este adev¼
arat¼
a, k vk = 0V , de
k=1 k=1
unde, pentru c¼ a fv1 ; v2 ; : : : ; vp g este un sistem liniar independent în V , rezult¼ a : 1 = 2 = ::: =
p = 0. Deci fT (v1 ); T (v2 ); : : : ; T (vp )g este un sistem liniar independent în W . Invers, admiţând c¼ a
d) este adev¼ arat¼
a şi c¼
a b) n-ar avea loc, ar exista o baz¼ a a lui Ker(T ), …e ea fv1 ; v2 ; : : : ; vp g care,
ca sistem liniar independent din V , n-ar mai implica faptul c¼ a fT (v1 ); T (v2 ); : : : ; T (vp )g este sistem
liniar independent în W , deoarece fT (v1 ); T (v2 ); : : : ; T (vp )g = f0W g. Deci b) trebuie, cu necesitate,
s¼
a aib¼a loc, în ipoteza c¼ a d) este adev¼ arat¼
a. J
De asemenea, se poate demonstra f¼
ar¼
a prea mare di…cultate şi urm¼
atorul rezultat:

Propoziţia 7.4 Fie T o aplicaţie liniar¼a de la un K-spaţiu vectorial V la un K-spaţiu vectorial W ,

…nit dimensional. Atunci urm¼atoarele a…rmaţii sunt echivalente:
i) T este o surjecţie;
ii) rang(T ) = dim(W );
iii) Im(T ) = W ;
iv) Dac¼a fv1 ; v2 ; : : : ; vp g este un sistem de generatori pentru V , atunci fT (v1 ); T (v2 ); : : : ; T (vp )g
este un sistem de generatori pentru W .

Pe baza propoziţiilor 7.3 şi 7.4, se poate vedea c¼

a are loc şi rezultatul potrivit c¼
aruia, dac¼
a T este
o aplicaţie liniar¼
a între dou¼a K-spaţii vectoriale …nit-dimensionale V şi W ( T : V ! W ), atunci
a…rmaţiile imediat urm¼ atoare sunt echivalente:

j) T este o aplicaţie bijectiv¼a;

jj) dim(V ) = dim(W );

jjj) T 1 : W ! V este o bijecţie;

jv) fv1 ; v2 ; : : : ; vn g este o baz¼a a lui V dac¼a şi numai dac¼a fT (v1 ); T (v2 ); : : : ; T (vn )g este o baz¼a a
lui W .

Observaţie: Evident, de…niţiile 7.1 - 7.3, precum şi rezultatele propoziţiilor 7.2 - 7.4, împreun¼ a cu
cel menţionat puţin mai înainte se aplic¼ a şi în cazul particular în care V = Rn , W = Rm , iar T este o
aplicaţie liniar¼ a real¼a de la Rn la Rm . Astfel, T va … un izomor…sm liniar dac¼ a şi numai dac¼
a m = n , caz
în care, dac¼ a fb1 ; b2 ; : : : ; bn g va …o baz¼ a în Rn (de exemplu baza canonic¼ a bk = "k = (0; :::; 0; 1; 0; :::; 0),
cu 1 pe poziţia k; 8 k = 1; n), atunci fT (b1 ); T (b2 ); : : : ; T (bn )g va …, de asemenea, o baz¼ a în Rn şi
reciproc.
S¼
a consider¼ am, în continuare dou¼ a K-spaţii vectoriale, V şi W , …nit-dimensionale (dim(V ) = n
şi dim(W ) = m), iar T : V ! W o aplicaţie liniar¼ a. Dac¼a fv1 ; v2 ; : : : ; vn g este o baz¼
a a lui V , iar
Xn
fw1 ; w2 ; : : : ; wm g este o baz¼ a alui W , atunci, pentru orice v = k vk din V , unde 1 ; 2 ; : : : ; n 2 K,
k=1
sunt coordonatele lui v în baza fv1 ; v2 ; : : : ; vn g, avem
n n n
! m n
!
X X X X X
y = T (v) = k T (vk ) = k alk wl = alk k wl
k=1 k=1 l=1 l=1 k=1

pentru …ecare k 2 f1; 2; : : : ; ng, scalarii fa1k ; a2k ; : : : ; amk g reprezintând coordonatele vectorului T (vk )
în baza fw1 ; w2 ; : : : ; wm g. Cum, de fapt,
m
X
y= yl wl ;
l=1
 cu y1 ; y2 ; : : : ; ym drept coordonate, din K; ale lui y; în baza fw1 ; w2 ; : : : ; wn g, se poate deduce c¼
a
avem:
Xn
( ) yl = alk k ; 8 l = 1; n:
k=1

Constituind matricea A = (alk )1 l m 2 Mm n (K), se vede c¼

a putem scrie y = Av, ceea ce înseamn¼
a
1 k n
c¼
a aplicaţia liniar¼ a T induce, în raport cu bazele fv1 ; v2 ; : : : ; vn g şi fw1 ; w2 ; : : : ; wm g, matricea A.
Reciproc, este lesne de constatat c¼ a, prin intermediul matricii A şi a relaţiei y = Av, se introduce
de fapt aplicaţia T : V ! W , de…nit¼ a prin T (v) = Av = y şi, în plus, T este liniar¼ a. În concluzie,
în K-spaţii vectoriale …nit dimensionale, oric¼ arei aplicaţii liniare dintre dou¼
a asemenea spaţii, i se
poate asocia, în raport cu o pereche de baze, o matrice cu elemente din corpul scalarilor K. Studiul
unei asemenea aplicaţii T se reduce, astfel, la studiul matricii asociate care, raportat¼ a la perechea
de baze fv1 ; v2 ; : : : ; vn g şi fw1 ; w2 ; : : : ; wm g, are, de fapt, drept coloane, vectorii coordonatelor lui
T (v1 ); T (v2 ); : : : ; T (vn ) în baza fw1 ; w2 ; : : : ; wm g.
Notând cu B baza fv1 ; v2 ; : : : ; vn g a lui V , cu B 0 baza fw1 ; w2 ; : : : ; wm g a lui W , cu yB 0 vectorul
coordonatelor lui y, din W , în baza B 0 şi cu vB vectorul coordonatelor lui v în baza B, se poate spune
c¼
a relaţia (**), care înseamn¼ a relaţia y = T (v), se poate reda,cu ajutorul matricii ABB 0 , asociat¼ a lui
T , prin:
( ) yB 0 = ABB 0 vB :
Aceasta reprezint¼ a expresia analitic¼ a a operatorului liniar T : V ! W , în raport cu perechea de baze
(B; B 0 ).
Trecând acum, în V , de la baza B la baza B; ^ prin matricea de schimbare S (potrivit relaţiei
^ ^
B = S B) şi de la baza B la baza B , în W , prin matricea de schimbare S 0 (adic¼
0 0 aB ^ 0 = S 0 B 0 ), se
vede c¼ a, pe baza relaţiei (***) şi a relaţiilor de transformare a coordonatelor lui y şi respectiv v, adic¼ a
0 1 ^ ^ 0
a relaţiilor yB^ 0 = S yB 0 şi vB = SvB^ , în raport cu perechea nou¼ a de baze (B; B ), avem:
1 1 1
yB^ 0 = S 0 yB 0 = S 0 ABB 0 vB = S 0 ABB 0 SvB^ :

^ B^ 0 ) matricea asociat¼ 1
Aceasta înseamn¼
a c¼
a, faţ¼
a de (B; a lui T este S 0 ABB 0 S, adic¼
a are loc relaţia
1
(!) AB^ B^ 0 = S 0 ABB 0 S;

care reprezint¼
a formula schimb¼
arii matricii unei aplicaţii liniare la o schimbare de baze. În cazul în
^ 0 = B,
a B 0 = B şi B
care W = V , se poate considera c¼ ^ ceea ce ar însemna c¼ a S 0 = S. Astfel, formula
(!) s-ar reduce la
(!!) AB^ = S 1 AB S;
unde AB şi AB^ ar … matricile asociate lui T în bazele B şi respectiv B, ^ iar S ar … matricea de schimbare
^
de la B la B. În virtutea relaţiei (!!), matricile p¼ atratice AB^ şi AB sunt asemenea. Reciproc, se poate
vedea c¼ a, dac¼ ~
a A şi A din Mn (K) sunt dou¼ a matrici p¼atratice asemenea, adic¼ a exist¼ a o matrice
nesingular¼ a L, din Mn (K), astfel încât A~ = L 1 AL, atunci A şi A~ reprezint¼ a un acelaşi endomor…sm
liniar T , pe un spaţiu vectorial de dimensiune n, în dou¼ a baze (distincte, când L 6= In ) ale respectivului
spaţiu pentru care matricea de trecere de la una la cealalt¼ a este L.
Observaţie: Formula (!) se p¼ a şi în cazul particular în care V = Rn şi W = Rm , iar
astreaz¼
formula (!!) funcţioneaz¼ a şi atunci când W = V = Rn .

De…niţia 7.4 a) Fie (V; h ; i) un spaţiu euclidian şi T un endomor…sm pe V . Se numeşte adjunct
al lui T şi se noteaz¼a cu T aplicaţia T : V ! V , de…nit¼a prin

hT (u); vi = hu; T (v)i; 8 u; v 2 V:

 b) O aplicaţie T 2 L(V ), unde (V; h ; i) este un spaţiu euclidian, se numeşte autoadjunct¼
a sau
simetric¼ a dac¼a T = T .

Observaţie: Se poate ar¼ ata c¼a un endomor…sm T 2 L(V ) de…nit pe un spaţiu euclidian (V; h ; i),
…nit dimensional, este simetric dac¼ a şi numai dac¼
a matricea sa asociat¼
a, în raport cu o baz¼
a ortonor-
mat¼a a lui V , este una simetric¼
a.

De…niţia 7.5 Un endomor…sm T pe un spaţiu euclidian (V; h ; i) este numit antisimetric dac¼a

hT (u); vi = hu; T (v)i; 8 u; v 2 V:

Se poate vedea c¼a, în cazul în care V este …nit dimensional, T 2 L(V ) este antisimetric dac¼
a şi
numai dac¼
a matricea sa A, într-o baz¼ a ortonormat¼a, este antisimetric¼ a AT = A, unde AT
a, adic¼
denot¼
a matricea transpus¼a corespunz¼atoare lui A.

De…niţia 7.6 Fie (V; h ; i) un spaţiu euclidian şi T 2 L(V ). Endomor…smul T se numeşte ortogonal
dac¼a
hT (u); T (u)i = hu; ui; 8 u 2 V:

Observaţie: Ţinând seama de de…niţia 7.4, relaţia din de…niţia 7.6 se poate rescrie sub forma

h(T T ) (u); ui = hu; ui; 8 u 2 V;

echivalent¼
a la rândul ei, cu relaţia
T T = 1V :
Astfel, dac¼a V este …nit dimensional, atunci T 2 L(V ) este un endomor…sm ortogonal dac¼ a şi numai
dac¼a, într-o baz¼a ortonormat¼
a a lui V , matricea A, asociat¼ a lui T , este ortogonal¼
a, adic¼a este aşa
T
încât A A = I. Deoarece, în acest caz, det(A) = 1, înseamn¼ a c¼
a A este nesingular¼a, având rangul
egal cu dim(V ). Aşadar, rang(T ) = dim(V ) şi atunci def (T ) = 0. Prin aplicarea propoziţiilor 7.3 şi
7.4 rezult¼a c¼
a T este simultan injecţie şi surjecţie pe V . Deci T este un automor…sm pe V . Cu alte
cuvinte, orice endomor…sm ortogonal pe un spaţiu euclidian …nit dimensioanl este un automor…sm pe
respectivul spaţiu.

De…niţia 7.7 Fie (X; d) un spaţiu metric şi f o aplicaţie de la X la X. Se spune c¼a f este o
izometrie pe X dac¼a d (f (x); f (y)) = d(x; y), 8 x; y 2 X.

Propoziţia 7.5 Fie (V; h ; i) un spaţiu euclidian şi T 2 L(V ). Endomor…smul T este o izometrie
dac¼a şi numai dac¼a el este ortogonal.

Demonstraţie: Raţionând în raport cu metrica indus¼ a pe V de norma dat¼ a de produsul scalar

h ; i, T ar … o izometrie pe V dac¼ a d (T (x); T (y)), adic¼
a kT (x) T (y)k ; echivalent spus hT (x)
T (y); T (x) T (y)i1=2 , ar … egal¼a cu d(x; y), adic¼ a cu hx y; x yi1=2 , 8 x; y 2 V . Ori asta revine
la hT (u); T (u)i = hu; ui, 8 u 2 V , ceea ce ar înseamna c¼ a T este endomor…sm ortogonal. La fel, şi
reciproc. J
Ţinând seama de observaţia ce precede de…niţia 7.7, putem a…rma c¼
a orice izometrie liniar¼
a pe un
spaţiu euclidian este un automor…sm pe acel spaţiu.

De…niţia 7.8 Fie V un K-spaţiu liniar şi T 2 L(V ).

a) Un vector nenul v din V se numeşte vector propriu pentru T dac¼a exist¼a 2 K aşa încât
T (v) = v. Scalarul din acest context se numeşte valoare proprie a lui T , corespunz¼atoare
vectorului propriu v.
 b) Ker (T 1V ) se numeşte subspaţiu propriu corespunz¼ator valorii proprii .

Relativ la valorile proprii şi vectorii proprii ai unui endomor…sm T pe un K-spaţiu vectorial V ,
remarc¼
am urm¼ atoarele:

1. Un vector nenul v 2 V este vector propriu, corespunz¼

ator valorii proprii 2 K, pentru T , dac¼
a
şi numai dac¼
a v 2 Ker (T 1V ) n f0V g.

2. Unui vector propriu al lui T îi corespunde o singur¼

a valoare proprie 2 K nu şi reciproc.

3. Vectorii proprii ce corespund unor valori proprii distincte pentru T sunt liniar independenţi.

4. Orice subspaţiu propriu corespunz¼

ator unei valori proprii a lui T este invariant în raport cu T ,
adic¼
a are loc relaţia: T (Ker (T 1V )) Ker (T 1V ).

5. La dou¼a valori proprii distincte ale lui T corespund subspaţii proprii care au în comun doar
vectorul nul 0V .

6. În cazul în care V este …nit dimensional, iar A este matricea lui T 2 L(V ) într-o baz¼a B a lui V ,
atunci v 2 V este vector propriu pentru T dac¼ a şi numai dac¼
a este soluţie nebanal¼
a a sistemului
(algebric, omogen)
(A I)v = 0V ;
iar este valoare proprie ce corespunde lui v dac¼
a şi numai dac¼
a este r¼
ad¼ a a ecuaţiei
acin¼
aşa-numit¼a caracteristic¼a
det(A I) = 0:

În acest caz, polinomul PA ( ) = det(A I) se numeşte polinom caracteristic al matricii A

şi, implicit, al lui T .
Dac¼ a este r¼
ad¼
acin¼a simpl¼a a polinomului PA ( ), adic¼ a este valoare proprie simpl¼
a pentru
T , atunci defectul lui (T 1V ) este egal cu 1. Altfel spus, dimensiunea subspaţiului propriu
corespunz¼ator valorii proprii simple este egal¼ a cu 1. În rest, când este valoare proprie de
multiplicitate m > 1, atunci dim (Ker (T 1V )) n.
Orice matrice A 2 Mn (K) îşi veri…c¼
a propria ecuaţie caracteristic¼
a, în conformitate cu teorema
Cayley-Hamilton. Adic¼a PA (A) = 0n (în sens matricial).

7. Orice endomor…sm simetric de la un spaţiu euclidian (V; h ; i) la acelaşi spaţiu are numai valori
proprii reale, iar subspaţiile proprii corespunz¼
atoare valorilor proprii distincte sunt ortogonale.

De…niţia 7.9 Un endomor…sm pe un spaţiu liniar …nit dimensional este denumit diagonalizabil
dac¼a exist¼a o baz¼a B a respectivului spaţiu în raport cu care matricea AB , asociat¼a endomor…smului în
cauz¼a, este una de form¼a diagonal¼a, adic¼a AB = diag(d1 ; d2 ; : : : ; dn ), unde n este dimensiunea spaţiului
respectiv şi d1 ; d2 ; : : : ; dn sunt scalari din corpul peste care este structurat spaţiul liniar considerat.

Se pot constata urm¼

atoarele:

1. Un endomor…sm T 2 L(V ), unde V este un spaţiu liniar …nit dimensional, se poate diagonaliza
dac¼
a şi numai dac¼
a exist¼
a o baz¼
a a lui V alc¼
atuit¼
a din vectori proprii ai lui T .

2. Un endomor…sm T 2 L(V ) este diagonalizabil pe spaţiul liniar şi …nit dimensional V dac¼ a şi
numai dac¼ a ecuaţia caracteristic¼
a din context are toate r¼ ad¼
acinile în corpul K peste care este
structurat V sau dac¼ a şi numai dac¼
a subspaţiile proprii în cauz¼
a au dimensiunile egale cu ordinele
de multiplicitate ale valorilor proprii corespunz¼ atoare.
 3. Un endomor…sm simetric pe un spaţiu euclidian …nit dimensional este întotdeauna diagonalizabil.
În acest caz, diagonalizabilitatea are loc într-o baz¼
a ortonormat¼a a respectivului spaţiu. În
practic¼
a, pentru diagonalizarea endomor…smului, se parcurg urm¼ atoarele etape:

Se determin¼a matricea A a endomor…smului vizat, într-o baz¼ a …xat¼a a spaţiului euclidian

a spaţiul este Rn , se consider¼
considerat. În particular, dac¼ a matricea A în raport cu baza
a a lui Rn ;
canonic¼
Se determin¼a valorile proprii ale endomor…smului respectiv, prin rezolvarea ecuaţiei alge-
brice caracteristice PA ( ) = 0;
Dac¼
a rangul matricii A I este, pentru egal cu …ecare valoare proprie, identic cu
dimensiunea spaţiului euclidian luat în consideraţie, diminuat¼
a cu multiplicitatea valorii
proprii în cauz¼
a, atunci se decide c¼
a endomor…smul este diagonalizabil. În caz contrar, se
concluzioneaz¼a c¼
a endomor…smul din context nu este diagonalizabil.
Pentru situaţia în care endomor…smul este diagonalizabil, se determin¼ a o baz¼a a spaţiului
euclidian considerat alc¼atuit¼
a din vectorii proprii ai endomor…smului, vectori v ce se g¼
asesc
prin rezolvarea sistemelor algebrice şi omogene

(A j I) v = 0V ; 8 j = 1; l;

unde j sunt valorile proprii g¼

asite în prealabil.
Baza în care endomor…smul are form¼ a diagonal¼ a se determin¼a prin transformarea bazei
iniţiale (de start), matricea transform¼arii …ind aleas¼ a drept aceea care are, pe coloane,
coordonatele vectorilor proprii ortogonali g¼ asiţi, în raport cu baza de start.
Se scrie matricea ce corespunde formei ortogonale a endomor…smului avut în vedere prin
respectarea exprim¼arii diag( 1 ; 1 ; : : : ; 1 ; 2 ; 2 ; : : : ; 2 ; : : : ; l ; l ; : : : ; l ), unde …ecare din
valorile proprii j este luat¼
a de atâtea ori cât îi este ordinul de multiplicitate.

În fond, ne baz¼
am pe urm¼
atorul rezultat:

Teorema 7.2 Fie V un spaţiu euclidian n-dimensional (n 2 N ) şi T 2 L(V ). Necesar şi su…cient ca
vectorii proprii ai endomor…smului T s¼a genereze întreg spaţiul V este ca, în raport cu baza vectorilor
proprii, matricea asociat¼a lui T s¼a aib¼a form¼a diagonal¼a. În acest caz, …ecare valoare proprie a lui T
apare, pe diagonala respectiv¼a, de un num¼ar de ori egal cu dimensiunea spaţiului propriu asociat.

Demonstraţie: Admitem c¼ a V este dotat deja cu o baz¼ a alc¼

atuit¼a din vectorii proprii ai lui T .
Fie aceştia v1 ; v2 ; : : : ; vn , corespunz¼atori valorilor proprii (nu numai decât distincte) 1 ; 2 ; : : : ; n .
Avem deci: T (vi ) = i vi , 8 i = 1; n. Dac¼ a baza respectiv¼ a este ortonormat¼ a, ceea ce este, de fapt,
posibil întotdeauna, în virtutea faptului c¼ a subspaţiile proprii asociate valorilor i sunt mutual (dou¼ a
câte dou¼ a) ortogonale şi, pentru …ecare dintre respectivele spaţii, se poate pune în evidenţ¼ a, prin
algoritmul lui Gram-Schmidt, câte o baz¼ a ortonormat¼ a (alc¼
atuit¼
a, evident, din combinaţii liniare ale
vectorilor proprii corespunz¼ atori unei aceleiaşi valori proprii, combinaţii care sunt tot vectori proprii
ai respectivei valori), atunci reiese c¼ a matricea endomor…smului T , faţ¼ a de aceast¼a baz¼
a a lui V , este
matricea diagonal¼ a 0 1
1 0 0 ::: 0
B 0 0 ::: 0 C
B 2 C
B 0 C
AT = B 0 0 3 ::: C:
B .. .. .. . . .. C
@ . . . . . A
0 0 0 ::: n
 Reciproc, dac¼ a matricea asociat¼ a lui T , în raport cu o baz¼ a fb1 ; b2 ; : : : ; bn g a lui V , are forma
diagonal¼ a AT , atunci avem relaţiile T (bk ) = k bk , 8 k = 1; n, ceea ce înseamn¼ a c¼a b1 ; b2 ; : : : ; bn sunt
vectori proprii ai lui T , corepsunz¼
atori valorilor proprii 1 ; 2 ; : : : ; n . Dac¼ a, în raport cu baza aceasta
a lui V , alc¼atuit¼
a deci din vectori proprii ai lui T , am avea un anume element din V , …e el notat
cu v0 , tot vector propriu al lui T , corespunz¼ ator unei valori proprii 0 , atunci ar trebui s¼ a aib¼ a loc
Xn
relaţia T (v0 ) = 0 v0 , cu v0 = k bk 6= 0V , unde 1 ; 2 ; : : : ; n 2 R sunt coordonatele lui v0 în
k=1
baza fb1 ; b2 ; : : : ; bn g. Altfel zis, am avea:
n n
! n n
X X X X
0 ak bk = 0 v0 = T (v0 ) = T ak bk = ak T (bk ) = ak k bk :
k=1 k=1 k=1 k=1

n
X
De aici, ar rezulta c¼
a k( k 0 )bk = 0V . Cum b1 ; b2 ; : : : ; bn sunt liniar independenţi, ar reieşi
k=1
c¼
a am avea k ( k 0 ) = 0, 8 k = 1; n. Deoarece scalarii 1 ; 2 ; : : : ; n nu au cum s¼ a …e toţi egali cu
zero, am avea 0 2 f 1 ; 2 ; : : : ; n g, ceea ce înseamn¼ a c¼
a T nu admite şi alte valori proprii în afar¼ a de
1 ; 2 ; : : : ; n . Considerând c¼ a am avea 1 = 2 = : : : = r = 0 şi i 6= 0 , 8 i 2 fr + 1; : : : ; ng, unde
r 2 f1; 2; : : : ; ng ar … ordinul de multiplicitate al valorii proprii 0 , putem conta pe faptul c¼ a orice
vector de tipul c1 b1 + c2 b2 + cr br (cu c1 ; c2 ; : : : ; cr 2 R) ar … vector propriu al lui T , corespunz¼ ator
valorii proprii 0 . Ar rezulta atunci, pe baza relaţiilor k ( k 0 ) = 0, 8 k = 1; n, de mai înainte, c¼ a,
în mod necesar, g¼ asim: k = 0, 8 k = r + 1; n. Prin urmare, subspaţiul propriu asociat lui 0 coincide,
în realitate, cu subspaţiul generat de vectorii b1 ; b2 ; : : : ; br , având dimensiunea egal¼ a cu multiplicitatea
lui 0 . J

Bibliogra…e

1. Elena Macovei, F. Iacob - Matematic¼a (pentru anul I - ID,Informatic¼a) (Funcţii scalar-reale

elementare, pp. 47-49, Editura Universit¼ aţii “Al. I. Cuza”, 2005-2006.
2. Anca Precupanu - Bazele analizei matematice (Cap. 6), Editura Polirom, Iaşi, 1998.
3. Ion D. Ion, R. Nicolae - Algebr¼a (Cap. III) (inele de polinoame şi polinoame simetrice, Editura
Didactic¼
a şi Pedagogic¼ a, Bucureşti, 1981.
4. Marina Gorunescu - Lecţii de analiz¼a matematic¼a pentru informaticieni (§4.5), Reprogra…a
Universit¼
aţii din Craiova, 2000.
5. D. Dr¼ aghici - Algebr¼a (Cap. X), Editura Didactic¼ a şi Pedagogic¼
a, Bucureşti, 1972.
6. Gh. Galbur¼ a, F. Radó - Geometrie (Cap. V), Editura Didactic¼ a şi Pedagogic¼a, Bucureşti, 1979.
7. Irinel Radomir - Elemente de algebr¼a vectorial¼a, geometrie şi calcul diferenţial, Editura Albastr¼a,
Cluj-Napoca, 2000.