INTERVIUL

Semnifică întâlnirea și conversația între două sau mai multe persoane,

acestea fiind notele sale definitorii: interviul este o conversație față în față, în care o
persoană obține informații despre altă persoană, fenomen sau fapt.
Termenul de „interviu” este un neologism provenit din limba engleză
(interview – întrevedere, întâlnire), fiind utilizat, cu precădere, în jurnalistică şi în
ştiinţele socioumane.
Interviul este un instrument flexibil de colectare a datelor, care are la bază
comunicarea verbală și presupune întrebări și răspunsuri, așa cum implică și
chestionarul.
Trei situații în care interviurile tind să fie utilizate:
Participanții din cadrul studiului sunt relativ puțini la număr, astfel o cercetare
pe bază de chestionar, de tip cantitativ, ar fi nepotrivită.
În cazul în care informațiile care pot fi obținute de la fiecare subiect este de
așteptat să varieze considerabil și în moduri complexe.
O temă poate fi explorată, prin intermediul interviului, ca etapă preliminară în
planificarea unui studiu mai amplu, eventual cantitativ, cum ar fi o anchetă pe bază
de chestionar.
Pregatirea interviului
Cercetătorul trebuie să realizeze o planificare atentă în ceea ce privește
organizarea întrebărilor și a mijloacelor audio-vizuale (cu rol de suport în
cercetare), pentru a oferi un flux confortabil al discuției și o tranziție lină de la
întrebare la întrebare.
Este necesară instruirea pentru realizarea primului contact cu persoana
intervievată, pentru prezentarea intențiilor (vezi scrisoarea de intenție - cover letter,
față în față sau la telefon). Iar în timpul conversației, cercetătorul trebuie să aibă
grijă ca persoana intervievată să se simtă cât mai în largul său.
 Dacă se va utiliza un aparat de înregistrat, trebuie obținut acordul
participantului. Dacă nu, cercetătorul va trebui să aibă un bun sistem de codare a
răspunsurilor, care să nu consume mult timp și să nu pară a fi dictare.
Evitați construcțiile negative și expresiile/ cuvintele ce prezintă o încărcătură
emoțională – de exemplu: “modern”, “democratic”, “natural”, “liber” etc – acestea
pot provoca o reacție emoțională, ce poate prejudicia răspunsul.
Nu criticați răspunsurile și evitați să reacționați în vreun fel care ar putea
influența colectarea de date autentice; nu faceți cunoscut nici acordul, nici
dezacordul dumneavoastră, cu privire la cele relatate de către persoana intervievată.
Acordați atenție formulării intențiilor (limbajului) atunci când abordați prima
dată participantul din cadrul studiului. Evitați expresiile de tipul: „Vreau să
investighez/ să descopăr . . . ”, ceea ce ar putea presupune că doriți să descoperiți
ceva ascuns și să folosiți un limbaj neutru, în schimb, cum ar fi: „Doresc/ Sper să
identific . . .“.
Asigurați-vă, dacă este posibil, că este clar pentru respondent, motivul pentru
care puneți întrebarea. Dacă respondentului îi este explicată validitatea întrebării (în
sens larg, validitatea de construct reprezintă gradul în care întrebarea măsoară ceea
ce-și propune să măsoare), atunci este mai probabil să vă dea un răspuns.
Tipuri de interviuri
În funcție de structură, interviurile pot fi, în general, clasificate în trei
categorii:
• interviul structurat
• interviul semistructurat
• interviul nestructurat.
Interviul structurat (cunoscut și drept: interviul standardizat, controlat sau
directiv) este, în general, de tip cantitativ și presupune ca întrebările şi ordinea lor
să fie dinainte stabilite, formulate standard și aplicate în același mod tuturor
persoanelor intervievate;
 În interviul semistructurat, prestabilite sunt doar temele în jurul cărora se va
purta discuţia, astfel că, operatorul de interviu va pleca pe teren cu un ghid de
interviu şi nu cu un instrument elaborat în detaliu (chestionar).
Interviurile nestructurate sunt discuții informale, utilizate în cazul în care
cercetătorul vrea să exploreze în profunzime un anumit subiect cu o altă persoană,
în mod spontan.
În funcție de numărul de participanţi din cadrul studiului:
 interviuri individuale (cu o singură persoană)
 interviuri de grup.
Presupune că cercetătorul poartă discuţii libere cu anumiţi membri ai
comunităţii vizate, pe una sau mai multe probleme. Uneori nici problemele nu sunt
date în prealabil, urmând ca ele să fie descoperite şi definite prin intermediul unor
astfel de discuţii.
Fără îndoială, interviul individual are avantajele sale, însă utilizarea
interviurilor de grup reprezintă o oportunitate de a obține opinii sau atitudini, la un
alt nivel.
Datele produse în interviurile de grup pot dezvălui contextul social și cultural
al percepțiilor, părerilor și credințelor oamenilor.